Act de autoritate publica. Anulare decizie de impunere obligatii fiscale - art. 5 din Legea nr. 36/1991 - art. 126 din Legea nr. 571/2003 - art. 128 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 - art. 130 din Legea nr. 571/2003

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV.

Act de autoritate publica. Anulare decizie de impunere obligatii fiscale
- art. 5 din Legea nr. 36/1991
- art. 126 din Legea nr. 571/2003
- art. 128 alin. 1 din Legea nr. 571/2003
- art. 130 din Legea nr. 571/2003

Astfel cum rezulta din actele dosarului, societatea reclamanta a fost infiintata in conformitate cu prevederile Legii 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura. Potrivit prevederilor art. 5 din lege, societatea agricola este o societate de tip privat, cu capital variabil si un numar nelimitat si variabil de asociati, avand ca obiect exploatarea agricola a pamantului, uneltelor, animalelor si altor mijloace aduse in societate, precum si realizarea de investitii de interes agricol.
De asemenea, potrivit art. 6, uneltele agricole si alte utilaje, mijloacele materiale si banesti, precum si animalele pot fi aduse in societate, in proprietatea sau numai in folosinta acesteia, dupa caz. Terenurile agricole se aduc numai in folosinta societatii, asociatii pastrandu-si dreptul de proprietate asupra acestora.
In fapt, pentru folosinta pamantului adus in asociatie, membrii asociati ridica o parte din produsele obtinute de pe urma exploatarii terenurilor, potrivit hotararii adunarii generale a asociatilor.
Intrebarea care se pune in speta de fata este daca contravaloarea acestor produse poate sta la baza calcularii TVA, altfel spus daca operatiunea efectuata de societatea agricola este una impozabila. Pentru a raspunde la aceasta chestiune, se impun a fi analizate prevederile Codului fiscal referitoare la operatiunile care intra in sfera de aplicare a TVA. Or, din acest punct de vedere, se va retine ca, potrivit art. 126 din Legea 571/2003, in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprind operatiunile care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
  a) operatiunile care, in sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, in sfera taxei, efectuate cu plata;
  b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi in Romania, in conformitate cu prevederile art. 132 si 133;
  c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 127 alin. (1), actionand ca atare;
  d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice prevazute la art. 127 alin. (2).
Potrivit art. 128 alin. 1 din lege, este considerata livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar.
De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 130 din Codul fiscal in cazul unei operatiuni care implica o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii in schimbul unei livrari de bunuri si/sau prestari de servicii, fiecare persoana impozabila se considera ca a efectuat o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii cu plata.
Rezulta, deci, ca esential este sa fi intervenit transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, iar din acest punct de vedere, nu se poate retine ca, prin produsele distribuite de societatea agricola membrilor sai asociati, s-a realizat un transfer al dreptului de proprietate de la societate catre acestia, cata vreme pamantul a ramas in proprietatea membrilor cooperatori, nefiind niciodata al societatii agricole, sustinerea recurentei potrivit careia produsele acordate trec din proprietatea societatii agricole in proprietatea asociatilor fiind nefondate. Prin urmare, contravaloarea acestor produse nu poate sta la baza calcularii TVA.
Nu sunt incidente nici prevederile art.130 din Codul fiscal, mai sus aratate, si nici pct. 8 alin. 1 din Titlul VI Cap. IV din HG 44/2004 actualizata, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003, potrivit carora operatiunile prevazute la art. 130 din Codul fiscal, includ orice livrari de bunuri/prestari de servicii a caror plata se realizeaza printr-o alta livrare/prestare, precum plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a serviciului de prelucrare/obtinere a produselor agricole sau plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.
Se observa, insa, ca textele legale mentionate reglementeaza o alta situatie, care nu se regaseste in speta, caci nu este vorba de nici de o livrare de bunuri, nici de o prestare de servicii pentru obtinerea si/sau prelucrarea produselor agricole din partea membrilor asociati si nici de o plata a arendei, produsele distribuite acestora de catre societatea agricola in raport de suprafata de teren detinuta s-a facut in temeiul calitatii lor de proprietari ai acestor terenuri si membri in societate, neavand la baza o prestare de servicii cu plata in natura.
