Raspundere civila contractuala. Clauza penala. Evaluarea conventionala a prejudiciului

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 2888 din 8 septembrie 2011

Prin sentinta civila nr. nr. 992/5.05.2010, a Judecatoriei Gherla, au fost respinse restul pretentiilor pretinse prin actiunea civila formulata de reclamantul B.D.F. impotriva paratului H.T.V.A., fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:
Prin incheierea civila din 10.02.2010, instanta a pronuntat o hotarare partiala, in temeiul art. 270 din Codul civil, ca urmare a recunoasterii de catre parat a unei parti din pretentiile reclamantului, respectiv a recunoscut faptul ca ii datoreaza suma de 10.000 Euro, avans din pretul incasat de la reclamant, astfel instanta a obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 10.000 Euro, echivalentul in lei la data platii.
Aceasta suma a fost achitata in intregime reclamantului la data de 10.03.2010.
Referitor la restul pretentiilor formulate de reclamant prin actiunea indreptata impotriva paratului, si anume 10.000 euro, cu titlu de datorie neachitata, conform conventiei din 19.01.2007, si 5.000 euro, penalitati de intarziere, instanta a retinut urmatoarele:
Actul intitulat "Contract de vanzare-cumparare" sub semnatura privata, incheiat in data de 02.05.2006, are trecut ca parti pe numita H.T.A.M., in calitate de vanzator, in prezent decedata, pe paratul H.T.V.A., ca reprezentant al acesteia si pe reclamant ca si cumparator.
Acest act a fost semnat de reclamant si paratul H.T.V.A., fara ca acesta sa aiba un mandat legal de reprezentare din partea vanzatoarei H.T.A.M., care nu a semnat niciodata acest act.
Reclamantul vanzator a cunoscut in momentul incheierii si semnarii acestui act juridic, asa cum a recunoscut la interogatoriu, ca paratul H.T.V.A. nu avea procura judiciara de reprezentare din partea vanzatoarei, considerand ca nu este necesar, bazandu-se pe "credibilitatea" paratului.
Paratul a invocat faptul ca el de fapt ar fi semnat cele doua acte juridice, invocate de reclamant, respectiv contract de vanzare-cumparare incheiat la 02.05.2006 si conventia incheiata la 19.01.2007 in "alb" respectiv, ca nu erau redactate in momentul semnarii si astfel nu a citit continutul actelor.
Aceste sustineri ale paratului nu se confirma si nu au putut fi retinute de instanta, intrucat martorii semnatari ai celor doua inscrisuri au aratat ca ambele acte au fost redactate in intregime in momentul semnarii lor de reclamant si parat, ca nu s-a semnat de nici una din parti sau de catre ei ca martori in "alb", ci continutul actelor era redactat si ca fiecare parte a semnat in cunostinta de cauza.
Din cele aratate instanta de fond a retinut ca cele doua acte juridice invocate in cauza poarta semnatura paratului H.T.V.A.. Insa, ceea ce intereseaza in cauza este calitatea paratului in momentul in care a incheiat actul intitulat contract de vanzare-cumparare din 02.05.2006. In cuprinsul actului este inserata mentiunea ca paratul H.T.V.A. o reprezinta pe vanzatoarea H.T.A.M., mama sa, insa acesta nu a avut niciodata un mandat legal de reprezentare in scopul vanzarii si astfel nu a avut niciodata calitatea de reprezentant legal pentru vanzare al acesteia. Acest mandat de reprezentare trebuia sa fie in forma scrisa si speciala si sa imbrace forma autentica, mai ales pentru ca este vorba de instrainarea unei suprafete de teren.
In fapt, mama paratului H.T.A.M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru mai multe suprafete de teren, din care numai suprafata de 36 ha situata in Nasal, comuna Taga, a fost reconstituita in favoarea acesteia, suprafata care deja a fost instrainata de titulara reclamantului, prin contract de vanzare-cumparare autentificat de notarul public sub nr. 970/13.04.2006, iar diferenta de 42 ha obiect al actului sub semnatura privata incheiat la 02.05.2006 nu a mai fost reconstituita numitei H.T.A.M., nici pana in prezent.
