RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Obligatie de a face. Actiune prin care se solicita delimitarea cadastrala a unitatii administrativ teritoriale si oficializarea limitelor unitatii administrativ
(Decizie nr. 316/CA din data de 02.02.2015 pronuntata de Curtea de Apel Oradea)SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Obligatie de a face. Actiune prin care se solicita delimitarea cadastrala a unitatii administrativ teritoriale si oficializarea limitelor unitatii administrativ
- Art. II din Legea nr. 133/ 2012
Potrivit art. II din Legea 133/2012 "in termen de 15 zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, documentatiile comisiilor de delimitare, in care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiectiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi inaintate prefectului judetului, de catre Agentia Nationala, prin institutiile sale subordonate. Prefectul, in termen 30 de zile de la primirea documentatiei de delimitare, initiaza concilieri sau, in caz contrar, sesizeaza instantele de contencios administrativ cu privire la actiunea privind stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale."
Din interpretarea acestei dispozitii legale rezulta ca in ipoteza in care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiectiuni de membrii comisiei de delimitare iar in fata prefectului nu se poate ajunge la o intelegere, acesta din urma este indrituit sa promoveze o actiune in stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale, actiune care este de competenta instantei de contencios administrativ.
Fata de faptul ca legiuitorul a inteles sa confere in mod expres competenta solutionarii unei astfel de actiuni unei instante judecatoresti, nu se poate retine necompetenta generala a instantelor judecatoresti.
Prin urmare, in mod gresit a retinut instanta de fond ca nu ar fi competenta general.
Pe de alta parte, contrar sustinerilor intimatelor, nu trebuie confundata necompetenta generala a instantelor judecatoresti, care se reflecta pe plan procesual in respingerea actiunii ca inadmisibila, cu exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru motive tinand de formularea unor petite care exced cadrului legal si care poate duce la aceeasi solutie de respingere a actiunii ca inadmisibila.
Fata de calificarea pe care insasi legiuitorul a dat-o actiunii intemeiata pe dispozitiile art. II din Legea 133/2012, respectiv actiune privind stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale, rezulta ca rolul instantei de contencios administrativ in solutionarea unei astfel de cauze nu este acela de a suplini consimtamantul unei parti cu privire la semnarea unui proces verbal de delimitare ci este acela de a stabili ea insasi, pe baza probatiunii propuse de parti si a celei pe care o considera necesara a fi administrata, limita teritoriala a unitatilor administrativ teritoriale in litigiu. Asadar, actiunea avuta in vedere de legiuitor este una similara actiunii in granituire din dreptul civil.
Curtea a retinut ca o astfel de calificare a actiunii nu insemna ca instanta de fond ar putea incalca principiul disponibilitatii iar in masura in care reclamantul nu solicita stabilirea limitelor unitatilor administrativ-teritoriale ci altceva, instanta este tinuta sa se pronunte asupra a ceea ce s-a cerut, fapt care poate duce la o eventuala invocare a inadmisibilitatii actiunii.
Decizia nr. 316/CA/02.02.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 9689/111/CA/2012
Prin Sentinta nr.5652/CA/18.06.2014 Tribunalul B. a admis exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti invocata de paratele PRIMARIA COMUNEI A. si CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI A.
A respins ca inadmisibila actiunea formulata de reclamanta INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI B. in contradictoriu cu paratele PRIMARIA COMUNEI A. si CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI A. si paratele PRIMARIA COMUNEI T. si CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI T., pentru delimitarea cadastrala a unitatilor administrativ-teritoriale si oficializarea limitelor unitatilor administrativ-teritoriale, continand punctele de frangere si traseele hotarului dintre cele doua unitati administrativ teritoriale.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele :
Potrivit dispozitiilor art. 159 alin. 1 Cod procedura civila, preluate in prezent de art. 129 NOUL COD DE PROCEDURA CIVILA, necompeten?a de ordine publica este incidenta in trei situa?ii. Prima dintre acestea, necompeten?a generala, este justificata in toate ipotezele in care dezlegarea litigiului ivit intre par?i nu este de competen?a instan?elor judecatore?ti.
Excep?ia de necompeten?a generala poate fi invocata de par?i sau chiar de catre judecator "in orice stare a pricinii".
Prin actiunea promovata reclamanta solicita obligarea paratelor la delimitarea cadastrala a unitatilor administrativ teritoriale si oficializarea limitelor unitatilor administrativ teritoriale, continand punctele de frangere si traseele hotarului dintre cele 2 unitati administrativ teritoriale.
Conform dispozitiilor art. 22 din Legea nr. 215/2001 republicata privind administratia publica locala "Delimitarea teritoriala a comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor se stabileste prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege si numai dupa consultarea prealabila a cetatenilor din unitatile administrativ teritoriale, respectiv prin referendum, care se organizeaza potrivit legii".
Potrivit art. 1 alin. (4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.
Dispozitiile invocate nu stabilesc in sarcina instantei de judecata competenta de a dispune cu privire la delimitarea teritoriala a comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor.
