InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Oradea

ANULARE DECIZIE IMPUNERE. STABILIRE IMPOZIT PE CLADIRI.

(Decizie nr. 832 din data de 07.04.2014 pronuntata de Curtea de Apel Oradea)

Domeniu Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.; Impozite si taxe | Dosare Curtea de Apel Oradea | Jurisprudenta Curtea de Apel Oradea

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE DECIZIE IMPUNERE. STABILIRE IMPOZIT PE CLADIRI.

-Art. 22 alin. 6 si 397 alin. 1 Cod de procedura civila
-Art. 488 alin. 1 pct. 5 si 6 Cod de procedura civila
-Art. 21 din O.G. nr. 92/ 2003
-Art. 250 alin. 1 pct. 19 din Codul fiscal
-Art. 253 alin. 1 si 2 si art. 253 alin. 6 lit. a) Cod fiscal
-Art. 52 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin H.G. nr.  44/ 2004

In ceea ce priveste motivul de recurs referitor la incalcarea principiilor fundamentale ale procedurii civile - disponibilitatea si rolul activ al judecatorului -, in opinia instantei de recurs, nu au fost incalcate de catre judecatorul fondului dispozitiile art. 22 alin. 6 si ale art. 397 alin. 1 Cod procedura civila.
Instanta de fond a retinut ca Decizia nr. 396 /04.03.2013 prin care s-a respins cererea reclamantei de anulare a celor doua decizii de impunere nu indeplineste conditiile de validitate ale unei decizii de solutionare a unei contestatii administrativ fiscale, dar a considerat ca aceasta imprejurare nu are consecinta asupra validitatii celor doua decizii de impunere , apararea respectiva putand fi valorificata doar daca s-ar fi invocat vreo exceptie privind procedura prealabila .
Desi aceasta apreciere a judecatorului fondului este gresita, motivele de casare prevazute de art. 488 alin. 1 punctele 5 si 6 Cod procedura civila, invocate de recurenta, nu sunt incidente in cauza, din moment ce paratul a  analizat legalitatea obligatiilor fiscale stabilite in sarcina reclamantei, in Decizia nr. 396/04.03.2013 fiind aratate motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare a contestatiei ca nu se impune anularea deciziei de impunere.
Instanta a constatat si ca textul art. 211 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, care reglementeaza forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei, nu prevede o sanctiune expresa pentru nerespectarea de catre organul de solutionare a contestatiei a acestor dispozitii iar, pe de alta parte, ca reclamantei recurente nu i s-a produs nicio vatamare, din moment ce a avut posibilitatea sa formuleze contestatie impotriva deciziilor de impunere invocand in drept prevederile art. 211-218 Cod procedura fiscala si art. 250 alin. 1 din acelasi cod.
Referitor la motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. 1 punctul 8 din Codul de procedura civila, instanta de control judiciar apreciaza ca este nefondata afirmatia recurentei in sensul ca solutia primei instante a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 250 alin. 1 punctul 19 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
In conformitate cu prevederile art. 250 alin. 1 punctul 19 din Codul fiscal, cladirile pentru care nu se datoreaza impozit, prin efectul legii sunt cladirile utilizate pentru activitati social-umanitare de catre asociatii, fundatii si culte, potrivit hotararii consiliului local.
In speta, contrar sustinerilor recurentei, judecatorul fondului a retinut corect ca aceasta nu a dovedit efectuarea activitatilor social umanitare pentru a beneficia de scutirea prevazuta de art. 250 punctul 19 Cod fiscal, scutirea acordata de parata  prin HCL nr. 35/24.04.2012  referindu-se  la perioada 01.05.2012 -31.12.2012 , iar prin HCL nr. 6/30.01.2013 cererea reclamantei de scutire de la plata impozitului pentru anul 2013 a fost respinsa.
