DREPT CIVIL. ACTIUNE IN REVENDICARE.IMOBIL TRECUT IN DOMENIUL PUBLIC. IMPOSIBILITATEA RESTITUIRII BUNULUI IN NATURA.

DREPT CIVIL. ACTIUNE  IN REVENDICARE.IMOBIL TRECUT IN DOMENIUL PUBLIC. IMPOSIBILITATEA RESTITUIRII BUNULUI IN NATURA. Nu poate fi negata existenta dreptului de proprietate al  reclamantilor date fiind  inscrierile efectuate  in cartea funciara, insa nu poate fi tagaduita nici apartenenta  imobilului la domeniul public, situatie care reclama,  din perspectiva prevederilor  art. 480 din Codul civil, transarea problemei in sensul obligarii paratului sa le plateasca reclamantilor un echivalent  banesc, alternativa impusa de imposibilitatea   restituirii bunului in natura.
Rationamentul pe care instanta de apel si-a cladit solutia este eronat, astfel, desi a concluzionat  ca s-a produs  o expropriere in fapt a imobilului, totusi nu a socotit  necesara indestularea proprietarilor acestuia cu echivalentul banesc al bunului.

Art. 480 din Codul civil                                                                 DECIZIA CIVILA NR. 211/2014-R
                                                                din 23.01.2014 (dosar nr. 8356/296/2007)

     Prin Sentinta civila nr. 3310/26.04.2012 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantii G T R si G G, in contradictoriu cu MUNICIPIUL S M prin Primar; fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamantii, in calitate de cumparatori si numitii K M. E, V V. E A, V G, K B-I, K L A si G I E, in calitate de vanzatori au incheiat la data de 20.11.2000, contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 7082/2000 la BNP B cu privire la imobilul situat in municipiul S M str. L nr. 57 judetul S M, in suprafata de 2085 m.p., inscris in C.F. nr. 10275 S M cu nr. top. 14810/15, nr. top. 14810/20 si nr. top. 14810/23 de sub B 9, 10, 12, 13, 14, 15 si 17.
        Prin Hotararea nr. 62/18.09.2002 adoptata de Consiliul Local al municipiului S M au fost inventariate bunurile apartinand domeniului public al municipiului S M, o parte din imobilul inscris la pozitia nr. 1650 din Anexa 2, fiind imobilul inscris in CF nr. 10275 S M nr. top. 14810/15, nr. top. 14810/20 si nr. top. 14810/23.
        Curtea de Apel O, prin Decizia nr. 294/CA/2010 pronuntata la data de 19.04.2010 in dosar nr. 4658/83/CA/2008, a respins, in mod irevocabil, exceptia de nelegalitate a Hotararii nr. 62/18.09.2002, pozitia nr. 1650 din Anexa 2, invocata de reclamantii G T R si G G.
         Actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si, pe cale de consecinta, sa-l oblige pe parat la restituirea posesiei bunului.
         Domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute la pct. III din anexa (drumurile comunale, vicinale si strazi) si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului local, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national ori judetean si sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, conform dispozitiilor art. 3 alin. 4 si art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
         In acest context, instanta de fond a apreciat ca actiunea in revendicare formulata de reclamanti nu poate fi admisa, in conditiile in care bunul pe care-l revendica face parte din domeniul public al municipiului Satu Mare, astfel ca nici cererea privind acordarea de despagubiri aferente lipsei de folosinta a imobilului revendicat nu poate fi primita.
         Pentru considerentele retinute mai sus, instanta de fond  a respins actiunea conform dispozitivului Sentintei civile nr. 3310/2012 si a retinut ca paratul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei civile cu nr. de mai sus, reclamantii G T R si G G, au declarat recurs, solicitand admiterea caii de atac promovate si, in temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ. raportat la art. 312 alin. 1 si 3 C.proc.civ., modificarea in intregime a hotararii recurate in sensul obligarii intimatului-parat sa le lase in deplina proprietate si folosinta terenul inscris in C.F. nr. 10275 S M de sub nr. top. 14810/20 in suprafata de 220 mp al carui proprietar tabular sunt si a obligarii acestuia la plata despagubirilor aferente lipsei de folosinta, despagubiri reprezentand beneficiul nerealizat de la data cumpararii terenului si pana la data predarii efective, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiza intocmit in cauza de catre expert M I. De asemenea, solicita obligarea intimatului-parat la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de purtarea prezentului proces.