O astfel de delimitare poate fi facuta doar de legiuitor si numai dupa consultarea prealabila a cetatenilor din unitatile administrativ teritoriale, respectiv prin referendum, care se organizeaza potrivit legii. Prin urmare solutionarea cauzei ar duce la depasirea atributiilor puterii judecatoresti, prin trecerea abuziva a barierelor dintre functiile ce revin autoritatilor publice si s-ar incalca principiul separatiei si echilibrului puterilor de stat, constatat de art. 1 alin. 4 din Constitutia Romaniei.
Intrucat delimitarea teritoriala a comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor se poate dispune doar de legiuitor, instanta a admis exceptia necompetentei generale a instantei si pe cale de consecinta, a respins actiunea ca fiind inadmisibila.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta reclamanta Institutia Prefectului Judetului B. solicitand admiterea recursului si desfiintarea in totalitate a sentintei atacate.
In motivare, recurenta considera ca prima instanta a interpretat eronat prevederile legale reglementate prin art. II al Legii nr. 133/2012 privind aprobarea OUG nr. 64/2010 privind modificarea si completarea Legii nr. 7/1996, conform carora in situatia in care documentatiile comisiilor de delimitare in care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiectiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi inaintate prefectului. In aceasta situatie, prefectul in termen de 30 de zile de la primirea documentatiei de delimitare, va initia concilieri sau in caz contrar, va sesiza instantele de contencios administrativ cu privire la actiunea privind stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale in cauza.
Recurenta arata, in esenta, ca interpretarea instantei de fond, conform careia delimitarea poate fi facuta doar de legiuitor, admitand necompetenta generala a instantelor judecatoresti si pe cale de exceptie respingerea ca inadmisibila a actiunii, nu poate fi acceptata, avand in vedere ca prefectul a avut in vedere tocmai procedura prevazuta de Legea nr. 133/2012, legiuitorul insusi stabilind atat procedura administrativa obligatorie cat si cea judecatoreasca, proceduri regasite in cuprinsul art. II din legea nr. 133/2012 , ce constituie temeiul legal al initierii actiunii.
Apreciaza recurenta, in esenta, ca s-au respectat prevederile legale stipulate in Legea nr. 133/2012, solutia instantei urmand a avea ca obiect tocmai recunoasterea limitelor unitatilor administrativ-teritoriale potrivit ultimei reorganizari administrative a Romaniei reglementata de Legea nr.2/1968, delimitare in baza evidentelor detinute de OCPI, si depuse la dosar.
In drept, recurenta a invocat art. 299-308 Cod Procedura Civila, Legea nr.340/2004 republicata privind prefectul si institutia prefectului, Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, Legea nr. 133/2012 privind aprobarea OUG nr. 64/2010 privind modificarea si completarea Legii nr. 7/1996.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs recurentii parati Comuna T., prin Primar C. F.B. si Consiliul Local al Comunei T. solicitand admiterea recursului, casarea in intregime a sentintei atacate, si pe cale de consecinta, rejudecand cauza in fond, emiterea unei hotarari prin care sa se dispuna semnarea procesului-verbal privind stabilirea limitei comune care delimiteaza teritoriul celor doua unitati administrativ - teritoriale, conform variantei II agreata de Comuna T., a planului cadastral din anul 1891 la scara 1:2800 existent in evidentele O.C.P.I.B.
In motivare, recurentii arata ca prima instanta a dat hotararea cu aplicarea si interpretarea gresita a legii, respingand ca inadmisibila actiunea formulata.
Sustin recurentii, in esenta, ca actiunea este fundamentata pe prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea OUG nr. 64/2010 privind modificarea si completarea Legii nr. 7/1996.
Invedereaza instantei recurentii, in esenta, ca atribuirea instantei de judecata a competentei de solutionare a actiunii in de stabilire a hotarelor unitatii administrative-teritoriala nu reprezinta o incalcare a dispozitiilor constitutionale cuprinse la art. 1 alin 4 privind principiul separatiei puterilor in stat si potrivit art. 61 alin. l referitoare la rolul Parlamentului, nu se substituie acestuia care are calitatea de unica autoritate legiuitoare a tarii, singura abilitata sa legifereze.
In drept, recurentii invoca art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ si art.483-502 Cod de procedura civila.
Intimatul Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara O. prin intampinare a aratat ca nu se opune actiunii formulate.
In motivare, intimatul a sustinut, in esenta, ca desi textul de lege contine formularea "actiunea de stabilire a hotarelor unitatilor administrativ - teritoriale, in realitate nu este vorba de stabilire propriu-zisa a respectivelor limite de catre instanta de judecata ci de o recunoastere a limitelor conform evidentelor detinute, ca urmare a ultimei reorganizari administrativ - teritoriale a Romaniei reglementata de Legea nr. 2/1968 si a delimitarilor cadastrale existente in acest sens.
In drept, intimatul invoca art. 205-208 Cod procedura civila, Legea nr. 133/2012, Legea nr. 7/1996.
Intimatele COMUNA A. SI CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI A. prin intampinare au solicitat respingerea recursurilor.
