Necesitatea de a face dovada preluarii imobilului in perioada de referinta a legii pentru a beneficia de masuri reparatorii.

DOMENIU  - Fond funciar.
Necesitatea de a face dovada preluarii imobilului in perioada de referinta a legii pentru a beneficia de masuri reparatorii.

Pentru a putea beneficia  de masuri reparatorii in conditiile  Legii nr.  18/1991, notificatorii  trebuie sa faca dovada, printre alte aspecte, si a faptului ca acest teren a fost preluat de catre stat in perioada de referinta a legii si in mod abuziv.   Aceasta proba poate fi facuta, intr-adevar, si prin dovedirea   detinerii terenului de catre stat la un moment dat ulterior anului 1945, ceea ce prezuma preluarea abuziva, atata timp cat statul insusi nu dovedeste o modalitate de preluare fara caracter abuziv. In lipsa unor mijloace de proba concrete, inclusiv prezumtia decurgand din faptul detinerii terenului de catre stat mentionata mai sus, instanta de judecata nu poate intemeia insa o prezumtie judecatoreasca de preluare abuziva de catre stat in perioada de referinta  doar intemeiat pe faptul de notorietate al efectuarii acestui gen de preluari in perioada regimului comunist si pe faptul ca nu s-a dovedit ca a avut loc o instrainare voluntara a terenului. Faptul notoriu al efectuarii unor preluari abuzive de catre statul comunist nu este suficient pentru a extrage o prezumtie judecatoreasaca in sensul ca intr-o anumita cauza concreta    a operat o asemenea preluare.

( decizia civila nr. 147/  21 Februarie 2017 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a Civila )

 

Deliberand asupra cauzei  de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila sub nr. 24219/3/2015, la data de 29.06.2015, contestatorul  DA in contradictoriu cu intimatii Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, Primaria Comunei Bordei Verde si Comisia Locala Comuna Bordei Verde, a solicitat anularea Deciziei de invalidare nr. /26.03.2015, obligarea CNCI la emiterea unei noi Decizii de validare a dosarului de despagubiri nr. /FFCC si obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
  Prin incheierea din 25.11.2015 Tribunalul Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala  cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art.35 alin.1 din Legea nr.165/2013 prin raportare la dispozitiile art.16, 21 si 126 din Constitutie, dispunandu-se totodata suspendarea cauzei.
Prin decizia nr.43/9.02.2016 Curtea Constitutionala a respins  ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate, cauza fiind repusa pe rol la termenul din 25.05.2016, termen la care instanta a admis exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a intimatilor Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, Primaria Comunei Bordei Verde si Comisia Locala Comuna Bordei Verde.
Prin sentinta civila nr. 963/01.07.2016 pronuntata  de Tribunalul  Bucuresti Sectia a    IV-a Civila, s-a respins actiunea formulata de contestatorul  DA, in contradictoriu cu intimatii Comisia Nationala Pentru Compensarea Imobilelor,  ca neintemeiata.
Pentru   a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Tribunalul a constatat ca prin Decizia nr.  /26.03.2015, emisa de Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor s-a invalidat masura acordarii de despagubiri stabilita prin Hotararea Comisiei Judetene Braila nr.117/2007 de validare a propunerii Comisiei Locale Bordei Verde privind inscrierea suprafetei de 7,75 ha solicitata de pe urma autorului  GG in anexa nr.23 la Regulamentul  aprobat prin HG nr.890/2005 pe motiv ca nu s-a putut stabili suprafata de teren de care autorul a fost deposedat, lipsind dovada preluarii de catre stat in perioada de referinta legala.
Prin raportul de evaluare  intocmit in procedura administrativa expertul a stabilit ca valorarea terenului agricol extravilan in suprafata de 7,75 ha situat in judetul Braila localitatea Bordei Verde, sat Gabrielescu este in suma de 81.582 lei.
