Infractiunea de talharie. Individualizarea pedepei. Criterii
(Decizie nr. 72/R/2010 din data de 03.02.2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj)Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, decizia nr.72/R/03.02.2010
Judecatoria Baia Mare prin sentinta penala nr. 1862/20.10.2009 l-a condamnat pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 5 ani inchisoare, pentru savarsirea tentativei la infractiunea de talharie, prev.de art. 20 C.pen. raportat la art. 211 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit.a C.pen.
In temeiul art. 61 C.pen. a fost revocata liberarea conditionata a inculpatului din executarea pedepsei de 8 ani inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 1074/25.05.2004 a Judecatoriei Arad si a fost contopit restul de 993 zile inchisoare ramas neexecutat cu pedeapsa stabilita, inculpatul urmand sa execute pedeapsa de 5 ani inchisoare, fiindu-i interzis si dreptul prevazut de art. 64 lit.a teza a II-a C.pen.
In temeiul art. 350 C.pr.pen. a fost mentinuta masura arestarii preventive a inculpatului, iar, in baza art. 88 C.pen. s-a dispus scaderea din durata pedepsei aplicate a perioadei retinerii si arestarii preventive, de la data de 05.06.2009 la zi.
De asemenea, in temeiul art. 118 alin.1 lit.b C.pen. s-a dispus confiscarea corpurilor delicte inregistrate la pozitia nr. 17/2009 in registrul special al instantei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in fapt ca inculpatul A.C. s-a deplasat la data de 05.06.2009 la Biserica Romano-Catolica “Sf.Treime" din Baia Mare, unde prin escaladarea unui grilaj metalic a patruns in interior, cautand bunuri pe care sa le sustraga. Inculpatul a fortat lacatul unei cutii in care se aflau trei potire din alama suflate cu aur, insa nu a reusit sa le sustraga intrucat a fost surprins de martorul T.R.
Pentru a-si asigura scaparea, inculpatul A.C. l-a amenintat pe martor cu un levier si a reusit sa fuga, fiind insa prins la scurt timp de martorul U.A. si predat organelor de politie.
In raport de situatia de fapt expusa, instanta de fond a retinut ca fapta savarsita de inculpat intruneste elementele constitutive ale tentativei la infractiunea de talharie, prev.de art. 20 C.pen. raportat la art. 211 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit.a C.pen. si in considerarea dispozitiilor art. 72 C.pen., l-a condamnat la pedeapsa de 5 ani inchisoare.
De asemenea, instanta de fond a retinut ca inculpatul a savarsit fapta in stare de recidiva postcondamnatorie, fiind condamnat anterior la o pedeapsa de 8 ani inchisoare prin sentinta penala nr. 1074/2004 a Judecatoriei Arad, din executarea careia a fost liberat conditionat la data de 16.12.2008, cu un rest de pedeapsa ramas neexecutat de 993 zile inchisoare.
Impotriva sentintei penale nr. 1862/20.10.2009 a Judecatoriei Baia Mare a declarat apel inculpatul A.C., solicitand desfiintarea acesteia si, in urma reevaluarii ansamblului probator, reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicata.
Prin decizia penala nr.227 din 10 decembrie 2009 Tribunalul Maramures a admis apelul si, judecand:
A redus pedeapsa aplicata inculpatului pentru savarsirea tentativei la infractiunea de talharie, prevazuta de art.20 C.pen. raportat la art.211 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., de la 5 ani inchisoare, la 3 ani inchisoare.
In temeiul art.61 C.pen., a revocat liberarea conditionata a inculpatului din executarea pedepsei de 8 ani inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr.1074/25.05.2004 a Judecatoriei Arad, definitiva prin decizia penala nr.766/2004 a Curtii de Apel Timisoara si a contopit restul de pedeapsa ramas neexecutat, de 993 zile inchisoare, cu pedeapsa stabilita prin prezenta decizie, inculpatul urmand sa execute pedeapsa de 3 ani inchisoare.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
Impotriva deciziei tribunalului, a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures care a solicitat admiterea acestuia, casarea ca netemeinica a hotararii instantei de apel si mentinerea sentintei judecatoriei, apreciind ca apelul inculpatului a fost gresit admis. In sustinerea recursului procurorul a aratat ca activitatea inculpatului prezinta un sporit pericol social intrucat acesta a mai fost anterior condamnat pentru infractiuni indreptate impotriva patrimoniului, dovedind astfel o perseverenta deosebita in savarsirea acestui gen de fapte.
