ABUZ DE INCREDERE. FURT. DIFEREN?E. SITUA?IE PREMISA. LIPSA CONSIM?AMANTULUI. MAJORAREA PRETENE?IILOR CIVILE IN FA?A INSTAN?EI DE APEL.

Domeniu: Infrac?iuni. Furt. Abuz de incredere.
Aspecte de drept procesual. Ac?iunea civila in apel


ABUZ DE INCREDERE. FURT. DIFEREN?E. SITUA?IE PREMISA. LIPSA CONSIM?AMANTULUI. MAJORAREA PRETENE?IILOR CIVILE IN FA?A INSTAN?EI DE APEL.

(decizia penala nr. 435/A/10.03.2016 a Cur?ii de Apel Bucure?ti- Sec?ia a II-a Penala, dosar nr. 8856/1748/2014)

Prin sentinta penala nr.394 pronuntata de Judecatoria Cornetu la data de 30.10.2015 in baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronuntata de Curtea Constitutionala, s-a constatat ca legea penala mai favorabila este Codul penal in vigoare.
In baza art. 386 alin. 1 C.p.p. s-a schimbat incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina inculpatului S.D.K. din infractiunea de abuz de incredere, prev. de art. 238 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p., in infractiunea de furt calificat, prevazuta de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 3 lit. e) C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p.
In baza art. 396 alin. 1 si 2 C.p.p. a fost condamnat inculpatul S.D.K. la pedeapsa de 6 (sase) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1 – art. 229 alin. 3 lit. e) C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p.
S-a constatat ca fapta pentru care a fost condamnat inculpatul a fost savarsita in stare de recidiva postcondamnatorie fata de pedeapsa de 3 (trei) ani si 9 (noua) luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 401/10.04.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 626/29.02.2012 a I.C.C.J. – Sectia penala.
In baza art. 105 alin. 1 C.p. a fost anulata liberarea conditionata dispusa prin sentinta penala nr. 1005/10.06.2015 a Judecatoriei Gaesti, definitiva prin necontestare la data de 16.06.2015.
In baza art. 43 alin. 1 C.p. pedeapsa de 6 (sase) ani inchisoare stabilita prin sentinta s-a adaugat la restul ramas neexecutat din pedeapsa de 3 (trei) ani si 9 (noua) luni aplicata prin sentinta penala nr. 401/10.04.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II a Penala, respectiv la 571 zile, in final inculpatul S.D.K. executand o pedeapsa de 6 (sase) ani si 571 (cinci sute saptezeci si unu) zile inchisoare.
Pedeapsa se executa in regim de detentie in conformitate cu prevederile art. 60 Cod penal.
In baza art. 67 C.p. in referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului S.D.K. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de Codul penal la art. 64 alin. 1 lit. a) – dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, b) – dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, pentru o perioada de 2 (doi) ani dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate.
In baza art. 65 alin. 1 C.p. in referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatului S.D.K. drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) si b) C.p., ca pedeapsa accesorie din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata executata.
In baza art. 72 alin. 1 si art. 40 alin. 3 C.p. s-a scazut din pedeapsa de 6 ani si 571 zile inchisoare aplicata inculpatului durata de 08.04.2013 la 26.04.2013 cand a fost arestat in Bulgaria in vederea extradarii si de la 26.04.2013 la 16.06.2015 (perioada deja executata in baza M.E.P.I. nr. 620/01.03.2012 emis de Tribunalul Bucuresti conform sentintei penale nr. 401/10.04.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 626/29.02.2012 a I.C.C.J. – Sectia penala). 
In baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 C.p.p., s-a admis actiunea civila formulata de partea civila S.C. L. T. S.R.L. si a fost obligat inculpatul S.D.K. la plata urmatoarelor sume: 23.000 euro reprezentand contravaloarea ansamblului de vehicule format din cap tractor marca V. si semiremorca marca K., 4.327 lei si 3471 lei, reprezentand impozit achitat de partea civila pentru cele doua vehicule, aferent anului 2012, fiind lipsita de folosinta acestora, in favoarea acestei parti civile.
