Revizuire pentru contrarietate de hotarari. Instanta competenta -Art. 322 pct. 7 Cod de procedura civila -Art. 323 alin. 2 Cod de procedura civila
(Decizie nr. 1457 din data de 19.05.2014 pronuntata de Curtea de Apel Oradea)SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV.
Revizuire pentru contrarietate de hotarari. Instanta competenta
-Art. 322 pct. 7 Cod de procedura civila
-Art. 323 alin. 2 Cod de procedura civila
In conformitate cu prevederile art. 322 punctul 7 Cod procedura civila: "revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:
7. daca exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate".
Articolul 323 alin. 2 din acelasi cod prevede:
" In cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va indrepta la instanta mai mare in grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotararile potrivnice_".
Cum in speta, hotararile considerate de revizuienti ca fiind potrivnice, respectiv Decizia nr.3699/CA/16.10.2013-R si Decizia nr. 4131/14.11.2012, au fost pronuntate de Curtea de Apel Oradea, instanta, in temeiul prevederilor art. 137 Cod procedura civila, cu raportare la prevederile art. 322 pct.7 si 323 alin. 2 Cod procedura civila, a admis exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel O., invocata de revizuienti si a declinat competenta de solutionare a cererii de revizuire in favoarea I.C.C.J, instanta mai mare in grad fata de instanta care a pronuntat hotararile potrivnice.
Decizia nr. 1457/CA/19.05.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 105/111/CA/2012**
Prin decizia nr.3699/CA/16.10.2013 Curtea de Apel O. a respins ca nefondat recursul formulat de recurentii-reclamanti D.S.P., M.F., D.M.L.F.F., C.A., M.G., toti cu domiciliul procedural ales in B., str. Anghel Saligny, nr. 8, et. II, sector 5.
A admis ca fondate recursurile declarate de recurentii-parati Universitatea din O., cu sediul in O., str. xxxxxxxxxxxxx, nr. x, jud. B., C.S., cu domiciliul procedural ales la locul de munca xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx, A.C., domiciliat in O., str. xxxxx xxxxxxx, nr. xxxx, xxxxxx xx, jud. B. si Ministerul Educatiei Nationale, cu sediul in B., str. xxx. xxxxxxxxx, nr. xx-xx, sector x impotriva Sentintei nr. 3331/CA din 25.04.2013 pronuntata de Tribunalul B., pe care a modificat-o in parte in sensul respingerii actiunii formulate de reclamanti sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate, precum si a cererii de chemare in garantie formulata de parata Universitatea O. in contradictoriu cu chematul in garantie I.M., domiciliat in B., xxxxx xxxxxxx, nr. xxx, bl. xx, sc. x, ap. xx, sector x.
A admis cererea de interventie in interesul paratei Universitatea O. formulata de paratul Ministerul Educatiei Nationale.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
A respins cererea reclamantilor de acordare a cheltuielilor de judecata in fond si in recurs.
A obligat recurentii-reclamanti la plata sumei de 2,15 lei in favoarea Universitatii O. reprezentand cheltuieli de judecata in recurs.
Pentru a pronunta astfel, instanta a avut in vedere urmatoarele :
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de recurentul M.E.N., aceasta a fost in mod corect respinsa de instanta de fond, in contextul in care, astfel cum recunoaste inclusiv paratul prin intampinarea depusa in fata primei instante, acesta a fost chemat in judecata de reclamanti exclusiv pentru obligarea sa in solidar la plata despagubirilor solicitate de reclamanti. De altfel si din modul de redactare al actiunii, rezulta in mod clar pretentiile pe care reclamantii au inteles sa le formuleze fata de acest parat, respectiv obligarea sa in solidar cu ceilalti parati la plata daunelor cuvenite pentru repararea prejudiciului material si moral suferit.
Or, in lipsa unei cereri de anulare a unui act administrativ emis de acest parat, nu se poate vorbi de o eventuala plangere prealabila pe care reclamantii ar fi trebuit sa o formuleze anterior sesizarii instantei.
Data fiind calitatea de parat a M.E.N. exclusiv cu privire la capatul de cerere prin care reclamantii solicita acordarea de despagubiri, instanta de recurs a apreciat admisibila cererea de interventie formulata de acest parat in favoarea Universitatii O., in contextul in care prin aceasta sunt formulate aparari prin care se tinde la mentinerea actelor administrative emise de parata.
Analizand in continuare criticile aduse de recurentii-parati, respectiv intervenient, solutiei instantei de fond de anulare a actelor administrative prin care s-a dispus anularea diplomelor de licenta ale reclamantilor, instanta de recurs a apreciat ca este gresita concluzia primei instante in sensul ca nu se poate retine nici o culpa in sarcina reclamantilor pentru obtinerea cu intarziere a scrisorii de acceptare la studii.
Astfel, potrivit art. 10 din HG nr. 288/2003, inscrierea la studii in Romania a cetatenilor din alte tari se aproba numai de Ministerul Invatamantului, care: echivaleaza studiile efectuate in strainatate de catre candidati; precizeaza conditiile financiare in care se efectueaza studiile; repartizeaza solicitantii pe institutii de invatamant, in functie de cifrele de scolarizare stabilite in prealabil; asigura, cu sprijinul Ministerului Sanatatii, efectuarea de catre candidati a unui control medical pentru acces in colectivitatea studenteasca, in conformitate cu practica internationala in materie.
Tot pentru a reglementa inscrierea cetatenilor straini la studii in Romania a fost emis Ordinul nr. 3266/1998, care prevede ca inscrierea de elevi, studenti, doctoranzi din alte tari, in regim cu taxa, se face direct la scolile, liceele si universitatile solicitate de acestia, prin prezentarea documentelor prevazute de reglementarile in vigoare. Se prevede ca rectorul solicita oficiului specializat al M.E.N. aprobarea de recunoastere si echivalare a documentelor scolare prezentate de candidat, iar dupa primirea aprobarii scrise poate emite dispozitia de inmatriculare a studentului respectiv.
Prin Precizarile emise in aplicarea acestui Ordin, se prevede ca, de regula, cetatenii din alte state sunt inscrisi in invatamantul liceal, universitar si postuniversitar dupa absolvirea anului pregatitor, in cadrul caruia isi insusesc cunostintele necesare de limba romana, precum si cunostinte specifice in corelare cu profilul viitoarei pregatiri (anatomie, fizica, chimie, desen tehnic etc).
Sunt exceptate de la obligatia de a prezenta, la inscriere, certificatul de absolvire a anului pregatitor persoanele care au promovat testul de limba romana organizat anual cu o comisie interuniversitara.
Pornind de la aceste prevederi legale, instanta de fond a concluzionat ca obligatia de a solicita obtinerea scrisorii de acceptare la studii in Romania ii revenea paratei Universitatea O.
Este adevarat ca din cuprinsul diplomelor de licenta ale reclamantilor rezulta ca inmatricularea a patru reclamanti a avut loc incepand cu anul universitar 2003-2004, respectiv anul 2004 in cazul reclamantului D.M.F.F., insa nu se poate face abstractie de faptul ca cererile de inscriere in anul I au fost formulate abia in data de 16.01.2004, moment la care erau in vigoare prevederile Ordinului nr. 4501/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind inscrierea la studii a cetatenilor straini, a cetatenilor straini de origine etnica romana si a cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate la institutiile de invatamant superior particular acreditate din Romania, emis in data de 16.06.2003 si publicat in Monitorul Oficial nr. 761 din 30 octombrie 2003.
Potrivit prevederilor acestui Ordin, inscrierea cetatenilor straini la studii in institutiile prevazute la art. 1 alin. (1) se face numai la facultatile si specializarile acreditate, cu respectarea reglementarilor aplicabile cetatenilor straini, pe baza dosarelor de studii depuse de fiecare candidat.
Dosarele de studii prevazute la alin. (1) si (2) trebuie sa cuprinda, in mod obligatoriu, urmatoarele documente:
a) diploma de bacalaureat - traducere legalizata in limba romana sau intr-o limba de circulatie internationala -, vizata spre autentificare de ambasada Romaniei din tara emitenta, conditie valabila pentru candidatii proveniti din statele care nu sunt parte la Conventia de la Haga, adoptata la 5 octombrie 1961, precum si pentru candidatii proveniti din statele cu care Romania a incheiat acorduri bilaterale de asistenta juridica;
b) certificatul de absolvire a anului pregatitor, certificatul de competenta lingvistica sau, dupa caz, acte de studii atestand absolvirea a cel putin 4 ani de studii la o scoala cu predare in limba romana;
c) certificatul de nastere, in copie legalizata;
d) pasaportul, in copie legalizata.
(4) Dispozitia definitiva de inmatriculare a cetatenilor straini se poate emite de catre conducerea universitatii numai dupa primirea aprobarii scrise din partea Ministerului Educatiei si Cercetarii - Directia generala pentru integrare europeana si relatii internationale.
Totodata, frecventand o forma de invatamant la zi, reclamantii ar fi trebuit sa faca demersurile necesare pentru obtinerea vizei de lunga sedere pentru studii, solicitarea trebuind sa fie insotita, potrivit art. 45 din OUG nr. 194/2002 de urmatoarele documente:
a) scrisoarea de acceptare la studii din partea Ministerului Educatiei si Cercetarii;
b) dovada achitarii taxei de studii;
c) dovada mijloacelor de intretinere, in cuantum de 250 euro lunar, pentru intreaga perioada inscrisa in viza, cu exceptia strainilor bursieri ai statului roman si a situatiilor cand, pe baza de reciprocitate, s-a stabilit altfel;
d) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeasi valoare juridica.
Prin urmare, nu s-a putut retine ca reclamantii nu ar fi avut cunostinta despre obligatia ce le revenea in legatura cu obtinerea scrisorii de acceptare la studii din partea M.E.N..
Este adevarat ca pe seama a patru reclamanti au fost obtinute scrisori de acceptare la studii in luna septembrie 2005, iar pentru reclamantul C.A. aceasta a fost emisa la data de 05.12.2009, insa instanta de recurs apreciaza ca nu se poate face abstractie de faptul ca aceste scrisori de acceptare au fost emise pentru inscrierea reclamantilor in anul universitar 2005/2006, in vreme ce diplomele de licenta sunt eliberate pentru studii urmate in perioada 2003-2009, cu exceptia reclamantului D.M.F.F., pe a carui diploma apare anul inmatricularii ca fiind 2004.
Obtinerea cu intarziere a scrisorii de acceptare la studii in Romania a celor cinci studenti italieni nu este insa singura neregularitate constatata de Ministerul Educatiei Nationale prin concluziile rapoartelor de control care au stat la baza emiterii actelor ulterioare de anulare a diplomelor de licenta ale reclamantilor, acestora imputandu-li-se si lipsa la inscriere a certificatului de competenta lingvistica, respectiv faptul ca decizia de inmatriculare nr. 1195/17.10.2003 prin care patru reclamanti au fost declarati inmatriculati la Universitatea din O., Facultatea de Medicina si Farmacie, anul I, an universitar 2003-2004, poarta doar semnatura decanului Facultatii de Medicina si Farmacie, nu si semnatura rectorului Universitatii.