Prin Incheierea din 22 octombrie 2012 (fila 18), instanta, raportat la valoarea obiectului litigiului, in temeiul art. 84 raportat la art. 282 C.proc.civ. a recalificat calea de atac din recurs, in apel.
Prin decizia civila nr. 105/AP din data de 05 Iunie 2013, pronuntata de Tribunalul S M, in dosar nr. 8356/296/2007, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantii-reclamanti G T R si G G, ambii dom. in loc. S M, str. L nr. 57, jud. S M, impotriva Sentintei civile nr.3310/26.04.2012 pronuntata de Judecatoria S M, in contradictoriu cu intimatul-parat MUNICIPIUL S M, cu sediul in S M, P-ta 25 O nr.1, jud. S M, avand ca obiect revendicare imobiliara si despagubiri.
Fara cheltuieli de judecata.
           Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
           Reclamantii invoca deposedarea abuziva, exproprierea de fapt a unei parti din terenul dobandit prin cumparare la data de 20 noiembrie 2000.
           Din probele administrate rezulta ca la data dobandirii dreptului de proprietate portiunea de teren revendicata in cauza era folosita in interes public, ca strada, respectiv strada T, inca din anul 1945 cand se numea strada O.
           In consecinta, la data cumpararii, reclamantii nu au verificat in teren intinderea si vecinatatile imobilului, afland despre situatia reala a parcelei cu nr.top.14810/20 doar cu ocazia instrainarii unei portiuni din terenul cumparat si a efectuarii unei schite topografice in acest scop.               
            Reclamantii nu au formulat actiune in raspundere pentru evictiune impotriva vanzatorului.
            Exproprierea in fapt (fara titlu legal) s-a produs anterior dobandirii de catre reclamanti a dreptului de proprietate, afectand asadar patrimoniul vanzatorilor, acestia fiind cei indreptatiti la beneficiul legii reparatorii Legea nr.10/2001, de care insa nu au uzat.          
            In consecinta, dreptului de creanta pretins ca urmare a incalcarii dreptului de proprietate nu-i corespunde obligatia paratului de despagubire pe taramul exproprierii nelegale, acest drept apartinand celor efectiv deposedati la epoca la care s-a afectat terenul prin constructia de interes public local, drept stins in conditiile art.22 din Legea nr.10/2001 si care nu a fost transferat cumparatorilor. De asemenea, revendicarea este nefondata cat timp bunul revendicat face parte din domeniul public.
            Exproprierea nu s-a produs in anul 2002 prin intocmirea inventarului, intrucat strazile, apartin domeniului public prin lege ca urmare a afectatiunii lor uzului public (art.3 alin.4, pct. III Anexa la Legea 213/1998), cuprinderea in inventar avand efect declarativ, nefiind necesara emiterea unei hotarari de consiliu local.
Impotriva acestei hotarari, au declarat recurs G T R si G G, solicitand admiterea acestuia, modificarea in intregime a hotararii recurate in sensul obligarii intimatului parat sa le lase in deplina proprietate si folosinta terenul inscris in CF  nr. 10275 S M de sub nr. top. 14810/20 in suprafata de 220 mp al carui proprietar tabular sunt  reclamantii si obligarea acestuia la plata despagubirilor aferente  lipsei de folosinta, despagubiri reprezentand beneficiul nerealizat de la data cumpararii terenului si pana la data predarii efective, astfel cum au fost  stabilite prin raportul de expertiza intocmit  in cauza de catre expert M I, cu cheltuieli de judecata.
