Fond funciar.Notiunea de persoana neindreptatita la reconstituire

SENTINTA CIVILA NR. 18246
Sedinta publica de la 11.12.2007 Fond funciar.Notiunea de persoana neindreptatita la reconstituire
      
      
      
      Cererea reclamantilor se circumscrie dispozitiilor art.36 alin.4 din Legea 18/2007, potrivit carora terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art.30 din Legea 58/1974, trec in proprietatea actualilor detinatori ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintei.
      Nu sunt aplicabile dispozitiile art.23 si 24 din Legea 1871991 invocate de reclamanti intrucat aceste dispozitii se refera la terenuri ce au apartinut membrilor cooperatori, preluate de cooperativa agricola de productie (art.23), respectiv terenuri situate in intravilanul localitatilor ce au fost atribuite de cooperativele agricole de productie in vederea construirii de locuinte(art.24), ceea ce nu este cazul terenului solicitat de reclamanti.
      Revenind la art.36 alin.3 aplicabil in speta, se retine ca dobanditorul constructiei, actualul detinator al terenului, are dreptul la suprafata de teren aferenta constructiei cumparate. Este adevarat ca exista controverse asupra intinderii suprafetei de teren aferenta constructiei.
      Avand in vedere insa spiritul legii precum si dispozitiile art.35 alin.4, prin care se arata ca dispozitiile art.23 raman aplicabile (in cazul instrainarii constructiei, suprafetele de teren aferente sunt cele convenite de parti la data instrainarii), se impune concluzia ca dobanditorul constructiei este indreptatit sa primeasca in proprietate ceea ce a detinut ca teren aferent casei de locuit.
      
      Ca atare, legea nu a facut altceva decat sa inlature situatia nefireasca in care proprietarul constructiei, care de cele mai multe ori o achizitiona si in vederea terenului, platind si un pret care reflecta existenta terenului, sa fie doar titularul unui drept real de folosinta, transformand acest drept in drept de proprietate.
      
      
      ***************
      
      
      
      
      