In opinia instantei de recurs, toate aceste neregularitati justifica concluzia Rapoartelor Corpului de control al Ministrului nr. 145/CCM/2011 si 69/CCM/2011, in sensul ca se impune anularea diplomelor de licenta ale reclamantilor, deoarece au fost obtinute prin mijloace frauduloase. Mai mult, reclamantii nu au inteles sa atace odata cu actele administrative de anulare a diplomelor de licenta si cele doua rapoarte de control, fata de paratul M.E.N. pretentiile reclamantilor limitandu-se la acordarea de despagubiri.
Revenind la certificatul de competenta lingvistica, prima instanta a apreciat deosebit de relevante raspunsurile date de reclamanti la interogatoriu, acestia afirmand ca au sustinut examenul care atesta nivelul de cunoastere al limbii romane inainte de a se inscrie la studii.
Aceasta afirmatie a reclamantilor nu este insa sustinuta de nici un mijloc de proba. Dimpotriva certificatele de competenta lingvistica au fost obtinute de acestia pe parcursul anilor 2008-2009, deci dupa cinci ani in care se presupune ca reclamantii au urmat cursurile la zi ale unei facultati de medicina, specializarea medicina dentara, cu predare in limba romana. Punctajul acordat de comisia de examinare a fost cel minim de 10 puncte, cu exceptia unuia dintre reclamanti care a obtinut 11 puncte. Or, acest nivel de cunoastere al limbii romane genereaza serioase suspiciuni in legatura cu modul in care reclamantii au reusit sa-si insuseasca cunostintele de specialitate pe care le presupune frecventarea cursurilor unei facultati de medicina, suspiciuni care sunt cu atat mai mult intemeiate cu cat in cazul reclamantilor neregularitati privind scolarizarea in Romania au existat inca de la momentul inmatricularii in anul I.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 punct. 9 Cod procedura civila, au fost admise recursurile declarate de recurentii-parati Universitatea din O., C.S., A.C., si Ministerul Educatiei Nationale; va fi modificata in parte Sentinta nr. 3331/CA din 25.04.2013 pronuntata de Tribunalul B., in sensul respingerii actiunii formulate de reclamanti sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate, precum si a cererii de chemare in garantie formulata de parata Universitatea O. in contradictoriu cu chematul in garantie I.M..
Ca o consecinta a respingerii actiunii, a fost admisa cererea de interventie in interesul paratei Universitatea O., formulata de paratul Ministerul Educatiei Nationale.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Urmare a respingerii actiunii, a fost respinsa si cererea reclamantilor de acordare a cheltuielilor de judecata in fond si in recurs.
In consecinta, nu se mai impune analizarea criticilor recurentilor parati A.C. si C.S. referitoare la lipsa oricarui temei pentru obligarea lor la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantilor.
Admiterea recursurilor paratilor si respingerea cererii reclamantilor de anulare a actelor administrative prin care diplomele de licenta ale acestora au fost anulate, atrage ca o consecinta fireasca respingerea recursului declarat de recurentii-reclamanti, nemaisubzistand nici un temei pentru cererea acestora de acordarea a despagubirilor aferente pretinsului prejudiciu material si moral suferit de acestia.
Si cererea de completare si precizare a recursului prin care recurentii au solicitat acordarea integrala a onorariului avocatial solicitat pentru judecata in fond a cauzei apare ca fiind ramasa fara obiect in contextul respingerii actiunii in integralitatea ei. De altfel, o atare cerere de completare si precizare a recursului nici nu poate fi primita, fiind formulata cu incalcarea prevederilor art. 303 Cod procedura civila.
Impotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire revizuientii D.S.P., M.F., D.M.F.F., C.A. si M.G. solicitand anularea deciziei atacate.
Revizuientii au urmat cursurile Facultatii de Medicina si Farmacie ale Universitatii din O. in perioada 2003-2009 ( D.S.P., M.F., M.G. si C.A.), si, respectiv, 2004-2010 ( D.M.F.F.).
La momentul inscrierii la cursurile Universitatii O., le-a fost mentionata o lista de documente cu care trebuia sa se prezinte la sediul institutiei pentru inmatriculare, documente pe care le-au prezentat in totalitatea lor, dovada fiind inmatricularea in anul universitar respectiv si sustinerea examenelor aferente acestuia.
Dupa finalizarea celor 6 ani de studii, fiecare a sustinut si promovat examenul de licenta, in urma caruia s-au eliberat diplomele de licenta.
La scurt timp dupa eliberarea diplomelor de licenta si dupa verificarea implicita a legalitatii situatiei, au fost incunostiintati ca in urma unui control efectuat de Corpul de Control al Ministerului Educatiei si Cercetarii, s-a constatat ca la momentul inmatricularii nu exista Scrisoare de Accept, aceasta fiind prezentata ulterior si, ca atare s-a considerat ca inmatricularea nu s-a facut in mod legal, fiind emisa in acest sens Adresa MECTS 32843/19.09.2011, prin care se solicita Universitatii O. sa ne anuleze diplomele.
In data de 14.09.2011, Senatul Universitatii O. a supus la vot propunerea de anulare a diplomelor, care a fost admisa, fiind emisa in acest sens Decizia Senatului Universitatii nr. 170a/14.09.2011.
Ca urmare a adoptarii acestei Decizii, Rectorul Universitatii in persoana D-lui Prof. C.A. a adoptat propriile Decizii de anulare a diplomelor fiecaruia dintre ei, motivate in drept de aplicarea Art. 146 din Legea nr. 1/2011, a invatamantului.
Dupa indeplinirea procedurii prealabile prevazuta de Legea 554/2004 a Contenciosului Administrativ si Fiscal, respectiv dupa formularea unor plangeri prealabile la care au primit raspuns negativ au promovat o actiune in contencios administrativ si fiscal, impotriva paratilor mentionati, actiune care a facut obiectul dosarului 105/111/2012, dosar care s-a aflat pe rolul Tribunalului B.
In cadrul acestui dosar, au solicitat anularea unor acte administrative emise de paratul C.A., in calitate de rector al Universitatii din O., acte administrative adoptate ca urmare a Hotararii Senatului Academic, in luna noiembrie 2011, si prin care s-a decis anularea diplomelor de licenta, pentru motive care insa nu ne erau imputabile noua, solicitand totodata suspendarea efectelor actului administrativ atacat si repararea prejudiciului cauzat prin adoptarea respectivelor decizii.
Au contestat astfel in instanta atat decizia rectorului de anulare a diplomelor cat si hotararea Senatului Universitatii O. adoptata in acest sens, solicitand prin actiune anularea ambelor acte administrative unilaterale, cu consecinta mentinerii valabilitatii diplomelor de licenta.
Cererea a facut obiectul Dosarului 105/111/2012 care s-a aflat pe rolul Tribunalului B. - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal.
Intr-un prim ciclu procesual, s-a admis cererea de suspendare a efectelor actului administrativ atacat, respectiv suspendarea efectelor de anulare a diplomelor pana la solutionarea definitiva a dosarului, ceea ce insemna ca cei in cauza puteau profesa in toata aceasta perioada, fiindu-ne admisa cererea si sub acest aspect, fiind pronuntata in acest sens Sentinta 1460/CA/15.03.2012 a Tribunalului B. - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal.
Impotriva Sentintei prin care s-a admis cererea de suspendare a efectelor anularii diplomelor, au facut recurs atat Ministerul Educatiei si Invatamantului cat si Universitatea O.
Recursul paratilor a fost respins definitiv si irevocabil de Curtea de Apel O.
Ulterior, Tribunalul B. a solutionat actiunea pe fondul cauzei, admitand cererea .
In data de 16.10.2013 , aceeasi instanta a Curtii de Apel O. a pronuntat o a doua Sentinta cu nr.3699/CA/2013-R, contradictorie insa cu prima, prin care, a admis de aceasta data recursurile declarate de Universitatea O., Ministerul Educatiei, rectorul si secretarul stiintific si a desfiintat prima sentinta a instantei de fond, respingand actiunea si mentinand anularea diplomelor de licenta.
Aceasta ultima sentinta a ramas irevocabila, rezultand in mod evident faptul ca la momentul respectiv diplomele de licenta sunt anulate.
Astfel, instanta de recurs a Curtii de Apel O., a analizat in pronuntarea Deciziei 4131/CA/2012 din 14.11.2012, motivele de recurs invocate de intimatele Universitatea O. si respectiv Ministerul Educatiei, respectiv art. 146 din Legea invatamantului nr. 1/2011, ca si temei de drept invocat de parate pentru emiterea actelor administrative contestate - art. 146 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011.
De asemeni, in Decizia 4131/CA/2012 din 14.11.2012, instanta de recurs a avut in vedere si celelalte temeiuri de drept invocate de catre cele doua intimate, respectiv Universitatea O. si, Ministerul Educatiei, Legea 288/1993, privind scolarizarea in Romania a cetatenilor din alte tari, art. 2 din Ordinul 4501/2003 pentru aprobarea metodologiilor pentru inscrierea la studii a cetatenilor straini, art. 45 alin. 1 si 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul juridic al studentilor straini in Romania, analizand recursul acestora si prin prisma acestor din urma considerente si respingand recursurile acestora.
Ulterior, aceeasi instanta a Curtii de Apel O., a analizat recursurile formulate de aceiasi intimati, impotriva Sentintei nr. 3331/CA/2013 din 25.04.2013 a Tribunalului B., prin care se admisese actiunea formulata si se anulasera deciziile rectorului, emise in baza hotararilor Senatului universitar al Universitatii O., insa de aceasta data, raportandu-se la aceleasi temeiuri de drept invocate de parati, a admis prin Decizia nr. 3699/ CA/2013 -R, recursurile formulate de catre acestia, a modificat in tot sentinta recurata, in sensul ca a respins actiunea si prin urmare, au ramas valabile deciziile de anulare a diplomelor.
Astfel, reluand analiza fondului cauzei, dezbatuta in recurs, pe seama acelorasi temeiuri de drept ca si cele invocate in recursurile formulate anterior impotriva deciziei Tribunalului prin care fusese admisa cererea de suspendare a efectelor de anulare a diplomelor, aceeasi instanta a Curtii de Apel O. , a concluzionat de aceasta data intr-un mod diametral opus, contrazicand efectiv sustinerile din sentinta anterioara.
Conform jurisprudentei constante a CEDO, incertitudinea jurisprudentiala este de natura a reduce increderea justitiabililor in justitie si contravine principiului securitatii raporturilor juridice ca element esential al preeminentei dreptului.
1. Notiunea de proces echitabil presupune ca dezlegarile irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept solutionate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice, cu consecinta generarii incertitudinii jurisprudentiale si a reducerii increderii justitiabililor in sistemul judiciar.
De lege ferenda, solicita sa se aiba in vedere problema practicii neunitare a instantelor de judecata care este solutionata conform art. 512 - 514 din noul Cod de procedura civila.
Conform acestor texte de lege, instantele sesizate cu probleme de drept care nu au primit o dezlegare unitara in practica vor sesiza Inalta Curte de Casatie si Justitie, la cererea partilor sau din oficiu, in vederea pronuntarii unei hotarari asupra problemei respective, urmand ca aceasta sa fie obligatorie pentru instantele ce vor fi sesizate ulterior cu aceeasi problema.
De lege lata, o reglementare expresa a problemei practicii neunitare este data prin art. 261 - 265 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, aprobat prin Hotararea CSM 387/2005, dar aceasta reglementare nu face decat sa impuna consultari trimestriale obligatorii pentru toti judecatorii din circumscriptia unei curti de apel, fara a impune transarea problemei respective.