Curtea, examinand recursul declarat prin prisma motivului invocat ajunge la urmatoarele constatari:
Conform art.1 din Codul de procedura penala roman, scopul procesului penal il constituie constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor precum si la educarea cetatenilor in spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege.
In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.
Legea obliga organele de urmarire penala si instantele de judecata sa aiba rol activ si pe intreg cursul procesului penal sa respecte dreptul de aparare garantat de stat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti, in procesul penal.
Orice persoana, bucurandu-se de prezumtia de nevinovatie, este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale, printr-o hotarare penala definitiva. Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.
Vinovatia nu se poate stabili decat in cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrarii acestora revenind organului de urmarire penala si instantei judecatoresti.
Probele trebuie sa fie concludente si utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte sa creeze macar presupunerea rezonabila ca ceea ce probeaza corespunde adevarului.
Instantele de fond au aplicat principiile evidentiate mai sus, au retinut in mod judicios vinovatia inculpatului in savarsirea faptei dedusa judecatii, Judecatoria a individualizat corect sanctiunea meritata de inculpat, tribunalul insa, in mod netemeinic a redus cuantumul acesteia.
Tribunalul Maramures nu a tinut seama de modalitatea si imprejurarile savarsirii infractiunii, respectiv ca inculpatul nu are un domiciliu stabil, acesta deplasandu-se din municipiul Satu Mare in Baia Mare tocmai pentru a comite fapte de natura penala, aceasta intentie rezultand din faptul ca avea asupra lui un levier, cleste si doua perechi de manusi. In aceste conditii, inculpatul a intrat in Biserica Romano-Catolica "Sfanta Treime" din Baia Mare, dupa ce in prealabil a escaladat un grilaj metalic, a patruns in sacristie, si a fortat lacatul de pe o cutie metalica, incercand sa sustraga niste potire din alama suflate cu aur. Inculpatul nu a reusit sa sustraga nimic, fiind surprins de martorul T.R.. Pentru a-si asigura scaparea, acesta l-a amenintat pe martor ca-l loveste cu levierul si apoi a fugit, fiind prins de martorul U.A. pe str.Crisan din Baia Mare.
Instanta de apel nu a tinut cont de circumstantele personale ale inculpatului, care pana in prezent mai are in antecedente 14 condamnari pentru fapte similare, ceea ce denota ca scopul pedepsei nu poate fi atins decat prin aplicarea unei sanctiuni severe care sa reflecte in mod judicios atat pericolul faptei cat si al faptuitorului.
Talharia este o infractiune complexa, din structura ei facand parte atat furtul, care este componenta sa principala, cat si actele de violenta, care constituie componenta adiacenta. Ca atare, talharia se considera ca fiind tentata sau consumata dupa cum infractiunea principala - furtul - a ramas in faza tentativei ori s-a consumat.
In consecinta, fapta inculpatului, care, fiind surprins de martorul T. in incinta bisericii, dupa ce indepartase lacatul de pe cutia in care se aflau cele trei potire, dar inainte de a le insusi, pentru a-si asigura scaparea, a folosit impotriva acestuia un levier, constituie tentativa la infractiunea de talharie prev.de art.20 rap.la art.211 alin.1 C.pen.cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Chiar daca individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecatorului, ea nu este totusi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contra el trebuie sa fie rezultatul unui examen obiectiv al intregului material probatoriu, studiat dupa anumite reguli si criterii precis determinate.
Inscrierea in lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei inseamna consacrarea explicita a principiului individualizarii pedepsei, asa incat respectarea acestuia este obligatorie pentru instanta.
De altfel, ca sa-si poata indeplini functiile care-i sunt atribuite in vederea realizarii scopului sau si al legii, pedeapsa trebuie sa corespunda sub aspectul naturii (privativa sau neprivativa de libertate) si duratei, atat gravitatii faptei si potentialului de pericol social pe care il prezinta, in mod real persoana infractorului, cat si aptitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta pedepsei.