      La data de 19.09.2007, a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova, sub nr.19793/215/2007, plangerea formulata de reclamantii S. I.si S. C.L., in contradictoriu cu parata Comisia Judeteana Dolj de aplicare a legii fondului funciar, impotriva Hotararii nr.705/20.04.2007 emisa de Comisia Judeteana Dolj, prin care au solicitat instantei anularea acestei hotarari si reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 400 mp, intravilan Craiova, fie in natura, fie in echivalent.
      In motivare, au aratat ca, in data de 14.04.1978, dobandind in urma cutremurului din 1977, o a doua locuinta, au fost obligati de legile comuniste sa instraineze una dintre proprietati.
      La data de 38.031979, au vandut casa din Craiova, strada Alexandru cel Bun nr.54, in baza autorizatiei nr.62/17.03.1979, in care se mentiona ca se poate transmite constructia in suprafata de 71 mp, iar terenul aferent de 400 mp, trece in proprietatea statului, atribuindu-se dobanditorului 100 mp in folosinta, pe toata durata constructiei.
      In consecinta, s-a mai aratat, pentru restul suprafetei, de 300 mp, se impune restituirea catre reclamanti, in natura, pe alte amplasamente, sau despagubiri, iar pentru cei 100 mp, atribuiti in folosinta cumparatorului, se impun despagubiri.
      In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.23 si art.24 din legea 18/1991, astfel cum a fost modificata de legea 247/2005.
      In scop probator, au fost depuse la dosar, in copie, urmatoarele inscrisuri: Hotararii nr.705/20.04.2007 emisa de Comisia Judeteana Dolj, adresa a Comisiei Locale din 31.08.2007 de comunicare a HCJ contestata, contract de vanzare cumparare autentificat sub nr.10186/6.10.1967, certificat de mostenitor nr.366/1969, certificat de mostenitor nr.990/1969, autorizatie pentru instrainare constructii nr.62/17.03.1979, contract de vanzare cumparare autentificat sub nr.1944/28.03.1979, acte de stare civila.
      La termenul din 23.10.200, dupa supunerea dezbaterii partilor, la solicitarea acestora, s-a dispus introducerea in cauza, pentru opozabilitate, si a Comisiei Locale Craiova de aplicare a legii fondului funciar, si emiterea unei adrese catre aceasta pentru a comunica toate actele care au stat la baza emiterii HCJ nr.705/2007.
      In sedinta publica din 13.11.207, s-a luat interogatoriu din oficiu reclamantilor.
      La data de 20.11.2007, reclamantii au depus, prin serviciul registratura al instantei, o precizare la actiunea initiala in care reitereaza sustinerile din cererea introductiva, solicitand in final compensarea cu teren in echivalenta in intravilan, iar daca acest lucru nu mai este posibil, acordarea de despagubiri. Au fost atasate acestei precizari planul de situatie al terenului, memoriu tehnic justificativ, chitanta autentificata sub nr.16/16.08.1978.
      La data de 27.11.2007, parata Comisia Locala a comunicat instantei actele ce au stat la baza emiterii HCJ nr.705/2007.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, se retine ca reclamantii au investit instanta cu plangerea formulata impotriva HCJ nr.705/2007, in baza dispozitiilor art.53 din Legea 18/1991.
      Se retine ca reclamantii au formulat, in baza legii 247/2005, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului de 400 mp, situat in intravilanul municipiului Craiova, strada Alexandru cel Bun nr.54.
      Terenul a fost proprietatea reclamantilor, fiind mostenit de acestia, in calitate de fiu si nora a defunctilor S. C. si S. M., asa cum reiese din certificatele de mostenitor depuse la dosar.
      Ulterior, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.1944/28.03.1979 si a autorizatiei pentru instrainare constructii nr.62/17.03.1979, reclamantii au vandut casa numitilor P.C. si P. G., iar terenul de 400 mp, a trecut in proprietatea statului , in baza art.30 din Legea nr.58/1974. Prin aceeasi autorizatie, s-a prevazut ca 100 mp se atribuie, in folosinta, dobanditorului, pe toata durata constructiei.
      Comisia Locala Craiova, analizand solicitarea reclamantilor, a dispus respingerea acesteia, cu motivarea ca reclamantii nu sunt persoane indreptatite la reconstituire.
      Impotriva solutiei Comisiei Locale, reclamantii au formulat contestatie respinsa prin HCJ nr.705/2007, cu motivarea ca reclamantii nu sunt actualii detinatori ai terenului.
      Plangerea formulata de reclamanti impotriva HCJ nr.705/2007 este neintemeiata si va fi respinsa, pentru urmatoarele motive:
      In drept, cererea reclamantilor se circumscrie dispozitiilor art.36 alin.4 din Legea 18/2007, potrivit carora terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art.30 din Legea 58/1974, trec in proprietatea actualilor detinatori ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintei.
      Nu sunt aplicabile dispozitiile art.23 si 24 din Legea 1871991 invocate de reclamanti intrucat aceste dispozitii se refera la terenuri ce au apartinut membrilor cooperatori, preluate de cooperativa agricola de productie (art.23), respectiv terenuri situate in intravilanul localitatilor ce au fost atribuite de cooperativele agricole de productie in vederea construirii de locuinte(art.24), ceea ce nu este cazul terenului solicitat de reclamanti.
      Revenind la art.36 alin.3 aplicabil in speta, se retine ca dobanditorul constructiei, actualul detinator al terenului, are dreptul la suprafata de teren aferenta constructiei cumparate. Este adevarat ca exista controverse asupra intinderii suprafetei de teren aferenta constructiei.
      Avand in vedere insa spiritul legii precum si dispozitiile art.35 alin.4, prin care se arata ca dispozitiile art.23 raman aplicabile (in cazul instrainarii constructiei, suprafetele de teren aferente sunt cele convenite de parti la data instrainarii), se impune concluzia ca dobanditorul constructiei este indreptatit sa primeasca in proprietate ceea ce a detinut ca teren aferent casei de locuit.
      In speta, terenul de 400 mp ce a trecut in proprietatea statului in urma conventiei de vanzare cumparare din 1979 a fost detinut de cumparatorii de atunci, numitii Patrascoiu, iar in prezent este folosit tot de acestia, ca actuali proprietari ai constructiei.
      Din interogatoriul luat reclamantilor precum si din conventia partilor, reiese ca dobanditorii constructiei au folosit in tot acest timp nu numai terenul de 100 mp, atribuit in folosinta, ci intregul teren de 400 mp, pentru care au platit si impozitul aferent; ca reclamantii vanzatori nu si-au rezervat niciun drept asupra terenului, cunoscand imprejurarea ca prin vanzarea constructiei pierd si dreptul de proprietate asupra terenului; ca intentia partilor in momentul incheierii conventiei a fost ca dobanditorul constructiei sa preia, odata cu dobandirea constructiei, si terenul aferent si sa-l foloseasca, fara opunerea vanzatorilor. Nu in ultimul rand, existenta acestei intentii este dedusa si din faptul ca suprafata a fost delimitata prin gard de proprietatea vecinilor, ramanand la fel pana in prezent, ca imobilul constructie este situat in mijlocul terenului, astfel ca nu se putea folosi nici macar o mica parte din teren fara a deranja pe proprietarii constructiei, fiind deci necesar acest teren pentru normala folosinta a constructiei, precum si din pretul platit, respectiv 60000 lei achitat in final, cand vanzatorul stia ca pierde dreptul de proprietate asupra terenului, fata de 40000 lei, stabilit anterior prin inscrisul intitulat chitanta, intocmit in 1978 si care se referea doar la constructie, pret care intareste ideea ca vanzatorul a primit despagubire si pentru teren.
      Ca atare, legea nu a facut altceva decat sa inlature situatia nefireasca in care proprietarul constructiei, care de cele mai multe ori o achizitiona si in vederea terenului, platind si un pret care reflecta existenta terenului, sa fie doar titularul unui drept real de folosinta, transformand acest drept in drept de proprietate.
      Retinand, in concluzie, ca reclamantii nu sunt cei indreptatiti la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 400 mp, aferent constructiei instrainate in 1979, instanta va respinge plangerea acestora, ca neintemeiata .