Asadar, considera ca in situatia de fata opereaza institutia puterii de lucru judecat si jurisprudenta CEDO in materie.
In esenta, puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).
Dupa cum se poate observa efectul de "lucru judecat" al unei hotarari judecatoresti are doua acceptiuni:
• Stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect, cu aceeasi cauza (exclusivitatea);
• Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezumtie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (obligativitatea).
"Autoritatea de lucru judecat" si "puterea de lucru judecat" nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii, sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza.
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti irevocabile privind solutionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situatia incalcarii componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Aplicarea neunitara a legii este una dintre principalele cauze ale discreditarii sistemului judiciar, generand discriminari nejustificate si, evident, sentimente de injustitie in randul justitiabililor. Or, "dupa cum subliniaza si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, judecatorii trebuie nu numai sa indeplineasca criterii obiective de impartialitate, ci sa fie si perceputi ca fiind impartiali; miza este increderea pe care instantele trebuie sa o inspire justitiabililor dintr-o societate democratica".
Inlaturarea acestei practici neunitare trebuie sa constituie un deziderat al societatii noastre deoarece perceptia, mai mult sau mai putin intemeiata, dar tot mai pregnanta in randul populatiei, este aceea de haos.
Exceptia puterii lucrului judecat a fost consacrata si de practica judiciara de la cel mai inalt grad de control judiciar.
Astfel, in conformitate cu Decizia 631/10 martie 1973 a Tribunalului Suprem, Sectia Civila "pentru ca sa existe identitate de obiect intre doua actiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat in ambele actiuni in acelasi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor actiuni sa rezulte ca scopul final urmarit de reclamant este acelasi in ambele actiuni si, chiar daca in primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidenta un drept invocat de o parte, solutia data de instanta are putere de lucru judecat intr-o actiune in care se incearca valorificarea aceluiasi drept".
Mai mult, Decizia 496/08 martie 1975 a Tribunalului Suprem, Sectia Civila, lamureste caracterul obligatoriu al dezlegarilor ramase definitive:
"Principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si fiind purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare judecatoreasca definitiva printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara, data in alt proces".
In jurisprudenta mai recenta a instantei supreme (decizia nr. 735/22.02.2008, pronuntata de ICCJ - Sectia Comerciala in dosarul nr. 4679/44/2006) s-a aratat ca "din verificarea deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 3556 din 10 noiembrie 2006 se constata ca obiectul actiunii in anulare in primul litigiu ca si criticile din recurs antameaza aceleasi probleme de drept, care au primit deja o rezolvare prin chiar decizia mentionata.
Drept urmare, fata de cele ce preced, Inalta Curte constatand ca decizia nr. 3556/10 noiembrie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie are putere de lucru judecat in raport cu obiectul actiunii in anulare de fata, configurat de art. 364 Cod Civil, a admis exceptia invocata de intimata."
Foarte important este faptul ca puterea de lucru judecat nu este limitata la dispozitivul hotararii, ci ea se intinde si asupra considerentelor hotararii, care constituie sustinerea necesara a dispozitivului, facand corp comun cu acesta. In acest sens s-a pronuntat doctrina prin autori de prestigiu si practica judiciara.
Asadar, de vreme ce aceeasi problema dedusa judecatii intr-un litigiu dintre aceleasi parti a fost solutionata irevocabil pe cale incidentala sau pe fond intr-un anumit sens, rezulta ca acest aspect retinut de instante, care a stat la baza solutiilor din dispozitivul hotararilor, a dobandit putere de lucru judecat si, in mod corect, trebuie avut in vedere de instanta sesizata ulterior.
1.2. Jurisprudenta CEDO si rolul judecatorului national
Argumentele prezentate la acest punct sunt valabile in mod egal pentru ambele situatii semnalate mai sus, anume solutionarea aceleiasi probleme pe cale incidentala intr-un litigiu cu aceleasi parti, cat si solutionarea unei probleme identice intr-un litigiu cu alte parti.
Jurisprudenta CEDO din ultima perioada statueaza, cu valoare de norma supraconstitutionala, imposibilitatea pronuntarii in cauze identice a unor solutii contradictorii si diametral opuse, utilizand notiuni foarte apropiate de precedentul judiciar.
De remarcat ca insasi hotararile CEDO sunt precedente judiciare care obliga instantele nationale la pronuntarea unor hotarari in consens cu practica CEDO in respectiva problema de drept. De asemenea, trebuie remarcat ca hotararile CEDO citate mai jos se refera in mod direct sau indirect la precedentul judiciar ca element de asigurare a interpretarii si aplicarii unitare a legii.
In prealabil, trebuie precizat ca, in conformitate cu art. 20 din Constitutie, dispozitiile privind drepturile si libertatile cetatenilor trebuie sa fie interpretate in concordanta cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte. Cum Romania este parte la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, hotararile CEDO sunt obligatorii pentru instantele romanesti.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a valorificat excelent jurisprudenta CEDO, aratand ca judecatorului national ii revine rolul de a aprecia, pe de o parte, in sensul art. 20 din Constitutie cu privire Ia eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte (in speta fiind vorba despre CEDO), iar pe de alta parte, in sensul art. 148 alin. (2) din Constitutie cu privire la compatibilitatea si concordanta normelor din dreptul intern cu reglementarile si jurisprudenta comunitare.
Judecatorul national este un prim judecator al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si are obligatia de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurandu-i preeminenta fata de orice alta prevedere contrara in legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte abrogarea acesteia de catre legiuitor" (hotararea CEDO pronuntata in cauza Dumitru Popescu impotriva Romaniei, publicata in M.O. 830/05.12.2007).
Prin hotararea pronuntata in cauzele conexate C-388/06 si C-385/06, Curtea de Justitie de la Luxembrug a retinut (in materia dreptului administrativ) cu privire la rolul ce revine judecatorului national in calitate de prim judecator comunitar ca "este de competenta instantei nationale sa asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, indepartand sau interpretand in masura necesara un act normativ national precum legea generala, privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanta nationala poate pune in aplicare principiile comunitare ale securitatii juridice si protectiei increderii in aprecierea comportamentului atat al beneficiarilor fondurilor pierdute, cat si al autoritatilor administrative, cu conditia ca interesul Comunitatii sa fie pe deplin luat in considerare".
Aceste sustineri sunt sprijinite si de Hotararea din 06.12.2007 a Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Beian impotriva Romaniei) prin care a fost constatata incalcarea art. 6 alin. (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Prin Hotararea pronuntata in cauza Beian contra Romaniei, CEDO a condamnat Statul Roman pe motiv ca sistemul judiciar romanesc nu asigura stabilitatea circuitului juridic prin faptul ca permite pronuntarea in cauze identice a unor solutii contradictorii si diametral opuse.
De asemenea, in cauza Pilot Service contra Romaniei, CEDO a statuat ca obligatia de a executa o hotarare nu se limiteaza la dispozitiv, deoarece art. 6.1 din Conventie nu face nici o diferentiere intre cauzele prin care s-a admis actiunea si cele prin care s-a respins actiunea, hotararea trebuind sa fie respectata si aplicata indiferent de rezultatul procesului.
Mai mult de atat, in cauza Zazanis si altii contra Greciei, CEDO a statuat ca obligatia de a executa o hotarare nu se limiteaza la dispozitivul acesteia, iar autoritatile nu pot repune in discutie problema solutionata prin hotararea definitiva.
In plus fata de cele mentionate anterior, in cauza Amuraritei contra Romaniei, CEDO a stabilit ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6.1 trebuie interpretat prin prisma preeminentei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Conventiei, principiu enuntat in preambulul Conventiei.
Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca solutiile definitive date de instantele judecatoresti sa nu mai poata fi contestate.
Pentru respectarea acestui principiu statele trebuie sa depuna diligente pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe si sa interzica redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceeasi problema.
Asadar, instantele sesizate ulterior nu ar fi trebuit sa mai repuna in discutie constatarile jurisdictiilor anterioare.
In concluzie, CEDO a stabilit ca instantele sunt obligate sa tina cont de constatarile de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea in discutie a situatiei solutionate definitiv prin alte hotarari constituind o incalcare a art. 6.1 din Conventie.
Asa cum s-a subliniat si prin sentinta comerciala nr. 559/27.05.2009, pronuntata de Tribunalul B. - Sectia Comerciala, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat in mai multe randuri (cauzele Driha contra Romaniei, Paduraru contra Romaniei, Beian contra Romaniei, Statos Pintio contra Portugaliei, Baranowski contra Poloniei, Sovtransanto Holding contra Ucrainei), impune concluzia ca principiul securitatii juridice constituie unul dintre elementele fundamentale ale societatii, iar incertitudinea jurisprudentiala este de natura sa reduca increderea justitiabililor in sistemul judiciar si contravine acestui principiu.
In drept s-a invocat art. 322, alineat 7 Cod de Procedura Civila.
Intimatul C.S. prin intampinare a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Apreciaza cererea de revizuire netemeinica si nelegala.
a) pentru a fi incidenta institutia autoritatii de lucru judecat trebuie sa existe pe langa identitate de parti si identitate de obiect. Or, in dosarul constituit separat conform normelor de procedura - nr. 105/111/2012 - s-a judecat suspendarea actului administrativ atacat, iar celalalt dosar nr. 105/111/2012* a avut ca obiect anularea actului administrativ si acordarea de compensatii.
b) Pentru a solutiona dosarul de suspendare instanta a avut in vedere dispozitiile art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 analizand daca exista un caz justificat, daca exista pericol in ce priveste producerea unei pagube iminente. in acest dosar instanta nu a analizat fondul cauzei, ci a analizat aparenta dreptului invocat pentru a putea decide asupra incidentei dispozitiilor legale privind suspendarea.
c) Pe de alta parte, pentru a solutiona dosarul privind fondul cauzei, s-au administrat probele, cauza suferind amanari succesive pentru a se administra probatoriul (interogatorii, inscrisuri). Temeiul de drept al actiunii in anularea actului administrativ - art. 8 din Legea nr. 554 din 2004 - este diferit de cel al actiunii in suspendarea aceluiasi act - deci nu poate fi vorba de doua decizii contradictorii.
d) Cu atat mai mult nu poate constitui motiv de revizuire "contradictia" dintre hotararea data de instanta de fond si cea data de instanta de recurs.
Intimata UNIVERSITATEA DIN O. prin intampinare a invocat exceptia tardivitatii actiunii, exceptia inadmisibilitatii cererii de revizuire si pe cale de consecinta sa respingerea cererii ca inadmisibila. Pe fond solicita respingerea cererii ca neintemeiata si mentinerea ca temeinica si legala a deciziei pronuntata de Curtea de Apel O.
Cu privire la exceptia tardivitatii formularii cererii de revizuire, invedereaza ca de la data ultimei hotarari, a carei revizuire se solicita, si anume decizia nr. 3299/CA/2013-R pronuntata in sedinta publica din data de 16.10.2013 de catre Curtea de Apel O. si pana la introducerea cererii revizuientilor inregistrata la Registratura instantei la data de 3 martie 2014 a trecut o luna, fost depasit termenul legal de depunere a cererii de revizuire de o luna prevazut de art. 324 alin. (1) pct. 1 Cod de procedura civila.