Tribunalul a  retinut ca raportul de evaluare intocmit intr-o astfel de procedura nu intruneste caracterele unui act administrativ de autoritate si nu poate conduce la concluzia ca inregistrare a unui raport de evaluare la ANRP si lipsa formularii de obiectiuni la acesta echivaleaza cu aprobarea raportului de catre CCSD si cu atat mai putin nu are semnificatia de "dosar aprobat" in sensul legii.
In consecinta, in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 41 alin.1 din Legea nr.165/2013, ci cele ale art.41 alin. 5 coroborate cu cele ale art.21 si art. 1 alin. (2) din Legea nr.165/2013 astfel ca parata nu era tinuta de concluziile raportului si putea sa emita o decizie de invalidare daca in urma verificarilor efectuate constata ca dosarul  nu indeplineste conditiile pentru stabilirea ca solicitantii sunt indreptatiti la acordarea de despagubiri.
In ceea ce priveste motivul care au stat la baza emiterii deciziei de invalidare tribunalul constata ca acesta este intemeiat.
In acest sens, tribunalul  a constatat ca la dosar a fost depus copie a registrului agricol al autorului solicitantilor pentru perioada 1948-1951 in care  GG figura cu suprafata de tern arabil de 7,75 ha.
De asemenea la dosar se regaseste adresa din partea Arhivelor Nationale in care se mentioneaza ca a fost identificat un tabel in care,  pentru dosarul nr.2/1948,  GG figura cu suprafata de tern arabil de 7,75 ha.
Din cele doua inscrisuri rezulta ca ultim evidenta privind detinerea terenului pentru care se solicita despagubiri este la nivelul anului 1951.
In ceea ce priveste fila din registrul agricol pentru perioada 1951-1955 depusa de dosar tribunalul constata ca acesta nu poate fi retinuta ca fiind concludenta solutionarii cauzei  avand in  vedere ca, pe de o parte poarta mentiunea ,,anulat, trecut la numarul 111,,  precum si mentiunea ,, most,, din dreptul numelui   GG , iar pe de alta parte avand in vedere ca acesta a decedat la in iunie 1952 cum sustine chiar reclamantul in raspunsul la intampinare aflat la fila 201.
Tribunalul a mai constatat ca la dosar nu a fost depusa fila  din registru corespunzatoare numarului 111 pentru a se verifica daca  in urma decesului defunctului  GG evidentierea terenului solicitat nu s-a facut pentru perioada 1952-1955 pe numele mostenitorilor.
Pe de alta parte, prin adresa nr.4531/19.11.2015 Comisia Locala de Fond Funciar Bordei Verde comunica  ca  GG nu figureaza cu cerere de intrare in CAP (aspect explicabil avand in vedere decesul intervenit in anul 1952) si ca nu detine acte din care sa rezulte ca terenul  Proprietatea domnului  GG a fost instrainat sau confiscat.
Tribunalul a mai retinut ca in raportul de expertiza invocat nu se mentioneaza amplasamentul concret al terenului,  ci se mentioneaza  doar ca se gaseste la aproximativ 1,1 km de centrul gospodaresc,  ceea ce insemna ca pe o raza de 1,1 km terenul putea fi oriunde amplasat, iar prin adresa nr.539/2014 Comisia Locala de Fond Funciar Bordei Verde comunica ca nu cunoaste vechiul amplasament al terenului in discutie. De altfel nici in ceea ce priveste inspectia efectuata in raport nu se mentioneaza ca s-ar fi inspectat un teren anume.
Faptul ca  o anumita suprafata de teren nu mai apare in evidentele administrative  pe numele unui anumite persoane nu semnifica  in mod automat ca respectiva suprafata a fost preluata de catre stat, ci in egala masura poate sa se fie rezultatul, spre exemplu, al instrainarii sau transmiteri intr-o forma sau alta catre mostenitori.