In baza art. 276 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul S.D.K. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de partea civila (onorariu avocat).
In baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul S.D.K. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Judecatoria a retinut ca:
Prin rechizitoriul nr. 4391/P/2012 din data de 21.10.2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Cornetu, a fost trimis in judecata inculpatul S.D.K. (aflat in executarea unei pedepse privative de libertate in Penitenciarul Bucuresti - Jilava) pentru savarsirea in stare de recidiva postcondamnatorie a infractiunii de abuz de incredere, prev. de art. 238 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p.
In actul de sesizare s-a retinut ca la data de 26.03.2012, in calitate de conducator auto angajat la S.C. L. T. S.R.L., inculpatul a efectuat o cursa de transport marfa cu autocamionul marca V. cu numar de inmatriculare si semiremorca cu numar de inmatriculare in I., iar la intoarcere nu a mai restituit autovehiculul si semiremorca persoanei vatamate A.M.C., administratorul societatii comerciale mentionate, astfel dispunand pe nedrept de acestea.
Analizand si coroborand materialul probator existent la dosarul cauzei, instanta a retinut urmatoarele:
La data de 27.04.2012 numita A.S. – administrator al S.C. L. T. S.R.L. cu sediul social in mun. Tg. J., Calea B. nr. 42, jud. G. a sesizat organele de politie cu o plangere penala impotriva inculpatului S.D.K., angajat al acestei societati in functia de conducator auto (conform contractului de munca incheiat si inregistrat sub nr. 34/23.02.2012 in registrul general de evidenta a salariatilor, f. 105-109, dosar fond) intrucat, dupa ce acesta a plecat la data de 26.03.2012 din Pitesti cu ansamblul de vehicule format din cap-tractor marca V. cu numar de inmatriculare, incarcat cu piese auto pentru autovehicule D. cu destinatia Teheran, Iran, l-a sunat pe fiul sau A.M.C. la data de 15.04.2012 comunicandu-i ca se afla in T. si are probleme cu semiremorca inmatriculata, pe care a lasat-o intr-un service din tara mentionata. In data de 25.04.2012, desi au stabilit sa mearga impreuna in T., fiul sau si inculpatul, acesta din urma nu a mai raspuns la telefon, afland ulterior ca in realitate ansamblul de vehicule nu se afla in vreun service, nefiind defect, ci ascuns de catre inculpat.
In sedinta publica din data de 23.10.2015, instanta a pus in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului S.D.K. din infractiunea de abuz de incredere in infractiunea de furt savarsita in stare de recidiva postcondamnatorie in raport de pedeapsa de 3 (trei) ani si 9 (noua) luni aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 401/10.04.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 626/29.02.2012 a I.C.C.J. – Sectia penala, intrucat inculpatul, cu ocazia deplasarii sale in Turcia, si-a insusit ansamblul de vehicule apartinand persoanei vatamate, producand un prejudiciu partii civile.
Analizand cererea de schimbare a incadrarii juridice formulate, instanta a constatat ca este intemeiata pentru urmatoarele considerente : potrivit art. 238 alin. 1 C.p., constituie infractiunea de abuz de incredere « insusirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de catre cel caruia i-a fost incredintat in baza unui titlu si cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui… ».
Din punct de vedere al laturii obiective, in speta dedusa judecatii, continutul acesteia s-a realizat prin actiunea de insusire a bunului (ansamblului de vehicule), ulterior dispunand de bun asa cum a rezultat din analiza materialului probator analizat mai sus. Problema in speta a fost ridicata de existenta titlului in baza caruia a detinut inculpatul bunul ceea ce presupune existenta unui raport juridic patrimonial in baza caruia se transmite detentia acelui bun cu obligatia restituirii sau a unei anumite folosiri. Astfel, intre inculpatul S.D.K. si partea civila S.C. L. T. S.R.L. exista un raport juridic izvorat din contractul individual de munca nr. 34/23.02.2012 (f. 105-109, dosar fond) care este un raport juridic nepatrimonial in ceea ce priveste bunul folosit de acesta pentru efectuarea transportului de marfuri. Potrivit doctrinei, raporturile juridice de munca sunt definite ca fiind acele relatii sociale reglementate de lege ce iau nastere intre o persoana fizica, pe de-o parte si, ca regula, o persoana juridica, pe de alta parte, ca urmare a prestarii unei anumite munci de catre prima, in folosul celei de-a doua care, la randul ei, se obliga sa o remunereze si sa creeze conditiile necesare prestare acestei munci.