Asupra exceptiei inadmisibilitatii cererii de revizuire arata ca in prezenta cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute cumulativ de art. 322 pct. 7 din Cod de procedura civila pentru admisibilitatea cererii; pentru existenta motivului de revizuire prevazut de art. 322 pct.7 este necesar sa existe identitate de parti, de cauza si de obiect cu alte cuvinte conditiile caracteristice autoritatii de lucru judecat. Potrivit art. 1201 Cod civil, "este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor, in aceeasi calitate".
In speta nu exista aceasta identitate de obiect si nici contrarietate intre dispozitive.
Ca urmare nu exista tripla identitate de parti, obiect si cauza si nici contrarietate intre dispozitivele deciziilor date de Curtea de Apel O. cum gresit sustin revizuientii.
Fiind vorba de hotarari prin care s-au solutionat actiuni cu obiecte diferite: suspendare act administrativ si anularea act administrativ, in speta nu sunt indeplinite conditiile pentru existenta motivului de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 Cod de procedura civila.
Or, in speta, desi intre cele doua cauze exista identitate de parti, nu este data identitatea de obiect ( suspendare si anulare) si nici de cauza, astfel incat nu sunt indeplinite cumulativ cerintele art. 1201 Cod civil Si art. 322 pct. 7 Cod procedura civila.
Analiza textelor de lege releva cu certitudine ca cererea de revizuire nu este admisibila atunci cand contrarietatea exista intre o hotarare prin care s-a admis cererea de suspendare a actului administrativ atacat si o hotarare pronuntata pe calea dreptului comun, intrucat hotararea pronuntata in temeiul art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 nu are putere de lucru judecat in procesul asupra fondului; nu reprezinta hotarari definitive potrivnice in sensul art. 322 pct. 7 Cod procedura civila.
In interpretarea textului legal citat, obiect al revizuirii il poate constitui numai hotarare prin care instanta a rezolvat fondul pretentiei deduse judecatii, iar prin Decizia nr. 4131/CA/2012-R instanta de recurs nu a rezolvat fondul pretentie judecati. Avand in vedere ca revizuirea este o cale extraordinara de atac, acesta poate fi exercitata numai pentru motivele limitativ prevazute in art. 322 Cod procedura civila, solicita sa se constate ca motivul invocat prin cererea de revizuire nu se incadreaza in conditiile prevazute de art. 322 pct. 7 Cod de procedura civila si pe cale de consecinta sa se dispuna admiterea exceptia inadmisibilitatii cereri de revizuire.
Pe fondul cauzei solicita respingerea cererii ca neintemeiata.
Prin Decizia nr. 4131/CA/2012-R pronuntata in Dosarul nr. 105/111/2012, a Curtii de Apel O., instanta s-a pronuntat asupra recursurilor formulat de recurenti - parati impotriva Sentintei nr. 1460/CA/2012, pronuntata in dosarul nr. 105/111/2012 a Tribunalului avand ca obiect suspendare act administrativ, prin care instanta de recurs a dispus mentinerea in totalitate a dispozitiile sentintei recurate, respective: "....suspendarea executarii actelor administrative atacate pana la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunii in fond, iar prin Decizia nr. 3299/CA/2013-R, pronuntata in Dosarul nr.105/ 111/ CA/ 2013 - R a Curtii de Apel O., instanta de recurs a admis recursurile declarate de recurentii-parati impotriva Sentintei civile nr. 333 l/C A/2013 pronuntata in dosarul nr. 105/111/2012 a Tribunalului B., avand ca obiect anulare act administrativ, pe care a modificat-o in parte in sensul respingerii actiunii formulate de reclamanti sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate...;
Impotriva Deciziei nr. 1460/CA/2012-R revizuentii au formulat cerere de revizuire intemeiata in drept pe prevederile art.322 pct. 7 din Cod de procedura civila.
Articolului 322 pct. 7 Cod procedura civila prevede conditiile care trebuie indeplinite pentru invocarea acestui motiv "Daca exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate" pentru existenta motivului de revizuire prevazut de art. 322 pct.7 este necesar sa existe identitate de parti, de cauza si de obiect cu alte cuvinte conditiile caracteristice autoritatii de lucru judecat. Potrivit art. 1201 Cod civil, "este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor, in aceeasi calitate".
In prezenta cauza, nu sunt indeplinite cerinta triplei identitati intre cele doua hotarari, instanta nu au solutionat aceleasi cereri (anulare act administrativ si suspendare act administrativ), dar au fost pronuntate in aceeasi cauza.
Motivul de revizuire intemeiat pe art. 322 pct. 7 Cod procedura civila, invocat in prezenta cauza, presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: existenta unor hotarari definitive contradictorii, pronuntate in aceeasi pricina, dar in dosare diferite. Pentru ca aceasta cale extraordinara de atac are drept scop principal remedierea erorilor determinate de nesocotirea principiului autoritatii de lucru judecat, finalitate ce nu poate fi nesocotita.
Cele doua hotarari confruntate nu cuprind dispozitii potrivnice, au fost pronuntate asupra unor cereri diferite, in stadii succesive ale contenciosului administrativ si in conditii de contradictorialitate diferite.
In ceea ce priveste, insa, inadmisibilitatea cererii de revizuire arata ca pentru ca motivul de revizuire intemeiat pe art. 322 pct. 7 Cod de procedura civila sa determine retractarea celei de-a doua hotarari judecatoresti despre care se sustine ca ar fi incalcat autoritatea de lucru judecat a unei hotarari definitive anterioare, trebuie sa fie indeplinite in mod cumulativ mai multe conditii: sa existe hotarari judecatoresti definitive, acestea sa fie potrivnice (respectiv dispozitivul lor sa cuprinda masuri care nu se pot aduce la indeplinire), sa existe tripla identitate de parti, obiect si cauza, iar in cel de-al doilea proces sa nu se fi invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, ori daca aceasta a fost ridicata, sa nu fi format obiect de dezbatere.
In aceste conditii, cum admisibilitatea revizuirii se apreciaza inclusiv sub aspectul incadrarii criticilor in motivele prevazute de art.322 Cod procedura civila, nefiind deci suficienta indicarea numai a temeiului de drept. Solicita instantei sa dispuna respingerea cererii de revizuire ca neintemeiata fata de dispozitiile legale precizate.
In speta, nu este indeplinita nici conditia referitoare la neinvocarea exceptiei autoritatii de lucru judecat, respectiv a nediscutarii acesteia in cel de-al doilea proces.
In drept a invocat disp. art. 103, art.322 pct. 7 art.,art. 324, art. 326 si urmatoarele din Cod procedura civila.
Intimatul Ministerul Educatiei Nationale prin intampinare a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, raportat la temeiul legal invocat, respectiv art. 322 alin. (5) si (7) Cod procedura civila.
Inscrisurile de care revizuientii se prevaleaza nu sunt relevante in prezenta cauza, nu au nici un fel de legatura cu speta dedusa judecatii si prin urmare nu pot fi retinute ca inscrisuri doveditoare in sensul prevazut de art. 322(5) Cod procedura civila. De asemenea revizuientii nu justifica in nici un fel invocarea art. 322(7) Cod procedura civila, nu fac dovada existentei nici unei hotarari definitive potrivnice date de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate.
Deciziile instantelor mentionate de catre revizuienti in argumentare cererii nu se refera la "aceeasi pricina". Prin Decizia nr.4131/CA/2012 din 14.11.2012 Curtea de Apel O. pronunta o hotarare raportat la o cerere de suspendare in timp ce prin Decizia 3699/CA/2013 Curtea de Apel O. se pronunta in sensul respingerii cererii de anulare a actului administrativ ca neintemeiata. Nu sunt astfel indeplinite conditiile cerute de legiuitor, nu ne aflam situatia existentei unei identitati de cauze.
Sustinerile reclamantilor sunt de fapt sustineri de fond, fara nici o legatura cu motivele unei cereri de revizuire.
Avand in vedere cele expuse solicita respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila.
In drept a invocat disp. art. 115, 326 (3)Cod de procedura civila.
Examinand, cu prioritate, in temeiul prevederilor art. 137 Cod procedura civila, exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel O., invocata de revizuientii D.S.P., M.F., D.M.F.F., C.A. si M.G., instanta a apreciat-o ca fiind intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
In conformitate cu prevederile art. 322 punctul 7 Cod procedura civila: "revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:
7. daca exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate".
Articolul 323 alin. 2 din acelasi cod prevede:
" In cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va indrepta la instanta mai mare in grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotararile potrivnice_".
Cum in speta, hotararile considerate de revizuienti ca fiind potrivnice, respectiv Decizia nr.3699/CA/16.10.2013-R si Decizia nr. 4131/14.11.2012, au fost pronuntate de Curtea de Apel Oradea, instanta, in temeiul prevederilor art. 137 Cod procedura civila, cu raportare la prevederile art. 322 pct.7 si 323 alin. 2 Cod procedura civila, a admis exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel O., invocata de revizuienti si a declinat competenta de solutionare a cererii de revizuire in favoarea I.C.C.J, instanta mai mare in grad fata de instanta care a pronuntat hotararile potrivnice.
Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV.
Revizuire pentru contrarietate de hotarari. Instanta competenta
-Art. 322 pct. 7 Cod de procedura civila
-Art. 323 alin. 2 Cod de procedura civila
In conformitate cu prevederile art. 322 punctul 7 Cod procedura civila: "revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:
7. daca exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate".
Articolul 323 alin. 2 din acelasi cod prevede:
" In cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va indrepta la instanta mai mare in grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotararile potrivnice_".
Cum in speta, hotararile considerate de revizuienti ca fiind potrivnice, respectiv Decizia nr.3699/CA/16.10.2013-R si Decizia nr. 4131/14.11.2012, au fost pronuntate de Curtea de Apel Oradea, instanta, in temeiul prevederilor art. 137 Cod procedura civila, cu raportare la prevederile art. 322 pct.7 si 323 alin. 2 Cod procedura civila, a admis exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel O., invocata de revizuienti si a declinat competenta de solutionare a cererii de revizuire in favoarea I.C.C.J, instanta mai mare in grad fata de instanta care a pronuntat hotararile potrivnice.
Decizia nr. 1457/CA/19.05.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 105/111/CA/2012**
Prin decizia nr.3699/CA/16.10.2013 Curtea de Apel O. a respins ca nefondat recursul formulat de recurentii-reclamanti D.S.P., M.F., D.M.L.F.F., C.A., M.G., toti cu domiciliul procedural ales in B., str. Anghel Saligny, nr. 8, et. II, sector 5.
A admis ca fondate recursurile declarate de recurentii-parati Universitatea din O., cu sediul in O., str. xxxxxxxxxxxxx, nr. x, jud. B., C.S., cu domiciliul procedural ales la locul de munca xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx, A.C., domiciliat in O., str. xxxxx xxxxxxx, nr. xxxx, xxxxxx xx, jud. B. si Ministerul Educatiei Nationale, cu sediul in B., str. xxx. xxxxxxxxx, nr. xx-xx, sector x impotriva Sentintei nr. 3331/CA din 25.04.2013 pronuntata de Tribunalul B., pe care a modificat-o in parte in sensul respingerii actiunii formulate de reclamanti sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate, precum si a cererii de chemare in garantie formulata de parata Universitatea O. in contradictoriu cu chematul in garantie I.M., domiciliat in B., xxxxx xxxxxxx, nr. xxx, bl. xx, sc. x, ap. xx, sector x.
