OBLIGATIA DE A FACE. PRINCIPIUL AUTONOMIEI LOCALE

Se examineaza actiunea civila formulata de reclamanta R E domiciliata in P N, , judetul N, in contradictoriu cu paratul M P N- prin Pcu sediul in P N, judetul N, pentru obligatia de a face.
La apelul nominal, facut in sedinta publica, a raspuns pentru reclamanta aparatorul ales, avocat R C, lipsa fiind paratul.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta care invedereaza ca paratul a comunicat relatiile solicitate de instanta prin adresa nr.199/103 din 28.10.2015 si a depus la dosar inscrisuri probatorii(filele 127-128, respectiv 131-146).
Avand in vedere ca din relatiile comunicate de parat pentru acest termen rezulta ca terenul pentru care reclamanta a solicitat incheierea actului aditional la contractul de concesiune nr.18673 din 25.07.2002 face parte din domeniul public al M P N, instanta constata ca, in raport de dispozitiile art.2 alin.1 lit. c si art.10 din Legea nr. 554/2004, este competenta material sa solutioneze actiunea.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si sa cuvantul pentru dezbateri.
Avocat R C, pentru reclamanta, solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata si, in consecinta, obligarea paratului la eliberarea unui act aditional la contractul de concesiune nr.18673/2002 cu privire la includerea in contract a suprafetei de 72 mp detinute in plus, scutirea de la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 3329,51 lei, radierea acestei sume din rolul fiscal si obligarea paratului la radierea din cuantumul final al debitului de 12899,14 lei a contravalorii chiriei achitate. Solicita a se avea in vedere la pronuntarea hotararii ca dupa incheierea contractului de concesiune nr.18673/2002 reclamanta a constat, urmare unor masuratori cadastrale, ca exista un plus de 72 mp teren pentru care s-a achitat redeventa dar care nu s-a inclus in contract, ca la data incheierii contractului de concesiune nu a existat un  proces verbal de predare-primirea terenului iar masuratoarea acestuia nu s-a realizat cu participarea unui inginer autorizat in domeniul cadastru, ca de la data concesionarii reclamanta a folosit integral suprafata de teren, astfel ca actiunea este intemeiata. Mai arata ca reclamanta nu solicita obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Presedintele completului de judecata declara dezbaterile inchise, dupa care