Astfel, instanta a considerat (avand in vedere si practica judiciara) ca nu constituie infractiunea de abuz de incredere, ci infractiunea de furt fapta inculpatului S.D.K., care si-a insusit ansamblul de vehicule format din cap-tractor marca V. si semiremorca marca K. – proprietatea partii civile S.C. L. T. S.R.L. la care era angajat ca si conducator auto, deoarece inculpatul a primit acest bun pentru a-l folosi in procesul muncii, pentru efectuarea transportului de marfa, avand deci doar posesia lui fizica, ceea ce nu este de natura sa transfere pe seama sa posesia sau detentia bunului, in sensul legii. Aceste prerogative au ramas in continuare titularului dreptului, iar atitudinea inculpatului de a converti caracterul detinerii intr-o stapanire in nume propriu prin efectuarea unor acte de dispozitie, intruneste caracteristicile unei luari a bunului din posesia sau detentia altuia, in scopul insusirii pe nedrept (C.S.J. sectia penala, decizia nr. 1197/2000 in C.J. nr. 2/2002, p. 133 si in Dreptul nr. 3/2002, p. 160).
In concluzie, incadrarea corecta a faptei inculpatului S.D.K. era in prevederile art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 3 lit. e) C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p, instanta constatand ca se impune retinerea agravantei prevazuta de alin. 3 lit. e) al art. 229 C.p. intrucat se refera la furtul privind un mijloc de transport, fara a distinge intre transportul de persoane sau de marfa, fiind aplicabil adagiul latinesc „Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.
Analizand din oficiu aplicarea legii penale mai favorabile Judecatoria a apreciat ca in cauza se impune aplicarea legii penale noi din urmatoarele considerente:
Prin Legea nr. 286/2009 legiuitorul a adoptat noul Cod Penal al Romaniei pentru a raspunde necesitatilor practice care reclamau ajustari ale legislatiei penale, mesajul juridic si social al codului penal fiind intemeiat, in esenta, pe obiectivul reformarii politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuala cuprinzand o revizuire a pedepselor si o ordonare logica prin condensarea legislatiei (o serie de infractiuni din legi speciale au fost incluse in cod, unele sub forma modificata).
Potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, noua legislatie penala a intrat in vigoare la data de 01.02.2014.
Instanta a constatat ca pentru infractiunea de furt calificat ce face obiectul cauzei pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 3 la 10 ani, ale carei limite sunt considerabil mai mici fata de cele care sanctionau aceeasi fapta potrivit Codului penal de la 1969, respective de la 4 ani la 18 ani inchisoare, ceea ce atrage in mod obligatoriu aplicarea legii penale mai blande, in speta dispozitiile Codului penal in vigoare.
Din analiza materialului probator si coroborarea mijloacelor de proba administrate pe parcursul urmaririi penale si pe parcursul cercetarii judecatoresti, instanta a retinut ca s-a dovedit mai presus de orice dubiu faptul ca inculpatul S.D.K., la data de 26.03.2012, in calitate de conducator auto angajat la S.C. L. T. S.R.L. a efectuat o cursa de transport marfa cu autocamionul marca V. cu numar de inmatriculare si semiremorca cu numar de inmatriculare in I., iar la intoarcere si-a insusit ansamblul de vehicule mentionat, astfel dispunand pe nedrept de acestea, cauzand un prejudiciu partii civile de aproximativ 23.000 euro si 7798,00 lei. 
In consecinta, instanta a constatat ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpatul S.D.K..
  In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta a constatat ca persoana vatamata S.C. L. T. S.R.L s-a constituit parte civila in procesul penal cu sumele de 23.000 euro reprezentand contravaloarea capului-tractor marca V. si a semiremorcii marca K., precum si 4.327 lei, respectiv 3471 lei reprezentand impozitul platit pentru aceste vehicule incepand din anul 2012, vehicule pe care insa nu le-a putut folosi (f. 96, dosar fond).