A admis cererea de interventie in interesul paratei Universitatea O. formulata de paratul Ministerul Educatiei Nationale.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
A respins cererea reclamantilor de acordare a cheltuielilor de judecata in fond si in recurs.
A obligat recurentii-reclamanti la plata sumei de 2,15 lei in favoarea Universitatii O. reprezentand cheltuieli de judecata in recurs.
Pentru a pronunta astfel, instanta a avut in vedere urmatoarele :
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de recurentul M.E.N., aceasta a fost in mod corect respinsa de instanta de fond, in contextul in care, astfel cum recunoaste inclusiv paratul prin intampinarea depusa in fata primei instante, acesta a fost chemat in judecata de reclamanti exclusiv pentru obligarea sa in solidar la plata despagubirilor solicitate de reclamanti. De altfel si din modul de redactare al actiunii, rezulta in mod clar pretentiile pe care reclamantii au inteles sa le formuleze fata de acest parat, respectiv obligarea sa in solidar cu ceilalti parati la plata daunelor cuvenite pentru repararea prejudiciului material si moral suferit.
Or, in lipsa unei cereri de anulare a unui act administrativ emis de acest parat, nu se poate vorbi de o eventuala plangere prealabila pe care reclamantii ar fi trebuit sa o formuleze anterior sesizarii instantei.
Data fiind calitatea de parat a M.E.N. exclusiv cu privire la capatul de cerere prin care reclamantii solicita acordarea de despagubiri, instanta de recurs a apreciat admisibila cererea de interventie formulata de acest parat in favoarea Universitatii O., in contextul in care prin aceasta sunt formulate aparari prin care se tinde la mentinerea actelor administrative emise de parata.
Analizand in continuare criticile aduse de recurentii-parati, respectiv intervenient, solutiei instantei de fond de anulare a actelor administrative prin care s-a dispus anularea diplomelor de licenta ale reclamantilor, instanta de recurs a apreciat ca este gresita concluzia primei instante in sensul ca nu se poate retine nici o culpa in sarcina reclamantilor pentru obtinerea cu intarziere a scrisorii de acceptare la studii.
Astfel, potrivit art. 10 din HG nr. 288/2003, inscrierea la studii in Romania a cetatenilor din alte tari se aproba numai de Ministerul Invatamantului, care: echivaleaza studiile efectuate in strainatate de catre candidati; precizeaza conditiile financiare in care se efectueaza studiile; repartizeaza solicitantii pe institutii de invatamant, in functie de cifrele de scolarizare stabilite in prealabil; asigura, cu sprijinul Ministerului Sanatatii, efectuarea de catre candidati a unui control medical pentru acces in colectivitatea studenteasca, in conformitate cu practica internationala in materie.
Tot pentru a reglementa inscrierea cetatenilor straini la studii in Romania a fost emis Ordinul nr. 3266/1998, care prevede ca inscrierea de elevi, studenti, doctoranzi din alte tari, in regim cu taxa, se face direct la scolile, liceele si universitatile solicitate de acestia, prin prezentarea documentelor prevazute de reglementarile in vigoare. Se prevede ca rectorul solicita oficiului specializat al M.E.N. aprobarea de recunoastere si echivalare a documentelor scolare prezentate de candidat, iar dupa primirea aprobarii scrise poate emite dispozitia de inmatriculare a studentului respectiv.
Prin Precizarile emise in aplicarea acestui Ordin, se prevede ca, de regula, cetatenii din alte state sunt inscrisi in invatamantul liceal, universitar si postuniversitar dupa absolvirea anului pregatitor, in cadrul caruia isi insusesc cunostintele necesare de limba romana, precum si cunostinte specifice in corelare cu profilul viitoarei pregatiri (anatomie, fizica, chimie, desen tehnic etc).
Sunt exceptate de la obligatia de a prezenta, la inscriere, certificatul de absolvire a anului pregatitor persoanele care au promovat testul de limba romana organizat anual cu o comisie interuniversitara.
Pornind de la aceste prevederi legale, instanta de fond a concluzionat ca obligatia de a solicita obtinerea scrisorii de acceptare la studii in Romania ii revenea paratei Universitatea O.
Este adevarat ca din cuprinsul diplomelor de licenta ale reclamantilor rezulta ca inmatricularea a patru reclamanti a avut loc incepand cu anul universitar 2003-2004, respectiv anul 2004 in cazul reclamantului D.M.F.F., insa nu se poate face abstractie de faptul ca cererile de inscriere in anul I au fost formulate abia in data de 16.01.2004, moment la care erau in vigoare prevederile Ordinului nr. 4501/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind inscrierea la studii a cetatenilor straini, a cetatenilor straini de origine etnica romana si a cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate la institutiile de invatamant superior particular acreditate din Romania, emis in data de 16.06.2003 si publicat in Monitorul Oficial nr. 761 din 30 octombrie 2003.
Potrivit prevederilor acestui Ordin, inscrierea cetatenilor straini la studii in institutiile prevazute la art. 1 alin. (1) se face numai la facultatile si specializarile acreditate, cu respectarea reglementarilor aplicabile cetatenilor straini, pe baza dosarelor de studii depuse de fiecare candidat.
Dosarele de studii prevazute la alin. (1) si (2) trebuie sa cuprinda, in mod obligatoriu, urmatoarele documente:
a) diploma de bacalaureat - traducere legalizata in limba romana sau intr-o limba de circulatie internationala -, vizata spre autentificare de ambasada Romaniei din tara emitenta, conditie valabila pentru candidatii proveniti din statele care nu sunt parte la Conventia de la Haga, adoptata la 5 octombrie 1961, precum si pentru candidatii proveniti din statele cu care Romania a incheiat acorduri bilaterale de asistenta juridica;
b) certificatul de absolvire a anului pregatitor, certificatul de competenta lingvistica sau, dupa caz, acte de studii atestand absolvirea a cel putin 4 ani de studii la o scoala cu predare in limba romana;
c) certificatul de nastere, in copie legalizata;
d) pasaportul, in copie legalizata.
(4) Dispozitia definitiva de inmatriculare a cetatenilor straini se poate emite de catre conducerea universitatii numai dupa primirea aprobarii scrise din partea Ministerului Educatiei si Cercetarii - Directia generala pentru integrare europeana si relatii internationale.
Totodata, frecventand o forma de invatamant la zi, reclamantii ar fi trebuit sa faca demersurile necesare pentru obtinerea vizei de lunga sedere pentru studii, solicitarea trebuind sa fie insotita, potrivit art. 45 din OUG nr. 194/2002 de urmatoarele documente:
a) scrisoarea de acceptare la studii din partea Ministerului Educatiei si Cercetarii;
b) dovada achitarii taxei de studii;
c) dovada mijloacelor de intretinere, in cuantum de 250 euro lunar, pentru intreaga perioada inscrisa in viza, cu exceptia strainilor bursieri ai statului roman si a situatiilor cand, pe baza de reciprocitate, s-a stabilit altfel;
d) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeasi valoare juridica.
Prin urmare, nu s-a putut retine ca reclamantii nu ar fi avut cunostinta despre obligatia ce le revenea in legatura cu obtinerea scrisorii de acceptare la studii din partea M.E.N..
Este adevarat ca pe seama a patru reclamanti au fost obtinute scrisori de acceptare la studii in luna septembrie 2005, iar pentru reclamantul C.A. aceasta a fost emisa la data de 05.12.2009, insa instanta de recurs apreciaza ca nu se poate face abstractie de faptul ca aceste scrisori de acceptare au fost emise pentru inscrierea reclamantilor in anul universitar 2005/2006, in vreme ce diplomele de licenta sunt eliberate pentru studii urmate in perioada 2003-2009, cu exceptia reclamantului D.M.F.F., pe a carui diploma apare anul inmatricularii ca fiind 2004.
Obtinerea cu intarziere a scrisorii de acceptare la studii in Romania a celor cinci studenti italieni nu este insa singura neregularitate constatata de Ministerul Educatiei Nationale prin concluziile rapoartelor de control care au stat la baza emiterii actelor ulterioare de anulare a diplomelor de licenta ale reclamantilor, acestora imputandu-li-se si lipsa la inscriere a certificatului de competenta lingvistica, respectiv faptul ca decizia de inmatriculare nr. 1195/17.10.2003 prin care patru reclamanti au fost declarati inmatriculati la Universitatea din O., Facultatea de Medicina si Farmacie, anul I, an universitar 2003-2004, poarta doar semnatura decanului Facultatii de Medicina si Farmacie, nu si semnatura rectorului Universitatii.
In opinia instantei de recurs, toate aceste neregularitati justifica concluzia Rapoartelor Corpului de control al Ministrului nr. 145/CCM/2011 si 69/CCM/2011, in sensul ca se impune anularea diplomelor de licenta ale reclamantilor, deoarece au fost obtinute prin mijloace frauduloase. Mai mult, reclamantii nu au inteles sa atace odata cu actele administrative de anulare a diplomelor de licenta si cele doua rapoarte de control, fata de paratul M.E.N. pretentiile reclamantilor limitandu-se la acordarea de despagubiri.
Revenind la certificatul de competenta lingvistica, prima instanta a apreciat deosebit de relevante raspunsurile date de reclamanti la interogatoriu, acestia afirmand ca au sustinut examenul care atesta nivelul de cunoastere al limbii romane inainte de a se inscrie la studii.
Aceasta afirmatie a reclamantilor nu este insa sustinuta de nici un mijloc de proba. Dimpotriva certificatele de competenta lingvistica au fost obtinute de acestia pe parcursul anilor 2008-2009, deci dupa cinci ani in care se presupune ca reclamantii au urmat cursurile la zi ale unei facultati de medicina, specializarea medicina dentara, cu predare in limba romana. Punctajul acordat de comisia de examinare a fost cel minim de 10 puncte, cu exceptia unuia dintre reclamanti care a obtinut 11 puncte. Or, acest nivel de cunoastere al limbii romane genereaza serioase suspiciuni in legatura cu modul in care reclamantii au reusit sa-si insuseasca cunostintele de specialitate pe care le presupune frecventarea cursurilor unei facultati de medicina, suspiciuni care sunt cu atat mai mult intemeiate cu cat in cazul reclamantilor neregularitati privind scolarizarea in Romania au existat inca de la momentul inmatricularii in anul I.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 punct. 9 Cod procedura civila, au fost admise recursurile declarate de recurentii-parati Universitatea din O., C.S., A.C., si Ministerul Educatiei Nationale; va fi modificata in parte Sentinta nr. 3331/CA din 25.04.2013 pronuntata de Tribunalul B., in sensul respingerii actiunii formulate de reclamanti sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate, precum si a cererii de chemare in garantie formulata de parata Universitatea O. in contradictoriu cu chematul in garantie I.M..
Ca o consecinta a respingerii actiunii, a fost admisa cererea de interventie in interesul paratei Universitatea O., formulata de paratul Ministerul Educatiei Nationale.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Urmare a respingerii actiunii, a fost respinsa si cererea reclamantilor de acordare a cheltuielilor de judecata in fond si in recurs.
In consecinta, nu se mai impune analizarea criticilor recurentilor parati A.C. si C.S. referitoare la lipsa oricarui temei pentru obligarea lor la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantilor.