Tribunalul a mai retinut  ca depunerea dovezilor privind preluarea terenului de la autorul reclamantului prezenta importanta pentru solutionarea cererii de acordare de despagubiri avand in vedere ca, pentru a beneficia de o astfel de despagubire, reclamantul trebuia sa dovedeasca ca la data preluarii terenul se mai afla in patrimoniul acestuia, cu atat mai mult cu cat decesul  a intervenit potrivit sustinerilor reclamantului in iunie 1952, ceea ce naste prezumtia ca ulterior decesului terenul a fost evidentiat  pe numele mostenitorilor.
In consecinta, avand in vedere ca lipseste dovada preluarii de catre stat a terenului pentru care se solicita despagubiri de la defunctul  GG, tribunalul vazand si dispozitiile art.35 din Legea 165/2013  a respins actiunea formulata ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte  a  declarat, in termen legal, prezentul apel apelantul reclamant DA.
In  motivarea apelului s-au invocat, in esenta, urmatoarele:
Tribunalul nu a tinut cont de faptul ca incepand cu anul 2007 apelantul trimitea scrisori catre ANRP si Primaria comunei Bordei Verde de  trei – patru ori pe an prin care solicita lamuriri privind dosarul de despagubire, iar raspunsurile primite  erau in sensul ca singurele probleme sunt referitor la mostenitorii numitului  GA si copii ale actelor de identitate ale mostenitorilor lui  GG, de faptul ca ANRP a hotarat evaluarea imobilului si expertiza a fost efectuata, cineva platind onorariul expertului, nu s-a  aprobat interogatoriul intimatilor care ar fi putut lamuri in mare marte problemele din dosar, primaria  si ANRP nu i-au adus la cunostinta  cu ce acte  trebuia completat dosarul decat in urma demersurilor apelantului nu se tine cont de anumite inscrisuri , anume adresa nr. 36667/2014 emisa de Primaria Bordei Vale, adresa nr. 2925/2015 emisa de Comisia Locala de Fond Funciar, adresa nr. 6009/DFF/2014 emisa de ANRP, nu se tine cont de  raspunsurile date de SCAN Braila, de Primaria Bordei Vale, de Primaria Faurei prin care se confirma ca nu exista nici un  act din care sa rezulte  ca  GG ar fi instrainat terenul sau i s-ar fi confiscat sau expropriat de catre regimul comunist, nu s-a tinut cont de faptul ca in presa ulterioara lui decembrie 1989 s-a dovedit ca regimul comunist a facut o colectivizare fortata fara ca sa se semneze documente in acest sens, nu exista inscrisuri doveditoare care sa ateste predarea terenului inscris in testamentul  intocmit de  GG la stat sau ca mostenitorii au fost expropriati.
Se sustine ca  suprafetele inscrise in testament nu au fost solicitate de mostenitorii inscrisi in testament in baza Legii nr. 18/1991 si se sustine drept concluzie  ca intrucat terenul de 7,75 ha  a fost impartit la un numar mare de mostenitori si avand in vedere ca acestia trebuiau sa cedeze terenul  si sa se inscrie in CAP  si erau saraci si nestiutori de carte, nu au mai facut dezbatere succesorala, astfel incat intreaga suprafata de teren a intrat in posesia statului  fara a se mai intocmi acte.
Se sustine ca  terenurile nici nu puteau fi instrainate,  de vreme ce nu s-a facut dezbatere succesorala si oricum nu le cumpara nimeni, intrucat trebuiau cedate statului prin inscrierea la CAP  si ca in sprijinul  acestor sustineri vine si faptul  ca  descendentii mostenitorilor  trecuti in testament nu cunosteau faptul ca exista testamentul  bunicului lor  GG si de aceea nici nu au formulat cerere in baza Legii nr. 18/1991.
Solutionand apelul declarat, in raport de mijloacele de proba administrate si de criticile formulate, Curtea il constata nefondat  si, in baza art. 480 Cod procedura  civila, il va respinge  ca atare.