TRIBUNALUL,


Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, reclamanta R E a chemat in judecata paratul M P Npentru ca, prin hotararea judecatoreasca ce se va da in cauza, sa se dispuna obligarea paratului la eliberarea unui act aditional la contractul de concesiune nr.18673/2002 cu privire la includerea in contract a suprafetei de 72 mp detinute in plus, scutirea de la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 3329,51 lei, radierea acestei sume din rolul fiscal si obligarea paratului la radierea din cuantumul final al debitului de 12899,14 lei a contravalorii chiriei achitate.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca prin contractul nr.18673/2002 a concesionat de la parat suprafata de 237 mp teren, ca aceasta concesionare a fost acordata de parat pe toata durata existentei constructiei, ca in baza acestui contract a obtinut autorizatia de construire nr. 521/2003, constructie care nu a fost finalizata, ca la masurarea terenului s-a constatat ca exista un plus de 72 mp teren care nu s-a inclus in contract, ca pana la 17.10.2014 paratul a stat in pasivitate iar la respectiva data i-a comunicat ca figureaza cu un debit in valoare de 12.899,14 lei reprezentand contravaloarea concesiunii pentru suprafata de 72 mp teren, ca la 02.03.2011 a achitat suma de 1500 lei cu intentia de a stinge taxa de concesiune pentru cele doua suprafete de teren insa pe chitanta eliberata s-a mentionat in mod eronat ca suma reprezinta amenzi, ca in mod gresit s-au calculat penalitati aferente anilor 2011,2012,2013, ca dupa data de 20.10.2014 a mai facut plati in cuantum total de 3100 lei astfel incat, din debitul final mentionat in adresa nr.43800 se impune a fi scazute sumele achitate.
Cu privire la penalitati, reclamanta a aratat ca acestea au fost stabilite in mod gresit, ca neplata la timp s-a datorat culpei paratului care a refuzat sa comunice cuantumul exact al concesiunii, ca s-au incalcat dispozitiile art.1170 din Codul Civil.
In drept reclamanta a invocat dispozitiile art.8 si 11 din Legea nr.554/2004.
Paratul a formulat intampinare  si a solicitat respingerea actiunii. In motivare paratul a aratat ca la 25.07.2002 a incheiat cu reclamanta contractul de concesiune nr.18673 pentru suprafata de 237 mp, ca acest contract are putere de lege intre parti, ca reclamanta nu a respectat obligatia legala de a achita taxa de concesiune la termenul stipulat in contract si, pentru datoriile acumulate, a fost notificata in repetate randuri, ca pentru neplata la termen a debitului a fost formulata actiune pentru rezilierea contractului,  ca reclamanta a fost sanctionata contraventional pentru nerespectarea autorizatiei de construire eliberata pentru terenul concesionat, ca reclamanta ocupa fara forme legale suprafata de 72 mp teren, ca pretul concesiunii a fost achitat partial.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata urmatoarele:
Partile au incheiat la data de 25.07.2002,  contractul de concesiune nr.18673, contract prin care paratul, in calitate de concedent, a pus la dispozitia reclamantei, in calitate de concesionar, suprafata de 237 mp teren situata in intravilanul M P N pentru constructie locuinta.
Asa cum rezulta din precizarile facute in cuprinsul actiunii, reclamant detine suprafata de 72 mp teren,  in  plus fata de suprafata concesionata, aceasta suprafata facand parte, conform precizarilor paratului, din domeniul public al municipiului.
Instanta constata ca refuzul paratului de a concesiona reclamantei si suprafata de 72 mp teren a fost exprimat in conformitate cu dispozitiile legale care reglementeaza regimul proprietatii publice, cererea reclamantei de obligare a paratului la includerea in contractul de concesiune si a acestei suprafete  fiind nefondata.
Astfel, potrivit art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998,  domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute la pct. III din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului local, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national ori judetean iar potrivit art. 120 alin.1 din Legea nr.215/2001, apartin domeniului public de interes local sau judetean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public national.
Potrivit art.14 din Legea nr.213/1998, inchirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale se aproba, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, a C G al M B sau a consiliului local, iar contractul de inchiriere va cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului inchiriat, potrivit specificului acestuia. De asemenea, potrivit art. 123 alin.2 din Legea nr.215/2001, vanzarea, concesionarea si inchirierea se fac prin licitatie publica, organizata in conditiile legii.
Rezulta ca vanzarea, concesionarea si inchirierea bunurilor ce apartin domeniului public sau privat sunt atributii stabilite in cadrul competentelor legale ale autoritatii publice, actul administrativ unilateral care dispune in acest sens fiind de natura sa exprime  vointa juridica a autoritatii emitente.
Ori, respingerea cererii reclamantei de a include in contractul de concesiune incheiat cu paratul si a unei suprafete ce face parte din domeniul public, reprezinta optiunea paratului, optiune care face parte din dreptul de apreciere al acestei autoritatii publice,  in cauza   nefacandu-se dovada  ca  respectivul drept de apreciere a fost exercitat abuziv, cu incalcarea intereselor legitime publice ori cu incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale sau intereselor legitime ale reclamantei.
Dreptul vatamat este definit de art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004 ca fiind orice drept prevazut de Constitutie, de lege sau de alt act normativ, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ  iar  interesul legitim privat  este definit de lit. p ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat. Nici una dintre cele doua notiuni nu se confunda cu simplul interes ori vocatia in dobandirea unui drept.
Ori, invocarea de catre reclamanta a dispozitiilor art.1170 din Codul Civil, nu este de natura sa faca dovada ca, prin respingerea cererii, paratul i-a incalcat un drept prevazut de lege.
 In consecinta, avand in vedere ca autoritatile administratiei publice locale se bucura conform art. 120 din Constitutie de descentralizare, de autonomie locala, autonomie inteleasa ca fiind  dreptul si capacitatea efectiva de a solutiona si de a gestiona, in numele si in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice in conditiile legii (art.3 din Legea nr.215/2001),  o eventuala stabilire in sarcina paratului a obligatiei de eliberare a unui act aditional la contractul de concesiune nr.18673/2002 cu privire la includerea in contract si a suprafetei de 72 mp, detinute in plus de catre reclamanta, ar fi de natura a aduce atingere dreptului paratului de exercitare a prerogativelor administrative recunoscute de lege.
Pentru considerentele retinute, instanta va respinge acest capat de cerere.
De asemenea, se va respinge si capatul de cerere privind radierea din rolul fiscal al reclamantei a sumelor ce reprezinta penalitati de intarziere si contravaloare concesiune. Astfel, suma de 1500 lei, achitata de reclamanta la data de 02.03.2011 nu poate fi imputata asupra taxei de concesiune,  mentiunile din cuprinsul chitantei nr.102424 nefacand dovada ca au fost achitate cu acest titlu. De asemenea, pentru platile cu titlu de taxa concesiune facute de reclamanta ulterior notificarii din octombrie 2014, nu este necesara interventia instantei pentru radierea din rolul fiscal, in cauza nefacandu-se dovada ca autoritatea publica nu a operat in evidentele fiscale respectivele plati.
In ceea ce priveste penalitatile de intarziere, instanta constata ca in conditiile in care taxa de concesiune reprezinta o obligatie fiscala, pentru achitarea cu intarziere a acestei obligatii, concesionarul datoreaza si accesorii fiscale.
Pentru considerentele retinute, in raport si de  apararile reclamantei,   instanta va respinge actiunea.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:


Respinge actiunea formulata de reclamanta R E domiciliata in P N,  judetul N, in contradictoriu cu paratul M P N- prin P cu sediul in PN,  judetul N.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 17.11.2015.