Admiterea recursurilor paratilor si respingerea cererii reclamantilor de anulare a actelor administrative prin care diplomele de licenta ale acestora au fost anulate, atrage ca o consecinta fireasca respingerea recursului declarat de recurentii-reclamanti, nemaisubzistand nici un temei pentru cererea acestora de acordarea a despagubirilor aferente pretinsului prejudiciu material si moral suferit de acestia.
Si cererea de completare si precizare a recursului prin care recurentii au solicitat acordarea integrala a onorariului avocatial solicitat pentru judecata in fond a cauzei apare ca fiind ramasa fara obiect in contextul respingerii actiunii in integralitatea ei. De altfel, o atare cerere de completare si precizare a recursului nici nu poate fi primita, fiind formulata cu incalcarea prevederilor art. 303 Cod procedura civila.
Impotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire revizuientii D.S.P., M.F., D.M.F.F., C.A. si M.G. solicitand anularea deciziei atacate.
Revizuientii au urmat cursurile Facultatii de Medicina si Farmacie ale Universitatii din O. in perioada 2003-2009 ( D.S.P., M.F., M.G. si C.A.), si, respectiv, 2004-2010 ( D.M.F.F.).
La momentul inscrierii la cursurile Universitatii O., le-a fost mentionata o lista de documente cu care trebuia sa se prezinte la sediul institutiei pentru inmatriculare, documente pe care le-au prezentat in totalitatea lor, dovada fiind inmatricularea in anul universitar respectiv si sustinerea examenelor aferente acestuia.
Dupa finalizarea celor 6 ani de studii, fiecare a sustinut si promovat examenul de licenta, in urma caruia s-au eliberat diplomele de licenta.
La scurt timp dupa eliberarea diplomelor de licenta si dupa verificarea implicita a legalitatii situatiei, au fost incunostiintati ca in urma unui control efectuat de Corpul de Control al Ministerului Educatiei si Cercetarii, s-a constatat ca la momentul inmatricularii nu exista Scrisoare de Accept, aceasta fiind prezentata ulterior si, ca atare s-a considerat ca inmatricularea nu s-a facut in mod legal, fiind emisa in acest sens Adresa MECTS 32843/19.09.2011, prin care se solicita Universitatii O. sa ne anuleze diplomele.
In data de 14.09.2011, Senatul Universitatii O. a supus la vot propunerea de anulare a diplomelor, care a fost admisa, fiind emisa in acest sens Decizia Senatului Universitatii nr. 170a/14.09.2011.
Ca urmare a adoptarii acestei Decizii, Rectorul Universitatii in persoana D-lui Prof. C.A. a adoptat propriile Decizii de anulare a diplomelor fiecaruia dintre ei, motivate in drept de aplicarea Art. 146 din Legea nr. 1/2011, a invatamantului.
Dupa indeplinirea procedurii prealabile prevazuta de Legea 554/2004 a Contenciosului Administrativ si Fiscal, respectiv dupa formularea unor plangeri prealabile la care au primit raspuns negativ au promovat o actiune in contencios administrativ si fiscal, impotriva paratilor mentionati, actiune care a facut obiectul dosarului 105/111/2012, dosar care s-a aflat pe rolul Tribunalului B.
In cadrul acestui dosar, au solicitat anularea unor acte administrative emise de paratul C.A., in calitate de rector al Universitatii din O., acte administrative adoptate ca urmare a Hotararii Senatului Academic, in luna noiembrie 2011, si prin care s-a decis anularea diplomelor de licenta, pentru motive care insa nu ne erau imputabile noua, solicitand totodata suspendarea efectelor actului administrativ atacat si repararea prejudiciului cauzat prin adoptarea respectivelor decizii.
Au contestat astfel in instanta atat decizia rectorului de anulare a diplomelor cat si hotararea Senatului Universitatii O. adoptata in acest sens, solicitand prin actiune anularea ambelor acte administrative unilaterale, cu consecinta mentinerii valabilitatii diplomelor de licenta.
Cererea a facut obiectul Dosarului 105/111/2012 care s-a aflat pe rolul Tribunalului B. - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal.
Intr-un prim ciclu procesual, s-a admis cererea de suspendare a efectelor actului administrativ atacat, respectiv suspendarea efectelor de anulare a diplomelor pana la solutionarea definitiva a dosarului, ceea ce insemna ca cei in cauza puteau profesa in toata aceasta perioada, fiindu-ne admisa cererea si sub acest aspect, fiind pronuntata in acest sens Sentinta 1460/CA/15.03.2012 a Tribunalului B. - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal.
Impotriva Sentintei prin care s-a admis cererea de suspendare a efectelor anularii diplomelor, au facut recurs atat Ministerul Educatiei si Invatamantului cat si Universitatea O.
Recursul paratilor a fost respins definitiv si irevocabil de Curtea de Apel O.
Ulterior, Tribunalul B. a solutionat actiunea pe fondul cauzei, admitand cererea .
In data de 16.10.2013 , aceeasi instanta a Curtii de Apel O. a pronuntat o a doua Sentinta cu nr.3699/CA/2013-R, contradictorie insa cu prima, prin care, a admis de aceasta data recursurile declarate de Universitatea O., Ministerul Educatiei, rectorul si secretarul stiintific si a desfiintat prima sentinta a instantei de fond, respingand actiunea si mentinand anularea diplomelor de licenta.
Aceasta ultima sentinta a ramas irevocabila, rezultand in mod evident faptul ca la momentul respectiv diplomele de licenta sunt anulate.
Astfel, instanta de recurs a Curtii de Apel O., a analizat in pronuntarea Deciziei 4131/CA/2012 din 14.11.2012, motivele de recurs invocate de intimatele Universitatea O. si respectiv Ministerul Educatiei, respectiv art. 146 din Legea invatamantului nr. 1/2011, ca si temei de drept invocat de parate pentru emiterea actelor administrative contestate - art. 146 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011.
De asemeni, in Decizia 4131/CA/2012 din 14.11.2012, instanta de recurs a avut in vedere si celelalte temeiuri de drept invocate de catre cele doua intimate, respectiv Universitatea O. si, Ministerul Educatiei, Legea 288/1993, privind scolarizarea in Romania a cetatenilor din alte tari, art. 2 din Ordinul 4501/2003 pentru aprobarea metodologiilor pentru inscrierea la studii a cetatenilor straini, art. 45 alin. 1 si 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul juridic al studentilor straini in Romania, analizand recursul acestora si prin prisma acestor din urma considerente si respingand recursurile acestora.
Ulterior, aceeasi instanta a Curtii de Apel O., a analizat recursurile formulate de aceiasi intimati, impotriva Sentintei nr. 3331/CA/2013 din 25.04.2013 a Tribunalului B., prin care se admisese actiunea formulata si se anulasera deciziile rectorului, emise in baza hotararilor Senatului universitar al Universitatii O., insa de aceasta data, raportandu-se la aceleasi temeiuri de drept invocate de parati, a admis prin Decizia nr. 3699/ CA/2013 -R, recursurile formulate de catre acestia, a modificat in tot sentinta recurata, in sensul ca a respins actiunea si prin urmare, au ramas valabile deciziile de anulare a diplomelor.
Astfel, reluand analiza fondului cauzei, dezbatuta in recurs, pe seama acelorasi temeiuri de drept ca si cele invocate in recursurile formulate anterior impotriva deciziei Tribunalului prin care fusese admisa cererea de suspendare a efectelor de anulare a diplomelor, aceeasi instanta a Curtii de Apel O. , a concluzionat de aceasta data intr-un mod diametral opus, contrazicand efectiv sustinerile din sentinta anterioara.
Conform jurisprudentei constante a CEDO, incertitudinea jurisprudentiala este de natura a reduce increderea justitiabililor in justitie si contravine principiului securitatii raporturilor juridice ca element esential al preeminentei dreptului.
1. Notiunea de proces echitabil presupune ca dezlegarile irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept solutionate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice, cu consecinta generarii incertitudinii jurisprudentiale si a reducerii increderii justitiabililor in sistemul judiciar.
De lege ferenda, solicita sa se aiba in vedere problema practicii neunitare a instantelor de judecata care este solutionata conform art. 512 - 514 din noul Cod de procedura civila.
Conform acestor texte de lege, instantele sesizate cu probleme de drept care nu au primit o dezlegare unitara in practica vor sesiza Inalta Curte de Casatie si Justitie, la cererea partilor sau din oficiu, in vederea pronuntarii unei hotarari asupra problemei respective, urmand ca aceasta sa fie obligatorie pentru instantele ce vor fi sesizate ulterior cu aceeasi problema.
De lege lata, o reglementare expresa a problemei practicii neunitare este data prin art. 261 - 265 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, aprobat prin Hotararea CSM 387/2005, dar aceasta reglementare nu face decat sa impuna consultari trimestriale obligatorii pentru toti judecatorii din circumscriptia unei curti de apel, fara a impune transarea problemei respective.
Asadar, considera ca in situatia de fata opereaza institutia puterii de lucru judecat si jurisprudenta CEDO in materie.
In esenta, puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).
Dupa cum se poate observa efectul de "lucru judecat" al unei hotarari judecatoresti are doua acceptiuni:
• Stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect, cu aceeasi cauza (exclusivitatea);
• Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezumtie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (obligativitatea).
"Autoritatea de lucru judecat" si "puterea de lucru judecat" nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii, sau cu putere de lucru judecat, cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza.
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti irevocabile privind solutionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situatia incalcarii componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Aplicarea neunitara a legii este una dintre principalele cauze ale discreditarii sistemului judiciar, generand discriminari nejustificate si, evident, sentimente de injustitie in randul justitiabililor. Or, "dupa cum subliniaza si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, judecatorii trebuie nu numai sa indeplineasca criterii obiective de impartialitate, ci sa fie si perceputi ca fiind impartiali; miza este increderea pe care instantele trebuie sa o inspire justitiabililor dintr-o societate democratica".
Inlaturarea acestei practici neunitare trebuie sa constituie un deziderat al societatii noastre deoarece perceptia, mai mult sau mai putin intemeiata, dar tot mai pregnanta in randul populatiei, este aceea de haos.
Exceptia puterii lucrului judecat a fost consacrata si de practica judiciara de la cel mai inalt grad de control judiciar.
Astfel, in conformitate cu Decizia 631/10 martie 1973 a Tribunalului Suprem, Sectia Civila "pentru ca sa existe identitate de obiect intre doua actiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat in ambele actiuni in acelasi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor actiuni sa rezulte ca scopul final urmarit de reclamant este acelasi in ambele actiuni si, chiar daca in primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidenta un drept invocat de o parte, solutia data de instanta are putere de lucru judecat intr-o actiune in care se incearca valorificarea aceluiasi drept".
Mai mult, Decizia 496/08 martie 1975 a Tribunalului Suprem, Sectia Civila, lamureste caracterul obligatoriu al dezlegarilor ramase definitive:
"Principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si fiind purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare judecatoreasca definitiva printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara, data in alt proces".
In jurisprudenta mai recenta a instantei supreme (decizia nr. 735/22.02.2008, pronuntata de ICCJ - Sectia Comerciala in dosarul nr. 4679/44/2006) s-a aratat ca "din verificarea deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 3556 din 10 noiembrie 2006 se constata ca obiectul actiunii in anulare in primul litigiu ca si criticile din recurs antameaza aceleasi probleme de drept, care au primit deja o rezolvare prin chiar decizia mentionata.