Curtea constata ca procedura de recunoastere a drepturilor la masuri reparatorii nu poate fi considerata finalizata decat la momentul emiterii titlului de despagubire si pana la acest moment notificatorul nu are un drept definitiv castigat, in acest fel transand Curtea Constitutionala prin decizia  nr. 269/ 2014.
Prin aceasta decizie s-a statuat ca invalidarea deciziilor emise de entita?ile investite de lege care con?in propunerea de acordare de masuri compensatorii nu pune in discutie ”atingeri aduse unui drept ca?tigat,  cata vreme decizia/dispozi?ia entita?ii investite cu solu?ionarea notificarii, con?inand propunerea de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent, confirmata prin emiterea avizului de legalitate de catre prefect, nu a produs efecte directe in patrimoniul persoanei indrepta?ite la restituire. Aceasta, deoarece pana la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor — conform Legii nr.?247/2005 — sau a deciziei de compensare in puncte de catre Comisia Na?ionala pentru Compensarea Imobilelor — ulterior intrarii in vigoare a Legii nr.165/2013-persoana indrepta?ita la restituire are o simpla expectan?a de a dobandi masurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat intr-un drept de crean?a izvorat din titlul de despagubire/decizia de compensare in puncte. In plus, Curtea observa ca deciziile autorita?ilor administrative implicate in procesul de restituire/acordare de masuri reparatorii sunt supuse in final controlului instan?ei de judecata, singura care este competenta sa se pronun?e in mod definitiv asupra existen?ei ?i intinderii dreptului de proprietate, potrivit art.35 alin.(3) din Legea nr.165/2013, putand dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii”.
De aceea, este irelevant juridic faptul ca pe durata a mai multi ani institutiile cu atributii in solutionarea notificarii nu au relevat lipsa probelor care au condus in final  la respingerea notificarii (la invalidarea masurii de acordare de despagubiri), intrucat conform Legii nr. 165/2013  ANRP are drept atributie legala  verificarea finala a dreptului de proprietate si a intinderii acestuia, putand dispune invalidarea deciziei/dispozitiei anterior emisa de catre unitatea detinatoare, fara ca in acest fel sa se aduca atingere unor drepturi castigate.
Curtea constata ca era neutila administrarea probei cu  interogatoriu, intrucat toate datele relevante referitoare la situatia celor 7,75 ha teren reiesea din actele administrate in cauza (respectiv evidentele din registrele si arhivele institutiilor referitoare la situatia proprietatii in discutie, modul de preluare de catre stat etc.).
In ce priveste continutul adreselor invocate de catre apelant, Curtea constata ca acestea nu lamuresc aspectele a caror proba nu s-a facut in cauza.
Astfel, Curtea constata ca  pentru a putea beneficia  de masuri reparatorii in conditiile  Legii nr.  18/1991, notificatorii  trebuiau sa faca dovada dreptului de proprietate al autorului lor si a faptului ca acest teren a fost preluat de catre stat in perioada de referinta a legii si in mod abuziv.
Daca nu s-a pus in discutie dovada dreptului de proprietate al autorului notificatorilor pana la nivelul anilor 1952, acesta figurand intr-adevar in registrul agricol pentru perioada 1948 – 1951 ca fiind proprietar al terenului arabil de 7,75 ha,  dupa cum si in registrul agricol pentru perioada 1951-1955 figureaza aceeasi persoana, facand proba in favoarea dreptului de proprietate al autorului  GG pana in anul decesului 1952 si a mostenitorilor acestuia dupa anul decesului 1952 si pana in anul 1955, Curtea constata ca nu s-a probat faptul preluarii abuzive de catre statul comunist in perioada de referinta a  Legii nr. 18/1991.  
 Astfel, toate inscrisurile administrate sunt in sensul ca nu s-a regasit vreo evidenta care sa ateste preluarea de catre CAP sau in orice alt mod a terenului de catre stat.
Asadar, cu inscrisurile administrate nu s-a facut dovada preluarii de catre stat a terenului, fosta proprietate a autorului apelantului, si cu atat mai mult dovada ca aceasta preluare  a avut loc abuziv  in perioada de referinta a Legii nr.18/1991.