Prin motivele de recurs au fost invocate urmatoarele:
- hotararea recurata este lapidar motivata, fiind intemeiata pe o sustinere pe care recurentii nu au facut-o, in mod gresit retinand  instanta de  apel ca reclamantii invoca deposedarea abuziva, exproprierea de fapt  a unei parti din terenul dobandit prin cumparare  la  data de  20 noiembrie 2000,;
- daca instanta de apel verifica temeiul de drept al actiunii introductive de instanta ar fi putut  constata ca este investita cu solutionarea unei actiuni in revendicare, intemeiata pe prevederile  art. 480, 483 si urm. din Codul civil, si nu a unei actiuni intemeiata pe prevederile  Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica;
- criticabila este si sustinerea instantei de apel potrivit careia portiunea de teren revendicata in cauza era  folosita in interes public, ca strada, intrucat pentru dovedirea acestei afirmatii nu exista nicio proba, doar  sustinerea paratului;
- este gresita si manierea in care instanta de apel apreciaza utilitatea si interesul public  al portiunii de teren revendicat, in conditiile in care astfel de  atribuite le-a  primit  terenul abia la momentul adoptarii inventarului bunurilor care apartin domeniului public  al Mun. S M prin HCL nr. 62/2002 publicata in M.Of. nr. 685 bis din data de  17.09.2002, ulterior dobandirii dreptului de proprietate de catre  recurenti, prin urmare, instanta de apel trebuia sa se raporteze la aceasta data;
- paratul nu a efectuat  o identificare topografica la momentul in care a  inclus intreaga strada  a T in inventarul bunurilor  ce apartin domeniului public  al Mun. S M, daca s-ar fi facut s-ar fi putut  constata ca suprafata de 220 mp este proprietatea tabulara a recurentilor, cumparara in temeiul unui titlu valabil care nu a fost desfiintat;
- solutionarea actiunii in revendicare cu care a fost  investita instanta nu este  influentata de faptul formularii sau nu a unei actiuni in raspundere pentru evictiune impotriva vanzatorului, cu atat mai mult cu cat  momentul la care a devenit  strada T domeniu public este ulterior incheierii contractului autentic de vanzare cumparare;
- ceea ce este fundamental gresit  este invocarea prevederilor  art. 3 alin. 4 din Legea nr.  213/1998 si mai ales interpretarea  eronata a acestora de catre  instanta de apel,  textul legal mai sus citat permitand  atribuirea de caracter de domeniu public unor bunuri, conditional de existenta  unei hotarari de consiliu local, or instanta de  apel retine tocmai contrariul si anume ca exproprierea  nu s-a produs  in anul 2002;
- instanta de apel nu a avut  in vedere faptul ca prin adoptarea inventarului bunurilor care apartin domeniului public  al Mun. S M prin HCL nr. 62/2002 ulterior dobandirii dreptului de proprietate al recurentilor fara a li se  acorda  o justa si prealabila despagubire, le-a  fost incalcat  in mod  flagrant dreptul de proprietate;
- recurentii nu au fost  despagubiti in niciunul dintre modurile  prevazute de Legea nr. 33/1994 privind  exproprierea pentru cauza de utilitate publica si, de altfel, utilitatea  publica trebuie sa fie  declarata astfel printr-o hotarare judecatoreasca.
- In drept  sunt invocate  dispozitiile  art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 1 si 3 Cod procedura civila.
Intimatul, prin intampinare, a solicitat respingerea recursului, cu motivarea ca terenul in litigiu a primit destinatia de strada cu multa vreme inainte ca recurentii sa incheie contractul de vanzare cumparare din 20 noiembrie 2000, la data cand acestia au devenit proprietari ai parcelei de teren aceasta era scoasa din circuitul civil.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
Recurentii reclamanti sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului inscris  in cartea funciara nr. 10275 S M care in natura reprezinta teren arator in suprafata de 220 mp situat pe parcela cu nr. cadastral 14810/20, dreptul fiind  inscris  in favoarea acestora sub  B 19 - B 20 in baza incheierii nr. 12416 cu titlu de cumparare prin actul autentic nr. 7082/2000. proprietate, imobilul a fost  inventariat  in domeniul public al Municipiului S M, fiind inscris la pozitia nr. 1650 din Anexa nr. 2 a Hotararii nr. 62/2002 a Consiliului Local al Municipiului S M.
Prin lucrarile  de specialitate efectuate in cauza, s-a procedat la identificarea parcelei litigioase si respectiv la stabilirea valorii de piata a proprietatii imobiliare.
Expertul L F a concluzionat prin raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit la data de  09.11.2009 ( filele  69 - 72) ca parcela  cu nr. top. 14810/20 ocupa portiunea de drum din dreptul proprietatii reclamantilor, in urma  masuratorilor  efectuate   stabilind  ca suprafata efectiv  ocupata din aceasta parcela de strada T este de  210 mp in loc  de  220 mp cu cat figureaza acte. Alaturat expertizei a fost anexat planul de  situatie intocmit la data de 12 mai 1971, in care parcela litigioasa apare mentionata ca fiind strada aflata in proprietatea Municipiului S M, nefiind  insa  efectuate in cartea funciara operatiunile corespunzatoare  care sa reflecte  cele reliefate prin respectivul plan de situatie.
