LIMITELE PRINCIPIULUI DISPONIBILITATII. APLICAREA REGULILOR DE INTERPRETARE A CONTRACTULUI. DEOSEBIRI INTRE NULITATE SI REZOLUTIUNE.

LIMITELE PRINCIPIULUI DISPONIBILITATII. APLICAREA REGULILOR DE INTERPRETARE A CONTRACTULUI. DEOSEBIRI INTRE NULITATE SI REZOLUTIUNE.

Cciv. art. 969, 970, 977, 979, 1020

      Reclamantul apelant a investit instanta cu o cerere avand ca obiect "constatarea nulitatii" contractului, in temeiul unei clauze contractuale, conform art.969 Cciv., care nu ar putea fi admisa asa cum a fost formulata, nefiind aplicabile in cauza dispozitiile legale ale nulitatii, cauza de ineficacitate a actului juridic analizat.
      Analizand prin prisma regulilor legale de interpretare a continutului conventiilor, sensul real al clauzei contractuale in discutie, se retine ca este vorba de fapt de desfiintarea cu efect retroactiv a contractului pentru neexecutarea culpabila de catre cumparatoare a obligatiilor de plata a pretului, la datele si la valoarea stabilita, ceea ce presupune incidenta dispozitiilor privind rezolutiunea si nu nulitatea actului juridic respectiv.
      Intre rezolutiune si nulitate exista deosebiri esentiale. Nulitatea se intemeiaza pe ideea ca un contract nu a fost valabil incheiat, cauza de ineficacitate a actului juridic fiind intotdeauna contemporana momentului  incheierii contractului respectiv.
      In schimb, cauza rezolutiunii este intotdeauna posterioara incheierii contractului, constand in refuzul nejustificat de executare a acestuia, situatie pe deplin aplicabila in cauza.
      Potrivit principiului disponibilitatii, partea are dreptul de a hotari cu privire la exercitarea actiunii civile, a carei pornire se concretizeaza prin cererea de chemare in judecata. In acest scop, partea este obligata sa determine obiectul actiunii prin chiar cererea de chemare in judecata, litigiul fiind solutionat in acest cadru al obiectului si fara ca instanta sa poata depasi limitele lui.
      Obligatia instantei de a se pronunta numai cu privire la obiectul actiunii constituie corelativ, garantia aplicarii principiului disponibilitatii recunoscut partii reclamante.
      
                     ( Decizia comerciala nr.531/7.11.2007 a Curtii de Apel Bucuresti -sectia a VI-a Comerciala)