Nu se poate retine nici ca membrilor asociati nu li se cuvin produsele, in temeiul art. 484 Cod civil, pe considerentul ca acestia nu au achitat cheltuielile efectuate cu lucrarile pentru obtinerea produselor primite, intrucat, asa cum a aratat chiar recurenta, acestora nu li s-a acordat decat o cota parte din produsele obtinute de pe terenul adus in folosinta, restul fiind utilizat de catre societate, evident, si pentru obtinerea de venituri in scopul achitarii acestor lucrari.
Fata de aceste considerente, retinand ca sentinta pronuntata este legala si temeinica, instanta interpretand corect textele de lege aplicabile cauzei, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat.

Decizia nr. 1459/CA/19.05.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 3845/83/CA/2013

Prin sentinta nr. 5905 /CA/ 12.12.2013 Tribunalul S.M. a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta S. A. P. T., cu sediul in T., str. V. nr.xxx/x, jud. S.M., in contradictoriu cu parata D.G.F.P. S.M., cu sediul in S.M., P-ta R., nr.x-x, jud. S.M., in sensul ca:
A anulat Decizia nr. 24/29.04.2013 emisa de parata privind modul de solutionare a contestatiei nr. XXXX/20.02.2013, a admis contestatia reclamantei si in consecinta:
 A dispus anularea Deciziei de impunere nr. F-SM xxx/11.02.2013 emisa de parata.
A obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 4,3 lei, cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta parata D.G.F.P. C.-N. - PRIN A.J.F.P. S.M. solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii.
Organele de inspectie fiscala au constatat ca societatea a efectuat pentru realizarea productiei, lucrari agricole, respectiv arat, insamantat, aplicarea de tratament cu ingrasamant, recoltare, fata de care s-au inregistrat cheltuieli si de asemenea s-a dedus TVA aferenta achizitiilor necesare desfasurarii activitatii societatii. Ca atare productia realizata apartine societatii fiind inregistrata in acest mod si in evidenta contabila a societatii agricole, aceasta avand dreptul de proprietate asupra produselor agricole recoltate. Tinand cont de prevederile legale mentionate mai sus, se constata ca acordarea bunurilor rezultate din exploatarea terenurilor asociatilor este o operatiune impozabila intrucat are loc transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor din proprietatea societatii agricole in schimbul dreptului de folosinta asupra pamantului, terenul fiind exploatat de catre SA P. T. ca un proprietar de drept.
In urma inspectiei fiscale s-a constatat ca o parte din membrii asociati au solicitat acordarea de produse in natura, iar o parte au convenit la acceptarea incasarii contravalorii in numerar a produselor agricole cuvenite conform statutului si a adunarii generale anuale obligatorii. In situatia membrilor asociati care au acceptat acordarea in natura de produse agricole, organul de inspectie fiscala a procedat la colectarea TVA aferenta produselor agricole acordate tinand cont atat de prevederile legale mentionate anterior cat si de prevederile art. 134 alin (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare :" Faptul generator intervine la data livrarii bunurilor sau la data prestarii serviciilor, cu exceptiile prevazute in prezentul capitol".
Organele de inspectie fiscala subliniaza ca in mod contrar celor prezentate de reclamant, membrii asociati ai SA P. T. nu lucreaza in mod comun pamanturile aduse in folosinta acesteia, majoritatea membrilor asociati nu participa la lucrarile pamantului, acestea fiind efectuate de salariatii societatii agricole, acestia fiind remunerati prin salar (in numerar), motiv ce sustine starea de fapt prezentata de echipa de inspectie fiscala.
Tinand cont de data acordarii produselor catre membrii asociati, organul de inspectie fiscala a procedat la colectarea TVA aferenta produselor acordate in natura, in suma de 16.440 lei.
Intimata S. A. P. T. prin intampinare a solicitat respingerea recursului.
Organul fiscal combate hotararea Tribunalului S.M. pe baza recursului declarat pe baza adresei nr. 16473 din 23.01.2014, insa fara sa aduca in cadrul recursului motive noi, neavute in vedere de catre instanta, la admiterea actiunii formulata de reclamanta SOCIETATEA AGRICOLA P. T.