Drept urmare, fata de cele ce preced, Inalta Curte constatand ca decizia nr. 3556/10 noiembrie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie are putere de lucru judecat in raport cu obiectul actiunii in anulare de fata, configurat de art. 364 Cod Civil, a admis exceptia invocata de intimata."
Foarte important este faptul ca puterea de lucru judecat nu este limitata la dispozitivul hotararii, ci ea se intinde si asupra considerentelor hotararii, care constituie sustinerea necesara a dispozitivului, facand corp comun cu acesta. In acest sens s-a pronuntat doctrina prin autori de prestigiu si practica judiciara.
Asadar, de vreme ce aceeasi problema dedusa judecatii intr-un litigiu dintre aceleasi parti a fost solutionata irevocabil pe cale incidentala sau pe fond intr-un anumit sens, rezulta ca acest aspect retinut de instante, care a stat la baza solutiilor din dispozitivul hotararilor, a dobandit putere de lucru judecat si, in mod corect, trebuie avut in vedere de instanta sesizata ulterior.
1.2. Jurisprudenta CEDO si rolul judecatorului national
Argumentele prezentate la acest punct sunt valabile in mod egal pentru ambele situatii semnalate mai sus, anume solutionarea aceleiasi probleme pe cale incidentala intr-un litigiu cu aceleasi parti, cat si solutionarea unei probleme identice intr-un litigiu cu alte parti.
Jurisprudenta CEDO din ultima perioada statueaza, cu valoare de norma supraconstitutionala, imposibilitatea pronuntarii in cauze identice a unor solutii contradictorii si diametral opuse, utilizand notiuni foarte apropiate de precedentul judiciar.
De remarcat ca insasi hotararile CEDO sunt precedente judiciare care obliga instantele nationale la pronuntarea unor hotarari in consens cu practica CEDO in respectiva problema de drept. De asemenea, trebuie remarcat ca hotararile CEDO citate mai jos se refera in mod direct sau indirect la precedentul judiciar ca element de asigurare a interpretarii si aplicarii unitare a legii.
In prealabil, trebuie precizat ca, in conformitate cu art. 20 din Constitutie, dispozitiile privind drepturile si libertatile cetatenilor trebuie sa fie interpretate in concordanta cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte. Cum Romania este parte la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, hotararile CEDO sunt obligatorii pentru instantele romanesti.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a valorificat excelent jurisprudenta CEDO, aratand ca judecatorului national ii revine rolul de a aprecia, pe de o parte, in sensul art. 20 din Constitutie cu privire Ia eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte (in speta fiind vorba despre CEDO), iar pe de alta parte, in sensul art. 148 alin. (2) din Constitutie cu privire la compatibilitatea si concordanta normelor din dreptul intern cu reglementarile si jurisprudenta comunitare.
Judecatorul national este un prim judecator al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si are obligatia de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurandu-i preeminenta fata de orice alta prevedere contrara in legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte abrogarea acesteia de catre legiuitor" (hotararea CEDO pronuntata in cauza Dumitru Popescu impotriva Romaniei, publicata in M.O. 830/05.12.2007).
Prin hotararea pronuntata in cauzele conexate C-388/06 si C-385/06, Curtea de Justitie de la Luxembrug a retinut (in materia dreptului administrativ) cu privire la rolul ce revine judecatorului national in calitate de prim judecator comunitar ca "este de competenta instantei nationale sa asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, indepartand sau interpretand in masura necesara un act normativ national precum legea generala, privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanta nationala poate pune in aplicare principiile comunitare ale securitatii juridice si protectiei increderii in aprecierea comportamentului atat al beneficiarilor fondurilor pierdute, cat si al autoritatilor administrative, cu conditia ca interesul Comunitatii sa fie pe deplin luat in considerare".
Aceste sustineri sunt sprijinite si de Hotararea din 06.12.2007 a Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Beian impotriva Romaniei) prin care a fost constatata incalcarea art. 6 alin. (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Prin Hotararea pronuntata in cauza Beian contra Romaniei, CEDO a condamnat Statul Roman pe motiv ca sistemul judiciar romanesc nu asigura stabilitatea circuitului juridic prin faptul ca permite pronuntarea in cauze identice a unor solutii contradictorii si diametral opuse.
De asemenea, in cauza Pilot Service contra Romaniei, CEDO a statuat ca obligatia de a executa o hotarare nu se limiteaza la dispozitiv, deoarece art. 6.1 din Conventie nu face nici o diferentiere intre cauzele prin care s-a admis actiunea si cele prin care s-a respins actiunea, hotararea trebuind sa fie respectata si aplicata indiferent de rezultatul procesului.
Mai mult de atat, in cauza Zazanis si altii contra Greciei, CEDO a statuat ca obligatia de a executa o hotarare nu se limiteaza la dispozitivul acesteia, iar autoritatile nu pot repune in discutie problema solutionata prin hotararea definitiva.
In plus fata de cele mentionate anterior, in cauza Amuraritei contra Romaniei, CEDO a stabilit ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6.1 trebuie interpretat prin prisma preeminentei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Conventiei, principiu enuntat in preambulul Conventiei.
Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca solutiile definitive date de instantele judecatoresti sa nu mai poata fi contestate.
Pentru respectarea acestui principiu statele trebuie sa depuna diligente pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe si sa interzica redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceeasi problema.
Asadar, instantele sesizate ulterior nu ar fi trebuit sa mai repuna in discutie constatarile jurisdictiilor anterioare.
In concluzie, CEDO a stabilit ca instantele sunt obligate sa tina cont de constatarile de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea in discutie a situatiei solutionate definitiv prin alte hotarari constituind o incalcare a art. 6.1 din Conventie.
Asa cum s-a subliniat si prin sentinta comerciala nr. 559/27.05.2009, pronuntata de Tribunalul B. - Sectia Comerciala, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat in mai multe randuri (cauzele Driha contra Romaniei, Paduraru contra Romaniei, Beian contra Romaniei, Statos Pintio contra Portugaliei, Baranowski contra Poloniei, Sovtransanto Holding contra Ucrainei), impune concluzia ca principiul securitatii juridice constituie unul dintre elementele fundamentale ale societatii, iar incertitudinea jurisprudentiala este de natura sa reduca increderea justitiabililor in sistemul judiciar si contravine acestui principiu.
In drept s-a invocat art. 322, alineat 7 Cod de Procedura Civila.
Intimatul C.S. prin intampinare a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Apreciaza cererea de revizuire netemeinica si nelegala.
a) pentru a fi incidenta institutia autoritatii de lucru judecat trebuie sa existe pe langa identitate de parti si identitate de obiect. Or, in dosarul constituit separat conform normelor de procedura - nr. 105/111/2012 - s-a judecat suspendarea actului administrativ atacat, iar celalalt dosar nr. 105/111/2012* a avut ca obiect anularea actului administrativ si acordarea de compensatii.
b) Pentru a solutiona dosarul de suspendare instanta a avut in vedere dispozitiile art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 analizand daca exista un caz justificat, daca exista pericol in ce priveste producerea unei pagube iminente. in acest dosar instanta nu a analizat fondul cauzei, ci a analizat aparenta dreptului invocat pentru a putea decide asupra incidentei dispozitiilor legale privind suspendarea.
c) Pe de alta parte, pentru a solutiona dosarul privind fondul cauzei, s-au administrat probele, cauza suferind amanari succesive pentru a se administra probatoriul (interogatorii, inscrisuri). Temeiul de drept al actiunii in anularea actului administrativ - art. 8 din Legea nr. 554 din 2004 - este diferit de cel al actiunii in suspendarea aceluiasi act - deci nu poate fi vorba de doua decizii contradictorii.
d) Cu atat mai mult nu poate constitui motiv de revizuire "contradictia" dintre hotararea data de instanta de fond si cea data de instanta de recurs.
Intimata UNIVERSITATEA DIN O. prin intampinare a invocat exceptia tardivitatii actiunii, exceptia inadmisibilitatii cererii de revizuire si pe cale de consecinta sa respingerea cererii ca inadmisibila. Pe fond solicita respingerea cererii ca neintemeiata si mentinerea ca temeinica si legala a deciziei pronuntata de Curtea de Apel O.
Cu privire la exceptia tardivitatii formularii cererii de revizuire, invedereaza ca de la data ultimei hotarari, a carei revizuire se solicita, si anume decizia nr. 3299/CA/2013-R pronuntata in sedinta publica din data de 16.10.2013 de catre Curtea de Apel O. si pana la introducerea cererii revizuientilor inregistrata la Registratura instantei la data de 3 martie 2014 a trecut o luna, fost depasit termenul legal de depunere a cererii de revizuire de o luna prevazut de art. 324 alin. (1) pct. 1 Cod de procedura civila.
Asupra exceptiei inadmisibilitatii cererii de revizuire arata ca in prezenta cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute cumulativ de art. 322 pct. 7 din Cod de procedura civila pentru admisibilitatea cererii; pentru existenta motivului de revizuire prevazut de art. 322 pct.7 este necesar sa existe identitate de parti, de cauza si de obiect cu alte cuvinte conditiile caracteristice autoritatii de lucru judecat. Potrivit art. 1201 Cod civil, "este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor, in aceeasi calitate".
In speta nu exista aceasta identitate de obiect si nici contrarietate intre dispozitive.
Ca urmare nu exista tripla identitate de parti, obiect si cauza si nici contrarietate intre dispozitivele deciziilor date de Curtea de Apel O. cum gresit sustin revizuientii.
Fiind vorba de hotarari prin care s-au solutionat actiuni cu obiecte diferite: suspendare act administrativ si anularea act administrativ, in speta nu sunt indeplinite conditiile pentru existenta motivului de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 Cod de procedura civila.
Or, in speta, desi intre cele doua cauze exista identitate de parti, nu este data identitatea de obiect ( suspendare si anulare) si nici de cauza, astfel incat nu sunt indeplinite cumulativ cerintele art. 1201 Cod civil Si art. 322 pct. 7 Cod procedura civila.
Analiza textelor de lege releva cu certitudine ca cererea de revizuire nu este admisibila atunci cand contrarietatea exista intre o hotarare prin care s-a admis cererea de suspendare a actului administrativ atacat si o hotarare pronuntata pe calea dreptului comun, intrucat hotararea pronuntata in temeiul art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 nu are putere de lucru judecat in procesul asupra fondului; nu reprezinta hotarari definitive potrivnice in sensul art. 322 pct. 7 Cod procedura civila.
In interpretarea textului legal citat, obiect al revizuirii il poate constitui numai hotarare prin care instanta a rezolvat fondul pretentiei deduse judecatii, iar prin Decizia nr. 4131/CA/2012-R instanta de recurs nu a rezolvat fondul pretentie judecati. Avand in vedere ca revizuirea este o cale extraordinara de atac, acesta poate fi exercitata numai pentru motivele limitativ prevazute in art. 322 Cod procedura civila, solicita sa se constate ca motivul invocat prin cererea de revizuire nu se incadreaza in conditiile prevazute de art. 322 pct. 7 Cod de procedura civila si pe cale de consecinta sa se dispuna admiterea exceptia inadmisibilitatii cereri de revizuire.
Pe fondul cauzei solicita respingerea cererii ca neintemeiata.
