Contraventii. Rovinieta. Proportionalitate sanctiuni.

Prin  plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi la data de 22.02.2012 sub nr. 5936/245/2012  petentul S.C. E. S.R.L. a solicitat  anularea procesului-verbal  prin care a fost sanctionat  cu amenda in cuantum de 250 lei  pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, respectiv pentru ca vehiculul categoria A, apartinand S.C. E. S.R.L., a circulat fara a detine rovinieta valabila. Contraventia a fost surprinsa cu ajutorul mijloacelor tehnice amplasate in locul DN 28 km 62+ 100 m, Letcani. De asemenea petentul a fost obligat sa achite contravaloarea tarifului de despagubire in valoare de 28 euro, adica 120, 34 lei.
In motivarea plangerii petentul a recunoscut incidental savarsirea contraventiei, mentionand, la fila 2 din plangere, faptul ca prepusul societatii nu a achizitionat rovinieta.
De asemenea, petentul a invocat motive de nelegalitate, indicand dispozitiile art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Petentul nu a indicat concret care mentiuni sunt lipsa si atrag nulitatea procesului-verbal contestat.
Petentul a indicat faptul ca societatea achizitioneaza constant roviniete valabile pentru o saptamana, insa pentru intervalul in care a fost savarsita contraventia prepusul societatii a omis sa achizitioneze rovinieta.
A mai sustinut ca fapta are un grad redus de pericol social, motiv pentru care, daca instanta nu va retine motivele de nelegalitate, solicita inlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.
In drept plangerea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 5 alin. (2),  17 din O.G. nr. 2/2001 si pe cele ale art. 10 din  O.G. nr. 15/2000.
Petenta a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.  
Contestatoarea a anexat plangerii contraventionale inscrisuri.
In temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ., petentul a solicitat judecata in lipsa.
Desi legal citata, intimata nu s-a prezentat in instanta si nu a formulat intampinare, depunand la dosarul cauzei inscrisuri si plansa foto.
Instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile aflate la dosarul cauzei si proba cu plansa foto pentru intimata.

Analizand coroborat materialul probatoriu administrat in prezenta cauza, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sanctionat  cu amenda in cuantum de 250 lei  pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, respectiv pentru ca vehiculul categoria A, apartinand S.C. E. S.R.L., a circulat fara a detine rovinieta valabila. Contraventia a fost surprinsa cu ajutorul mijloacelor tehnice amplasate in locul DN 28 km 62+ 100 m, Letcani. De asemenea petentul a fost obligat sa achite contravaloarea tarifului de despagubire in valoare de 28 euro, adica 120, 34 lei.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta competenta sa solutioneze plangerea va verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, precum si modul de individualizare a sanctiunii aplicate.
Potrivit dispozitiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea.
Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 "lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu".
Verificand, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu.
In prealabil, instanta retine ca, desi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul verbal contraventional face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotararea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile O.G. nr. 15/2002 au drept scop asigurarea desfasurarii in conditii optime a circulatiei pe drumurile publice, prin acoperirea costurilor de operare si intretinere, precum si ocrotirea proprietatii publice. 
Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania, hotararea din 4 octombrie 2007).
Cu toate acestea, dupa cum s-a statuat in hotararea Anghel c. Romaniei,  nu este contrar jurisprudentei CEDO ca procesul-verbal de constatare a contraventiei sa se bucure de o prezumtie de legalitate si temeinicie, atata timp cat aceasta prezumtie este relativa, petentului i se da pobibilitatea de a administra probe contrare si acesta are efectiv aceasta posibilitate de a obtine probe in apararea sa.
Persoana impotriva careia s-a intocmit procesul-verbal de constatare a contraventiei nu este pusa in fata unui verdict definitiv de vinovatie si de raspundere, ci doar in fata unui act administrativ de constatare, al carui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiectiuni in momentul intocmirii si ale carui efecte pot fi inlaturate prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege. Procesul-verbal de constatare a contraventiei stabileste definitiv vinovatia persoanei in cauza numai in conditiile in care aceasta nu intelege sa se foloseasca de caile prevazute de lege pentru a-l contesta, in care intra si dreptul de a face obiectiuni.
Analizand procesul-verbal contestat, instanta constata ca la momentul intocmirii actului de sanctionare petentul nu a fost prezent, situatie in care dreptul de a formula obiectiuni nu subzista. 
Mai mult decat atat, instanta constata ca prezenta plangere contraventionala prezinta o serie de particularitati in sensul ca petentul recunoaste savarsirea faptei prin intermediul plangerii formulate. Astfel petentul declara  ca la momentul constatarii pretinsei contraventii nu detinea rovinieta valabila.
Jurisprudenta CEDO si legislatia interna sustin imposibilitatea " condamnarii " unei persoane exclusiv pe baza sustinerilor de recunoastere formulate de acesta. Trebuie subliniat cu prioritate faptul ca sustinerile petentului sunt in masura a se corobora cu prezumtia de legalitate a procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.
Nu in ultimul rand, instanta observa ca in cazul de fata textul de lege incalcat impune utilizatorilor de vehicule sa detina o rovinieta valabila, iar in momentul intocmirii procesului-verbal contestat agentul constatator a constatat cu ajutorul mijloacelor tehnice faptul ca petentul nu detinea la momentul respectiv un asemenea inscris. Faptul negativ al nedetinerii rovinietei valabil nu poate fi dovedit cu alte mijloace de proba de catre intimata, ci, eventual, petentul putea dovedi faptul pozitiv contrar, respectiv ca detinea o rovinieta valabila la momentul intocmirii procesului-verbal, or petentul nu numai ca nu a probat situatia pozitiva contrara, prin depunerea unei roviniete valabile, dar a si recunoscut expres faptul ca nu a detinut rovinieta in ziua respectiva pentru autoansamblul depistat in trafic.
In cadrul examenului realizat de instanta cu privire la existenta faptei contraventionale, se constata ca aceasta are o existenta reala, traducandu-se din punct de vedere al elementului obiectiv prin nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la conducerea autoturismelor pe drumurile publice fara a poseda rovinieta valabila.
Conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fara a detine rovinieta valabila este de natura sa aduca atingere relatiilor sociale protejate prin O.G. nr. 15/2002.
Cu privire la vinovatia persoanei sanctionate, instanta noteaza faptul ca petentul recunoaste savarsirea pretinsei contraventii, astfel incat va aprecia ca latura subiectiva a pretinsei contraventii exista.
Fata de aceasta imprejurare instanta constata ca procesul-verbal contestat este temeinic, situatia de fapt retinuta in cuprinsul acestuia fiind conforma cu realitatea.
Petentul  a invocat existenta unei cauze justificative, reprezentata de eroarea compartimentului administrativ care a omis sa achizitioneze rovienta, omisiune dublata de lipsa de prevedere a conducatorului vehiculului, care nu a verificat acest aspect. 
Potrivit art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 "Caracterul contraventional al faptei este inlaturat in cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii, daca are legatura cu fapta savarsita".
Imprejurarea invocata de catre petent nu se circumscrie nici uneia dintre cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei. In nici un caz omisiunea compartimentului administrativ sau a conducatorului vehiculului nu este de natura sa conduca la concluzia ca suntem in prezenta unei cauze justificative, respectiv eroarea de fapt. Petentul cunostea dispozitiile legale care prevad obligativitatea detinerii rovinietei si avea obligatia sa cunoasca traseul pe care urma sa circule vehiculul si sa achizitioneze rovinieta in conditiile in care acest lucru era necesar. Petenta nu a oferit nici o justificare obiectiva pentru faptul ca nu a achizitionat rovinieta.
Pentru aceste considerente, instanta conchide ca procesul verbal intocmit in cauza este temeinic.
Referitor la proportionalitatea sanctiunii aplicate, instanta retine ca agentul constatator a aplicat sanctiunea amenzii in cuantum de 250 lei. Tinand seama de dispozitiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, care constituie dreptul comun in materie contraventionala, coroborat cu  art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, instanta poate sa aprecieze inclusiv asupra naturii si cuantumului sanctiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, in ipoteza in care prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal nu a fost rasturnata.
Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientei si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Avand in vedere criteriile enuntate de art. 21 alin. (3), precum si de contextul social si economic, instanta apreciaza ca sanctiunea aplicata este corect individualizata prin raportare la pericolul social concret al faptelor contravenientului si a urmarilor produse. Instanta retine in primul rand  ca a fost savarsita o fapta contraventionala cu un grad de pericol social abstract ridicat, aspect reflectat de limitele sanctiunii amenzii, iar in al doilea rand, fapta concreta prezinta un grad de pericol social ridicat. 
Pentru aceste motive instanta apreciaza ca sanctiunea amenzii in cuantum de 250 lei a fost in mod legal si temeinic aplicata.
De asemenea, tariful de despagubire la care a fost obligat petentul este proportional cu gradul de pericol social concret al faptei contraventionale si cu prejudiciul suferit de catre creditorul obligatiei de plata a rovinietei. Valoarea tarifului de despagubire este fixa si este stabilita anticipat de legiuitor, fata de imprejurarea ca nu se poate stabili concret, pentru fiecare caz in parte, valoarea prejudiciului, intrucat nu se poate sti pe ce distanta si cat timp a circulat contravenientul fara a detine rovinieta valabila.
In raport de totalitatea considerentelor expuse, apreciind ca fapta contraventionala retinuta in procesul verbal exista, a fost savarsita de petent cu vinovatie, fara a se verifica incidenta unei cauze justificative, exoneratoare de raspundere, ca probele administrate in prezenta cauza sunt in masura a sustine in totalitate aceste aspecte si de asemenea, ca pe baza inscrisurilor depuse intimata a sustinut prezumtia de legalitate a procesului verbal, instanta urmeaza a respinge ca neintemeiata plangerea formulata.