Fond Funciar

SENTINTA CIVILA NR. 566/11.08.2010 (Domeniul - Fond funciar)

 
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect "fond funciar", actiune formulata de reclamantul J. R. C., impotriva paratelor, C. J. C. pentru aplicarea Legii 18/1991 si C.  L. S. - pentru aplicarea Legii 18/1991.
       Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 21.07.2010 fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea cauzei la data de 28.07.2010, apoi la data de 04.08.2010 si apoi la 11.08.2010, iar in urma deliberarii a pronuntat urmatoarea sentinta:
                      
                         I N S T A N T A

Deliberand asupra actiunii civile de fata:
Prin actiunea introdusa la aceasta instanta la data de 24.06.2010 si inregistrata sub nr. 988/249, reclamantul J. R. - C., a formulat plangere impotriva Hotararii nr. 438/14.05.2010 emisa de parata C. J. PT. S. D. DE P. A. T. C., hotarare care i-a fost comunicata la data de 31.05.2010 si prin care a fost respinsa propunerea C. L. S. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 4,50 ha - balta, situata pe raza comunei Sarulesti, judetul Calarasi, cuvenita dupa autoarea acestuia M. C., solicitand admiterea plangerii, anularea hotararii atacate, iar pe fond, in baza probelor ce vor fi administrate, sa se dispuna reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 4,50 ha - balta, situata pe raza teritoriala a comunei Sarulesti, judetul Calarasi, cuvenit ca mostenitor al autoarei M. C.; nu solicita cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul arata ca este unicul mostenitor al autoarei M. C., mama sa, asa cum rezulta din sentinta civila nr. 1782/02.02.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr. 4052/1994, iar in aceasta calitate, in baza Legii 18/1991, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 50 ha teren arabil extravilan.
Mai arata ca, ulterior, a formulat cerere in termen si pentru reconstituirea dreptului de proprietate cuvenit dupa acelasi autor, in baza Legii nr. 193/2007, pentru suprafata de 4,5 ha - balta, detinuta de aceasta, iar
C. L. S., a admis cererea sa, a dispus inscrierea in Anexa nr. 24 b si a inaintat spre validare C. J. C. intreaga documentatie cu propunerea reconstituirii in beneficiul acestuia, a dreptului cuvenit. 
De asemenea, mai arata ca prin hotararea atacata, C. J. C. a respins propunerea Comisiei locale, considerand-o neintemeiata, apreciind ca nu a facut dovada ca aceasta suprafata de teren cu destinatie de balta, a apartinut autoarei sale, pe de o parte, iar pe de alta parte, un alt motiv al respingerii fiind faptul ca s-ar depasi limita maxima admisa de Legea nr. 1/2000, de 50 ha.
Precizeaza ca Hotararea C. J. C. nr. 438/14.05.2010 este nelegala si netemeinica, respingand validarea solicitata de C. L. S., intrucat motivele invocate sunt nintemeiate, deoarece, asa cum rezulta din actele depuse la C. L. S., autoarea sa M. C., este unica mostenitoare a sotului sau M. S., care a detinut, pe langa suprafata de 73,39 ha teren arabil si pasune, si suprafata de 4,5 ha balta.
        Referitor la faptul ca daca i s-ar fi reconstituit si suprafata de 4,5 ha balta ar fi depasit limita maxima de 50 ha, reclamantul invoca faptul ca art. 3 al. 2 din Legea nr. 1/2000, se refera numai la terenurile agricole si nu la terenurile cu destinatie balta.
Fata de cele aratate, solicita admiterea plangerii asa cum a fost formulata si sa fie reconstituit in favoarea sa, dreptul de proprietate pentru suprafata de 4,5 ha - balta, asa cum corect a propus C. L. S., avand in vedere ca terenul in cauza are si in prezent destinatia de balta si conform legii reconstituirea trebuie facuta pe vechiul amplasament.
In drept, reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 193/2007.
In sustinerea actiunii reclamantul solicita proba cu inscrisuri, precum si orice alt mijloc de proba ce ar rezulta din dezbateri.
