Suspendarea dreptului de a conduce autovehicule. Cumularea punctelor de penalizare. Admiterea contestatiei formulate de cel interesat impotriva unuia dintre procesele-verbale de contraventie. Efecte

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 681 din 16 februarie 2011

Prin Sentinta civila nr. 3423 din 15.10.2010 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a respins actiunea reclamantului N.V. impotriva paratului INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI CLUJ, avand ca obiect contencios administrativ.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamantul prin inscrisul intitulat "Precizari" inregistrat la 02.07.2009, invedereaza ca prin plangerea initiala a solicitat anularea sanctiunii retinerii permisului de conducere, respectiv anularea hotararii de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule luata de Seful Serviciului politiei rutiere Cluj-Napoca, hotarare care, ca act administrativ, se concretizeaza in Dovada seria DDA nr. 872472/23.10.2008.
Prin acelasi inscris a solicitat obligarea paratului I.P.J. Cluj la plata unor despagubiri morale in suma totala de 40.000 lei  si  a unor despagubiri materiale in suma totala de 4000 lei pentru repararea prejudiciului si imaginii cauzate prin imposibilitatea de a utiliza autovehicule pe o perioada de 30 de zile, ca urmare a suspendarii abuzive si nelegale a permisului de conducere.
Probatiunea administrata in cauza releva ca in data de 23.10.2008, reclamantului i s-a retinut permisul de conducere urmare a acumularii a 15 puncte de penalizare, eliberandu-i-se dovada seria DDA 872427/23.10.2008 cu drept de circulatie pentru 15 zile de  catre I.P.J. Cluj - Serviciul Politiei Rutiere.
In sarcina reclamantului au fost retinute 4 contraventii prev.de art. 102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002, prin 4 procese-verbale de contraventii distincte, urmare a depasirii mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise  pe sectorul de drum, contraventii care se sanctioneaza conform acestor dispozitii legale cu amenda prevazuta in clasa a IV de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile.
Conform prev.art. 103 alin.l lit.a din OUG 195/2002 republicata, "suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule se dispune pentru o perioada de  30 zile, daca titularul permisului de conducere a savarsit contraventii care cumuleaza 15 puncte de penalizare".
Intrucat prin fiecare dintre cele 4 procese-verbale de contraventie i s-a aplicat si suspendarea dreptului de a conduce, in conformitate cu disp. art. 103 alin.l lit.a din O.U.G. 195/2002 republicata, perioadele de suspendare au fost cumulate prin aplicarea doar a unei perioade de suspendare de 30 de zile.
Apararea invocata de reclamant in sensul ca unul din cele 4 procese-verbale de contraventie nu i-a fost comunicat si faptul ca ulterior a promovat plangere impotriva a doua procese-verbale de contraventie, depunand in acest sens in recurs Decizia nr. 1215/06.10.2009  a Tribunalului Prahova - Sectia comerciala si de contencios  administrativ II si Sentinta civila  nr. 434/25.03.2009 a Judecatoriei Sinaia este irelevanta intrucat dovada a carei anulare o solicita  a fost incheiata la data de 23.10.2008, deci anterioara  promovarii  ambelor plangeri contraventionale.
Restul apararilor formulate de reclamant exced obiectului juridic dedus judecatii, motiv pentru care au fost respinse.
Fata de cele expuse, tribunalul a apreciat ca prin probatoriul administrat reclamantul nu a facut dovada netemeiniciei si nelegalitatii actului a carui anulare o solicita, motiv pentru care primul petit al actiunii precizate a fost respins ca nefondat.
Cel de-al doilea petit avand ca obiect obligarea paratului la plata unor despagubiri morale si materiale  cauzate prin imposibilitatea de a utiliza autovehicule pe o perioada de 30 de zile a fost respins conform principiului de drept  - accesoriul urmeaza soarta principalului.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul N.V., solicitand modificarea sentintei civile nr. 3423/2010, si admiterea actiunii sale asa cum a mai fost precizata.
In motivare s-a aratat ca:
In cuprinsul sentintei onorata instanta afirma, fara niciun temei legal, ca "In sarcina reclamantului au fost retinute 4 contraventii prev. de art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002, prin 4 procese-verbale de contraventii distincte, urmare a depasirii mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, contraventii care se sanctioneaza conform acestor dispozitii legale cu amenda prevazuta in clasa a IV de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile".