De altfel, prin actul nr. 47227 din 12.12.2012, municipiul Satu Mare a precizat ca in arhivele  acestuia  nu figureaza o HCL prin care sa se fi aprobat o schita cu lucrarea care se suprapune peste parcela  inscrisa in CF nr. 10275 Satu mare  cu nr. top. 14810/20,  parcela care, potrivit   Nomenclatorului stradal, apare suprapunandu-se  peste actuala strada T, o strada de pamant, locatie pe care respectiva strada figureaza inca din anul 1940 cand se numea str. O (fila 36).
Sub aspectul evaluarii parcelei revendicate in speta, prezinta relevanta raportul de expertiza  judiciara intocmit de expertul M I, M, valoarea determinata de acesta prin metoda comparatiilor de piata in ianuarie 2012 fiind cuantificata la  31.300 lei echivalentul a 7.200 EURO (fila  136).
Solutia instantelor anterioare de respingere a actiunii este eronata, astfel din perspectiva dispozitiilor art. 3 alin. 4 si art. 10 din Legea nr. 213/1998  bunul revendicat, facand parte din domeniul public al Mun. S M, este inalienabil, insesizabil si imprescriptibil, insa nu poate fi ignorat modul in care s-a facut  transmiterea  respectivului bun in proprietate publica, fara sa se fi procedat in prealabil la plata   vreunei despagubiri catre  proprietarii acestuia.
Bineinteles  ca data fiind apartenenta imobilului la  domeniul public, Hotararea Consiliului Local nr. 623/2002, pozitia nr. 1650 din Anexa  nr. 2 fiind mentinuta ca legala in urma respingerii exceptiei de nelegalitate prin Decizia nr. 294/CA/2010-R din 19.04.2010 a Curtii  de Apel O, chiar daca reclamantii nu mai pot  obtine obligarea  paratului la restituirea  posesiei bunului revendicat, nu li se poate tagadui acestora  dreptul la plata echivalentului banesc al imobilului, imposibil de restituit.
Rationamentul pe care instanta de apel si-a cladit solutia este eronat, astfel desi concluzioneaza ca s-a produs  o expropriere in fapt a imobilului, totusi nu socoteste necesara indestularea  proprietarilor  acestuia cu echivalentul banesc al bunului.
Nu poate  fi negata existenta dreptului de proprietate al reclamantilor date fiind inscrierile efectuate in cartea funciara in favoarea acestora, in momentul transferarii catre ei a dreptului de proprietate acesta apartinand  vanzatorilor  cu care a fost incheiat contractul autentic de vanzare cumparare nr. 7082 din 20.11.2000 a Biroului Notarilor Public B.
Insa, astfel cum s-a mai reliefat  mai sus, nu poate  fi tagaduita nici apartenenta  imobilului la domeniul public al Mun. S M, situatie care reclama, din perspectiva prevederilor  art. 480 din Codul civil, transarea problemei in sensul obligarii paratului sa le plateasca reclamantilor  un echivalent  banesc,  alternativa impusa de imposibilitatea restituirii bunului in natura, iar in speta valoarea imobilului a fost cuantificata de expert la  suma de 7.200 EURO (31.300 lei la  un curs al Euro de 4,3452 in 19.01.2012) (fila 71).
Nu se poate  insa retine reaua credinta a paratului, avand in vedere survenienta  HCL nr. 62/2002, prin urmare, la  nivelul perioadei  ultimilor 3 ani premergatori introducerii actiunii deduse judecatii (24.10.2004 - 24.10.2007), in sarcina acestuia nu poate  fi stabilita obligatia  de plata a  despagubirilor  aferente lipsei de folosinta reprezentand  beneficiul nerealizat, el nefiind posesor de rea-credinta, perspectiva din care solutia de respingere a cererii respective este legala.
Fata de considerentele ce preced, instanta in baza  art. 312 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila, a modificat  decizia, a admis apelul, a schimbat in parte sentinta in sensul ca a admis in parte actiunea, a dispus obligarea paratului la plata sumei de 7.200 EURO sau echivalentul in lei la data platii, reprezentand  valoarea de piata a  imobilului inscris in CF  nr. 10275 S M cu nr. cadastral 14810/20 reprezentand teren in suprafata de 220 mp, fiind  pastrate  dispozitiile de respingere a celorlalte capete de cerere.
In conformitate  cu prevederile  art. 276 din Codul de procedura civila, intimatul parat a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata partiale, in fond, apel si recurs in cuantum de  5.534,5 lei, reprezentand o parte  din valoarea  taxelor judiciare de timbru, a onorariilor avocatiale si a onorariilor pentru experti.