In motivare, intimatele arata ca fata de recursul formulat de Comuna T. si Consiliul Local T. invoca exceptia lipsei interesului in promovarea caii de atac a recursului, aratand ca actiunea a fost promovata de Institutia Prefectului judetului B. in contradictoriu cu Comuna T. si Consiliul Local al Comunei T., Comuna A. si Consiliul Local al Comunei A. precum si cu OCPI B. Arata ca recurentii au avut calitatea de parati iar actiunea s-a respins astfel incat singura parte care justifica un interes in promovarea recursului este recurenta reclamanta.
Mai sustin intimatele ca, din modul de formulare al actiunii in ansamblul sau, rezulta ca instantei i se solicita a suplini vointa partilor prin semnarea unui proces verbal privind stabilirea unei limite comune, proces verbal ce incearca sa impuna o alta limita teritoriala decat cea stabilita prin Legea 2/1968. Prin urmare instantei nu i se solicita sa faca propriile verificari sub aspectul limitei teritoriale existente, conformandu-se astfel textului de lege, ci se doreste impunerea unei noi limite, continuta de procesul verbal invocat si care contine varianta agreata de reclamanta, aspect care nu cade in competenta instantelor judecatoresti.
Sustin intimatele, in esenta, ca in acest moment intre UAT A. si UAT T. exista o delimitare teritoriala stabilita prin Legea nr. 2/1968, evidentiata in documentul "schita segmentului de hotar dintre teritoriul administrativ A. si teritoriul administrativ T. - varianta I" inregistrata in evidentele OCPI B., avizata de Consiliul Judetean B. si Oficiul Judetean de Geodezie si Cartografie B. inca din anul 2000, conform adresei emise de catre Prefectura Judetului B. inregistrata sub nr. xxxx din 14.12.2000.
Intimatele afirma, in esenta, ca procesul verbal care solicita reclamanta a fi impus celor doua UAT - uri si despre care se face vorbire in petitul actiunii nu respecta schita segmentului de hotar dintre teritoriul administrativ A. si teritoriul administrativ T., lucru care poate fi lesne observat prin compararea celor doua schite, respectiv schita segmentului de hotar din anul 2000 si anexa grafica nr.2 acceptata de catre reclamanta prin procesul verbal de conciliere nr. 7366 din 03.09.2012.
In drept, intimatele au invocat art.312 Cod procedura civila.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, in baza prev. art. 3041 Cod procedura civila de la 1865, aplicabil in speta in temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanta a constatat urmatoarele :
Prin actiunea formulata, recurenta Institutia Prefectului Judetului B. a solicitat instantei in contradictoriu cu intimatele parate Comuna T., prin Primar C. F.B., Consiliul Local al Comunei T., Primaria Comunei A., Consiliul Local al Comunei A. si O.C.P.I. B. obligarea intimatelor parate la delimitarea cadastrala a unitatilor administrativ teritoriale si oficializarea limitelor unitatilor administrativ teritoriale continand punctele de frangere si traseele hotarului dintre cele doua unitati administrativ teritoriale.
Curtea a apreciat ca se impune analizarea in prealabil a recursurilor formulate de recurentele Primaria T. si Consiliul Local T.
Analizand recursurile formulate de recurentele mentionate, din perspectiva exceptiei lipsei de interes invocate de catre intimate, instanta de control judiciar a constatat ca aceasta exceptie este intemeiata.
Astfel, Curtea a retinut ca pentru promovarea oricarei cai de atac, o conditie esentiala este existenta interesului procesual.
In speta, instanta de recurs a constatat ca recurentele au avut pozitia procesuala de parate iar actiunea a fost respinsa. Prin urmare, recurentele nu au cazut in pretentii iar solutia nu le prejudiciaza din punct de vedere procesual. Este adevarat ca actiunea formulata de intimata reclamanta este una specifica, paratele justificand la randul lor un interes in legatura cu stabilirea limitelor administrativ teritoriale proprii, insa, din punct de vedere procesual, recurentele parate nu justifica un interes pentru promovarea caii de atac a recursului impotriva hotararii instantei de fond atat timp cat actiunea a fost respinsa fara a se stabili vreo delimitare care sa fie prejudiciabila pentru recurentele parate.
Pe cale de consecinta, instanta a admis exceptia lipsei de interes a recurentelor Primaria T. si Consiliul Local T. si a respins ca lipsite de interes recursurile declarate de recurentele Primaria T. si Consiliul Local T. in contradictoriu cu intimatii Institutia Prefectului Judetului B., Primaria Comunei A., Consiliul Local al Comunei A. si O.C.P.I. B.
Analizand recursul formulat de recurenta Institutia Prefectului Judetului B. instanta a constatat urmatoarele :
Potrivit art. II din Legea 133/2012 "in termen de 15 zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, documentatiile comisiilor de delimitare, in care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiectiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi inaintate prefectului judetului, de catre Agentia Nationala, prin institutiile sale subordonate. Prefectul, in termen 30 de zile de la primirea documentatiei de delimitare, initiaza concilieri sau, in caz contrar, sesizeaza instantele de contencios administrativ cu privire la actiunea privind stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale."
Din interpretarea acestei dispozitii legale rezulta ca in ipoteza in care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiectiuni de membrii comisiei de delimitare iar in fata prefectului nu se poate ajunge la o intelegere, acesta din urma este indrituit sa promoveze o actiune in stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale, actiune care este de competenta instantei de contencios administrativ.
Fata de faptul ca legiuitorul a inteles sa confere in mod expres competenta solutionarii unei astfel de actiuni unei instante judecatoresti, nu se poate retine necompetenta generala a instantelor judecatoresti.
Prin urmare, in mod gresit a retinut instanta de fond ca nu ar fi competenta general.
Pe de alta parte, contrar sustinerilor intimatelor, nu trebuie confundata necompetenta generala a instantelor judecatoresti, care se reflecta pe plan procesual in respingerea actiunii ca inadmisibila, cu exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru motive tinand de formularea unor petite care exced cadrului legal si care poate duce la aceeasi solutie de respingere a actiunii ca inadmisibila.
Fata de calificarea pe care insasi legiuitorul a dat-o actiunii intemeiata pe dispozitiile art. II din Legea 133/2012, respectiv actiune privind stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale, rezulta ca rolul instantei de contencios administrativ in solutionarea unei astfel de cauze nu este acela de a suplini consimtamantul unei parti cu privire la semnarea unui proces verbal de delimitare ci este acela de a stabili ea insasi, pe baza probatiunii propuse de parti si a celei pe care o considera necesara a fi administrata, limita teritoriala a unitatilor administrativ teritoriale in litigiu. Asadar, actiunea avuta in vedere de legiuitor este una similara actiunii in granituire din dreptul civil.
Curtea a retinut ca o astfel de calificare a actiunii nu insemna ca instanta de fond ar putea incalca principiul disponibilitatii iar in masura in care reclamantul nu solicita stabilirea limitelor unitatilor administrativ-teritoriale ci altceva, instanta este tinuta sa se pronunte asupra a ceea ce s-a cerut, fapt care poate duce la o eventuala invocare a inadmisibilitatii actiunii.
Prin urmare, avand in vedere ca instanta de fond a solutionat cauza in mod gresit pe baza unei exceptii procesuale fara a intra in judecata fondului, instanta de control judiciar a casat sentinta atacata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Cu ocazia rejudecarii, instanta de fond va avea in vedere considerentele prezentei decizii punand in discutia partilor cadrul procesual din perspectiva modului de formulare al actiunii raportat la dispozitiile legale incidente. De asemenea, in masura in care actiunea formulata se va circumscrie prevederilor II din Legea 133/2012, instanta de fond va administra orice probe legale si utile pentru stabilirea limitelor unitatilor administrativ teritoriale in litigiu, incluzand proba cu inscrisuri si, daca aceasta nu va fi indestulatoare, proba cu expertiza topografica.
Cheltuielile de judecata vor fi avute in vedere la rejudecarea cauzei.
Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Obligatie de a face. Actiune prin care se solicita delimitarea cadastrala a unitatii administrativ teritoriale si oficializarea limitelor unitatii administrativ
- Art. II din Legea nr. 133/ 2012
Potrivit art. II din Legea 133/2012 "in termen de 15 zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, documentatiile comisiilor de delimitare, in care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiectiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi inaintate prefectului judetului, de catre Agentia Nationala, prin institutiile sale subordonate. Prefectul, in termen 30 de zile de la primirea documentatiei de delimitare, initiaza concilieri sau, in caz contrar, sesizeaza instantele de contencios administrativ cu privire la actiunea privind stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale."
Din interpretarea acestei dispozitii legale rezulta ca in ipoteza in care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiectiuni de membrii comisiei de delimitare iar in fata prefectului nu se poate ajunge la o intelegere, acesta din urma este indrituit sa promoveze o actiune in stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale, actiune care este de competenta instantei de contencios administrativ.
Fata de faptul ca legiuitorul a inteles sa confere in mod expres competenta solutionarii unei astfel de actiuni unei instante judecatoresti, nu se poate retine necompetenta generala a instantelor judecatoresti.
Prin urmare, in mod gresit a retinut instanta de fond ca nu ar fi competenta general.
Pe de alta parte, contrar sustinerilor intimatelor, nu trebuie confundata necompetenta generala a instantelor judecatoresti, care se reflecta pe plan procesual in respingerea actiunii ca inadmisibila, cu exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru motive tinand de formularea unor petite care exced cadrului legal si care poate duce la aceeasi solutie de respingere a actiunii ca inadmisibila.
Fata de calificarea pe care insasi legiuitorul a dat-o actiunii intemeiata pe dispozitiile art. II din Legea 133/2012, respectiv actiune privind stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale, rezulta ca rolul instantei de contencios administrativ in solutionarea unei astfel de cauze nu este acela de a suplini consimtamantul unei parti cu privire la semnarea unui proces verbal de delimitare ci este acela de a stabili ea insasi, pe baza probatiunii propuse de parti si a celei pe care o considera necesara a fi administrata, limita teritoriala a unitatilor administrativ teritoriale in litigiu. Asadar, actiunea avuta in vedere de legiuitor este una similara actiunii in granituire din dreptul civil.
Curtea a retinut ca o astfel de calificare a actiunii nu insemna ca instanta de fond ar putea incalca principiul disponibilitatii iar in masura in care reclamantul nu solicita stabilirea limitelor unitatilor administrativ-teritoriale ci altceva, instanta este tinuta sa se pronunte asupra a ceea ce s-a cerut, fapt care poate duce la o eventuala invocare a inadmisibilitatii actiunii.
Decizia nr. 316/CA/02.02.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 9689/111/CA/2012
Prin Sentinta nr.5652/CA/18.06.2014 Tribunalul B. a admis exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti invocata de paratele PRIMARIA COMUNEI A. si CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI A.
A respins ca inadmisibila actiunea formulata de reclamanta INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI B. in contradictoriu cu paratele PRIMARIA COMUNEI A. si CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI A. si paratele PRIMARIA COMUNEI T. si CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI T., pentru delimitarea cadastrala a unitatilor administrativ-teritoriale si oficializarea limitelor unitatilor administrativ-teritoriale, continand punctele de frangere si traseele hotarului dintre cele doua unitati administrativ teritoriale.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele :
Potrivit dispozitiilor art. 159 alin. 1 Cod procedura civila, preluate in prezent de art. 129 NOUL COD DE PROCEDURA CIVILA, necompeten?a de ordine publica este incidenta in trei situa?ii. Prima dintre acestea, necompeten?a generala, este justificata in toate ipotezele in care dezlegarea litigiului ivit intre par?i nu este de competen?a instan?elor judecatore?ti.
Excep?ia de necompeten?a generala poate fi invocata de par?i sau chiar de catre judecator "in orice stare a pricinii".
Prin actiunea promovata reclamanta solicita obligarea paratelor la delimitarea cadastrala a unitatilor administrativ teritoriale si oficializarea limitelor unitatilor administrativ teritoriale, continand punctele de frangere si traseele hotarului dintre cele 2 unitati administrativ teritoriale.
Conform dispozitiilor art. 22 din Legea nr. 215/2001 republicata privind administratia publica locala "Delimitarea teritoriala a comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor se stabileste prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege si numai dupa consultarea prealabila a cetatenilor din unitatile administrativ teritoriale, respectiv prin referendum, care se organizeaza potrivit legii".
Potrivit art. 1 alin. (4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.
Dispozitiile invocate nu stabilesc in sarcina instantei de judecata competenta de a dispune cu privire la delimitarea teritoriala a comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor.
O astfel de delimitare poate fi facuta doar de legiuitor si numai dupa consultarea prealabila a cetatenilor din unitatile administrativ teritoriale, respectiv prin referendum, care se organizeaza potrivit legii. Prin urmare solutionarea cauzei ar duce la depasirea atributiilor puterii judecatoresti, prin trecerea abuziva a barierelor dintre functiile ce revin autoritatilor publice si s-ar incalca principiul separatiei si echilibrului puterilor de stat, constatat de art. 1 alin. 4 din Constitutia Romaniei.
Intrucat delimitarea teritoriala a comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor se poate dispune doar de legiuitor, instanta a admis exceptia necompetentei generale a instantei si pe cale de consecinta, a respins actiunea ca fiind inadmisibila.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta reclamanta Institutia Prefectului Judetului B. solicitand admiterea recursului si desfiintarea in totalitate a sentintei atacate.
In motivare, recurenta considera ca prima instanta a interpretat eronat prevederile legale reglementate prin art. II al Legii nr. 133/2012 privind aprobarea OUG nr. 64/2010 privind modificarea si completarea Legii nr. 7/1996, conform carora in situatia in care documentatiile comisiilor de delimitare in care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiectiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi inaintate prefectului. In aceasta situatie, prefectul in termen de 30 de zile de la primirea documentatiei de delimitare, va initia concilieri sau in caz contrar, va sesiza instantele de contencios administrativ cu privire la actiunea privind stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale in cauza.
Recurenta arata, in esenta, ca interpretarea instantei de fond, conform careia delimitarea poate fi facuta doar de legiuitor, admitand necompetenta generala a instantelor judecatoresti si pe cale de exceptie respingerea ca inadmisibila a actiunii, nu poate fi acceptata, avand in vedere ca prefectul a avut in vedere tocmai procedura prevazuta de Legea nr. 133/2012, legiuitorul insusi stabilind atat procedura administrativa obligatorie cat si cea judecatoreasca, proceduri regasite in cuprinsul art. II din legea nr. 133/2012 , ce constituie temeiul legal al initierii actiunii.
Apreciaza recurenta, in esenta, ca s-au respectat prevederile legale stipulate in Legea nr. 133/2012, solutia instantei urmand a avea ca obiect tocmai recunoasterea limitelor unitatilor administrativ-teritoriale potrivit ultimei reorganizari administrative a Romaniei reglementata de Legea nr.2/1968, delimitare in baza evidentelor detinute de OCPI, si depuse la dosar.
In drept, recurenta a invocat art. 299-308 Cod Procedura Civila, Legea nr.340/2004 republicata privind prefectul si institutia prefectului, Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, Legea nr. 133/2012 privind aprobarea OUG nr. 64/2010 privind modificarea si completarea Legii nr. 7/1996.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs recurentii parati Comuna T., prin Primar C. F.B. si Consiliul Local al Comunei T. solicitand admiterea recursului, casarea in intregime a sentintei atacate, si pe cale de consecinta, rejudecand cauza in fond, emiterea unei hotarari prin care sa se dispuna semnarea procesului-verbal privind stabilirea limitei comune care delimiteaza teritoriul celor doua unitati administrativ - teritoriale, conform variantei II agreata de Comuna T., a planului cadastral din anul 1891 la scara 1:2800 existent in evidentele O.C.P.I.B.
In motivare, recurentii arata ca prima instanta a dat hotararea cu aplicarea si interpretarea gresita a legii, respingand ca inadmisibila actiunea formulata.
Sustin recurentii, in esenta, ca actiunea este fundamentata pe prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea OUG nr. 64/2010 privind modificarea si completarea Legii nr. 7/1996.
Invedereaza instantei recurentii, in esenta, ca atribuirea instantei de judecata a competentei de solutionare a actiunii in de stabilire a hotarelor unitatii administrative-teritoriala nu reprezinta o incalcare a dispozitiilor constitutionale cuprinse la art. 1 alin 4 privind principiul separatiei puterilor in stat si potrivit art. 61 alin. l referitoare la rolul Parlamentului, nu se substituie acestuia care are calitatea de unica autoritate legiuitoare a tarii, singura abilitata sa legifereze.
In drept, recurentii invoca art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ si art.483-502 Cod de procedura civila.
Intimatul Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara O. prin intampinare a aratat ca nu se opune actiunii formulate.
In motivare, intimatul a sustinut, in esenta, ca desi textul de lege contine formularea "actiunea de stabilire a hotarelor unitatilor administrativ - teritoriale, in realitate nu este vorba de stabilire propriu-zisa a respectivelor limite de catre instanta de judecata ci de o recunoastere a limitelor conform evidentelor detinute, ca urmare a ultimei reorganizari administrativ - teritoriale a Romaniei reglementata de Legea nr. 2/1968 si a delimitarilor cadastrale existente in acest sens.
In drept, intimatul invoca art. 205-208 Cod procedura civila, Legea nr. 133/2012, Legea nr. 7/1996.
Intimatele COMUNA A. SI CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI A. prin intampinare au solicitat respingerea recursurilor.
In motivare, intimatele arata ca fata de recursul formulat de Comuna T. si Consiliul Local T. invoca exceptia lipsei interesului in promovarea caii de atac a recursului, aratand ca actiunea a fost promovata de Institutia Prefectului judetului B. in contradictoriu cu Comuna T. si Consiliul Local al Comunei T., Comuna A. si Consiliul Local al Comunei A. precum si cu OCPI B. Arata ca recurentii au avut calitatea de parati iar actiunea s-a respins astfel incat singura parte care justifica un interes in promovarea recursului este recurenta reclamanta.
Mai sustin intimatele ca, din modul de formulare al actiunii in ansamblul sau, rezulta ca instantei i se solicita a suplini vointa partilor prin semnarea unui proces verbal privind stabilirea unei limite comune, proces verbal ce incearca sa impuna o alta limita teritoriala decat cea stabilita prin Legea 2/1968. Prin urmare instantei nu i se solicita sa faca propriile verificari sub aspectul limitei teritoriale existente, conformandu-se astfel textului de lege, ci se doreste impunerea unei noi limite, continuta de procesul verbal invocat si care contine varianta agreata de reclamanta, aspect care nu cade in competenta instantelor judecatoresti.
Sustin intimatele, in esenta, ca in acest moment intre UAT A. si UAT T. exista o delimitare teritoriala stabilita prin Legea nr. 2/1968, evidentiata in documentul "schita segmentului de hotar dintre teritoriul administrativ A. si teritoriul administrativ T. - varianta I" inregistrata in evidentele OCPI B., avizata de Consiliul Judetean B. si Oficiul Judetean de Geodezie si Cartografie B. inca din anul 2000, conform adresei emise de catre Prefectura Judetului B. inregistrata sub nr. xxxx din 14.12.2000.
Intimatele afirma, in esenta, ca procesul verbal care solicita reclamanta a fi impus celor doua UAT - uri si despre care se face vorbire in petitul actiunii nu respecta schita segmentului de hotar dintre teritoriul administrativ A. si teritoriul administrativ T., lucru care poate fi lesne observat prin compararea celor doua schite, respectiv schita segmentului de hotar din anul 2000 si anexa grafica nr.2 acceptata de catre reclamanta prin procesul verbal de conciliere nr. 7366 din 03.09.2012.
In drept, intimatele au invocat art.312 Cod procedura civila.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, in baza prev. art. 3041 Cod procedura civila de la 1865, aplicabil in speta in temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanta a constatat urmatoarele :
Prin actiunea formulata, recurenta Institutia Prefectului Judetului B. a solicitat instantei in contradictoriu cu intimatele parate Comuna T., prin Primar C. F.B., Consiliul Local al Comunei T., Primaria Comunei A., Consiliul Local al Comunei A. si O.C.P.I. B. obligarea intimatelor parate la delimitarea cadastrala a unitatilor administrativ teritoriale si oficializarea limitelor unitatilor administrativ teritoriale continand punctele de frangere si traseele hotarului dintre cele doua unitati administrativ teritoriale.
Curtea a apreciat ca se impune analizarea in prealabil a recursurilor formulate de recurentele Primaria T. si Consiliul Local T.
Analizand recursurile formulate de recurentele mentionate, din perspectiva exceptiei lipsei de interes invocate de catre intimate, instanta de control judiciar a constatat ca aceasta exceptie este intemeiata.
Astfel, Curtea a retinut ca pentru promovarea oricarei cai de atac, o conditie esentiala este existenta interesului procesual.
In speta, instanta de recurs a constatat ca recurentele au avut pozitia procesuala de parate iar actiunea a fost respinsa. Prin urmare, recurentele nu au cazut in pretentii iar solutia nu le prejudiciaza din punct de vedere procesual. Este adevarat ca actiunea formulata de intimata reclamanta este una specifica, paratele justificand la randul lor un interes in legatura cu stabilirea limitelor administrativ teritoriale proprii, insa, din punct de vedere procesual, recurentele parate nu justifica un interes pentru promovarea caii de atac a recursului impotriva hotararii instantei de fond atat timp cat actiunea a fost respinsa fara a se stabili vreo delimitare care sa fie prejudiciabila pentru recurentele parate.
Pe cale de consecinta, instanta a admis exceptia lipsei de interes a recurentelor Primaria T. si Consiliul Local T. si a respins ca lipsite de interes recursurile declarate de recurentele Primaria T. si Consiliul Local T. in contradictoriu cu intimatii Institutia Prefectului Judetului B., Primaria Comunei A., Consiliul Local al Comunei A. si O.C.P.I. B.
Analizand recursul formulat de recurenta Institutia Prefectului Judetului B. instanta a constatat urmatoarele :
Potrivit art. II din Legea 133/2012 "in termen de 15 zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, documentatiile comisiilor de delimitare, in care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiectiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi inaintate prefectului judetului, de catre Agentia Nationala, prin institutiile sale subordonate. Prefectul, in termen 30 de zile de la primirea documentatiei de delimitare, initiaza concilieri sau, in caz contrar, sesizeaza instantele de contencios administrativ cu privire la actiunea privind stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale."
Din interpretarea acestei dispozitii legale rezulta ca in ipoteza in care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiectiuni de membrii comisiei de delimitare iar in fata prefectului nu se poate ajunge la o intelegere, acesta din urma este indrituit sa promoveze o actiune in stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale, actiune care este de competenta instantei de contencios administrativ.
Fata de faptul ca legiuitorul a inteles sa confere in mod expres competenta solutionarii unei astfel de actiuni unei instante judecatoresti, nu se poate retine necompetenta generala a instantelor judecatoresti.
Prin urmare, in mod gresit a retinut instanta de fond ca nu ar fi competenta general.
Pe de alta parte, contrar sustinerilor intimatelor, nu trebuie confundata necompetenta generala a instantelor judecatoresti, care se reflecta pe plan procesual in respingerea actiunii ca inadmisibila, cu exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru motive tinand de formularea unor petite care exced cadrului legal si care poate duce la aceeasi solutie de respingere a actiunii ca inadmisibila.
Fata de calificarea pe care insasi legiuitorul a dat-o actiunii intemeiata pe dispozitiile art. II din Legea 133/2012, respectiv actiune privind stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale, rezulta ca rolul instantei de contencios administrativ in solutionarea unei astfel de cauze nu este acela de a suplini consimtamantul unei parti cu privire la semnarea unui proces verbal de delimitare ci este acela de a stabili ea insasi, pe baza probatiunii propuse de parti si a celei pe care o considera necesara a fi administrata, limita teritoriala a unitatilor administrativ teritoriale in litigiu. Asadar, actiunea avuta in vedere de legiuitor este una similara actiunii in granituire din dreptul civil.
Curtea a retinut ca o astfel de calificare a actiunii nu insemna ca instanta de fond ar putea incalca principiul disponibilitatii iar in masura in care reclamantul nu solicita stabilirea limitelor unitatilor administrativ-teritoriale ci altceva, instanta este tinuta sa se pronunte asupra a ceea ce s-a cerut, fapt care poate duce la o eventuala invocare a inadmisibilitatii actiunii.
Prin urmare, avand in vedere ca instanta de fond a solutionat cauza in mod gresit pe baza unei exceptii procesuale fara a intra in judecata fondului, instanta de control judiciar a casat sentinta atacata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Cu ocazia rejudecarii, instanta de fond va avea in vedere considerentele prezentei decizii punand in discutia partilor cadrul procesual din perspectiva modului de formulare al actiunii raportat la dispozitiile legale incidente. De asemenea, in masura in care actiunea formulata se va circumscrie prevederilor II din Legea 133/2012, instanta de fond va administra orice probe legale si utile pentru stabilirea limitelor unitatilor administrativ teritoriale in litigiu, incluzand proba cu inscrisuri si, daca aceasta nu va fi indestulatoare, proba cu expertiza topografica.
Cheltuielile de judecata vor fi avute in vedere la rejudecarea cauzei.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Acte ale autoritatilor publice; Cadastru. Intabulare
124 - Decizie nr. 124 din data de 23.04.2015PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Actiune introdusa de debitoare, prin administrator special, in cadrul procedurii de insolventa, impotriva uneia din creditoare, prin care solicita deblocarea accesului la bunurile sale, retinute in spatiile creditoarei. Compet - Decizie nr. 123 din data de 23.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Actiune in anularea certificatului de inmatriculare al societatii parate, intemeiata pe schimbarea destinatiei imobilului in care isi desfasoara activitatea, fara acordul vecinilor, deranjul fonic produs de activitate si pe - Decizie nr. 116 din data de 21.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar. Obligatia judecatorului-sindic de a determina cuantumul creantei contestate, neputand lasa in sarcina administratorului judiciar determinarea cuantumului, cata vreme acesta si-a spus parerea - Decizie nr. 112 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Inscriere provizorie a creantei. Necesitatea administrarii de probe. Momentul in care trebuie incuviintata administrarea de probe, de catre judecatorul sindic. - Decizie nr. 111 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Cerere de sesizare din oficiu a judecatorului sindic privind inlocuirea administratorului judiciar. Posibilitatea creditorilor de a obtine schimbarea administratorului judiciar doar in conditiile prevazu - Decizie nr. 108 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie la tabel preliminar. Necercetarea fondului cauzei. Obligatia judecatorului sindic de a analiza fondul pretentiilor in cazul in care intre debitoare si creditoare a existat un litigiu, suspendat in baza art. 36 di - Decizie nr. 83 din data de 30.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Recurs. Dizolvare societate comerciala. Cerere de repunere in termenul de declarare a recursului, intemeiata pe necomunicarea legala a sentintei atacate cu recurenta parata. Momentul inceperii termenului de recurs. Recurs tardiv - Decizie nr. 77 din data de 24.04.2015
Apel. Procedura insolventei. Confirmare plan de reorganizare. Aprecierea ca si vot pozitiv a votului unui creditor in sensul votarii planului, cu conditia ca toate obligatiile nascute dupa data intrarii in insolventa (necuprinse in graficul de rambursare) - Decizie nr. 152 din data de 21.05.2015
Apel. Actiune in constatarea inexistentei dreptului unei persoane fizice de a reprezenta o societate comerciala, in conditiile in care acest drept i-a fost conferit printr-un contract de munca, contrar prevederilor Actului constitutiv al societatii. Admis - Decizie nr. 150 din data de 20.05.2015
Apel. Actiune in constatarea nulitatii absolute a unor clauze din contractele de credit, introdusa de mai multi reclamanti cu domicilii sau sedii in diferite localitati din tara, impotriva aceleasi banci parate, in temeiul unor contracte de credit diferit - Decizie nr. 146 din data de 14.05.2015
Apel. Procedura insolventei. Contestatie la tabelul preliminar de creante si la tabelul preliminar modificat de creante. Imposibilitatea analizarii, pe calea contestatiei la tabelul preliminar de creante, a incidentei prevederilor art. 117-118 din Legea n - Decizie nr. 142 din data de 07.05.2015
Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vanzarea bunului garantat, formulata de creditori salariati. Distribuirea sumelor obtinute in functie de categoria din care fac parte creditorii contestatori, si - Decizie nr. 94/C din data de 12.05.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de protectie a creantei formulata de creditorul garantat, intemeiata pe prevederile art. 39 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/ 2006. Inadmisibilitatea cererii. Posibilitatea formularii doar a unei cereri de ridicare a sus - Decizie nr. 91/C din data de 25.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabel. Creanta tardiva. Valabilitatea notificarii deschiderii procedurii,comunicata la sediul organului fiscal care administreaza creanta bugetara, chiar daca acesta nu are personalitate juridica. - Decizie nr. 83/C din data de 24.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar de creante formulata impotriva creantei organului fiscal, constatata prin decizie de impunere, contestata pe calea contestatiei administrative, care a fost suspendata pana la solutionarea plan - Decizie nr. 79/C din data de 12.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor impotriva unei societati dintr-un grup. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 183 si urmatoarele din Legea nr. 85/ 2014 - Decizie nr. 67/C din data de 10.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor si de conexare la cererea similara formulata anterior de debitor, in temeiul Legii nr. 85/ 2014. Judecarea cererii debitorului, la care s-a conexat cererea creditorulu - Decizie nr. 65/C din data de 04.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor. Calculul cvorumului si al majoritatii creantelor facut de administratorul judiciar, raportat la un tabel definitiv rectificat, intocmit si neafisat la usa instantei. Con - Decizie nr. 59/C din data de 31.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Cerere de inscriere creanta nascuta in cursul procedurii in tabelul suplimentar de creante, respinsa de administratorul judiciar. Contestatie la raportul de activitate al administratorului judiciar, admisa de judecatorul sin - Decizie nr. 57/C din data de 24.03.2015