Functiile de constrangere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justa individualizare a sanctiunii, care sa tina seama de persoana careia ii este destinata, pentru a fi ajutata sa se schimbe, in sensul adaptarii la conditiile socio-etice impuse de societate.
Actele de violenta exercitate de inculpat in comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise si care trebuiesc bine evaluate de catre instanta de recurs, in alegerea pedepsei.
Asa fiind, inculpatul trebuia sa stie ca, pe langa drepturi, are si o serie de datorii, obligatii, raspunderi, care caracterizeaza comportamentul sau in fata societatii.
Sub aspectul individualizarii pedepsei in speta, trebuie efectuata o justa adecvare cauzala a criteriilor generale prevazute de art.72 C.pen., tinandu-se cont de gradul de pericol social, in concret ridicat al faptei comise agravat de circumstantele reale ale savarsirii ei, dar si de circumstantele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sincera cu privire la fapta comisa, este recidivist, asa cum rezulta din fisa de cazier.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atat asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cat si asupra altor persoane care, vazand constrangerea la care este supus acesta, sunt puse in situatia de a reflecta asupra propriei lor comportari viitoare si de a se abtine de la savarsirea de infractiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsa este aplicata si pusa in executare, intensitatea si generalitatea dezaprobarii morale a faptei si faptuitorului, conditioneaza caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin marimea privatiunii, trebuie sa reflecte gravitatea infractiunii si gradul de vinovatie a faptuitorului.
Numai o pedeapsa justa si proportionala este de natura sa asigure atat exemplaritatea cat si finalitatea acesteia, preventia speciala si generala inscrise si in Codul penal roman, art. - 52 alin.1 - , potrivit caruia “scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni".
Dar, fireste, in lumina criteriilor prevazute de art.72 C.pen., gravitatea concreta a unei activitati infractionale trebuie stabilita consecutiv unui examen aprofundat si cuprinzator al tuturor elementelor interne, specifice faptei si faptuitorului.
Fapta este neindoielnic grava, astfel ca in operatia complexa a individualizarii tratamentului penal, curtea a tinut seama ca fapta inculpatului a fost indreptata din nou impotriva patrimoniului ceea ce demonstreaza ca resocializarea sa viitoare pozitiva nu este posibila decat prin aplicarea unei pedepse ferme care sa fie in deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevad ca “legea penala apara_persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea precum si intreaga ordine de drept".
Pentru motivele ce preced, a fost admis ca fondat in baza art.385/15 pct.2 lit.a C.proc.pen. recursul declarat de Parchetul d epe langa Tribunalul Maramures impotriva deciziei penale nr.227/A/10.12.2009 a Tribunalului Maramures, care a fost casata in intregime ca netemeinica si s-a mentinut integral sentinta penala 1862 din 20 octombrie 2009 a Judecatoriei Baia Mare, apelul inculpatului A.C. fiind gresit admis.
In baza art.88 C.pen.s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului A.C. retinerea si arestul preventiv incepand cu 5 iunie 2009 si pana la zi.
Judecatoria Baia Mare prin sentinta penala nr. 1862/20.10.2009 l-a condamnat pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 5 ani inchisoare, pentru savarsirea tentativei la infractiunea de talharie, prev.de art. 20 C.pen. raportat la art. 211 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit.a C.pen.
In temeiul art. 61 C.pen. a fost revocata liberarea conditionata a inculpatului din executarea pedepsei de 8 ani inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 1074/25.05.2004 a Judecatoriei Arad si a fost contopit restul de 993 zile inchisoare ramas neexecutat cu pedeapsa stabilita, inculpatul urmand sa execute pedeapsa de 5 ani inchisoare, fiindu-i interzis si dreptul prevazut de art. 64 lit.a teza a II-a C.pen.
In temeiul art. 350 C.pr.pen. a fost mentinuta masura arestarii preventive a inculpatului, iar, in baza art. 88 C.pen. s-a dispus scaderea din durata pedepsei aplicate a perioadei retinerii si arestarii preventive, de la data de 05.06.2009 la zi.
De asemenea, in temeiul art. 118 alin.1 lit.b C.pen. s-a dispus confiscarea corpurilor delicte inregistrate la pozitia nr. 17/2009 in registrul special al instantei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in fapt ca inculpatul A.C. s-a deplasat la data de 05.06.2009 la Biserica Romano-Catolica “Sf.Treime" din Baia Mare, unde prin escaladarea unui grilaj metalic a patruns in interior, cautand bunuri pe care sa le sustraga. Inculpatul a fortat lacatul unei cutii in care se aflau trei potire din alama suflate cu aur, insa nu a reusit sa le sustraga intrucat a fost surprins de martorul T.R.
Pentru a-si asigura scaparea, inculpatul A.C. l-a amenintat pe martor cu un levier si a reusit sa fuga, fiind insa prins la scurt timp de martorul U.A. si predat organelor de politie.
In raport de situatia de fapt expusa, instanta de fond a retinut ca fapta savarsita de inculpat intruneste elementele constitutive ale tentativei la infractiunea de talharie, prev.de art. 20 C.pen. raportat la art. 211 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit.a C.pen. si in considerarea dispozitiilor art. 72 C.pen., l-a condamnat la pedeapsa de 5 ani inchisoare.
De asemenea, instanta de fond a retinut ca inculpatul a savarsit fapta in stare de recidiva postcondamnatorie, fiind condamnat anterior la o pedeapsa de 8 ani inchisoare prin sentinta penala nr. 1074/2004 a Judecatoriei Arad, din executarea careia a fost liberat conditionat la data de 16.12.2008, cu un rest de pedeapsa ramas neexecutat de 993 zile inchisoare.
Impotriva sentintei penale nr. 1862/20.10.2009 a Judecatoriei Baia Mare a declarat apel inculpatul A.C., solicitand desfiintarea acesteia si, in urma reevaluarii ansamblului probator, reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicata.
Prin decizia penala nr.227 din 10 decembrie 2009 Tribunalul Maramures a admis apelul si, judecand:
A redus pedeapsa aplicata inculpatului pentru savarsirea tentativei la infractiunea de talharie, prevazuta de art.20 C.pen. raportat la art.211 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., de la 5 ani inchisoare, la 3 ani inchisoare.
In temeiul art.61 C.pen., a revocat liberarea conditionata a inculpatului din executarea pedepsei de 8 ani inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr.1074/25.05.2004 a Judecatoriei Arad, definitiva prin decizia penala nr.766/2004 a Curtii de Apel Timisoara si a contopit restul de pedeapsa ramas neexecutat, de 993 zile inchisoare, cu pedeapsa stabilita prin prezenta decizie, inculpatul urmand sa execute pedeapsa de 3 ani inchisoare.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
Impotriva deciziei tribunalului, a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures care a solicitat admiterea acestuia, casarea ca netemeinica a hotararii instantei de apel si mentinerea sentintei judecatoriei, apreciind ca apelul inculpatului a fost gresit admis. In sustinerea recursului procurorul a aratat ca activitatea inculpatului prezinta un sporit pericol social intrucat acesta a mai fost anterior condamnat pentru infractiuni indreptate impotriva patrimoniului, dovedind astfel o perseverenta deosebita in savarsirea acestui gen de fapte.
Curtea, examinand recursul declarat prin prisma motivului invocat ajunge la urmatoarele constatari:
Conform art.1 din Codul de procedura penala roman, scopul procesului penal il constituie constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor precum si la educarea cetatenilor in spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege.
In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.
Legea obliga organele de urmarire penala si instantele de judecata sa aiba rol activ si pe intreg cursul procesului penal sa respecte dreptul de aparare garantat de stat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti, in procesul penal.
Orice persoana, bucurandu-se de prezumtia de nevinovatie, este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale, printr-o hotarare penala definitiva. Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.
Vinovatia nu se poate stabili decat in cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrarii acestora revenind organului de urmarire penala si instantei judecatoresti.
Probele trebuie sa fie concludente si utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte sa creeze macar presupunerea rezonabila ca ceea ce probeaza corespunde adevarului.
Instantele de fond au aplicat principiile evidentiate mai sus, au retinut in mod judicios vinovatia inculpatului in savarsirea faptei dedusa judecatii, Judecatoria a individualizat corect sanctiunea meritata de inculpat, tribunalul insa, in mod netemeinic a redus cuantumul acesteia.