Din interogatoriul luat reclamantului, rezulta ca acesta avea cunostinta de faptul ca terenul pe care urma sa il cumpere in suprafata de 42 ha, nu a fost retrocedat mamei paratului si din discutiile purtate cu paratul la telefon, urma ca acesta sa ii restituie avansul platit din pret.
Prin urmare, cumparatorul stia cine era titularul, inca neposesor, al dreptului de proprietate asupra terenului in cauza, respectiv defuncta H.T.A.M., persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate, care nu a semnat si nu a ratificat niciodata acest act de vanzare-cumparare sub semnatura privata, iar pe parat 1-a cunoscut ca fiind reprezentantul acesteia, fara ca acesta sa ii prezinte un mandat valabil de reprezentare.
Paratul, pe calea apararii de fond, a invocat nulitatea absoluta a actului intitulat contract de vanzare-cumparare, cu motivarea ca a fost incheiat de o persoana care nu avea calitatea de proprietar al terenului (nerestituit la data semnarii actului), lucru cunoscut de ambele parti, adica atat de reclamant cat si de parat, in momentul contractarii, ceea ce face ca actul sa fie inexistent in plan juridic, intrucat nu a dat nastere nici unei consecinte juridice.
Conform art. 1294 din Codul civil, vanzarea este o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dintai pretul lui, iar conform art. 973 din Codul civil, conventiile n-au efect decat intre partile contractante.
 Actul intitulat contract de vanzare-cumparare incheiat la data de 02.05.2006 este nul absolut pentru ca nu respecta conditiile de forma, intrucat are ca obiect vanzarea-cumpararea unui teren agricol, pentru care se cere conditia ad solemnitatem, adica forma autentica, insa este valabil sub aspectul unei promisiuni bilaterale de vanzare-cumparare sub semnatura privata si care ar putea fi perfectate pe calea unei actiuni in prestatie tabulara de instanta de judecata, dupa verificarea unor conditii.
Analizand aceasta promisiune de vanzare-cumparare prin prisma art. 948, 973 si 1294 si art. 1532 si urmatoarele din Codul civil, instanta a constatat ca titularul dreptului de proprietate al terenului nerestituit in suprafata de 42 ha, din comuna Taga, este H.T.A.M., trecuta ca vanzatoare, care insa nu a semnat actul si nu si-a asumat niciodata nici o obligatie fata de reclamantul cumparator, iar paratul H.T.V.A. a semnat actul ca reprezentant al vanzatoarei, dar fara sa aiba un mandat legal de reprezentare pentru promisiunea de vanzare, asa cum prevede art. 1532 si urmatoarele din Codul civil.
Prin urmare, vanzatoarea nu a dat niciodata imputernicire pentru a o reprezenta paratului H.T.V.A., astfel ca paratul a semnat actul mai sus mentionat fara nici o calitate. Ba mai mult, procura trebuia sa fie incheiata in forma scrisa, autentica, sa fie si speciala, intrucat actul privea instrainarea unui teren arabil pentru a carui valabilitate se cere forma solemna, autentica. Ambele parti au recunoscut inexistenta acestui mandat.
In cauza nu se poate vorbi de existenta unui mandat aparent, caz in care lipseste vointa mandantului de a fi reprezentat, adica a numitei H.T.A.M., pentru ca reclamantul cumparator stia de la inceput ca paratul nu o reprezenta legal pe vanzatoare si ca nu avea procura de reprezentare, mai ales ca, in urma cu doua luni a incheiat in mod valabil un contract autentic de vanzare-cumparare, chiar cu vanzatoarea H.T.A.M., pentru o alta suprafata de teren.
In consecinta, nu se poate retine ca reclamantul a avut credinta scuzabila si legitima ca paratul, ca mandatar aparent, avea puteri de reprezentare a vanzatoarei.
Astfel, pe de o parte actul incheiat de parat fara imputernicire legala nu obliga pe vanzatoare (azi decedata) fata de cumparator, pentru ca nu 1-a ratificat expres sau tacit niciodata, iar pe de alta parte paratul poate fi obligat sa garanteze cumparatorul de validitatea actului, cu exceptia cazului in care cumparatorul a cunoscut ca paratul nu are mandat legal de reprezentare, ceea ce s-a si intamplat, caz in care cumparatorul isi asuma riscurile contractului incheiat in aceste conditii.
Nulitatea absoluta a unui act juridic poate fi invocata fie pe cale de exceptie fie pe cale de aparare de fond.
In cazul nostru nulitatea absoluta a fost invocata de parat ca aparare de fond pe care instanta o va retine ca intemeiata in cauza, insa din urmatoarele motive, si anume: pentru faptul ca actul a fost incheiat la data de 02.05.2006 de o persoana care nu a consimtit si semnat niciodata continutul acestuia, astfel ca nu este indeplinita una din conditiile prevazute de art. 948 din Codul civil si anume consimtamantul valabil al partii care se obliga, in cazul nostru consimtamantul vanzatoarei lipseste cu desavarsire; - pentru faptul ca paratul ca mandatar nu a avut niciodata mandat de reprezentare legala a vanzatoarei, astfel ca valabilitatea acestui act juridic incheiat de parat depindea de existenta mandatului formand un tot unitar cu acesta; - pentru faptul ca la data semnarii actului in 02.05.2006 terenul in cauza nu facea parte din patrimoniul numitei H.T.A.M., nefiind inca proprietar asupra lui, pentru ca nu era inca retrocedat acesteia, in temeiul Legii nr. 18/1991 cu modificarile din 1997, 2001 si 2005, iar acest fapt era cunoscut de cumparator (raspunsul din interogator la intrebarea nr. 6), caz in care, asa cum arata Decizia I.C.CJ. nr. 632/2004, vanzarea lucrului altuia (adica terenul aflat inca la dispozitia Comisiei Locale Fizesul-Gherlii si in prezent) are drept consecinta nulitatea absoluta atunci cand atat cumparatorul cat si vanzatorul stiau ca lucrul vandut este in proprietatea altei persoane.
In virtutea acestor considerente, actul intitulat contract de vanzare-cumparare incheiat sub semnatura privata a fost apreciat ca fiind nul absolut cu efect retroactiv.
In privinta celui de-al doilea act, intitulat Conventie, incheiat la data de 19.01.2007 intre reclamant si parat, de aceasta data in nume propriu, isi are izvorul obligational in primul act care este principal si astfel fiind un act subsecvent celui principal are aceeasi soarta ca si cel principal, adica este nul absolut in temeiul principiului resoluto jure dantis resolvitur jus occipientis si totodata, cauza incheierii lui este ilicita si imorala, conform art. 966 din Codul civil.
Cu toate acestea, in temeiul principiului imbogatirii fara justa cauza, paratul are obligatia de a restitui cumparatorului suma incasata fara drept ca avans din pret, respectiv 10.000 euro, insa aceasta obligatie a fost clarificata, prin incheierea partiala din 10.02.2010 si de care s-a achitat in 10.03.2010, conform chitantei de plata atasata cauzei.
Prin decizia civila nr.  149/17.03.2011 a Tribunalului Cluj, a  fost admis apelul declarat de apelantul reclamant B.D.F. impotriva sentintei civile nr. 992 din 05.05.2010, a Judecatoriei Gherla, care a fost schimbata in intregime in sensul ca a fost admisa cererea reclamantului si a fost obligat paratul sa plateasca reclamantului 10.000 euro, reprezentand datorie neachitata si 5.000 euro, reprezentand penalitati de intarziere.
Intimatul  parat a fost obligat sa plateasca apelantului reclamant suma de 5.581 lei, cheltuieli de judecata in fond si in apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a  retinut ca actiunea reclamantului de obligare a paratului la plata sumei de 25.000 de Euro, a fost intemeiata pe conventia din data de 19.01.2007, semnata de reclamant si parat, astfel cum se arata in mod expres in petit si in motivarea cererii de chemare in judecata.
Conform acestei conventii, paratul s-a obligat sa plateasca reclamantului suma de 20.000 Euro, pana la data de 10.04.2007, in caz de intarziere, obligandu-se la penalitati de 5000 de Euro.
Aceasta conventie a fost semnata de catre parat, astfel ca, potrivit art. 969 C. c., paratul este tinut sa-si indeplineasca obligatiile la care s-a obligat prin acest act, fata de reclamant.
Mai mult, tribunalul a retinut ca aceasta conventie din 19.01.2007 nu constituie un act subsecvent contractului de vanzare-cumparare incheiat intre aceleasi parti la data de 02.05.2006, astfel cum a retinut prima instanta, conventia avand existenta de sine statatoare, din perspectiva principiului potrivit cu care nulitatea actului principal atrage nulitatea actelor subsecvente. Astfel, acest principiu are in vedere acte ulterioare, cum ar fi, de exemplu, vanzarile succesive ale aceluiasi bun, cand cumparatorul vinde bunul altei persoane, care la randul ei vinde altcuiva, s.a.m.d.
Or, in prezenta speta, nu suntem in prezenta unor astfel de acte. Este adevarat ca intre cele doua acte, contractul de vanzare-cumparare din 02.05.2006 si conventia din 19.01.2007, exista o legatura, dar aceasta este data de imprejurarea ca cel de-al doilea act vine sa intareasca obligatiile asumate prin primul act, sa se constituie intr-o garantie.
Deci, din aceasta perspectiva, cel de-al doilea act are cauza, iar cauza nu este ilicita ori imorala. Astfel, prin conventie, paratul a recunoscut ca are o datorie de 20.000 euro fata de reclamant, s-a obligat s-o achite pana la un anumit termen, in cazul nerespectarii termenului  obligandu-se la penalitati de intarziere de 5.000 euro. Datoria de 20.000 euro rezulta din promisiunea de vanzare-cumparare din 02.05.2006, iar penalitatile de intarziere sunt consecinta neexecutarii la timp a obligatiilor.    
Paratul s-a aparat invocand nulitatea contractului de vanzare-cumparare si existenta unei imprejurari mai presus de vointa partilor, ce duce la aplicarea art. 1083 C.c.
Tribunalul a retinut ca aceste sustineri sunt nefondate.
Contractul de vanzare-cumparare din data de 02.05.2006  a fost incheiat sub semnatura privata, asadar, constituie o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare.
Asadar, nu este relevant faptul ca promitentul vanzator nu era la acel moment proprietar, printr-o promisiune de vanzare-cumparare asumandu-se obligatia de obtinere in viitor a dreptului de proprietate promis spre instrainare. 
De asemenea, nu se poate retine lipsa calitatii de reprezentant a paratului pentru mama sa -  promitenta vanzatoare, dat fiind ca, din declaratiile martorilor audiati in apel si din actele dosarului de fond, a reiesit ca intre parti a mai avut loc o vanzare a unui teren de 355.000 mp, in aceleasi conditii, adica, prin mandatarea paratului H.T.V.A., de catre mama sa. Astfel, paratul s-a ocupat de tratative, a semnat chiar el contractul de vanzare-cumparare sub semnatura privata si doar in fata notarului public a fost prezenta titulara dreptului de proprietate - mama paratului, care a semnat actul autentic. Deci, reclamantul era indreptatit sa creada ca si in cazul celui de-al doilea teren lucrurile se vor desfasura la fel, ceea ce face sa se retina in speta existenta mandatului aparent, cumparatorul avand convingerea ca vanzatorul are mandat din partea proprietarei.  
In literatura juridica s-a aratat ca in cazul mandatului aparent, desi lipseste vointa mandantului de a fi reprezentant (mandatarul a depasit imputernicirea sau mandatul a incetat anterior ori nici n-a existat), tertul contracteaza cu credinta scuzabila si legitima, deci fara vreo culpa, dar nu neaparat eroare comuna, ca mandatarul aparent are puteri de reprezentare si ca mandatul aparent produce efecte ca si cum mandatarul aparent ar fi avut puteri de reprezentare. 
 Tribunalul a mai retinut ca in cauza nu poate interveni inlaturarea raspunderii contractuale pentru caz fortuit, dat fiind ca in contractul semnat de parti la data de 02.05.2006, s-a stipulat o clauza de agravare a raspunderii contractuale, prin care s-a prevazut ca "cumparatorul poate rezolutiona contractul de plin drept, fara interventia instantei de judecata, printr-o simpla notificare, in cazul in care constata ca vanzatorii nu pot obtine actele necesare prezentarii la notarul public competent conform dispozitiilor prezentului antecontract". In cauza, reclamantul a trimis paratului notificare.
Impotriva acestei decizii, a declarat in termen legal recurs paratul, solicitand  modificarea ei, in sensul respingerii apelului reclamantului si mentinerii sentintei judecatoriei, cu cheltuieli de judecata.
  In motivarea recursului sau, paratul invedereaza ca actul din data de 19.01.2007 este nul absolut, pentru ca, desi, potrivit  titlului, ar trebuie sa fie un contract  sinalagmatic, acesta nu cuprinde obligatia reclamantului, ci doar recunoasterea paratului ca i-ar datora acestuia suma de 20.000 euro.
In realitate, acest contract este unul subsecvent celui incheiat la data de 2 mai 2006 in numele mamei sale, de la care acesta nu a avut mandat, contractul initial fiind nul absolut, ceea ce loveste de nulitate si contractul subsecvent,  clauza penala - clauza de arvuna neputand functiona in conditiile in care reclamantul stia ca paratul nu are un mandat din partea vanzatoarei. Clauza de arvuna nu a fost asumata de vanzator, ci de mandatar cu stiinta cumparatorului, ea neputand fi aplicata mandatarului, astfel ca al doilea contract este nul si pentru ca are o cauza ilicita si imorala.
A doua conventie se refera, de fapt, la plata unei arvune si a unei penalitati suplimentare, depasind nivelul dobanzii legale prev. de OG nr. 9/2000.
Clauza de arvuna si cea vizand penalitatile este o prestatie la care debitorul se obliga pentru folosinta capitalului.
Contractul este nul si pentru ca nu a existat consimtamantul proprietarului, in realitate, mama reclamantului fiind  cea in favoarea caruia trebuia sa fie reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul obiect al promisiunii, obiectul contractului fiind astfel un bun aflat in   proprietatea  unui tert, ceea ce face ca actul sa fie inexistent din punct de vedere  juridic.
Paratul a incasat suma de 10.000 euro de la reclamant la data de 11 mai 2006 si a si restituit-o, dar nu pentru ca temeiul restituirii s-ar afla in vreun contract, ci in temeiul imbogatirii fara justa cauza.
Reclamantul intimat, prin intampinare, a solicitat, in principal, constatarea nulitatii recursului, intrucat motivele nu se incadreaza in cele prev. de art. 304 Cod proc.civ., iar, in subsidiar ca nefondat, pe motiv ca intre parti a fost incheiat un contract, care, teoretic, ar putea fi sinalagmatic sau unilateral, lipsa  unei contraprestatii nefiind motiv de nulitate, ci de calificare a contractului, in realitate, insa, contractul incheiat intre parti este unul sinalagmatic, venind sa intareasca obligatiile asumate prin primul act si nefiind subsecvent acestuia.
In al doilea act, nici macar nu mai apare mandantele, ci doar mandatarul, care se obliga personal la plata unei sume de bani, obligatie ce nu are o cauza imorala, fiindca nu este imoral sa sanctionezi un promitent  vanzator cu o clauza de arvuna, textele art. 4 si 6 din OG nr. 9/2000 vizand situatii in care partile au omis sa stabileasca o alta rata a dobanzii, actul normativ la care se face referire fiind, oricum, abrogat si inlocuit de OG nr. 13/2011, clauza penala fiind admisibila in conventiile sinalagmatice, in temeiul art. 1066-1072 C. civil.
In toata perioada negocierilor, paratul s-a comportat ca mandatar al mamei sale, acesta fiind motivul pentru care s-a incheiat antecontractul de vanzare-cumparare, intarit de al doilea contract privind clauza penala.
Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 8 si 9 Cod proc.civ., ce constituie temeiul sau in drept, curtea apreciaza ca acesta nu este fondat, din considerentele ce urmeaza a fi expuse.