De asemenea, dupa cum a retinut si tribunalul, din inscrisurile anexate cererii de scutire de la plata impozitului pentru anul 2013, respectiv raportul de activitate pe anul 2012 si alte inscrisuri privind situatia financiara a fundatiei (bilant, balanta, c.i.f.) a rezultat ca principala activitate a recurentei a constat in urmarirea evolutiilor licitatiilor de proiecte din tara si strainatate,  fara  obtinerea unei finalitati, la nivel afirmativ proiectele reclamantei fiind respinse pentru lipsa fonduri sau ca neeligibile.  Mai mult, colectarea, donarea unor saci de haine, care nu a fost dovedita, nu  justifica  natura activitatii pretins efectuate. Pentru anul 2013 reclamanta nu a putut sa indice activitatea social umanitara preconizata a fi efectuata in anul 2013  si nici pentru perioada 2009-30.04.2012 pentru care i s-a stabilit obligatia de plata a impozitului,  iar efectuarea proiectelor culturale mentionate in raportul de activitate nu au fost dovedite.
Referitor la afirmatia recurentei in sensul ca a fost in imposibilitatea de a-si desfasura activitatea la parametrii normali ca urmare a abuzurilor intimatului, care ar fi refuzat constant aplicarea dispozitiilor legale, instanta de recurs a apreciat-o ca fiind nedovedita si, totodata, irelevanta fata de prevederile exprese ale art. 250 alin. 1 punctul 19 din Codul fiscal, care conditioneaza scutirea de la plata impozitului pe cladiri de desfasurarea unor activitati social-umanitare de catre asociatii, fundatii si culte, potrivit hotararii consiliului local.
In ceea ce priveste critica recurentei conform careia instanta de fond a incalcat norma de drept material invocata, prin acceptarea integrala a evaluarii efectuate de ing. evaluator H. M., instanta de recurs a apreciat-o ca fiind, de asemenea, nefondata.
Potrivit prevederilor art. 253 alin. 1 si 2 din Codul fiscal, in cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii, care se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv. Aliniatul 3 al aceluiasi articol prevede: “Valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale in vigoare".
In conformitate cu prevederile art. 253 alin. 6 lit. a din Codul fiscal : " In cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului B. intre: a) 10% si 20% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta.."
De asemenea, potrivit  pct. 52 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG 44/2004: " in sintagma valoarea de inventar a cladirii, in scopul determinarii impozitului pe cladiri, se intelege valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii, si care, dupa caz, poate fi: a) costul de achizitie, pentru cladirile dobandite cu titlu oneros;_ e) valoarea rezultata in urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate in baza unei dispozitii legale".
In speta, instanta de fond a retinut corect ca reclamanta nu s-a conformat solicitarii de a proceda la reevaluarea imobilului , pentru anul 2013, in temeiul HCL 4/2013 , astfel ca  parata, in aplicarea prevederilor art. 253 alin. 6 Cod fiscal, a stabilit aplicarea unei cote de impozitare de 20 % la valoarea  stabilita in 2009 de catre ing. evaluator H. M., respectiv  210.000 lei.
Pentru perioada 2009 - 30.04.2012, parata, in temeiul prevederilor art. 253 alin. 1 si 2 Cod fiscal, a  aplicat un procent de 1, 5 % la valoarea stabilita potrivit evaluarii facute la solicitarea sa, in 2009, evaluare cu care reclamanta nu este de acord, sustinand ca valoarea de impozitare este de doar 24.000 lei si la aceasta suma trebuie stabilit impozitul .
Instanta de fond, justificat, a constatat ca reclamanta a dobandit imobilul in anul 1992, conform extrasului CF de la fila 82, iar reevaluarea cladirii a facut-o in anul 2007, desi avea obligatia reevaluarii la 3 ani ,  insa  reevaluarea a fost facuta de persoane neautorizate , imobilul fiind mult subevaluat .
Astfel, corect s-a apreciat ca evaluarea facuta de parata de 24.000 lei in anul 2007 pentru cladire in regim S+P+E de 24.000 lei , este evident inferioara valorii acestei cladiri, astfel cum rezulta din raportul de evaluare de la filele 55- 86 , prin care s-a stabilit o valoare de circulatie a cladirii in litigiu de 210.000 lei, echivalentul a 50.000 euro si o valoare de inlocuire de 276000 lei echivalentul a 65.000 euro .
Reclamanta nu a efectuat o  expertiza care sa indice o valoare  inferioara celei rezultate din evaluarea facuta de parata  si prin urmare,  parata a calculat impozitul la valoarea stabilita prin expertiza de evaluare si nu la valoarea declarata in mod subiectiv de reclamanta.