Prin Decizia nr. 4131/CA/2012-R pronuntata in Dosarul nr. 105/111/2012, a Curtii de Apel O., instanta s-a pronuntat asupra recursurilor formulat de recurenti - parati impotriva Sentintei nr. 1460/CA/2012, pronuntata in dosarul nr. 105/111/2012 a Tribunalului avand ca obiect suspendare act administrativ, prin care instanta de recurs a dispus mentinerea in totalitate a dispozitiile sentintei recurate, respective: "....suspendarea executarii actelor administrative atacate pana la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunii in fond, iar prin Decizia nr. 3299/CA/2013-R, pronuntata in Dosarul nr.105/ 111/ CA/ 2013 - R a Curtii de Apel O., instanta de recurs a admis recursurile declarate de recurentii-parati impotriva Sentintei civile nr. 333 l/C A/2013 pronuntata in dosarul nr. 105/111/2012 a Tribunalului B., avand ca obiect anulare act administrativ, pe care a modificat-o in parte in sensul respingerii actiunii formulate de reclamanti sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate...;
Impotriva Deciziei nr. 1460/CA/2012-R revizuentii au formulat cerere de revizuire intemeiata in drept pe prevederile art.322 pct. 7 din Cod de procedura civila.
Articolului 322 pct. 7 Cod procedura civila prevede conditiile care trebuie indeplinite pentru invocarea acestui motiv "Daca exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate" pentru existenta motivului de revizuire prevazut de art. 322 pct.7 este necesar sa existe identitate de parti, de cauza si de obiect cu alte cuvinte conditiile caracteristice autoritatii de lucru judecat. Potrivit art. 1201 Cod civil, "este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor, in aceeasi calitate".
In prezenta cauza, nu sunt indeplinite cerinta triplei identitati intre cele doua hotarari, instanta nu au solutionat aceleasi cereri (anulare act administrativ si suspendare act administrativ), dar au fost pronuntate in aceeasi cauza.
Motivul de revizuire intemeiat pe art. 322 pct. 7 Cod procedura civila, invocat in prezenta cauza, presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: existenta unor hotarari definitive contradictorii, pronuntate in aceeasi pricina, dar in dosare diferite. Pentru ca aceasta cale extraordinara de atac are drept scop principal remedierea erorilor determinate de nesocotirea principiului autoritatii de lucru judecat, finalitate ce nu poate fi nesocotita.
Cele doua hotarari confruntate nu cuprind dispozitii potrivnice, au fost pronuntate asupra unor cereri diferite, in stadii succesive ale contenciosului administrativ si in conditii de contradictorialitate diferite.
In ceea ce priveste, insa, inadmisibilitatea cererii de revizuire arata ca pentru ca motivul de revizuire intemeiat pe art. 322 pct. 7 Cod de procedura civila sa determine retractarea celei de-a doua hotarari judecatoresti despre care se sustine ca ar fi incalcat autoritatea de lucru judecat a unei hotarari definitive anterioare, trebuie sa fie indeplinite in mod cumulativ mai multe conditii: sa existe hotarari judecatoresti definitive, acestea sa fie potrivnice (respectiv dispozitivul lor sa cuprinda masuri care nu se pot aduce la indeplinire), sa existe tripla identitate de parti, obiect si cauza, iar in cel de-al doilea proces sa nu se fi invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, ori daca aceasta a fost ridicata, sa nu fi format obiect de dezbatere.
In aceste conditii, cum admisibilitatea revizuirii se apreciaza inclusiv sub aspectul incadrarii criticilor in motivele prevazute de art.322 Cod procedura civila, nefiind deci suficienta indicarea numai a temeiului de drept. Solicita instantei sa dispuna respingerea cererii de revizuire ca neintemeiata fata de dispozitiile legale precizate.
In speta, nu este indeplinita nici conditia referitoare la neinvocarea exceptiei autoritatii de lucru judecat, respectiv a nediscutarii acesteia in cel de-al doilea proces.
In drept a invocat disp. art. 103, art.322 pct. 7 art.,art. 324, art. 326 si urmatoarele din Cod procedura civila.
Intimatul Ministerul Educatiei Nationale prin intampinare a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, raportat la temeiul legal invocat, respectiv art. 322 alin. (5) si (7) Cod procedura civila.
Inscrisurile de care revizuientii se prevaleaza nu sunt relevante in prezenta cauza, nu au nici un fel de legatura cu speta dedusa judecatii si prin urmare nu pot fi retinute ca inscrisuri doveditoare in sensul prevazut de art. 322(5) Cod procedura civila. De asemenea revizuientii nu justifica in nici un fel invocarea art. 322(7) Cod procedura civila, nu fac dovada existentei nici unei hotarari definitive potrivnice date de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate.
Deciziile instantelor mentionate de catre revizuienti in argumentare cererii nu se refera la "aceeasi pricina". Prin Decizia nr.4131/CA/2012 din 14.11.2012 Curtea de Apel O. pronunta o hotarare raportat la o cerere de suspendare in timp ce prin Decizia 3699/CA/2013 Curtea de Apel O. se pronunta in sensul respingerii cererii de anulare a actului administrativ ca neintemeiata. Nu sunt astfel indeplinite conditiile cerute de legiuitor, nu ne aflam situatia existentei unei identitati de cauze.
Sustinerile reclamantilor sunt de fapt sustineri de fond, fara nici o legatura cu motivele unei cereri de revizuire.
Avand in vedere cele expuse solicita respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila.
In drept a invocat disp. art. 115, 326 (3)Cod de procedura civila.
Examinand, cu prioritate, in temeiul prevederilor art. 137 Cod procedura civila, exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel O., invocata de revizuientii D.S.P., M.F., D.M.F.F., C.A. si M.G., instanta a apreciat-o ca fiind intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
In conformitate cu prevederile art. 322 punctul 7 Cod procedura civila: "revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:
7. daca exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate".
Articolul 323 alin. 2 din acelasi cod prevede:
" In cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va indrepta la instanta mai mare in grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotararile potrivnice_".
Cum in speta, hotararile considerate de revizuienti ca fiind potrivnice, respectiv Decizia nr.3699/CA/16.10.2013-R si Decizia nr. 4131/14.11.2012, au fost pronuntate de Curtea de Apel Oradea, instanta, in temeiul prevederilor art. 137 Cod procedura civila, cu raportare la prevederile art. 322 pct.7 si 323 alin. 2 Cod procedura civila, a admis exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel O., invocata de revizuienti si a declinat competenta de solutionare a cererii de revizuire in favoarea I.C.C.J, instanta mai mare in grad fata de instanta care a pronuntat hotararile potrivnice.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.; Revizuire
124 - Decizie nr. 124 din data de 23.04.2015PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Actiune introdusa de debitoare, prin administrator special, in cadrul procedurii de insolventa, impotriva uneia din creditoare, prin care solicita deblocarea accesului la bunurile sale, retinute in spatiile creditoarei. Compet - Decizie nr. 123 din data de 23.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Actiune in anularea certificatului de inmatriculare al societatii parate, intemeiata pe schimbarea destinatiei imobilului in care isi desfasoara activitatea, fara acordul vecinilor, deranjul fonic produs de activitate si pe - Decizie nr. 116 din data de 21.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar. Obligatia judecatorului-sindic de a determina cuantumul creantei contestate, neputand lasa in sarcina administratorului judiciar determinarea cuantumului, cata vreme acesta si-a spus parerea - Decizie nr. 112 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Inscriere provizorie a creantei. Necesitatea administrarii de probe. Momentul in care trebuie incuviintata administrarea de probe, de catre judecatorul sindic. - Decizie nr. 111 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Cerere de sesizare din oficiu a judecatorului sindic privind inlocuirea administratorului judiciar. Posibilitatea creditorilor de a obtine schimbarea administratorului judiciar doar in conditiile prevazu - Decizie nr. 108 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie la tabel preliminar. Necercetarea fondului cauzei. Obligatia judecatorului sindic de a analiza fondul pretentiilor in cazul in care intre debitoare si creditoare a existat un litigiu, suspendat in baza art. 36 di - Decizie nr. 83 din data de 30.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Recurs. Dizolvare societate comerciala. Cerere de repunere in termenul de declarare a recursului, intemeiata pe necomunicarea legala a sentintei atacate cu recurenta parata. Momentul inceperii termenului de recurs. Recurs tardiv - Decizie nr. 77 din data de 24.04.2015
Apel. Procedura insolventei. Confirmare plan de reorganizare. Aprecierea ca si vot pozitiv a votului unui creditor in sensul votarii planului, cu conditia ca toate obligatiile nascute dupa data intrarii in insolventa (necuprinse in graficul de rambursare) - Decizie nr. 152 din data de 21.05.2015
Apel. Actiune in constatarea inexistentei dreptului unei persoane fizice de a reprezenta o societate comerciala, in conditiile in care acest drept i-a fost conferit printr-un contract de munca, contrar prevederilor Actului constitutiv al societatii. Admis - Decizie nr. 150 din data de 20.05.2015
Apel. Actiune in constatarea nulitatii absolute a unor clauze din contractele de credit, introdusa de mai multi reclamanti cu domicilii sau sedii in diferite localitati din tara, impotriva aceleasi banci parate, in temeiul unor contracte de credit diferit - Decizie nr. 146 din data de 14.05.2015
Apel. Procedura insolventei. Contestatie la tabelul preliminar de creante si la tabelul preliminar modificat de creante. Imposibilitatea analizarii, pe calea contestatiei la tabelul preliminar de creante, a incidentei prevederilor art. 117-118 din Legea n - Decizie nr. 142 din data de 07.05.2015
Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vanzarea bunului garantat, formulata de creditori salariati. Distribuirea sumelor obtinute in functie de categoria din care fac parte creditorii contestatori, si - Decizie nr. 94/C din data de 12.05.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de protectie a creantei formulata de creditorul garantat, intemeiata pe prevederile art. 39 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/ 2006. Inadmisibilitatea cererii. Posibilitatea formularii doar a unei cereri de ridicare a sus - Decizie nr. 91/C din data de 25.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabel. Creanta tardiva. Valabilitatea notificarii deschiderii procedurii,comunicata la sediul organului fiscal care administreaza creanta bugetara, chiar daca acesta nu are personalitate juridica. - Decizie nr. 83/C din data de 24.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar de creante formulata impotriva creantei organului fiscal, constatata prin decizie de impunere, contestata pe calea contestatiei administrative, care a fost suspendata pana la solutionarea plan - Decizie nr. 79/C din data de 12.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor impotriva unei societati dintr-un grup. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 183 si urmatoarele din Legea nr. 85/ 2014 - Decizie nr. 67/C din data de 10.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor si de conexare la cererea similara formulata anterior de debitor, in temeiul Legii nr. 85/ 2014. Judecarea cererii debitorului, la care s-a conexat cererea creditorulu - Decizie nr. 65/C din data de 04.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor. Calculul cvorumului si al majoritatii creantelor facut de administratorul judiciar, raportat la un tabel definitiv rectificat, intocmit si neafisat la usa instantei. Con - Decizie nr. 59/C din data de 31.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Cerere de inscriere creanta nascuta in cursul procedurii in tabelul suplimentar de creante, respinsa de administratorul judiciar. Contestatie la raportul de activitate al administratorului judiciar, admisa de judecatorul sin - Decizie nr. 57/C din data de 24.03.2015