Astfel, recursul se fundamenteaza pe imprejurarea ca instanta de apel a interpretat gresit actul juridic dedus  judecatii si a schimbat natura, ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, motiv de recurs  prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc. civ., paratul invocand faptul ca gresit a interpretat instanta de apel cel de al doilea contract incheiat intre parti ca nefiind un act subsecvent primului si ca gresit a apreciat ca acesta este izvorul obligatiilor partilor si nu imbogatirea fara justa cauza.
In realitate, acest motiv poate constitui motiv de recurs doar in situatia in care actul juridic dedus judecatii are un inteles lamurit si vadit neindoielnic si cu toate acestea instanta l-a interpretat gresit sau a schimbat natura juridica a acestuia, ceea ce nu este cazul, asa cum rezulta chiar din apararile paratului care contesta insasi existenta actului juridic, sustinand ca izvorul obligatiei sale il constituie imbogatirea fara justa cauza.
Daca s-ar trece peste aceasta aparare a reclamantului din intampinare, curtea apreciaza ca in mod corect a stabilit  instanta de apel natura juridica a actului incheiat intre parti si a  interpretat clauzele acestuia, in concordanta cu normele de  interpretare ale actului juridic  prev. art. 977 si urm. C. civil, apreciind  ca este vorba de o promisiune a vanzarii lucrului altuia, in masura in care reclamantul a cunoscut  imprejurarea ca paratul nu avea mandat sau un mandat aparent, atunci cand nu a avut aceasta imprejurare, in ambele ipoteze, paratul raspunzand contractual si nu in temeiul faptului juridic licit al imbogatirii fara justa cauza, care este o actiune subsidiara, pentru situatia in care persoana interesata nu ar dispune de nicio alta actiune pentru recuperarea pagubei rezultand din micsorarea patrimoniului sau ca urmare a maririi patrimoniului unei alte persoane.
Conventia  incheiata intre parti nu este nula, pentru ca nici macar nici vanzarea bunului altuia  nu este nula, cu atat mai putin promisiunea de vanzare a bunului altuia, ea incluzand si obligatia de a procura acest  bun pentru a  putea transfera dreptul de proprietate.
Cel de al doilea contract nu este un act subsecvent primului, asa cum corect a  retinut instanta de apel, pentru ca nu este vorba de o transmisiune succesiva a unor drepturi nascute din contract, ci este, de fapt, un act aditional la primul contract, partile stabilind o clauza penala, respectiv o evaluare conventionala a prejudiciului cauzat prin neexecutarea de catre parat a obligatiilor asumate in contractul incheiat  initial la data de 2 mai 2006.
In ceea ce priveste prejudiciul evaluat conventional la 20.000 euro, paratul s-a obligat sa-l achite pana la data de 10.04.2007, in caz  contrar  urmand sa plateasca daune moratorii. In motivele de recurs, paratul a aratat ca aceste daune moratorii sunt nule absolut, pentru ca depasesc dobanda legala, incalcand astfel  dispozitiile  art. 4 si 6 din OG nr. 9/2000, fara, insa, sa indice modul de calcul al acestora, care ar fi fost cuantumul legal, cu cat s-ar fi depasit acest cuantum prin clauza contractuala  a carei nulitate se invoca, cel putin in motivarea recursului, pentru ca instanta sa poata verifica aceste sustineri. Nu este obligatia instantei de recurs, care nu mai cerceteaza starea de fapt, sa efectueze calcule matematice.
Din considerentele aratate, nu subzista nici motivul de recurs raportat la gresita aplicare a legii prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
In temeiul art. 312 alin. 1  Cod proc.civ., curtea va respinge recursul ca nefondat.
Fiind  in culpa procesuala, in temeiul art. 274 Cod proc.civ., recurentul va fi obligat sa-i plateasca intimatului cheltuieli de judecata partiale in suma de 2000 lei, reprezentand o parte a onorariului avocatial, achitat pentru recurs, conform facturii si chitantei de la dosar, corespunzatoare valorii litigiului si muncii prestate de avocatul reclamantului. (Judecator Ana Ionescu)