Referitor la invocarea prevederilor art. 1 din HG nr. 1553/2003, avute in vedere de evaluator la efectuarea evaluarii cladirii din aprilie 2009, instanta de recurs a considerat ca mentionarea de catre expert a faptului ca a avut in vedere la intocmirea lucrarii si acest act normativ, care reglementeaza norme contabile aplicabile exclusiv agentilor economici, nu determina neluarea in considerare a acestui raport, intocmit de o persoana autorizata, in situatia in care metodele de evaluare folosite au fost metoda costului si metoda capitalizarii directe (metoda de randament).

Decizia nr. 832/CA/07.04.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila,  de contencios administrativ si fiscal
Dosar 3960/111/CA/2013

Prin Sentinta nr. 6031/CA/13.11.2013 Tribunalul B. a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta FUNDATIA P.T. cu sediul in xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx, jud. B.  in contradictoriu cu  paratul  ORASUL V. L. M. - PRIN PRIMARUL ORASULUI V. L. M. cu sediul in cu sediul in V. L. M., xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx , jud. B..
Fara cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta reclamanta Fundatia P.T.  solicitand admiterea recursului, casarea sentintei atacate, in sensul admiterii plangerii.
Arata ca Sentinta nr. 6031/CA/2013 a Tribunalului Judetean B. a fost data cu incalcarea principiilor fundamentale ale procedurii civile cum sunt disponibilitatea si rolul activ al judecatorului, consacrate de art. 22 alin.(6) si art. 397 alin. (1) Cod procedura civila.
Desi Fundatia a investit in primul rand cu solutionarea acestui petit, in sentinta atacata instanta nu acorda nici o importanta cercetarii acestui capat de cerere, in considerentele sentintei atacate expediind problema nulitatii fara a-i acorda atentie, cu urmatoarea motivare:
"Faptul ca Decizia nr. 396/2013 prin care s-a respins cererea reclamantei de anulare a celor doua decizii de impunere nu indeplineste conditiile de validitate, nu are insa consecinta asupra validitatii celor doua decizii de impunere, iar aceasta aparare ar putea fi valorificata doar daca s-ar invoca vreo exceptie privind procedura prealabila."
Procedand in acest mod, instanta de fond a reusit sa intemeieze solutia data litigiului pe motive iremediabil contradictorii, fiind astfel incident nu doar motivul de casare prevazut de art. 488 alin.(l) pct. 5, ci si cel prevazut de pct. 6 din Noul cod de procedura civila.
In plus, argumentul invocat este fals, in primul rand pentru ca nu este vorba de vreo "aparare" ci de o acuzatie, in al doilea rand pentru ca in litigiul de fata nu poate fi vorba de vreo "procedura prealabila" si in al treilea rand pentru ca nu exista nici un temei pentru ca invocarea nulitatii absolute a actului administrativ sa fie posibila doar si exclusiv pe cale unei exceptii si nu pe cea a unei actiuni, cum face Fundatia noastra in prezentul caz.
Imprejurarea ca instanta a inclus in considerentele sentintei o serie de afirmatii referitoare la primul capat de cerere, acordand mare atentie preluarii cuvant cu cuvant a apararii intimatului, nu poate masca faptul ca in ceea ce priveste tocmai fondul cererii principale -nulitatea actelor administrative in cauza - instanta de fond a omis sa cerceteze cauza, adica a incalcat principiile disponibilitatii si al rolului activ, prescrise imperativ, sub sanctiunea nulitatii de dispozitiile Noului cod de procedura civila.
Sentinta nr. 6031/CA/2013 a Tribunalului B. a fost data atat cu incalcarea cat si cu aplicarea gresita a normelor de drept material, impunandu-se casarea ei conform dispozitiilor art. 488 alin. (l) pct. 8 din Noul cod de procedura civila.
In cei patru ani de cand intimatul refuza sa aplice dispozitiile legale, niciodata nu a solicitat vreo dovada a caracterului activitatii desfasurate in cladirea fundatiei, cunoscand foarte bine faptul notoriu ca activitatea noastra este doar si exclusiv social-umanitara. Cu toate acestea, fundatia noastra a facut dovada caracterului social umanitar al activitatii sale desfasurate atat cu Statutul fundatiei cat si cu rapoartele de activitate anuale anexate documentatiilor depuse la intimat.
Orasul V. L. M. nu are nici o competenta in cenzurarea activitatii organizatiilor neguvernamentale , iar organele competente in acest sens - in speta cele fiscale - nu au sesizat nici o abatere de la prevederile legale sau statutare in ceea ce priveste activitatea fundatiei.
In aceste conditii este o evidenta aplicare gresita a legii conditionarea recunoasterii unui beneficiu acordat de lege - cum este scutirea de plata impozitului pe cladire - de prezentarea unei dovezi, mai ales unui organ administrativ care cunoaste perfect caracterul social-umanitar al activitatii fundatiei, al carui beneficiar a fost de mai multe ori si intimatul.
Imprejurarea ca "Pentru anul 2013 reclamanta nu a putut sa indice nici macar la nivel afirmativ activitatea social-umanitara preconizata ..." se datoreaza abuzului repetat al intimatului, care prin refuzul constant al aplicarii dispozitiilor legale a pus fundatia in imposibilitatea de a-si desfasura activitatea la parametrii normali.
Invocarea acestei imprejurari generate de actele administrative ilegale ale intimatului pentru a legitima tocmai aceste acte administrative ilegale constituie o clara aplicare gresita a normelor de drept material, in speta a dispozitiilor art. 250 pct. 19 cod fiscal.
Instanta de fond a comis incalcarea normei de drept material invocate prin acceptarea integrala a evaluarii efectuate la comanda intimatului de ing. Evaluator H. M., ignorand total cele aratate de noi cu privire la ilegalitatea si inadmisibilitatea acesteia.
Fundatia a efectuat o reevaluare legala a imobilului, dar intimatul a refuzat sa tina cont de aceasta reevaluare, incercand sa ne oblige sa acceptam evaluarea fantezista si total ireala, care stabileste o valoare rupta de orice contact cu situatia reala.
Pentru a putea impune o sarcina fiscala cat mai exagerata, intimatul a trasat angajatei sale care a intocmit evaluarea sarcina de a efectua lucrarea pe un temei legal strain de activitatea fundatiilor fara scop patrimonial, concret pe baza H.G. 1553/2003, care are aplicabilitate exclusiv la domeniul persoanelor juridice cu scop lucrativ (societati comerciale, companii nationale, regii autonome, etc.) considerate a fi agenti economici.
In acest sens dispune cu claritate art. 1 din H.G. 1553/2003 "(1) Societatile comerciale, indiferent de forma de proprietate, regiile autonome, societatile si companiile nationale, institutele de cercetare si celelalte categorii de agenti economici pot proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale aflate in patrimoniul lor la data de 31 decembrie 2003, astfel incat rezultatul reevaluarii sa fie cuprins in situatiile financiare ale anului 2003."
Faptul ca acest act normativ a stat la baza "raportului de evaluare" pe care paratul incearca sa il impuna rezulta cu claritate chiar din Raportul de evaluare, in care, la pagina 18 se mentioneaza ca la elaborarea lucrarii s-au avut in vedere si aplicat reglementarile H.G. 1553/2003.
Incalcarea normelor legale de drept material este cu atat mai grava cu cat instanta citeaza corect norma de drept material aplicabila - art. 253 Cod fiscal - care s-ar impune a se aplica de intimat si care prevede ca in cazul in care se impune a se stabili impozitul pe cladiri, acesta se aplica " asupra valorii de inventar a cladirii", asa cum a procedat fundatia noastra la reevaluarea imobilului.
In drept a indicat disp. art. 211 - 218 Cod procedura fiscala, art. 250 alin. (l) pct. 19 Cod fiscal, art. 1 H.G. 1553/2003, art. 488 pct. 5, 6 si 8 Noul cod de procedura civila.
Intimatul parat prin reprezentant a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, mentinerea in tot a hotararii atacate.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta a apreciat recursul declarat de recurenta Fundatia P. T. ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste motivul de recurs referitor la incalcarea principiilor fundamentale ale procedurii civile - disponibilitatea si rolul activ al judecatorului -, in opinia instantei de recurs, nu au fost incalcate de catre judecatorul fondului dispozitiile art. 22 alin. 6 si ale art. 397 alin. 1 Cod procedura civila.