Pe de alta parte, Curtea constata ca nu s-a facut in cauza proba amplasamentului exact al  terenului obiect al dreptului de proprietate al autorului notificatorilor, actele administrate, respectiv fisa din registrul agricol si relatiile comunicate din evidentele autoritatilor facand doar mentiune ca terenul era arabil  situat in satul Gabrielescu, Jud. Braila.
 In ce priveste raportul de evaluare  intocmit pentru imobil (f. 16 si urmatoarele dosar fond) acesta nu are la baza vreun reper care sa identifice amplasamentul fostei proprietati,  iar, pe de alta parte, Curtea constata   ca acest raport a avut drept obiectiv si este relevant doar cu privire la evaluarea terenului, nu si cu privire la stabilirea corespondentei dintre terenul inscris in registrul agricol pe numele lui GG  si terenul avut in vedere in cadrul acestei evaluari.
Asa fiind, nu poate fi retinuta aceasta modalitate de stabilire a fostului amplasament.
Se constata ca insusi notificatorii in declaratii scrise date atesta ca nu cunosc fostul amplasament al terenului proprietatea autorului lor ( f. 134, 139 dosar fond ) 
Atata timp cat nu s-a stabilit, pe baza probatoriului, care este amplasamentul fostei proprietati a numitului GG, in mod logic nu poate fi stabilit nici faptul ca acesta a fost preluat de catre stat si, de asemenea, in mod logic  nu se pune problema  stabilirii perioadei de referinta a acestei preluari si a caracterului sau abuziv.
Intr-adevar, de principiu, detinerea terenului de catre stat la un moment dat ulterior anului 1945 prezuma preluarea abuziva, atata timp cat statul insusi nu dovedeste o modalitate de preluare fara caracter abuziv.
In cauza, insa, nu poate fi aplicata aceasta prezumtie, atata timp cat  nu se dovedeste situatia de fapt a ocuparii terenului de catre stat, consecinta fireasca a faptului ca nu s-a dovedit  amplasamentul fostei proprietati.
 De aceea, este corecta sub acest aspect, atat retinerea tribunalului, cat si motivarea CNCI facuta prin decizia de invalidare, in sensul ca nu s-a facut dovada preluarii terenului de catre stat in perioada de referinta a Legii  nr. 18/1991.
Curtea nu poate intemeia o prezumtie judecatoreasca de preluare abuziva de catre stat in perioada de referinta a terenului, asa cum solicita apelantul, intemeiat pe faptul de notorietate al efectuarii acestui gen de preluari in perioada regimului comunist si pe faptul ca nu s-a putut dovedi nici ca a avut loc vreo instrainare voluntara a terenului de catre autorii notificatorilor, intrucat aceasta prezumtie nu ar fi sustinuta de fapte concrete si care sa o faca credibila. Faptul notoriu al efectuarii unor preluari abuzive de catre statul comunist nu este suficient pentru a extrage o prezumtie judecatoreasaca in sensul ca in cauza de fata a operat o asemenea preluare, iar in ce priveste inexistenta vreunei evidente referitoare la vreo instrainare efectuata de autorii reclamantului situatia este aceeasi, acest fapt nefiind suficient in logica juridica  pentru a intemeia o prezumtie judecatoreasca cu valoare de mijloc de proba.
 Curtea constata si ca toate aceste aspecte a caror proba trebuia facuta in cauza, anume probele referitoare la stabilirea amplasamentului fostei proprietati si dovada preluarii de catre stat in perioada de referinta a Legii nr. 18/1991 si a caracterului abuziv al acestei preluari, cadeau in sarcina notificatorilor. 
Pentru aceste motive, vazand ca sentinta apelata este temeinica si legala in raport de mijloacele de proba administrate,  in baza art. 480 Cod procedura  civila, va fi respins apelul,  ca nefondat .