Instanta a constatat ca in cauza sunt indeplinite cumulativ elementele raspunderii civile delictuale (fapta ilicita a inculpatului constand in sustragerea celor doua vehicule apartinand altei persoane), prejudiciul material suferit de partea civila constand in contravaloarea acestora (conform inscrisurilor existente la filele 220-240, dosar fond) si a impozitelor achitate incepand cu anul 2012 (f. 103, dosar fond), legatura de cauzalitate directa intre fapta ilicita si prejudicii, vinovatia dovedita a inculpatului, care a actionat cu intentie directa.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel, in termen legal, Parchetul de pe langa Judecatoria Cornetu, inculpatul S.D.K. si partea civila SC L. T. SRL.
Parchetul a criticat hotararea atacata pentru nelegalitate, in esenta sub aspectul gresitei schimbari a incadrarii juridice data faptei, din infractiunea de abuz de incredere in cea de furt calificat, al stabilirii legii penale mai favorabile ca fiind legea noua, in conditiile in care tratamentul sanctionator al recidivei este mult mai aspru, precum si al gresitei aplicari a dispozitiilor 72 alin. 1 si art. 40 alin 3 C.p., operandu-se in fapt o dubla deducere a aceleiasi perioade in sentinta apelata.
Inculpatul S.D.K. a aratat ca hotararea este nelegala, intrucat s-a facut in mod gresit schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina sa, din infractiunea de abuz de incredere in infractiunea de furt calificat, prevazuta de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 3 lit. e) C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p., desi lipseste elementul material al infractiunii de furt, intrucat partea civila A.C. si inculpatul au avut raporturi de munca, iar ansamblul de vehicule cu care s-a deplasat inculpatul a fost incredintat de benevol acestuia de catre angajator, in vederea efectuarii cursei pe ruta M.T. si retur. A solicitat aplicarea unei amenzi pentru infractiunea de abuz de incredere.
Partea civila SC L. T. SRL a criticat aplicarea dispozitiilor art.105 alin.1 C.p., in sensul anularii liberarii conditionate dispusa prin sentinta penala nr. 1005/10.06.2015 a Judecatoriei Gaiesti. Din coroborarea mijloacelor de proba administrate in cauza a rezultat ca inculpatul a incarcat marfa de la M. cu piese Dacia in baza CMR si a transportat-o pana in Te., confirmand ca a descarcat marfa.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor de apel invocate cat si din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea retine urmatoarele:
Prima instanta a retinut in mod corect, pe baza evaluarii probelor administrate in cauza, situatia de fapt, Curtea insusindu-si in intregime motivarea sentintei atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmand a raspunde punctual motivelor de apel formulate.
Fapta inculpatului S.D.K. care, la data de 26.03.2012, in calitate de conducator auto angajat la S.C. L. T. S.R.L. a efectuat o cursa de transport marfa cu autocamionul marca V. cu numar de inmatriculare si semiremorca cu numar de inmatriculare in I., iar la intoarcere si-a insusit ansamblul de vehicule mentionat intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz de incredere, prevazuta de art. 213 alin. 1 C. pen.1968.
Astfel, infractiunea de abuz de incredere prevazuta de art. 213 alin. 1 C. pen. 1968 consta in insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.
Nu se poate retine, in cauza, infractiunea de furt, Curtea urmand a desfiinta solutia primei instante din acest motiv, ca urmare a admiterii apelurilor declarate de Parchet si de inculpat, dat fiind ca nu suntem in prezenta luarii unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept, care constituie infractiunea de furt, ci a insusirii unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu (in speta, autovehiculul incredintat de buna voie de angajator, pentru efectuarea unui transport).