Instanta de fond a retinut ca Decizia nr. 396 /04.03.2013 prin care s-a respins cererea reclamantei de anulare a celor doua decizii de impunere nu indeplineste conditiile de validitate ale unei decizii de solutionare a unei contestatii administrativ fiscale, dar a considerat ca aceasta imprejurare nu are consecinta asupra validitatii celor doua decizii de impunere, apararea respectiva putand fi valorificata doar daca s-ar fi invocat vreo exceptie privind procedura prealabila.
Desi aceasta apreciere a judecatorului fondului este gresita, motivele de casare prevazute de art. 488 alin. 1 punctele 5 si 6 Cod procedura civila, invocate de recurenta, nu sunt incidente in cauza, din moment ce paratul a  analizat legalitatea obligatiilor fiscale stabilite in sarcina reclamantei, in Decizia nr. 396/ 04.03.2013 fiind aratate motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare a contestatiei ca nu se impune anularea deciziei de impunere.
Instanta a constatat si ca textul art. 211 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, care reglementeaza forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei, nu prevede o sanctiune expresa pentru nerespectarea de catre organul de solutionare a contestatiei a acestor dispozitii iar, pe de alta parte, ca reclamantei recurente nu i s-a produs nicio vatamare, din moment ce a avut posibilitatea sa formuleze contestatie impotriva deciziilor de impunere invocand in drept prevederile art. 211-218 Cod procedura fiscala si art. 250 alin. 1 din acelasi cod.
Referitor la motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. 1 punctul 8 din Codul de procedura civila, instanta de control judiciar apreciaza ca este nefondata afirmatia recurentei in sensul ca solutia primei instante a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 250 alin. 1 punctul 19 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
In conformitate cu prevederile art. 250 alin. 1 punctul 19 din Codul fiscal, cladirile pentru care nu se datoreaza impozit, prin efectul legii sunt cladirile utilizate pentru activitati social-umanitare de catre asociatii, fundatii si culte, potrivit hotararii consiliului local.
In speta, contrar sustinerilor recurentei, judecatorul fondului a retinut corect ca aceasta nu a dovedit efectuarea activitatilor social umanitare pentru a beneficia de scutirea prevazuta de art. 250 punctul 19 Cod fiscal, scutirea acordata de parata  prin HCL nr. 35/24.04.2012  referindu-se  la perioada 01.05.2012 - 31.12.2012 , iar prin HCL nr. 6/30.01.2013 cererea reclamantei de scutire de la plata impozitului pentru anul 2013 a fost respinsa.
De asemenea, dupa cum a retinut si tribunalul, din inscrisurile anexate cererii de scutire de la plata impozitului pentru anul 2013, respectiv raportul de activitate pe anul 2012 si alte inscrisuri privind situatia financiara a fundatiei (bilant, balanta, c.i.f.) a rezultat ca principala activitate a recurentei a constat in urmarirea evolutiilor licitatiilor de proiecte din tara si strainatate, fara  obtinerea unei finalitati, la nivel afirmativ proiectele reclamantei fiind respinse pentru lipsa fonduri sau ca neeligibile. Mai mult, colectarea, donarea unor saci de haine, care nu a fost dovedita, nu  justifica  natura activitatii pretins efectuate. Pentru anul 2013 reclamanta nu a putut sa indice activitatea social umanitara preconizata a fi efectuata in anul 2013  si nici pentru perioada 2009 - 30.04.2012 pentru care i s-a stabilit obligatia de plata a impozitului,  iar efectuarea proiectelor culturale mentionate in raportul de activitate nu au fost dovedite.
Referitor la afirmatia recurentei in sensul ca a fost in imposibilitatea de a-si desfasura activitatea la parametrii normali ca urmare a abuzurilor intimatului, care ar fi refuzat constant aplicarea dispozitiilor legale, instanta de recurs a apreciat-o ca fiind nedovedita si, totodata, irelevanta fata de prevederile exprese ale art. 250 alin. 1 punctul 19 din Codul fiscal, care conditioneaza scutirea de la plata impozitului pe cladiri de desfasurarea unor activitati social-umanitare de catre asociatii, fundatii si culte, potrivit hotararii consiliului local.
In ceea ce priveste critica recurentei conform careia instanta de fond a incalcat norma de drept material invocata, prin acceptarea integrala a evaluarii efectuate de ing. evaluator H. M., instanta de recurs a apreciat-o ca fiind, de asemenea, nefondata.