Tribunalul Maramures nu a tinut seama de modalitatea si imprejurarile savarsirii infractiunii, respectiv ca inculpatul nu are un domiciliu stabil, acesta deplasandu-se din municipiul Satu Mare in Baia Mare tocmai pentru a comite fapte de natura penala, aceasta intentie rezultand din faptul ca avea asupra lui un levier, cleste si doua perechi de manusi. In aceste conditii, inculpatul a intrat in Biserica Romano-Catolica "Sfanta Treime" din Baia Mare, dupa ce in prealabil a escaladat un grilaj metalic, a patruns in sacristie, si a fortat lacatul de pe o cutie metalica, incercand sa sustraga niste potire din alama suflate cu aur. Inculpatul nu a reusit sa sustraga nimic, fiind surprins de martorul T.R.. Pentru a-si asigura scaparea, acesta l-a amenintat pe martor ca-l loveste cu levierul si apoi a fugit, fiind prins de martorul U.A. pe str.Crisan din Baia Mare.
Instanta de apel nu a tinut cont de circumstantele personale ale inculpatului, care pana in prezent mai are in antecedente 14 condamnari pentru fapte similare, ceea ce denota ca scopul pedepsei nu poate fi atins decat prin aplicarea unei sanctiuni severe care sa reflecte in mod judicios atat pericolul faptei cat si al faptuitorului.
Talharia este o infractiune complexa, din structura ei facand parte atat furtul, care este componenta sa principala, cat si actele de violenta, care constituie componenta adiacenta. Ca atare, talharia se considera ca fiind tentata sau consumata dupa cum infractiunea principala - furtul - a ramas in faza tentativei ori s-a consumat.
In consecinta, fapta inculpatului, care, fiind surprins de martorul T. in incinta bisericii, dupa ce indepartase lacatul de pe cutia in care se aflau cele trei potire, dar inainte de a le insusi, pentru a-si asigura scaparea, a folosit impotriva acestuia un levier, constituie tentativa la infractiunea de talharie prev.de art.20 rap.la art.211 alin.1 C.pen.cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Chiar daca individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecatorului, ea nu este totusi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contra el trebuie sa fie rezultatul unui examen obiectiv al intregului material probatoriu, studiat dupa anumite reguli si criterii precis determinate.
Inscrierea in lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei inseamna consacrarea explicita a principiului individualizarii pedepsei, asa incat respectarea acestuia este obligatorie pentru instanta.
De altfel, ca sa-si poata indeplini functiile care-i sunt atribuite in vederea realizarii scopului sau si al legii, pedeapsa trebuie sa corespunda sub aspectul naturii (privativa sau neprivativa de libertate) si duratei, atat gravitatii faptei si potentialului de pericol social pe care il prezinta, in mod real persoana infractorului, cat si aptitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta pedepsei.
Functiile de constrangere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justa individualizare a sanctiunii, care sa tina seama de persoana careia ii este destinata, pentru a fi ajutata sa se schimbe, in sensul adaptarii la conditiile socio-etice impuse de societate.
Actele de violenta exercitate de inculpat in comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise si care trebuiesc bine evaluate de catre instanta de recurs, in alegerea pedepsei.
Asa fiind, inculpatul trebuia sa stie ca, pe langa drepturi, are si o serie de datorii, obligatii, raspunderi, care caracterizeaza comportamentul sau in fata societatii.
Sub aspectul individualizarii pedepsei in speta, trebuie efectuata o justa adecvare cauzala a criteriilor generale prevazute de art.72 C.pen., tinandu-se cont de gradul de pericol social, in concret ridicat al faptei comise agravat de circumstantele reale ale savarsirii ei, dar si de circumstantele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sincera cu privire la fapta comisa, este recidivist, asa cum rezulta din fisa de cazier.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atat asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cat si asupra altor persoane care, vazand constrangerea la care este supus acesta, sunt puse in situatia de a reflecta asupra propriei lor comportari viitoare si de a se abtine de la savarsirea de infractiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsa este aplicata si pusa in executare, intensitatea si generalitatea dezaprobarii morale a faptei si faptuitorului, conditioneaza caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin marimea privatiunii, trebuie sa reflecte gravitatea infractiunii si gradul de vinovatie a faptuitorului.
Numai o pedeapsa justa si proportionala este de natura sa asigure atat exemplaritatea cat si finalitatea acesteia, preventia speciala si generala inscrise si in Codul penal roman, art. - 52 alin.1 - , potrivit caruia “scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni".
Dar, fireste, in lumina criteriilor prevazute de art.72 C.pen., gravitatea concreta a unei activitati infractionale trebuie stabilita consecutiv unui examen aprofundat si cuprinzator al tuturor elementelor interne, specifice faptei si faptuitorului.
Fapta este neindoielnic grava, astfel ca in operatia complexa a individualizarii tratamentului penal, curtea a tinut seama ca fapta inculpatului a fost indreptata din nou impotriva patrimoniului ceea ce demonstreaza ca resocializarea sa viitoare pozitiva nu este posibila decat prin aplicarea unei pedepse ferme care sa fie in deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevad ca “legea penala apara_persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea precum si intreaga ordine de drept".
Pentru motivele ce preced, a fost admis ca fondat in baza art.385/15 pct.2 lit.a C.proc.pen. recursul declarat de Parchetul d epe langa Tribunalul Maramures impotriva deciziei penale nr.227/A/10.12.2009 a Tribunalului Maramures, care a fost casata in intregime ca netemeinica si s-a mentinut integral sentinta penala 1862 din 20 octombrie 2009 a Judecatoriei Baia Mare, apelul inculpatului A.C. fiind gresit admis.
In baza art.88 C.pen.s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului A.C. retinerea si arestul preventiv incepand cu 5 iunie 2009 si pana la zi.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Talharie
talharie - Hotarare nr. 6711 din data de 09.05.2017talharie - Sentinta penala nr. 954 din data de 14.12.2017
Talharie (art.211 C.p.) - Sentinta penala nr. 19 din data de 21.03.2013
Talharie - Sentinta penala nr. SP62/2007 din data de 31.03.2009
Executarea efectiva a pedepsei inchisorii .Asigurarea indeplinirii scopurilor si functiei pedepsei .Mentinerea in apel a hotararii de condamnare - Decizie nr. 236 din data de 22.09.2010
Individualizarea judiciara a pedepsei Circumstante atenuante - Decizie nr. 21 din data de 01.02.2010
Corecta individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului si a modului de executare - Decizie nr. 44 din data de 24.02.2010
Talharie - Sentinta penala nr. 470 din data de 26.08.2009
Retinand in mod intemeiat varianta agravanta a tentativei de omor prev. de art. 176 lit. d Cod penal, instanta de fond a apreciat in mod judicios ca in speta nu sunt aplicabile prevederile art. 3201 Cod procedura penala referitoare la judecarea cauzei i - Decizie nr. 3/Ap din data de 21.02.2013
Activitatea infractionala a inculpatului major care in baza unei intelegeri anterioare cu inculpatii minori, autori ai unei infractiuni de talharie in forma continuata, promite autorilor ajutor in valorificarea la casele de amanet bunurilor obtinute in - Decizie nr. 125/R din data de 14.02.2013
Talharie. Forma agravata a savarsirii de doua sau mai multe persoane impreuna. - Decizie nr. 1041 din data de 08.10.2012
Talharie. Forma agravata a savarsirii de doua sau mai multe persoane impreuna. - Decizie nr. 847 din data de 05.07.2012
Talharie. Continut obiectiv al infractiunii. - Decizie nr. 60 din data de 14.03.2011
Talharie. Notiunea de arma. Folosirea unui pistol de jucarie la comiterea faptei. Incadrare juridica. - Decizie nr. 620 din data de 15.10.2009
Talharie. Stabilirea modalitatii de executare a pedepsei. Criterii de evaluare. - Decizie nr. 528 din data de 05.09.2009
Talharie savarsita in forma continuata. Mai multe infractiuni de talharie in concurs real. Distinctie. - Decizie nr. 80/A din data de 14.02.2006
Talharie si violare de domiciliu. Concurs de infractiuni. - Decizie nr. 30/A din data de 12.01.2006
art. 211 Cod penal - Sentinta penala nr. 840 din data de 28.03.2012
art. 211 C.p. - Sentinta penala nr. 2100 din data de 22.10.2010
- Sentinta penala nr. 2070 din data de 20.11.2008