Situatia este diferita de aceea avuta in vedere la pronuntarea deciziei nr. 1197/2000 de catre fosta Curte Suprema de Justitie, sectia penala, la care face trimitere prima instanta, dat fiind ca, la momentul la care autocamionul si semiremorca au fost insusite de catre inculpat, persoana vatamata, care i le incredintase, era in continuare proprietarul acestora, spre deosebire de situatia data drept exemplu, unde o suma de bani fusese retrasa din cont in baza unei clauze de imputernicire care isi incetase valabilitatea ca urmare a decesului titularului.
In cauza este evident ca inculpatul nu a facut sa interverteasca fara drept calitatea sa de simplu detentor al unui bun mobil in aceea de proprietar al acestuia, ceea ce este specific infractiunii de abuz de incredere, nefiind indeplinita conditia privind „lipsa consimtamantului” la momentul luarii bunului, pentru ca fapta sa constituie furt.
In ceea ce priveste situatia premisa, titlul la care face referire textul de la art. 213 CP 1968 poate proveni nu numai dintr-un contract, dar si din orice situatie de fapt in baza careia se transmite detentia bunului, cu obligatia restituirii sau a unei anume folosiri.
Infractiunea a fost savarsita in stare de recidiva mare postcondamnatorie, prevazuta de art. 37 alin. 1 lit.a) C. pen.1968, respectiv dupa ramanerea definitiva si inainte de punerea in executare a pedepsei de 3 ani si 9 luni inchisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinta penala nr. 401/10.04.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 626/29.02.2012 a I.C.C.J. – Sectia penala.
Sub aspectul laturii civile, in acord cu prima instanta, Curtea apreciaza ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale - prejudiciul cert si nereparat inca, fapta ilicita, vinovatia, legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita.
Persoana vatamata S.C. L. T. S.R.L s-a constituit parte civila in procesul penal cu sumele de 23.000 euro reprezentand contravaloarea capului-tractor marca V. si a semiremorcii marca K., precum si 4.327 lei, respectiv 3471 lei reprezentand impozitul platit pentru aceste vehicule incepand din anul 2012, vehicule pe care insa nu le-a putut folosi, sume de bani pe care prima instanta l-a si obligat pe inculpat sa le plateasca partii civile. Curtea nu poate avea insa in vederea majorarea acestor pretentii in fata instantei de apel, date fiind dispozitiile art. 20 C.p.p., care interzic acest lucru.
Fata de aceste considerente, Curtea in baza art. 421 pct.2 lit.a) C.p.p., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Cornetu si de inculpatul S.D.K. impotriva sentintei penale nr. 394 din 30 octombrie 2015 a Judecatoriei Cornetu, va desfiinta in parte sentinta apelata si, rejudecand:
Va inlatura dispozitia privind schimbarea incadrarii juridice data faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul S.D.K..
In baza art. 213 alin. 1 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit.a) CP 1968 si art. 5 C.p., va condamna pe inculpatul S.D.K. la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere.
In baza art. 39 alin. 1 C. pen.  1968, va contopi pedeapsa aplicata prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani si 9 luni inchisoare si 4 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a si b CP 1968, pronuntate prin sentinta penala nr. 401/10.04.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 626/29.02.2012 a I.C.C.J. – Sectia penala, si va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, 3 ani si 9 luni inchisoare, sporita cu 3 luni, astfel ca inculpatul va executa in total 4 ani inchisoare si 4 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a si b C. pen. 1968.
In baza art. 71 C. pen. 1968, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a si b C. pen. 1968.
In baza art. 72 alin. 1 C.p., va scadea din pedeapsa aplicata inculpatului durata de 08.04.2013 la 26.04.2013 cand a fost arestat in Bulgaria in vederea extradarii si de la 26.04.2013 la 16.06.2015 (perioada deja executata in baza M.E.P.I. nr. 620/01.03.2012 emis de Tribunalul Bucuresti conform sentintei penale nr. 401/10.04.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II a Penala).
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate, care nu sunt contrare prezentei.
In baza art. 421 pct.1 lit.b) C.p.p., va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civila SC L. T. SRL.
In baza art. 275 alin.2 C.p.p., va obliga pe partea civila SC LKW TRANS SRL la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat in apel. Onorariul avocatului din oficiu, de 260 lei, se va suporta din fondurile MJ.