         Prin sentinta comerciala nr.4152/26.03.2007 a Tribunalului Bucuresti - sectia a VI-a Comerciala, s-a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamantul Bejan Cristian Gabriel impotriva paratei SC MIBA TELECOM 2002 SRL, cu cheltuieli de judecata catre parata in suma de 2512,78 RON.
In motivare, s-a retinut ca, in data de 12.04.2006 intre Bejan Gabriel Cristian ( vanzator ) si SC MIBA TELECOM 2002 SRL a intervenit contractul de vanzare-cumparare parti sociale autentificat sub nr.433 la BNP Rosca Irinel Daniela, avand ca obiect 20 parti sociale ale SC NB LINE SRL, pe care vanzatorul le-a transmis societatii cumparatoare pentru un pret de 270.000 euro.
Potrivit art.1 din contract, o parte din pret, respectiv, suma de 185.000 euro urma sa fie achitata la data semnarii contractului, iar suma de 70.000 euro urma sa fie achitata in 14 rate a cate 5000 euro fiecare, penultima rata fiind scadenta la data de 13.07.2006.
In cazul neachitarii ratelor contractuale la datele si valoarea stabilita si a penalitatilor de intarziere, contractul urma sa fie anulat iar banii platiti pana la acea data de catre cumparator retinuti de vanzator     ( art.2 alin.2 ).
La 11.08.2006, reclamantul a transmis paratei o notificare, prin care parata cumparatoare era somata ca in 10 zile sa faca dovada achitarii ratei de 5000 euro inlauntrul termenului de 13..07.2006, plus penalitatile de intarziere.
In caz contrar, vanzatorul a aratat ca activeaza clauza prevazuta de art.2 si 3 din contract.
      Prin notificarea din 18.05.2006, cumparatoarea a comunicat vanzatorului ca a procedat la retinerea la sursa a impozitului aferent transferului partilor sociale detinute de la SC NB LINE SRL, conform art.63 alin.3 lit.c Cod fiscal.
      Prin O.P. nr.38/08.05.2006, nr.1/26.06.2006 si nr.12/26.07.2006, cumparatoarea a virat la bugetul de stat 7287 lei, 727,64 lei si 1418,8 lei impozit pe castigurile din transferul titlurilor de valoare.
      Conform art.67 alin.3 lit.c din Legea nr.571/2003 ( Codul fiscal ), inainte de modificare prin Legea nr.343/2006, obligatia calcularii si retinerii impozitului revine dobanditorului de parti sociale, in momentul incheierii tranzactiei. Atunci cand partile au convenit plata esalonata a partilor sociale, termenul de virare a impozitului este pana la 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a fost retinut.
      Potrivit art.970 alin.2 C.civ., conventiile obliga la ceea ce este expres, dar si la urmarile pe care echitatea, obiceiul sau legea le dau obligatiei, dupa natura lor. De asemenea, potrivit art.1312 C.civ., orice clauza obscura sau indoielnica din cuprinsul contractului se interpreteaza in contra vanzatorului.
      Partile nu au stabilit o derogare privind plata impozitului, fiind aplicabile dispozitiile de drept comun.
      Nu se poate reprosa cumparatoarei aducerea la indeplinire a dispozitiilor legale in materie fiscala, in caz contrar nemaifiind posibila inregistrarea partilor sociale transferate in registrul comertului, conform art.22 din Legea nr.26/1990.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, solicitand desfiintarea sentintei apelate si pe fond, admiterea cererii asa cum a fost formulata, in sensul constatarii nulitatii contractului.
      In motivare s-a invocat ca instanta a retinut eronat situatia de fapt.
      Cumparatorul SC MIBA TELECOM 2002 SRL nu a notificat pe vanzatorul Bejan Gabriel Cristian referitor la intentiile de retinere a impozitului. Notificarea somatiei transmise prin email la 18.05.2006 la avocatul paratei nu a fost citita de operatorul PC pentru ca a fost transmisa de pe o adresa necunoscuta, neconvenita de parti.
      Nerespectarea procedurii din contract, de comunicare, a facut ca notificarea sa nu ajunga la destinatie din vina cumparatorului.
      Intentia paratei de retinere a impozitului aferent tranzactiei nu a fost comunicata vanzatorului, datorita nerespectarii de catre cumparator a prevederilor contractului privind comunicarea intre parti.
      In inscrisurile care guverneaza tranzactia, partile au stabilit cui incumba sarcina achitarii impozitului aferent transferului partilor sociale.
      In precontract s-a stabilit ca "restul cheltuielilor si impozitelor ( in afara onorariului de notar si taxele de timbru pentru autentificarea contractului de vanzare-cumparare" revin in sarcina cumparatorului.
      In contract s-a stabilit, ca nu se poate invoca de catre cumparator nici un motiv pentru neplata la timp si la valoare a vreuneia din rate.
      Cumparatorul  a retinut in absenta acordului apelantei, o suma in euro reprezentand impozitul din penultima rata de achitat.
      Impotriva aceleiasi sentinte a declarat apel si parata, solicitand schimbarea in parte a sentintei apelate si obligarea reclamantei si la plata celui de-al doilea ordin de plata nr.460/22.12.2006 in valoare de 2452,16 lei, onorariu de avocat.
      Onorariul de avocat a fost platit in doua transe. Formularul aprobat de BNR si Ministerul Finantelor nu contine date privind beneficiarul care primeste plata.
      Nu exista justificarea pentru care prima instanta a acceptat primul ordin de plata in ce priveste cheltuielile de judecata, nu insa si pe al doilea.
      Intimata parata a depus la dosar intampinare solicitand respingerea apelului reclamantului ca nefondat.
      Apelantul reclamant a formulat cerere de chemare in garantie a Ministerului Justitiei respinsa ca inadmisibila, pentru motivele expuse in cuprinsul incheierii din data de 17.10.2007.
      Nu au fost administrate probe noi in apel.
      Analizand apelurile formulate, in raport de actele dosarului in conformitate cu dispozitiile art.295 C.pr.civ., Curtea constata si retine urmatoarele:
      Intre reclamantul Bejan Gabriel Cristian (vanzator) si paratul SC MIBA TELECOM 2002 SRL (cumparator), s-a incheiat contractul de vanzare - cumparare a 20 parti sociale ale SC NB LINE SRL, nr.433/12.04.2006, pentru suma totala de 270.000 euro.
      In ce priveste garantarea achitarii pretului, partile au convenit ca, in cazul neachitarii ratelor contractuale la datele si valoarea stabilita in contract, precum si a penalitatilor aferente perioadei de intarziere, contractul se anuleaza, iar banii platiti de catre cumparator pana la acea data vanzatorului nu se mai returneaza.
      Aceasta clauza contractuala urmeaza sa fie interpretata in raport de dispozitiile art.977 C.civ. potrivit caruia interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor.
      De asemenea, o importanta regula de stabilire a continutului unui contract este statornicita de art.970 alin.2 din C.civ., potrivit caruia conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa.
      Potrivit art.979 C.civ., termenii susceptibili de doua intelesuri, se interpreteaza in intelesul care se potriveste mai mult cu natura contractului.
      Analizand prin prisma acestor reguli legale de interpretare a continutului conventiilor, sensul real al clauzei contractuale in discutie, se retine ca este vorba de fapt de desfiintarea cu efect retroactiv a contractului pentru neexecutarea culpabila de catre cumparatoare a obligatiilor de plata a pretului, la datele si la valoarea stabilita, ceea ce presupune incidenta dispozitiilor privind rezolutiunea si nu nulitatea actului juridic respectiv.
      Intre rezolutiune si nulitate exista deosebiri esentiale. Nulitatea se intemeiaza pe ideea ca un contract nu a fost valabil incheiat, cauza de ineficacitate a actului juridic fiind intotdeauna contemporana momentului  incheierii contractului respectiv, ceea ce nu poate fi vorba in speta.
      In schimb, cauza rezolutiunii este intotdeauna posterioara incheierii contractului, constand in refuzul nejustificat de executare a acestuia, situatie pe deplin aplicabila in cauza.
      Astfel, reclamantul a investit instanta cu cererea de "constatare a nulitatii contractului nr.433/12.04.2006", in conformitate cu dispozitiile contractuale, intrucat parata cumparatoare nu a achitat penultima rata convenita contractul, retinand, in absenta acordului expres al  reclamantului - vanzator din aceasta rata, impozitul aferent transferului partilor sociale, in baza art.63 alin.3 lit.c Cod fiscal.
      Cererea nu ar putea fi insa analizata decat prin prisma dispozitiilor legale incidente privind rezolutiunea judiciara (art.1020 C.civ.), invocandu-se practic situatia unei neexecutari partiale a obligatiilor debitorului de plata a pretului.
      Reclamantul apelant a investit insa instanta cu o cerere avand ca obiect "constatarea nulitatii" contractului, care nu ar putea fi admisa asa cum a fost formulata, nefiind aplicabile in cauza dispozitiile legale ale nulitatii, cauza de ineficacitate a actului juridic analizat.
      Potrivit principiului disponibilitatii, partea are dreptul de a hotari cu privire la exercitarea actiunii civile, a carei pornire se concretizeaza prin cererea de chemare in judecata. In acest scop, partea este obligata sa determine obiectul actiunii prin chiar cererea de chemare in judecata, litigiul fiind solutionat in acest cadru al obiectului si fara ca instanta sa poata depasi limitele lui.
      Obligatia instantei de a se pronunta numai cu privire la obiectul actiunii constituie corelativ, garantia aplicarii principiului disponibilitatii recunoscut partii reclamante.
      Pe de alta parte, analizand continutul contractului nr.433/12.04.2006 se constata ca prin nici o clauza a acestuia nu s-a facut trimitere la continutul precontractului incheiat de parti, in sensul completarii sale cu aceste clauze.
      Astfel, nu se pot retine sustinerile apelantului reclamant in sensul ca partile ar fi convenit cui incumba sarcina platii impozitului, o asemenea dispozitie fiind inclusa in precontract, dar nu si in contractul in speta.
      Precontractul incheiat la 22.07.2005 de parti are mai degraba valoarea unui proiect de intelegere, supus negocierii ulterioare, din moment ce chiar si pretul stabilit pentru vanzarea-cumpararea partilor sociale este initial de 250.000 euro, in timp ce in contractul incheiat ulterior s-a convenit un alt pret, mai mare, de 270.000 euro.
      Rezulta deci ca, in mod corect prima instanta a retinut ca partile nu au stabilit contractual o derogare privind obligatia de plata a impozitului, fiind aplicabile dispozitiile de drept comun (art.67 alin.3 lit.c din Legea nr.571/2003, in forma in vigoare inainte de modificarile textului de lege prin Legea nr.343/2006).
      Pentru considerentele aratate, apelul reclamantului va fi respins ca nefondat, conform art.296 C.pr.civ.
      In schimb, apelul paratei este intemeiat, urmand a fi admis.
      Astfel, in mod gresit prima instanta nu a acordat acesteia si cheltuielile de judecata, reprezentand onorariul de avocat, conform O.P. nr.460/22.12.2006, cu motivarea ca nu ar contine mentiunea beneficiarului ca in cazul O.P. nr.421/5.12.2006.
      Analizand continutul O.P. 460/2006, se constata ca priveste ca si O.P. 421/05.12.2006, aceeasi factura nr.9414712/06.11.2006, la mentiunile privind beneficiarul fiind trecuta "societate civila de avocati", insa acelasi cod IBAN de identificare a acesteia.
      In consecinta, va fi schimbata in parte sentinta apelata si va fi obligat reclamantul si la plata sumei de 2452,16 lei cheltuieli de judecata catre parata, fiind mentinute celelalte dispozitiile ale sentintei apelate.
      In temeiul art.274 C.pr.civ., va fi obligat apelantul Bejan Cristian Gabriel sa plateasca apelantei SC MIBA TELECOM 2002 SRL cheltuieli de judecata in apel in suma de 1445,77 lei, reprezentand onorariu de avocat dovedit cu O.P. 000329/07.06.2007 depus la fila 36 din dosar.


??

??

??

??




1