Afirmatia este eronata, nejustificata si contrazisa de inscrisul, depus la dosar chiar de intimata pentru termenul din 04.09.2009, intitulat "detalii persoana, permise".Mai jos insa onorata instanta afirma ca "intrucat prin fiecare din cele 4 procese-verbale de contraventie i s-a aplicat si suspendarea dreptului de a conduce, in conformitate cu disp. art.l03 alin. 1 lit.a din OUG 195/2002 republicata, perioadele de suspendare au fost cumulate prin aplicarea doar a unei perioade de suspendare de 30 de zile." Afirmatia este gratuita, eronata, nejustificata si fara logica. La dosar nu exista niciun document in care sa mentioneze cele afirmate mai sus.
Onorata instanta mai afirma ca reclamantul a promovat plangere impotriva a doua procese-verbale de contraventie. Alt neadevar, alta afirmatie nejustificata. A facut plangere impotriva unui singur proces verbal de contraventie. Tocmai impotriva celui pe care, la data la care se luase hotararea de suspendare a dreptului reclamantului de a conduce autovehicule, reclamantul inca nu il primise, despre care nu stia pana atunci ca exista, dar pe care, dupa ce a aflat de el voia sa-l conteste.
Atat Sentinta Civila nr.434/25.03.2009 a Judecatoriei Sinaia, cat si Decizia nr.1215/06.10.2009 a Tribunalului Prahova se refera la acest proces-verbal contestat (seria PHS, nr.221510/03.09.2008), mai precis la anularea lui (procesul-verbal a fost anulat in totalitate). Ca urmare a anularii rezulta ca au disparut 2 puncte de penalizare din cele 15, iar pentru 13 puncte penalizare nu se suspenda dreptul de a conduce autovehicule. Sigur ca hotararea de suspendare a dreptului de a conduce a fost anterioara deciziilor Tribunalului si Judecatoriei, dar reclamantul tocmai asta a cerut sefului Politiei Rutiere Cluj: sa se ia hotararea de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule dupa emiterea deciziilor, deci dupa utilizarea de catre reclamant a cailor de atac.
Afirmatia ca " ... prin probatoriul administrat reclamantul nu a facut dovada netemeiniciei si nelegalitatii actului a carui anulare o solicita, motiv pentru care primul petit al actiunii precizate urmeaza a fi respins ca nefondat" este urmarea fireasca a interpretarii gresite a legislatiei, in speta OUG 195/2002, precum si a schimbarii naturii si intelesului lamurit al actului juridic dedus judecatii, intrucat netemeinicia si nelegalitatea actului a carui anulare o cere, consta tocmai in emiterea lui, si in faptul ca a produs efecte. Mai mult, a mai precizat faptul ca, desi potivit prevederilor Legii nr.554/2004 exista aceasta posibilitate, emitentul actului administrativ, seful Serviciul Politiei Rutiere Cluj, nu a revocat decizia (hotararea), cu toate ca la data respectiva aceasta inca nu produsese efecte de niciun fel. Astfel i s-a incalcat dreptul de aparare in justitie prevazut de art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului cat si, in speta, de prevederile art.118, alin. 1 din OUG 195/2002 republicata.
Considera ca nu au fost luate in considerare si ca trebuiau revazute toate inscrisurile depuse la dosar, pentru asigurarea unei judecati unitare.
Mai solicita a tine seama si de faptul ca acoperirea in bani a prejudiciului moral si obligarea la plata sumelor solicitate, pentru faptele sale, derulate intentionat, pe baze netemeinice, nesustinute, jignitoare si neadevarate, impune o sanctionare necesara a paratului pentru a institui un exemplu in actiunile sale ulterioare. Avand in vedere prejudiciul moral cauzat reclamantului si faptul ca persoanele fizice nu sunt incadrate intr-o identitate de trairi fizice si psihice, sentimente si nici suferinte, valori si culori ale vietii, afirma ca va fi impins, pentru a face dovada suferintei, la un gest necugetat.
Tinand cont de mentiunile  de mai sus, solicita admiterea actiunii asa cum a formulat-o, iar prin hotararea ce se va lua instanta sa se pronunte atat in legatura cu anularea actului administrativ cat si asupra daunelor solicitate.
Deliberand asupra recursului declarat, cu luarea in  considerare a prev. art. 315 C.pr.civ., Curtea constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Cluj-Napoca, precizata ulterior declinarii competentei in favoarea Tribunalului Cluj, reclamantul N.V. a chemat in judecata paratul IPJ Cluj-Seful Serviciului de Politie Rutiera Cluj-Napoca, solicitand anularea hotararii de suspendare a dreptului sau de a conduce autovehicule, independent daca documentul, ca act administrativ care produce efectul suspendarii, este considerata dovada seria DDA nr. 872472 din 23.10.2008 sau "invitatia" prin care a fost instiintat ca urmeaza sa i se suspende acest drept. Totodata, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin emiterea actului administrativ, s-a solicitat obligarea paratului la plata unor daune morale in suma de 40.000 lei si a unor despagubiri materiale de 4.000 lei.
