Infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre persoana avand in sange imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala prev. de art. 87 alin.(1) O.U.G. nr. 195/2002

Infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala prev. de art. 87 alin.(1) din O.U.G. nr. 195/2002. Imposibilitatea fundamentarii solutiei de achitare a inculpatului doar pe baza expertizei medico-legale de calcul retroactiv al alcoolemiei, intocmita exclusiv pe datele prezentate de acesta. Ignorarea fara o justificare concreta a celorlalte probe existente la dosar. Incalcarea art. 63, 64, 69 C.pr.pen.

Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, decizia nr. 1772 din 3 noiembrie 2011 Judecatoria Baia Mare prin sentinta penala nr..1415 din 24.06.2011 in baza art. 11 pct. 2 lit. a cod de procedura penala, rap. la art. 10 lit. b cod de procedura penala, achita pe inculpatul Z.F.D., pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
In baza art. 191 alin. 3 cod de procedura penala, cheltuielile judiciare raman in sarcina statului
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in fapt urmatoarele:
In data  de 30.04.2010, inainte de a urca la volanul autoturismului marca Mitsubishi cu nr. de inmatriculare _, inculpatul Z.F.D. a consumat  aproximativ 175-200 ml de tuica de casa  avand o tarie de aproximativ 50-55 de grade, dupa care a condus autoturismul pe drumurile publice din municipiul Baia Mare fiind oprit pentru control de un echipaj al politiei rutiere pe B-dul Bucuresti.
Dupa ce inculpatul a refuzat sa fie testat cu aparatul etilotest, organele de politie l-au condus la Spitalul Judetean de Urgenta "Dr. Constantin Opris" din Baia Mare unde i-au fost recoltate probe biologice stabilindu-se ca acesta a avut in sange o imbibatie alcoolica de 1.20 g %0 la prima proba recoltata, respectiv 1.10 g%0 la cea de-a doua proba recoltata.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza medico-legala de calcul retroactiv al alcoolemiei, nr.3883/IX/d/171 din data de 03.06.2011, pentru ora evenimentului rutier, inculpatul Z.F.D. avea o alcoolemie mai mica de 0,80 g%, cu o valoare teoretica apropiata de 0,40 g%. Instanta constata ca la stabilirea alcoolemiei la ora evenimentului rutier, s-a avut in vedere datele certe (valorile alcoolemiei stabilite la analiza, orele recoltarii probelor de sange, greutatea si inaltimea inculpatului), dar si datele rezultate din declaratiile  inculpatului (consum de alcool, alimente si intervale orare).
Declaratiile inculpatului care au fost constante pe tot parcursul procesului penal in sensul ca inainte cu 10 minute de a urca la volan a consumat 175-200 ml de tuica, fara aport alimentar, nu au fost inlaturate cu alte mijloace de proba pentru a nu fi luate in considerare.
Pentru aceste considerente, instanta,  in baza art. 11 pct. 2 lit. a cod de procedura penala, rap. la art. 10 lit. b cod de procedura penala, a achitat pe inculpatul Z.F.D., pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
In baza art. 191 alin. 3 cod de procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Baia Mare  care a solicitat admiterea caii de atac promovate si rejudecand dosarul, pronuntarea unei solutii de condamnare a inculpatului Z.F.D. pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de catre opersoana avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, probele dosarului atestand ca acesta la 30 aprilie 2010 cand a fost oprit pentru control de catre un echipaj al Politiei Rutiere Baia Mare, avea in sange o concentratie a alcoolului mai mare decat limita legala, a fost recalcitrant fata de politisti, a refuzat sa sufle in etilotest, iar din buletinul de analiza toxicologica depus la f.9, rezulta ca la ora 3,25 cu ocazia recoltarii primei probe biologice avea in sange o alcoolemie de 1,20 gr.%o iar la ora 4,25 la cea de a doua prelevare prezenta o alcoolemie de 1,10 gr.%o, ceea ce impune pedepsirea acestuia pentru infractiunea dedusa judecatii.
Curtea examinand recursul declarat prin prisma motivelor invocate ajunge la urmatoarele constatari:
Alcoolemia de 1,20 gr.%o desi este suficienta prin ea insasi pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretata intr-un context mai larg intrucat pericolul social nu rezulta doar din expunerea pur si simplu a cifrelor ce exprima alcoolemia, ci din faptul ca aceasta duce, cand este cazul, la o stare virtual periculoasa prin ea insasi, motiv pentru care legiuitorul a si prevazut ca infractiune distincta o fapta nu doar probata prin cifre, ci constatata clinic, in teza a II-a a textului incriminator.
Desigur ca in situatia cand starea exprimata cifric este insotita si de o evidenta situatie sanitara alterata, constatabila clinic, nu mai este loc de interpretarea imprejurarii, ca respectiva stare ar fi lipsita de pericol social. Dar, in speta tocmai datorita constatarii urmarilor clinice, se poate aprecia ca prezentand pericol social fapta comisa de inculpat.
In speta, s-a dovedit fara nici un dubiu ca la data de 30.04.2010, inainte de a urca la volanul autoturismului marca Mitsubishi, inculpatul Z.F.D. a consumat aproximativ 175-200 ml tuica de casa, avand o tarie de aproximativ 55 grade, dupa care a condus autovehiculul pe drumurile publice din Baia Mare, fiind oprit pentru control pe B-dul Bucuresti de catre un echipaj al politiei rutiere. Dupa ce inculpatul a refuzat sa fie testat cu aparatul etilotest, organele de politie l-au condus la Spitalul Judetean de Urgenta "Dr. Constantin Opris" din Baia Mare unde i-au fost recoltate probe biologice stabilindu-se ca acesta a avut in sange o imbibatie alcoolica de 1.20 g la mie la prima proba recoltata, respectiv 1.10 g%o la cea de-a doua.
Judecatoria Baia Mare pe baza declaratiei inculpatului (cantitate de alcool ingerata, taria bauturii, greutatea si inaltimea acestuia) a incuviintat efectuarea unei expertize medico-legale de calcul retroactiv a alcoolemiei, la IML Cluj care a statuat ca pentru ora evenimentului rutier, acesta avea in sange o imbibatie alcoolica  mai mica de 0,80 gr.%o, cu o valoare apropiata de 0,40 gr.%o, ceea ce a determinat judecatorul fondului sa aprecieze ca fapta inculpatului nu este prevazuta de legea penala.
Curtea de Apel analizand probele de la dosar constata ca acestea conduc, fara dubii, la o concluzie opusa celei retinute de judecatorie cu privire la situatia de fapt si vinovatia inculpatului  sub aspectul comiterii  infractiunii prev.de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.
Atunci cand se apreciaza daca fapta savarsita prezinta sau nu gradul de pericol social al unei infractiuni, trebuie sa se aiba in vedere, printre altele, daca urmarile faptei sunt reduse.
De altfel, sanctiunea aplicata, penala sau cu caracter administrativ, isi poate indeplini functiile care-i sunt atribuite in vederea realizarii scopului sau si al legii, numai in masura in care corespunde gravitatii faptei, potentialului de pericol social pe care-l prezinta in mod real, persoana infractorului, cat si atitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta masurii luate fata de el.
Actiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de catre o persoana avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, sau aflata in stare de ebrietate, are intotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulatiei rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de imprejurarile in care   s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat in mod necesar de savarsirea actiunii constitutive, si nu concret, cum ar rezulta, in fiecare caz in parte, din circumstantele in care a avut loc savarsirea faptei si din urmarile produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Fiind implicat in mod necesar de elementul material al infractiunii, rezultatul - starea de pericol pentru traficul rutier - nu trebuie dovedit; el exista in aceeasi masura in care exista si actiunea constitutiva a faptei penale.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o imbibatie alcoolica peste limita legala, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranta circulatiei rutiere. Aceasta urmare este inerenta elementului material al infractiunii si se produce in momentul in care punerea in miscare si deplasarea autovehiculului dobandeste semnificatia unei "conduceri" pe drumurile publice a acestuia. In acel moment are loc si consumarea infractiunii.
Instanta apreciaza ca mobilul sau scopul ce sta la baza comiterii faptei este indiferent pentru existenta infractiunii, dar el poate constitui un element de apreciere in operatia de individualizare judiciara a sanctiunii.
In fine, infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica de 1,20 gr.%o, este o infractiune de pericol, acest pericol constand tocmai in aceea ca legea a stabilit ca, a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de o anumita valoare, constituie infractiune si nu contraventie. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal, si efectiv. Asa incat, a considera ca o astfel de fapta este lipsita de pericolul social al unei infractiuni, ar insemna ca se adauga la lege, scotandu-se din sfera penalului ceea ce insasi legea stabileste a fi infractiune.
Considerarea lipsei de pericol social al unei infractiuni poate fi retinuta numai in cazul infractiunilor de rezultat, situatie in care pericolul social are o arie mai vasta, cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infractiunile de pericol, ca si in speta, cand acest pericol exista fara dubiu.
Curtea, verificand actele si lucrarile dosarului va inlatura ca nerelevanta proba stiintifica depusa la judecatorie, respectiv raportul de expertiza medico-legala de calcul retroactiv al alcoolemiei, retinand corespunzator adevarului buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr.333873 din 30.04.2010, intocmit de SML Baia Mare, conform caruia inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, avand in sange o concentratie alcoolica ce depaseste limita legala, pentru urmatoarele argumente:
Intr-adevar, tot mai des se face resimtita, in activitatea instantelor de judecata, controversata problema a calculului retroactiv din domeniul accidentelor de circulatie.
Alcoolul, odata ingerat, se resoarbe relativ repede in organism, data fiind marea sa solubilitate in apa. Odata ajuns in sange, se repartizeaza, pe cale de consecinta, in diferite tesuturi. In acelasi timp, incepe si metabolizarea lui.
Curba alcoolemiei cunoaste, asadar, o continua modificare. Exista o prima faza, in cadrul careia resorbtia predomina. Ea este cunoscuta sub denumirea de faza de intoxicatie, difuziune sau prin sintagma "faza sau panta ascendenta a curbei alcoolemiei".
Aceasta faza ascendenta poate dura de la cca 15 minute pana la doua ore, cand, de regula, difuziunea alcoolului se echilibreaza cu procesul de oxidare si eliminare a lui.
In acest moment se atinge nivelul maxim al alcoolemiei, varful pantei ascendente, care este cunoscut sub denumirea de peak-ul alcoolemiei. Dupa aceasta, urmeaza faza sau panta descendenta, pana la dispariatia totala a alcoolului din organism. Cunoasterea acestei curbe de metabolizare permite, prin urmare, doar aprecierea raportului dintre concentratia alcoolului in sange si urina.
"In literatura de specialitate s-a conturat ideea, sprijinita si de practica, potrivit careia calculul retrospectiv al alcoolemiei da rezultate care trebuie privite cu unele rezerve, mai ales cand din momentul producerii accidentului si pana la recoltare se scurge un interval de timp mai lung. Acest calcul ramane in discutie numai daca cel in cauza se afla in faza postresorbtiva a curbei Widmark. Daca accidentul a avut loc imediat dupa consumul de alcool, deci in faza de absorbtie, formula Widmark isi pierde valoarea".
Ori, tocmai o astfel de situatie se regaseste in speta, cata vreme inculpatul insusi a declarat: "la ora 2,50 am consumat cca 175 - 200 ml tuica, iar din buletinul de analiza toxicologica rezulta ca prima recoltare a probelor biologice a avut loc la ora 3,25", deci dupa 35 de minute de la ingerarea rapida, a unei cantitati mari de alcool cu o tarie de 55 grade.
Trebuie facuta si precizarea, in raport de aceasta imprejurare, ca o bautura concentrata, precum tuica, da o alcoolemie mult mai ridicata, decat o bautura slaba, datorita tariei acesteia de 50-55 grade.
De altfel, chiar in continutul expertizei medico-legale nr.3883/IX/d/171 din 3.06.2011 a IML Cluj, se precizeaza ca "rezultatul probei stiintifice se bazeaza pe datele prezentate de inculpat si este conditionat de verosimilitatea si certitudinea probarii lor".
Conducerea autoturismului de catre inculpat, in acea stare care a pus in pericol circulatia rutiera, este dovedita si de procesul verbal de constatare si de depozitiile a doi martori asistenti B.V. si M.D.I.. Din actul intocmit de Politia Rutiera Baia Mare rezulta ca "intrucat conducatorul auto Z.F. emana vapori de alcool in aerul expirat, i s-a solicitat in prezenta martorilor asistenti, sa fie testat cu aparatul etilotest, declarand ca nu poate realiza aceasta activitate, din diferite motive, unul dintre acestea referindu-se la o suferinta alergica".
De asemenea, din buletinul de examinare clinica insotitor al prelevarii probelor biologice pentru determinarea alcoolemiei rezulta ca "inculpatul prezenta un echilibru nesigur, o vorbire dizartrica, era agitat, agresiv, sustinand ca este sub tratament antialergic" dupa cum precizeaza medicul de la Serviciul de urgenta Baia Mare.
Din declaratia martorului M.D.I. din faza de urmarire penala si din fata instantei, rezulta ca atunci "cand organele de politie i-au solicitat inculpatului sa sufle in aparatul alcooltest, acesta a refuzat,  dar am observat ca se afla vizibil sub influenta bauturilor alcoolice, a avut un comportament inadecvat in fata agentilor, a facut scandal si a strigat". Martorul B.V. in faza de urmarire penala invedereaza ca: "inculpatul a refuzat sa se supuna testarii cu aparatul alcooltest, cand a fost solicitat in acest sens de catre organele de politie".
Probele administrate in faza de urmarire penala precum si in fata instantei se coroboreaza si cu declaratia inculpatului data in fata organelor de politie in care precizeaza ca: "din momentul opririi mele in trafic ora 2,50 si pana la prelevarea probelor biologice au trecut 30, 40 minute, timp in care am simtit ca alcoolul ce il consumasem incepea sa-si faca efectul".
Sustinerea inculpatului se coroboreaza asa cum retine si instanta de recurs si cu continutul buletinului de analiza toxicologica in care se releva ca prima proba biologica a fost recoltata la ora 3,25, respectiv la un interval de 35 de minute de la oprirea sa de catre organele de politie, pentru control, respectiv ora 2,50.
In faza de urmarire penala inculpatul a fost supus testarii cu aparatul poligraf, iar din raportul de constatare tehnico-stiintifica din 9 decembrie 2010 a IPJ Maramures - Serviciul Criminalistic a rezultat ca la intrebarile relevante din cauza, au fost evidentiate reactii specifice ale comportamentului simulat.
Din coroborarea tuturor probelor atasate dosarului, Curtea nu va da eficienta rezultatului ce se obtine in urma calculului retroactiv al alcoolemiei, cand din momentul opririi in trafic a inculpatului si pana la recoltare se scurge un interval de timp mai lung, intrucat acest calcul ramane in discutie numai daca cel in cauza se afla in faza postresorbtiva a curbei Widmark, care indica nivelul alcoolului din organism. S-a dovedit in speta ca prima recoltare a avut loc la 35 de minute dupa oprirea in trafic a inculpatului.
Prima instanta a interpretat eronat probele de la dosar prin incalcarea dispozitiilor art.63, 64 si 69 C.proc.pen., la pronuntarea solutiei de achitare, deoarece sustinerea inculpatului in privinta cantitatii de alcool ingerate, a tariei acestuia, a duratei in timp a ingestiei bauturilor, nu se coroboreaza decat partial, cu probatiunea testimoniala si stiintifica  din cauza.
Reapreciind materialul probator administrat atat in faza de urmarire penala cat si in cea a cercetarii judecatoresti, rezulta fara dubiu ca inculpatul in momentul opririi pentru control de catre politia rutiera, se afla sub influenta bauturilor alcoolice, asa cum rezulta din declaratia martorului Manole, a agentilor de politie, a personalului sanitar de la Serviciul de urgenta Baia Mare, din continutul buletinului de analiza toxicologica intocmit de SML Baia Mare. Raportul de expertiza medico-legala efectuat in faza de judecata de catre IML Cluj are la baza doar declaratia inculpatului, iar pe de alta parte, chiar si medicii legisti invedereaza ca rezultatul probei stiintifice este conditionat de verosimilitatea si certitudinea dovedirii datelor sustinute de inculpat cu privire la consumul de alcool declarat, in functie de cantitate, calitate, tarie reala a acestuia.
Curtea apreciaza ca instanta de fond era obligata ca, analizand probele administrate sa retina doar pe cele care reflecta adevarul, exprimandu-se in mod explicit cu privire la cele pe care le inlatura pe considerentul ca nu indeplinesc aceasta conditie, nefiind permis ca o parte din probele existente in cauza sa fie ignorate fara o justificare concreta.
Pentru motivele ce preced, se va admite ca fondat recursul declarat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Baia Mare in baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen., impotriva sentintei penale nr.1415 din 24.06.2011 a Judecatoriei Baia Mare, pe care o va casa in intregime si rejudecand, va condamna pe inculpat pentru infractiunea dedusa judecatii la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare.
La dozarea si individualizarea pedepsei s-au avut in vedere dispozitiile art.72 si 52 C.pen.precum si imprejurarea ca pana in prezent inculpatul are mentionate in cazierul auto un numar de 15 abateri de la regimul circulatiei pe drumurile publice.
Din fisa de cazier judiciar rezulta ca nu poseda antecedente penale. Se mai retine ca inculpatul este in varsta de 31 de ani, poseda studii superioare, este incadrat in munca si necasatorit.
Avand in vedere ca inculpatul este la prima confruntare cu legea penala, exista suficiente garantii prin prisma art.52 C.pen. ca reeducarea sa va fi posibila si fara executarea pedepsei, sens in care va dispune conform art. 81 Cod penal suspendarea conditionata a executarii sanctiunii pe durata termenului de incercare  prev.de art.82 Cod penal, acela de 3 ani si 6 luni.
Conform art. 359 Cod proc.penala va atrage atentia inculpatului asupra nerespectarii art. 83 Cod penal.
Se va face aplicarea art. 71 al.5 Cod penal, privind suspendarea pedepselor accesorii. (Judecator Delia Purice)