Potrivit prevederilor art. 253 alin. 1 si 2 din Codul fiscal, in cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii, care se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv. Aliniatul 3 al aceluiasi articol prevede: “Valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale in vigoare".
In conformitate cu prevederile art. 253 alin. 6 lit. a din Codul fiscal : "In cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului B. intre: a) 10% si 20% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta."
De asemenea, potrivit  pct. 52 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG 44/2004: "in sintagma valoarea de inventar a cladirii, in scopul determinarii impozitului pe cladiri, se intelege valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii, si care, dupa caz, poate fi: a) costul de achizitie, pentru cladirile dobandite cu titlu oneros;_ e) valoarea rezultata in urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate in baza unei dispozitii legale".
In speta, instanta de fond a retinut corect ca reclamanta nu s-a conformat solicitarii de a proceda la reevaluarea imobilului , pentru anul 2013, in temeiul HCL 4/2013 , astfel ca  parata, in aplicarea prevederilor art. 253 alin. 6 Cod fiscal, a stabilit aplicarea unei cote de impozitare de 20 % la valoarea  stabilita in 2009 de catre ing. evaluator H. M., respectiv  210.000 lei.
Pentru perioada 2009 - 30.04.2012, parata, in temeiul prevederilor art. 253 alin. 1 si 2 Cod fiscal, a  aplicat un procent de 1, 5 % la valoarea stabilita potrivit evaluarii facute la solicitarea sa, in 2009, evaluare cu care reclamanta nu este de acord, sustinand ca valoarea de impozitare este de doar 24.000 lei si la aceasta suma trebuie stabilit impozitul .
Instanta de fond, justificat, a constatat ca reclamanta a dobandit imobilul in anul 1992, conform extrasului CF de la fila 82, iar reevaluarea cladirii a facut-o in anul 2007, desi avea obligatia reevaluarii la 3 ani,  insa  reevaluarea a fost facuta de persoane neautorizate , imobilul fiind mult subevaluat .
Astfel, corect s-a apreciat ca evaluarea facuta de parata de 24.000 lei in anul 2007 pentru cladire in regim S+P+E de 24.000 lei , este evident inferioara valorii acestei cladiri, astfel cum rezulta din raportul de evaluare de la filele 55- 86 , prin care s-a stabilit o valoare de circulatie a cladirii in litigiu de 210.000 lei, echivalentul a 50.000 euro si o valoare de inlocuire de 276000 lei echivalentul a 65.000 euro.
Reclamanta nu a efectuat o  expertiza care sa indice o valoare  inferioara celei rezultate din evaluarea facuta de parata  si prin urmare,  parata a calculat impozitul la valoarea stabilita prin expertiza de evaluare si nu la valoarea declarata in mod subiectiv de reclamanta.
Referitor la invocarea prevederilor art. 1 din HG nr. 1553/2003, avute in vedere de evaluator la efectuarea evaluarii cladirii din aprilie 2009, instanta de recurs a considerat ca mentionarea de catre expert a faptului ca a avut in vedere la intocmirea lucrarii si acest act normativ, care reglementeaza norme contabile aplicabile exclusiv agentilor economici, nu determina neluarea in considerare a acestui raport, intocmit de o persoana autorizata, in situatia in care metodele de evaluare folosite au fost metoda costului si metoda capitalizarii directe (metoda de randament).
In consecinta, in baza considerentelor expuse, in temeiul prevederilor art. 312 Cod procedura civila, cu raportare la prevederile art. 250 alin. 1 punctul 19 din Codul fiscal, ale art. 253 alin. 1 ,2 si 6 lit. a din Codul fiscal si ale pct. 52 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG 44/2004, Curtea de Apel O. a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta Fundatia P.T.

Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.; Impozite si taxe

124 - Decizie nr. 124 din data de 23.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Actiune introdusa de debitoare, prin administrator special, in cadrul procedurii de insolventa, impotriva uneia din creditoare, prin care solicita deblocarea accesului la bunurile sale, retinute in spatiile creditoarei. Compet - Decizie nr. 123 din data de 23.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Actiune in anularea certificatului de inmatriculare al societatii parate, intemeiata pe schimbarea destinatiei imobilului in care isi desfasoara activitatea, fara acordul vecinilor, deranjul fonic produs de activitate si pe - Decizie nr. 116 din data de 21.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar. Obligatia judecatorului-sindic de a determina cuantumul creantei contestate, neputand lasa in sarcina administratorului judiciar determinarea cuantumului, cata vreme acesta si-a spus parerea - Decizie nr. 112 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Inscriere provizorie a creantei. Necesitatea administrarii de probe. Momentul in care trebuie incuviintata administrarea de probe, de catre judecatorul sindic. - Decizie nr. 111 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Cerere de sesizare din oficiu a judecatorului sindic privind inlocuirea administratorului judiciar. Posibilitatea creditorilor de a obtine schimbarea administratorului judiciar doar in conditiile prevazu - Decizie nr. 108 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie la tabel preliminar. Necercetarea fondului cauzei. Obligatia judecatorului sindic de a analiza fondul pretentiilor in cazul in care intre debitoare si creditoare a existat un litigiu, suspendat in baza art. 36 di - Decizie nr. 83 din data de 30.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Recurs. Dizolvare societate comerciala. Cerere de repunere in termenul de declarare a recursului, intemeiata pe necomunicarea legala a sentintei atacate cu recurenta parata. Momentul inceperii termenului de recurs. Recurs tardiv - Decizie nr. 77 din data de 24.04.2015
Apel. Procedura insolventei. Confirmare plan de reorganizare. Aprecierea ca si vot pozitiv a votului unui creditor in sensul votarii planului, cu conditia ca toate obligatiile nascute dupa data intrarii in insolventa (necuprinse in graficul de rambursare) - Decizie nr. 152 din data de 21.05.2015
Apel. Actiune in constatarea inexistentei dreptului unei persoane fizice de a reprezenta o societate comerciala, in conditiile in care acest drept i-a fost conferit printr-un contract de munca, contrar prevederilor Actului constitutiv al societatii. Admis - Decizie nr. 150 din data de 20.05.2015
Apel. Actiune in constatarea nulitatii absolute a unor clauze din contractele de credit, introdusa de mai multi reclamanti cu domicilii sau sedii in diferite localitati din tara, impotriva aceleasi banci parate, in temeiul unor contracte de credit diferit - Decizie nr. 146 din data de 14.05.2015
Apel. Procedura insolventei. Contestatie la tabelul preliminar de creante si la tabelul preliminar modificat de creante. Imposibilitatea analizarii, pe calea contestatiei la tabelul preliminar de creante, a incidentei prevederilor art. 117-118 din Legea n - Decizie nr. 142 din data de 07.05.2015
Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vanzarea bunului garantat, formulata de creditori salariati. Distribuirea sumelor obtinute in functie de categoria din care fac parte creditorii contestatori, si - Decizie nr. 94/C din data de 12.05.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de protectie a creantei formulata de creditorul garantat, intemeiata pe prevederile art. 39 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/ 2006. Inadmisibilitatea cererii. Posibilitatea formularii doar a unei cereri de ridicare a sus - Decizie nr. 91/C din data de 25.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabel. Creanta tardiva. Valabilitatea notificarii deschiderii procedurii,comunicata la sediul organului fiscal care administreaza creanta bugetara, chiar daca acesta nu are personalitate juridica. - Decizie nr. 83/C din data de 24.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar de creante formulata impotriva creantei organului fiscal, constatata prin decizie de impunere, contestata pe calea contestatiei administrative, care a fost suspendata pana la solutionarea plan - Decizie nr. 79/C din data de 12.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor impotriva unei societati dintr-un grup. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 183 si urmatoarele din Legea nr. 85/ 2014 - Decizie nr. 67/C din data de 10.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor si de conexare la cererea similara formulata anterior de debitor, in temeiul Legii nr. 85/ 2014. Judecarea cererii debitorului, la care s-a conexat cererea creditorulu - Decizie nr. 65/C din data de 04.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor. Calculul cvorumului si al majoritatii creantelor facut de administratorul judiciar, raportat la un tabel definitiv rectificat, intocmit si neafisat la usa instantei. Con - Decizie nr. 59/C din data de 31.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Cerere de inscriere creanta nascuta in cursul procedurii in tabelul suplimentar de creante, respinsa de administratorul judiciar. Contestatie la raportul de activitate al administratorului judiciar, admisa de judecatorul sin - Decizie nr. 57/C din data de 24.03.2015