Parata in cuprinsul recursului, prezinta aceleasi argumente, ca si in cadrul sedintelor avute la Tribunalul S.M., insa vorbeste in cadrul recursului despre o alta Sentinta Civila cu nr. 3895/CA si de un alt dosar cu nr. 4392/83/2011,c are documente nu apartin SOCIETATII AGRICOLE P. T.
Referitor la obligatiile fiscale contestate, instanta a constatat ca organele fiscale au interpretat in mod gresit dispozitiile legale in materie, atunci cand au apreciat, ca operatiune de distribuire a unor produse in natura catre asociatii societatii agricole reprezinta o livrare de bunuri in sensul prevazut de lege. Astfel, potrivit art.128 alin. 1 din Legea nr. 571/ 2003 este considerata livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar. Caracteristic societatilor agricole, forma de organizare in care se afla si reclamanta este faptul ca, potrivit art. 5 din Legea nr. 36/1991, acestea au ca obiect exploatarea agricola a pamantului agricol a uneltelor, animalelor si altor mijloace aduse in societate, precum si realizarea de investitii in interes agricol. Potrivit art. 6 si 8 din aceeasi lege, terenurile agricole se aduc numai in folosinta societatii, asociatii pastrandu-si dreptul de proprietate asupra acestora.
In speta, nu suntem in prezenta unor transfer al dreptului de proprietate asupra produselor agricole de la societatea agricola catre membrii acesteia, care au adus pamant in societate numai in folosinta, iar produsele rezultate din exploatarea acestor terenuri, nefiind proprietatea societatii, ci a persoanelor care pastreaza dreptul de proprietate asupra terenurilor si care au fost de acord ca in schimbul dreptului de folosinta asupra acestora sa primeasca o cota prevazuta din produse, distribuirea acestora catre asociati facandu-se in mod gratuit, functie de suprafata de teren adusa in societate. Prin urmare ele nu constituie o livrare de bunuri, in sensul Legii nr. 571/2003.
In consecinta, instanta retine ca organele fiscale au interpretat eronat natura juridica a operatiunilor efectuate de catre reclamanta, stabilind in mod nelegal obligatia de plata a TVA in suma de 16.440 lei.
Totodata organul de control a apreciat, ca forma juridica a societatii este societate comerciala pe actiuni, iar in realitate forma juridica a societatii agricole, conform art. 5 din Legea nr. 36/ 1991 este societatea agricola care nu are caracter comercial, astfel nu sunt aplicabile prevederile Codului Fiscal aprobat prin Legea nr.571/ 2003 cu privire la obligatiile fiscale stabilite de organul de control. Precizeaza si prevederile noilor reglementari aparute, referitoare la acordarea in mod gratuit pana la suprafata de 2 ha teren agricol, a produselor agricole care asigura proprietarilor de pamant, venituri pentru o existenta minima.
Referitor la faptul ca societatea si-a exercitat dreptul de deducere a TVA aferente achizitiilor de bunuri si servicii destinate realizarii produselor distribuite asociatilor, proprietarilor de terenuri, fara a colecta TVA la acordarea produselor, societatea realizeaza o cota mult mai mare de produse, din care realizeaza venituri importante, iar asupra acestor venituri colecteaza TVA si daca comparam valoarea deducerilor cu valoarea colectata, putem constata ca valoarea colectata este mult mai mare decat valoarea dedusa, astfel societatea achita sume importante la bugetul statului din aceasta valoare colectata, ca urmare bugetul statului nu este pagubit si nu se justifica stabilirea obligatiilor suplimentare pentru TVA.
Examinand sentinta recurata, raportat la motivele de recurs invocate, cat si sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedura civila, instanta a retinut ca recursul este nefondat, si l-a respins pentru urmatoarele considerente:
Astfel cum rezulta din actele dosarului, societatea reclamanta a fost infiintata in conformitate cu prevederile Legii 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura. Potrivit prevederilor art. 5 din lege, societatea agricola este o societate de tip privat, cu capital variabil si un numar nelimitat si variabil de asociati, avand ca obiect exploatarea agricola a pamantului, uneltelor, animalelor si altor mijloace aduse in societate, precum si realizarea de investitii de interes agricol.