Alaturat actiunii, reclamantul a atasat Hotararea nr. 438/14.05.2010 a C. J. C. si adresa de inaintare; cererea formulata de reclamant si inregistrata la Primaria Sarulesti sub nr. 1/18.07.2007; adresele nr. M-787/2007/14.10.2008, nr. M-787/2007/08.09.2008, nr. M-787/2007/10.03.2008 emise de I. P. J. C.; adresele inaintate I. P. J. C. de catre Primaria comunei Sarulesti.
  Urmare a solicitarii instantei, cu adresa nr. 5135/02.07.2010 C. J. C. a inaintat actele care au stat la baza emiterii Hotararii nr. 438/14.05.2010, respectiv: adresa nr. 57463/20.11.2009 emisa de Guvernul Romaniei - ANRP; certificatul de deces seria DS nr. 092856 al defunctului M. I., decedat la data de  12.06.1994; procesele verbale de punere in posesie incheiate la data de 27.10.2000; adresa nr. M-787/2007, M-674/2009/19.03.2010; notificarea inaintata de reclamant C. J. C. la data de 12.03.2010; adresa nr. 448/22.02.2010 emisa de A. N. A. R. - D. A. B.-I.; adresa nr. 13738/30.09.2008 emisa de A. N. A. R. - D. A. B.-I.; harta identificare acumulare Benga; copia atlasului cadastral al apelor; M-787/2007/14.10.2008; M-674/2009/15.02.2010; M-674/19.10.2009; adresa nr. 34/14264/21.10.2009 emisa de A.N. Pt. R. P.; M-674/18.08.2009; adresa  emisa de D. G.C. si A. I.-C. de C. din cadrul MAI; raspunsul inaintat reclamantului de Parlamentul Romaniei - Camera Deputatilor si inregistrat sub nr. 3395/27.05.2009; M-787/2007/14.10.208; M-787/08.09.2008; Sentinta civila nr. 678/11.10.2007 a Judecatoriei Lehliu Gara pronuntata in dosarul nr. 332/249/2007; M-674/05.08.2009; M-787/2007/14.10.2008; M-787/08.09.2008; cererea formulata de reclamant si inregistrata sub nr. 164/21.011990; M-787/2007/21.07.2008; adresa nr. 215/28.02.2008; M-787/12.06.2007; cererea reclamantului inregistrata sub nr. 787/12.06.2007; cererile reclamantului inregistrate la Primaria com. Sarulesti sub nr. 19 si 20 din 19.08.2005; Titlul de proprietate nr. 88303/31.10.2000 si Titlul de proprietate nr. 88304/31.10.2000 emise de C. J. C.; Jurnalul nr. 12595/11.08.1947 emis de Tribunalul Ilfov; certificatul de casatorie seria C6 nr. 125712; schita conacului S. M. satul Manciu, com. Parlita, jud. Ilfov; certificatul de nastere seria Nb nr. 297876; copie de pe Sentinta de divort nr. 281/19.05.1945 emisa de Tribunalul Ilfov; Testamentul inregistrat la grefa Tribunalului Ilfov sub nr. 17/1939; fila din BAP - recensamantul agricol si al populatiei din 25.01.1948; Hotararea nr. 61/26.02.1999 a C. J. C.; Sentinta civila nr. 1782/02.02.1998 a Judecatoriei sector 2 Bucuresti pronuntata in dosarul nr. 4052/1994; procura incheiata la data de 10.10.1991 prin care reclamantul imputernicea pe numita E. V. sa-i reprezinte interesele in toate circumstantele oficiale in vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului ce i se cuvine prin succesiune; Certificatul de nastere seria Nb, nr. 297876; M nr. 787/10.03.2008; adresa nr. 2215/28.02.2008 emisa de Primaria com. Sarulesti; M nr. 787/12.06.2007; adresa nr. 647/18.08.2009; planul de situatie parcelar al tarlalei 58; raportul de expertiza tehnica extrajudiciara - specialitatea topografie intocmit de exp. C. V.
De asemenea, cu adresa nr. 2270/19.07.2010 Primaria com. S. a inaintat aceleasi documente mentionate mai sus.
Reclamantul a mai depus la dosar certificatele de deces ale defunctilor M. C. si M. S.; copie de pe dispozitivul deciziei nr. 131/1945 a Comisiei de Plasa Parlita si copie de pe intampinarea formulata de M. S. cu privire la modalittaea de aplicare a reformei agrare.   
Instanta, analizand actele si lucrarile dosarului, a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin testamentul intocmit la data de 03.05.1939, legalizat sub nr. 17/1939 de Grefa Tribunalului Ilfov, numitul C. N. S. a lasat uzufructul intregii sale averi mobiliare si imobiliare, matusii sale - E. M., iar nuda proprietate asupra intregii averi imobiliare a lasat-o verilor sai I. M., S. M., A. R. si D. M., cu precizarea ca in caz de predeces sau cand din orice alta cauza, legatul vreunuia din acestia ar deveni caduc, prin renuntare au altfel, partea sau partile respective va reveni celorlalti nuzi proprietari si in lipsa acestora va reveni uzufructuarei - doamna E. A. M.
Prin actul de partaja incheiat la data de 16.06.1947, I.  M. si S. M. si-au impartit voluntar averea ramasa de pe urma defunctului C. S. - decedat in anul 1939, iar prin jurnalul nr. 12595/11.08.1947 emis de Tribunalul Ilfov s-a procedat la trimiterea in posesie a mostenitorilor asupra averii ramase de pe urma defunctului C. S., printre bunurile imobile regasindu-se circa 73 ha teren de cultura - mosia denumita "O.M.P., situat in com. Parlita, fosta Solacolu, satul Manciu, jud. Ilfov si circa 4,5 ha balta si lacul din jurul conacului cu casa taraneasca situat in satul Manciu, com. Parlita, jud. Ilfov.
Din ultimele doua inscrisuri mentionate (aflate la filele 115 si 116 din dosar) rezulta ca numitii E. A. M., D. C. M. si A. R. au renuntat la mostenirea defunctului C. S. 
La data de 10.08.1945, numitul M. S. s-a casatorit cu M. C. (fosta M., fosta J.) - mama reclamantului J. R. - C., rezultat dintr-o casatorie anterioara a acesteia.
I. M. - unul dintre mostenitorii testamentari, a decedat la data de 12.06.1994, M. S. a decedat la data de 26.12.1972, iar M. C. a decedat la data de 25.02.1987 (potrivit certificatelor de deces aflate la dosar).
Din considerentele sentintei civile nr. 1782/2.02.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr. 4052/1994, definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 3133/A/1998 a Tribunalului Bucuresti, rezulta ca M. S. a decedat, de pe urma acestuia s-a dezbatut succesiunea, printre mostenitori aflandu-se si sotia supravietuitoare - M. C. - mama reclamantului, care, la randul sau a decedat, unicul mostenitor al acesteia fiind reclamantul J. R. C.
In urma cererilor formulate in baza Legii 18/1991, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 36 ha si 5000 mp si pentru suprafata de 9 ha si 5000 mp - teren arabil extravilan situat pe raza com. Ileana, jud. Calarasi, de pe urma mamei sale M. C., eliberandu-se pe numele sau Titlurile de proprietate nr. 88303/31.10.2000 si nr. 88304/31.10.2000 de catre C. J. C.     
Dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005, prin cererea inregistrata la Primaria com. Sarulesti sub nr. 19/19.08.2005, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 4 ha teren arabil, iar prin cererea inregistrata sub nr. 20/19.08.2005, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 4,5 ha balta, in calitate de unic mostenitor al mamei sale M. C., care l-a mostenit pe sotul ei M.S.
Solutionand cererea, parata C. L. S. a propus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 4,45 ha teren arabil, iar prin Hotararea nr. 182/27.02.2007 s-a respins cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 4,50 ha balta, ca nefondata, pentru ca, ulterior, in urma reanalizarii actelor, sa propuna reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 4,5 ha balta si inscrierea acestuia in Anexa 24 b intocmita conform HG nr. 890/2005, propunere inaintata spre validare C. J.C., potrivit adresei nr. 2215/28.02.2008.
Prin Hotrarea nr. 438/14.05.2010 C. J. C. a respins contestatia reclamantului ca neintemeiata.
In termen legal reclamantul a formulat plangere impotriva acesteia din urma.
Intr-adevar, terenul a fost solicitat de reclamant in calitate de unic mostenitor al mamei sale M. C., care, la randul sau, l-a mostenit pe sotul sa M. S.
       In motivele retinute de Comisia Judeteana in hot de respingere s-a precizat ca averea def. S. C. a trecut in posesia numitilor I. M. si M. S., conform Dispozitiei Tribunalului Ilfov nr. 12595/11.08.1947, insa ulterior acestui act nu se face dovada cine a fost titularul dreptului de proprietate de la care s-a expropriat balta in suprafata de 4,5 ha, ca reclamantul nu face dovada ca este indreptatit sa i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafata de 4,50 ha balta, deoarece nu face dovada ca acest imobil a intrat in patrimoniul autoarei M. C. si, totodata, de la aceasta autoare s-a reconstituit deja limita maxima admisa de legile fondului funciar si anume 50 ha.. 
       Suprafata totala de tren arabil extravilan reconstituita reclamantului de pe urma autoarei sale insumeaza 50 ha.
       Faptul ca reclamatul este unicul mostenitor al mamei sale a fost stabilit cu putere de lucru judecat prin sentinta civila aflata la filele 88 si 89 din dosar, iar toata suprafata de teren mentionata mai sus i-a fost reconstituita reclamantului de pe urma acestei autoare.
       Actul de trimitere in posesie al mostenitorilor I. M. si M. S. este ulterior actului de partaj voluntar, si in cel dintai este mentionata toata averea defunctului C. S., potrivit inventarului vizat de judecator la data de 24.10.1945.
       Cat priveste dovada titularului dreptului de proprietate de la care s-a expropriat balta, avand in vedere jurnalul de trimitere in posesie, titularii nu pot fi altii decat I. M. si S. M.
       Trebuie facute unele precizari in ce priveste aplicarea legilor reformei agrare in cele doua etape - la speta de fata.
Legea nr. 187/1945 pentru infaptuirea reformei agrare a intrat in vigoare la data de 23 martie 1945. Astfel, art. 3 lit. "h" din Legea nr. 187/1945 se refera la bunurile care trec asupra statului, respectiv:  "Prisosul terenurilor agricole constituind proprietati ale persoanelor fizice care depasesc suprafata de 50 ha, si anume: pamantul arabil, livezile, fanetele, baltile si iazurile artificiale, fie ca servesc sau nu pentru pescuit, mlastinile si terenurile inundabile.", de unde rezulta ca proprietarului ii ramaneau doar 50 de ha.
    Ulterior, s-a adoptat Decretul nr. 83/1949 prin care au fost completate dispozitiile Legii nr. 187/1945, art. 2 stabilind ca "Trec in proprietatea statului, ca bunuri ale intregului popor: a) Exploatarile agricole mosieresti care au facut obiectul exproprierii, potrivit legii Nr. 187 din 1945 si fermele model, constituite prin efectul aceleiasi legi, cu intreg inventarul viu, mort si cladiri, apartinand sau afectate acestor exploatari, indiferent de locul unde se afla", fiind deci confiscate si cele 50 ha lasate initial.
Cu certitudine aceste dispozitii au fost aplicate si in cazul mostenitorilor defunctului S. C., aspect confirmat de intampinarea formulata de M. S. la decizia nr. 131/1945 a Comisiei de Plasa Parlita referitoare la aplicarea legii si regulamentului reformei agrare (filele 121 - 123 din dosar).
       Din dispozitiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia rezulta ca " fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ - teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat", alin. 3 al aceluiasi articol dand in competenta instantelor judecatoresti stabilirea valabilitatii titlului, in speta dispozitiile Legii nr. 187/1945.
       Astfel, dispozitiile art. 7 din Legea nr. 187/1945 prevad ca "Toate bunurile agricole aratate in art. 3 si 6 trec imediat, fara nici o despagubire, pe deplin, in proprietatea Statului, pentru scopurile aratate la art. 2".
       Mai mult decat atat, prin Legea nr. 177/1947 pentru interpretarea dispozitiilor legale privitoare la infaptuirea reformei agrare s-a prevazut ca "Lucrarile pentru infaptuirea reformei agrare savarsite de organele prevazute prin Legea Nr. 187 din 23 Martie 1945, regulamentul ei si deciziunile completatoare ale Ministerului Agriculturii si Domeniilor, sunt acte de guvernamant si nu pot fi atacate in justitie pe nici o cale."
         De mentionat ca, la momentul adoptarii Legii nr. 187/1945 era in vigoare Constitutia din 1938, dispozitiile art. 16 al 1 si 2 prevazand ca "proprietatea de orice natura, precum si creantele atat asupra particularilor cat si asupra Statului, sunt inviolabile si garantate ca atare." si ca "Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, dupa normele prevazute in legi."
De asemenea, alin. 4 al aceluiasi articol prevede ca "Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica si dupa o dreapta si prealabila despagubire stabilita de justitie conform legilor. Prin cauza de utilitate publica nu se poate intelege decat aceea care este de natura a folosi in acelasi timp tuturor si fiecaruia in mod actual ori eventual."
La data adoptarii Decretului 83/1949 era in vigoare Constitutia din 1948, dispozitiile art. 8 al. 1 prevazand ca "Proprietatea particulara si dreptul de mostenire sunt recunoscute si garantate prin lege." De asemenea, art. 10 prevede ca "Pot fi facute exproprieri pentru cauza de utilitate publica pe baza unei legi si cu o dreapta despagubire stabilita de justitie."
       In speta, pentru exproprierea averii def. S. M. nu s-a primit nicio despagubire, fiind incalcate prevederile art. 16 al. 4 din Constitutia din 1938 si ale art. 10 din Constitutia din 1948. Fata de aceasta situatie instanta constata ca preluarea averii acestui defunct de catre stat s-a facut abuziv.
       In sens contrar, am fi in contradictie cu disp. art. 1 din Protocolul nr.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care prevad ca "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
       Este adevarat ca cele doua exproprieri din anul 1945 si respectiv 1949 s-au facut inainte de 20.06.1994, data intrarii in vigoare a Conventiei pentru Romania (cauza Costandache impotriva Romaniei), dar tot Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca lipsirea de proprietate este un act continuu sau cu consecinte continue, in cazul in care lipsirea initiala de proprietate s-a facut in temeiul unui act ilegal (Vasilescu impotriva Romaniei si Papamichalopoulos impotriva Greciei).
       In speta de fata, avand in vedere ca instanta a stabilit ca exproprierea s-a facut abuziv, cu incalcarea Constitutiei in vigoare la acel moment, rezulta ca lipsirea de proprietate a avut caracter continuu, autorul fiind lipsit de posesia si dreptul de dispozitie asupra terenului, ceea ce constituie un bun in intelesul Conventiei.
       Astfel, instanta apreciaza ca prin existenta actelor de proprietate s-a creat in beneficiul reclamantului "speranta legitima" de se vedea in posesia acestui teren - balta si de a obtine titlu administrativ de proprietate, conditii in care creanta lui este suficient stabilita pentru a constitui o "valoare patrimoniala" care implica aplicarea garantiilor prevazute de art. 1 din Protocolul 1 nr. 1 din Conventie, intrucat notiunea de "bunuri" poate cuprinde atat "bunuri actuale", cat si valorile patrimoniale, inclusiv creante, in virtutea carora reclamantii pot pretinde ca au cel putin o "speranta legitima" de a obtine folosirea efectiva a unui drept de proprietate (Kopecky impotriva Slovaciei)
       Potrivit dispozitiilor art. 11 al 2 din Constitutie, "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.", astfel ca, dupa ratificarea prin Legea nr. 30/18.05.1994, Conventia Europeana a Drepturilor Omului a devenit parte integranta a sistemului roman de drept si a dobandit aplicabilitate directa.
       In privinta dreptului statului de a adopta legile pe care le considera necesare pentru reglementarea folosintei bunurilor, prev. in alin. 2 al art. nr. 1 din Protocolul nr. 1, se apreciaza ca lipsirea totala de despagubiri a autorilor reclamantilor creeaza o sarcina disproportionata intre cerintele de interes general al comunitatii si imperativele apararii drepturilor individuale ale reclamantilor.
       In privinta prevederilor art. 13 din CEDO, care impun ca orice persoana care se considera lezata printr-o masura pretins contrara conventiei sa dispuna de un recurs in fata instantei nationale, de mentionat este faptul ca responsabilitatea primara in implementarea si aplicarea drepturilor si libertatilor garantate de Conventie revine autoritatilor nationale.
       Din coroborarea dispozitiilor art. 13 si 35 din Conventie se desprinde principiul subsidiaritatii in ce priveste sesizarea Curtii, revenind mai intai instantelor nationale sa asigure respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale pe care Conventia le reglementeaza.
       In ceea ce priveste suprafata de teren ce se impune a fi reconstituita de pe urma autoarei reclamantului, trebuie facute anumite precizari.
       Din inscrisurile aflate la dosar rezulta ca I. M. si M. S. au fost pusi in posesie asupra averii defunctului C. S., revenindu-le cate o cota de 1/2 asupra acestei averi. Prin actul de partaj voluntar cei doi mostenitori si-au impartit doar o parte din averea defunctului, dar acest act este anterior dispozitiei de trimitere in posesie pronuntata de Tribunalul Ilfov la data de 11.08.1947 si acest din urma act face referire la intreaga averea a defunctului, astfel cum apare aceasta in inventarul intocmit de judecator. Deci, din suprafata totala de 4,5 ha balta, mostenitorului M. S. ar trebui sa-i revina suprafata de 2,25 ha, iar lui I. M. suprafata de 2,25 ha.
       In cererea prin care reclamantul a solicitat reconstituirea  dreptului de proprietate asupra celor 4,5 ha balta aflata la fila 67 din dosar, acesta a invocat faptul ca I. M. a renuntat a face contestatie sau alt demers pentru a-si realiza drepturile si folosi bunurile, iar dupa decesul acestuia intreaga avere ramasa de la S. C., conform art. 695 - 697 Cod civil, ii revine mamei sale M. C., dar aceste aspecte nu pot fi retinute.
       Este adevarat ca in cuprinsul testamentului lasat de S. C. s-a precizat ca: "_in caz de predeces sau cand din orice alta cauza, legatul vreunuia din acestia ar deveni caduc, prin renuntare sau altfel, partea sau partile respective va reveni celorlalti nuzi proprietari si in lipsa acestora va reveni uzufructuarei - doamna E. A. M."
       Codul civil prevede 5 cazuri in care poate interveni caducitatea legatului (art. 924 - 928 Cod civil), respectiv: predecesul legatarului; incapacitatea legatarului de a primi legatul; neindeplinirea conditiei suspensive; refuzul legatarului de a primi legatul; pieirea in intregime a bunului care alcatuieste legatul.
         In speta, nu exista niciunul din cazurile mentionate mai sus. Atata vreme cat cei doi mostenitori au fost pusi in posesie asupra averii prin dispozitia Tribunalului Ilfov din 11 august 1947, nu se poate vorbi de caducitatea legatului. Faptul ca I. M. (decedat in anul 1994) nu a formulat cerere dupa intrarea in vigoare a Legii 18/1991 nu inseamna ca a renuntat la mostenirea defunctului C. S. De asemenea, nu se mai poate pune problema acceptarii mostenirii atata vreme cat exista punerea in posesie din 1947, cei doi devenind coproprietari, avand cote de cate 1/2, averea intrand in patrimoniul acestora, I. M. fiind var cu S. M.
       I. M. a decedat in anul 1994, dar nu rezulta ca S. M. este mostenitorul lui I. M., pentru a se ajunge la concluzia ca sotia lui S. M. (mama reclamantului) a mostenit toata aceasta avere, astfel ca reclamantul nu are nicio legatura de rudenie cu I. M.
       Prin urmare, fata de situatia de fapt retinuta mai sus, instanta apreciaza ca reclamantul este indreptatit a i se reconstitui doar suprafata de 2,25 ha balta, respectiv jumatate din cele 4,5 ha.
       In ceea priveste suprafata de teren reconstituita, este adevarat ca atat dispozitiile art. 9 al. 1 din Legea 18/1991, cat si ale art. 3 al. 2 din Legea nr. 1/2000 stabilesc limita de teren ce poate fi reconstituita - de doar 50 ha. Din analiza textelor de lege mentionate mai sus rezulta ca acestea fac referire doar la terenurile arabile, nu si la cele cu balta, terenuri pentru care Legea 1/2000 prevede dispozitii exprese, cum sunt cele de la art. 4 al. 1 si al. 11.
       Cu toate acestea, chiar daca s-ar considera ca articolele mentionate mai sus s-ar aplica si in cazul terenurilor cu destinatia balta, instanta, tot in lumina dispozitiilor CEDO invocate mai sus, apreciaza ca se impune reconstituirea dreptului de proprietate pentru intreaga suprafata de teren dovedita ca fiind expropriata. Aceasta solutie se impune in virtutea caracterului total discriminatoriu al acestor articole comparabil cu prevederile art. 3 al. 21 din Legea 1/2000 in ce priveste retrocedarea terenurilor cu pasuni si fanete (cu o limita pana la 100 ha), dar si cu prevederile Legii nr. 10/2001 care nu prevad limite in ce priveste retrocedarea imobilelor.
       Dispozitiile art. 2 al. 1 din OG nr. 137/2000  definesc notiunea de "discriminare" astfel " _ prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice."
     De asemenea, potrivit alin. 3 al aceluiasi articol "Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonante, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare."
Nu in ultimul rand trebuie avute in vedere prevederile art. 7 din D.U.D.O conform carora: "Toti oamenii sunt egali in fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta Declaratie si impotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.", dar si dispozitiile art. 20 din Constitutie, potrivit carora "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.", prioritate avand reglementarile internationale in eventualitatea unui conflict.
       Asa cum s-a mentionat mai sus, prevederile art. 9 din Legea 18 si 3 al. 2 din Legea 1/2001 ii dezavantajeaza pe fostii proprietari care au detinut suprafete mai mari de 50 ha, cu atat mai mult cu cat pentru diferenta de teren de peste 50 de ha legea nu prevede nicio despagubire, nicio masura reparatorie, creandu-se un regim discriminatoriu chiar cu dispozitiile Legii 1/2000 in ce priveste terenul cu pasuni si fanete (art. 3 al. 21) si cu ale Legii 10/2001.
       Nereconstituirea intregii suprafete de teren confiscate ar duce inca o data la o atingere a dreptului de proprietate, prima adusa prin confiscarile abuzive din 1945 si 1949, iar a doua prin faptul ca li se limiteaza suprafata retrocedata, desi au dovedit suprafata detinuta.
       Fata de situatia de fapt retinuta, instanta apreciaza ca reclamantul a depus acte doveditoare pentru o parte din suprafata de teren solicitata.
Fata de aceste considerente, avand in vedere dovedirea numai in parte a suprafetei solicitate, dar si prevederile art. 51 si urm. din Legea 18/1991- modificata, instanta apreciaza intemeiata numai in parte plangerea reclamantului, urmand a o admite ca atare.
Urmeaza a anula Hotararea nr. 438/14.05.2010 emisa de parata C. J. C.
Urmeaza a obliga parata C. J. C. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 2,25 ha - balta pe raza comunei Sarulesti, jud. Calarasi, in favoarea reclamantului J. R. - C., de pe urma autoarei M. C. (sotia def. M. S.).

PENTRU ACESTE MOTIVE
       IM NUMELE LEGII
                                           HOTARASTE
       
       Admite in parte plangerea formulata de reclamantul J. R. - C., impotriva Hotararii nr. 438/14.05.2010 emisa de parata C. J. C. pentru aplicarea Legii 18/1991 si si in contradictoriu cu parata C.  L. S. - pentru aplicarea Legii 18/1991.
       Anuleaza Hotararea nr. 438/14.05.2010 emisa de parata C. J. C.
       Obliga parata C. J. C. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 2,25 ha - balta pe raza comunei Sarulesti, jud. Calarasi, in favoarea reclamantului J. R. - C., de pe urma autoarei M. C. (sotia def. M. S.).
       Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
       Pronuntata in sedinta publica, azi 11.08.2010.