In motivare s-a relevat in esenta ca reclamantul a fost instiintat, prin invitatia nr. 697569 din 06.10.2008 ca a acumulat 15 puncte de penalizare si ca urmeaza sa i se suspende exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 de zile.
La momentul la care i s-a adus la cunostinta care sunt procesele-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor prin care s-au aplicat aceste puncte de penalizare, a instiintat paratul, prin intermediul unui memoriu,  inregistrat cu nr. NA 178 din 21.10.2008, ca nu i-a fost comunicat procesul-verbal pentru constatarea contraventiei savarsite in localitatea Comarnic, fiind, ca atare, in interiorul termenului pentru formularea plangerii, care suspenda executarea.
Drept urmare, a adus la cunostinta paratului ca dispozitia de suspendare este nelegala, insa, cu toate acestea, i s-a eliberat dovada retinerii permisului sau de conducere. Aceste argumente sunt cu atat mai valabile cu cat, prin sentinta pronuntata in dosar nr. xxx/310/2009 al Judecatoriei Sinaia, s-a admis plangerea sa contraventionala, constatandu-se ca s-a prescris executarea sanctiunii amenzii contraventionale aplicate prin procesul-verbal seria PHS nr. 221510 din 03.09.2008.
Intr-un prim ciclu procesual, Tribunalul Cluj, prin sentinta civila nr. 2769/2009, a admis exceptia lipsei procedurii prealabile, invocata de parat si a respins actiunea.
Recursul declarat de reclamant impotriva acestei hotarari a fost admis prin decizia civila nr. 1106/2010 a Curtii de Apel Cluj, constatandu-se ca raportat la depunerea memoriilor nr. NA 178 din 21.10.2008 si nr. 615 din 13.11.2008, reclamantul a facut dovada respectarii cerintelor impuse de textul art. 7 din Legea nr. 554/2004, cauza  fiind trimisa spre rejudecare.
Drept urmare, dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, fiind pronuntata sentinta civila nr. 3423 din 15.10.2010, recurata de catre reclamant, prin care cererea sa a fost respinsa.
Pentru a dispune astfel, s-a retinut ca in cauza sunt indeplinite cerintele impuse de textul art. 103 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, prin fiecare din cele 4 procese-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor savarsite de catre reclamant, fiindu-i aplicate si puncte de penalizare. De asemenea, s-a aratat ca  nu are relevanta sentinta pronuntata in dosarul Judecatoriei Sinaia, din moment ce dispozitia de suspendare este anterioara datei pronuntarii acesteia.
Curtea constata ca prima instanta a pronuntat o solutie nelegala, ce urmeaza a fi modificata, in baza prev. art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, in conditiile in care masura suspendarii exercitarii dreptului de a conduce autovehicule a fost dispusa cu incalcarea prev. art. 103 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002.
Conform acestui text legal "(1) Suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule se dispune:
a) pentru o perioada de 30 de zile, daca titularul permisului de conducere a savarsit contraventii care cumuleaza 15 puncte de penalizare;_"
Din cuprinsul probatiunii administrate in cauza reiese ca reclamantul a fost invitat sa se prezinte la sediul SPR Cluj, prin adresa nr. 697569 din 06.10.2008, aducandu-i-se la cunostinta ca, in perioada 06.04.2008-06.10.2008 a acumulat 15 puncte de penalizare, urmand sa i se suspende exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 de zile.
Drept urmare, la data de 23.10.2008 a fost eliberata dovada de retinere a permisului de conducere a reclamantului, seria DDA nr. 872427, cu drept de circulatie pe 15 zile, mentionandu-se ca perioada de suspendare este de 30 de zile.
Conform inscrisului depus la dosar, decizia de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule a fost aprobata de catre seful SPR Cluj la data de 05.11.2008.
Anterior acestui moment, respectiv la data de 21.10.2008, reclamantul a atentionat paratul cu privire la faptul ca in cauza nu sunt incidente prev. art. 103 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, intrucat unul dintre cele 4 procese-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor nu ii fusese comunicat.
Specific, este vorba despre procesul-verbal seria PHS nr. 221510 din 03.09.2008, incheiat pentru sanctionarea unei contraventii savarsite in localitatea Comarnic, judetul Prahova, prin care i s-au aplicat doua puncte de penalizare.
Reclamantul a contestat in instanta legalitatea acestui din urma act de sanctionare, iar prin sentinta civila nr. 434 din 25.03.2009 din dosar nr. 107/310/2009 al Judecatoriei Sinaia, in baza prev. art. 14 alin. 1 din  OG nr. 2/2001, s-a admis exceptia prescriptiei executarii sanctiunii amenzii contraventionale invocate de catre reclamant.
Recursul declarat de reclamant impotriva acestei sentinte a fost admis, prin decizia nr. 1215 din 06.10.2009 a Tribunalului Prahova, ea fiind modificata in parte, in sensul constatarii prescriptiei executarii si a sanctiunii complementare a punctelor de penalizare, aplicate prin procesul-verbal mai sus mentionat.
In aceste conditii si vazand si prev. art. 121 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, Curtea apreciaza ca cele doua puncte de penalizare cu privire la care s-a constatat ca este prescrisa executarea nu pot fi luate in calcul pentru a aprecia in sensul in care in cauza ar fi indeplinite cerintele impuse de textul art. 103 alin. 1 lit. a din acelasi act normativ.
Cu  alte cuvinte, din moment ce aceasta sanctiune complementara nu mai poate fi executata, masura suspendarii dreptului de a conduce autovehicule, pe o perioada de 30 de zile, contestata de catre reclamant, este nelegala.
Desi, in principiu, este reala sustinerea conform careia legalitatea unui act administrativ se apreciaza prin  prisma starii de fapt si de drept existente la momentul emiterii acestuia, nu este mai putin adevarat faptul ca reclamantul a inteles sa atentioneze paratul asupra imprejurarii ca unul din cele 4 procese-verbale nu i-a fost comunicat, pentru a putea exercita in mod efectiv dreptul de a formula plangere, sustinere care a fost validata ulterior, prin pronuntarea celor doua hotarari judecatoresti la care s-a facut referire mai sus.
Asa fiind, nu i se poate imputa recurentului faptul ca paratul a ales sa dispuna suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, fara a efectua nici un fel de verificari suplimentare. In egala masura, nu poate fi pusa in sarcina acestuia nici lipsa de comunicare dintre serviciile politiei rutiere judetene si nici faptul ca nu au fost respectate dispozitii imperative referitoare la comunicarea actelor de sanctionare si constatare a contraventiilor, incalcari in urma carora s-a constatat ca s-a prescris executarea sanctiunilor aplicate.
Pe de alta parte, trebuie amintite si prev. art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform carora plangerea contraventionala suspenda de drept executarea sanctiunilor aplicate, neputand fi ignorat nici efectul produs prin hotararile judecatoresti prin care s-a constatat ca s-a prescris executarea acestora.
Drept urmare, sentinta pronuntata va fi modificata in sensul admiterii in parte a cererii si a anularii deciziei sefului Politiei Rutiere Cluj prin care i-a fost suspendata reclamantului exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 de zile, ca urmare a acumularii a 15 puncte de penalizare si in baza careia a fost eliberata de catre parat dovada seria DDA nr. 872427/23.10.2008.
Vor fi respinse restul pretentiilor, constand in acordarea daunelor materiale si morale, ca urmare a imprejurarii ca la dosarul cauzei nu au fost depuse nici un fel de probe pentru a dovedi prejudiciul efectiv suferit de catre reclamant. Drept urmare, se va constata ca in cauza sunt incidente prev. art. 129 alin. 1 teza finala C.pr.civ. si art. 1169 C.civ., cu atat mai mult cu cat nu se poate sustine ca reclamantul nu ar fi avut la dispozitie un interval de timp suficient pentru a produce aceste probe, in conditiile in care cererea sa a fost inregistrata pe rolul instantelor inca de la data de 06.11.2008.
Pe de alta parte, chiar daca nu pot fi negate dificultatile legate de dovedirea unui prejudiciu ce poate fi acoperit doar prin acordarea unor sume cu titlu de daune morale, in doctrina s-a precizat ca "vor fi avute in vedere o serie de criterii, cum ar fi consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala. Pentru ca instanta sa poata aplica aceste criterii apare insa necesar ca cel ce pretinde daune morale sa produca un minimum de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale ocrotite prin Constitutie i-au fost afectate..." (Alexandru Ticlea, Andrei Popescu, Constantin Tufan s.a. - Tratat de dreptul muncii, Bucuresti, Edit. Rosetti, 2004, p.518).
Or, se constata ca nu au fost oferite instantei astfel de elemente, pe baza carora sa poata aprecia asupra temeiniciei acestor pretentii.