De asemenea, potrivit art. 6, uneltele agricole si alte utilaje, mijloacele materiale si banesti, precum si animalele pot fi aduse in societate, in proprietatea sau numai in folosinta acesteia, dupa caz. Terenurile agricole se aduc numai in folosinta societatii, asociatii pastrandu-si dreptul de proprietate asupra acestora.
In fapt, pentru folosinta pamantului adus in asociatie, membrii asociati ridica o parte din produsele obtinute de pe urma exploatarii terenurilor, potrivit hotararii adunarii generale a asociatilor.
Intrebarea care se pune in speta de fata este daca contravaloarea acestor produse poate sta la baza calcularii TVA, altfel spus daca operatiunea efectuata de societatea agricola este una impozabila. Pentru a raspunde la aceasta chestiune, se impun a fi analizate prevederile Codului fiscal referitoare la operatiunile care intra in sfera de aplicare a TVA. Or, din acest punct de vedere, se va retine ca, potrivit art. 126 din Legea 571/2003, in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprind operatiunile care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
  a) operatiunile care, in sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, in sfera taxei, efectuate cu plata;
  b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi in Romania, in conformitate cu prevederile art. 132 si 133;
  c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 127 alin. (1), actionand ca atare;
  d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice prevazute la art. 127 alin. (2).
Potrivit art. 128 alin. 1 din lege, este considerata livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar.
De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 130 din Codul fiscal in cazul unei operatiuni care implica o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii in schimbul unei livrari de bunuri si/sau prestari de servicii, fiecare persoana impozabila se considera ca a efectuat o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii cu plata.
Rezulta, deci, ca esential este sa fi intervenit transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, iar din acest punct de vedere, nu se poate retine ca, prin produsele distribuite de societatea agricola membrilor sai asociati, s-a realizat un transfer al dreptului de proprietate de la societate catre acestia, cata vreme pamantul a ramas in proprietatea membrilor cooperatori, nefiind niciodata al societatii agricole, sustinerea recurentei potrivit careia produsele acordate trec din proprietatea societatii agricole in proprietatea asociatilor fiind nefondate. Prin urmare, contravaloarea acestor produse nu poate sta la baza calcularii TVA.
Nu sunt incidente nici prevederile art.130 din Codul fiscal, mai sus aratate, si nici pct. 8 alin. 1 din Titlul VI Cap. IV din HG 44/2004 actualizata, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003, potrivit carora operatiunile prevazute la art. 130 din Codul fiscal, includ orice livrari de bunuri/prestari de servicii a caror plata se realizeaza printr-o alta livrare/prestare, precum plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a serviciului de prelucrare/obtinere a produselor agricole sau plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.
Se observa, insa, ca textele legale mentionate reglementeaza o alta situatie, care nu se regaseste in speta, caci nu este vorba de nici de o livrare de bunuri, nici de o prestare de servicii pentru obtinerea si/sau prelucrarea produselor agricole din partea membrilor asociati si nici de o plata a arendei, produsele distribuite acestora de catre societatea agricola in raport de suprafata de teren detinuta s-a facut in temeiul calitatii lor de proprietari ai acestor terenuri si membri in societate, neavand la baza o prestare de servicii cu plata in natura.
Nu se poate retine nici ca membrilor asociati nu li se cuvin produsele, in temeiul art. 484 Cod civil, pe considerentul ca acestia nu au achitat cheltuielile efectuate cu lucrarile pentru obtinerea produselor primite, intrucat, asa cum a aratat chiar recurenta, acestora nu li s-a acordat decat o cota parte din produsele obtinute de pe terenul adus in folosinta, restul fiind utilizat de catre societate, evident, si pentru obtinerea de venituri in scopul achitarii acestor lucrari.
Fata de aceste considerente, retinand ca sentinta pronuntata este legala si temeinica, instanta interpretand corect textele de lege aplicabile cauzei, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat.