Litigiu de munca. Hartuire psihologica. Comportamentul necorespunzator trebuie sa fie voluntar, cu excluderea unor acte/fapte accidentale si neintentionate.

Litigiu de munca. Hartuire psihologica. Comportamentul necorespunzator trebuie sa fie voluntar, cu excluderea unor acte/fapte accidentale si neintentionate.

Art. 8 din Codul muncii, art. 4 lit. d 1 din Legea nr. 202/2002

Exista hartuire psihologica chiar daca autorul hartuirii nu a intentionat ca prin actiunile sale sa discrediteze o alta persoana sau sa ii afecteze in mod deliberat conditiile de munca. Este suficient ca actiunile sale, savarsite voluntar , nu accidental, sa fi determinat obiectiv astfel de consecinte.
Chiar daca a fost remunerata potrivit contractului individual de munca incheiat intre parti,apelantei-reclamante nu i s-a dat de catre angajator posibilitatea de a indeplini atributiile prevazute in fisa postului, fapt de natura sa afecteze demnitatea angajatei si imaginea acesteia la locul de munca, cu atat mai mult cu cat aceasta se presupunea ca ocupa o functie de conducere, ca ar trebui sa reprezinte societatea in raporturile cu tertii, sa  controleze actele indeplinite de persoanele din subordine etc. Masurile dispuse de angajator care au generat izolarea de colectiv a apelantei-reclamante, imposibilitatea de a mai avea raporturi cu clientii societatii, de a mai exercita un control asupra  subordonatilor pe care teoretic trebuia sa ii coordoneze, au fost de natura sa o pozitioneze pe angajata –reclamanta intr-o situatie umilitoare, au creat un mediu ostil si i-au produs o stare psihica negativa la locul de munca.

(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Munca ?i Asigurari Sociale, decizia Nr.2681 din 2 mai 2017)

Prin cererea de apel  formulata in termen legal ?i motivata apelanta contestatoare R.C.E.  a criticat sentin?a pentru nelegalitate ?i netemeinicie.
Prin motivele de apel, apelanta a aratat ca, urmare a faptului ca a refuzat sa isi prezinte demisia din functia de Director General Adjunct si sa elibereze postul pentru o terta persoana, la cererea abuziva si expresa a directorului societatii, d-l D. C., incepand cu luna iulie 2014 a fost supusa unor tratamente anormale intr-o relatie de munca, care se incadreaza in notiunea de hartuire morala.
Subliniaza ca a fost supusa hartuirii incepand cu 11.07.2014 si pana la concedierea  sa pe motiv de reorganizare a societatii, prin urmatoarele acte:
a) in sedinta Consiliului de Administratie din data de 07.07.2014 a fost initial revocata din functia de Director General Adjunct, pentru ca ulterior sa se constate ca, avand contract individual de munca, nu poate fi revocata in baza deciziei;
b) incepand cu data de 11.07.2014, i s-a interzis sa mai exercite orice sarcina de serviciu;
c) a fost izolata de ceilalti colegi prin mutarea intr-un birou izolat, la capatul coridorului, dupa WC-uri si bucataria comuna, la capatul unui coridor lung de 7 metri;
d) in aceasta perioada a fost singurul salariat al Societatii care a fost eliminat de pe site-ul de prezentare (in conditiile in care indeplinea functia de Director General Adjunct), fiind prezentati toti salariatii, cu exceptia secretarei si a soferului;
e) i s-a interzis sa intre in camera de tranzactionare, in conditiile in care anterior functionase neintrerupt in biroul traderilor, iar acestia se aflau in subordinea sa in calitate de Director general adjunct;
f.) intimata  a facut toate demersurile pentru a i se retrage toate acreditarile, pentru a o izola profesional, alaturi de izolarea fizica;
g.) i s-a  interzis accesul la toate sistemele informatice ale societatii, cu exceptia emailului, unde nu mai primea nicio corespondenta avand in vedere pe de o parte ca nu i se mai trasau sarcini de serviciu, iar pe de alta parte faptul ca numele si adresa sa de email fusesera eliminate de pe site-ul AFR.
Sustine apelanta ca judecatorul fondului nu a analizat toate aceste fapte in ansamblul lor, in dinamica lor, ci le-a tratat separat, fiecare fapta in sine, fara sa explice de ce fiecare dintre cele de mai sus au vizat-o numai pe C.R. , nu si alti colegi.
Subliniaza ca solutia instantei de fond este netemeinica si nelegala aratand ca a fost supusa unei hartuiri psihologice in sensul art. 4 lit. d din Legea 202/2002, in sensul ca a existat un comportament necorespunzator din partea A.F.R. S.A..
A existat o perioada suficient de lunga (timp de 15 - cincisprezece - luni) pentru a demonstra ca aceste actiuni nu sunt punctuale, ci dimpotriva, au fost sistematice si au urmarit un singur obiectiv: hartuirea apelantei iar toate aceste fapte au adus atingere personalitatii si demnitatii sale de om si de salariat.
Apelanta arata ca , in mod inexplicabil, instanta de fond face abstractie totala de fisa postului cu privire la atributiile  sale de serviciu si face o confuzie inadmisibila intre atributiile de conducator si cele din fisa postului.
Astfel, fata de interzicerea accesului la sistemele informatice ale societatii si fata de demersurile AFR, pe langa autoritatile romane, de a-i retrage licentele de tranzactionare si de registru, instanta de fond isi insuseste punctul de vedere al AFR, facand o "delimitare" intre atributiile contractului individual de munca si atributiile mandatului de conducator.
Tribunalul a retinut eronat ca tranzactiile efectuate de apelanta au fost facute in afara atributiilor specifice functiei de Director General Adjunct exercitata in baza contractului de munca, or aceasta contravine in mod fundamental atributiilor pe care le-a exercitat pana in acel moment, cu atat mai mult cu cat ulterior AFR a angajat alte doua persoane si le-a autorizat, in conditiile in care apelanta era deja angajata si era deja autorizata.
Instanta apreciaza ca aceste atributii ar fi fost exercitate in baza contractului de mandat, insa este contrazisa de chiar atributiile din contractul de mandat.
Asadar retragerea licentelor nu are nicio legatura cu mandatul de conducator al apelantei , care i-a fost retras prin Hotararea CA nr. 127/07.07.2014 .
Reitereaza faptul ca atributiile  sale specifice functiei de Director General Adjunct au fost cele care i-au fost interzise a fi exercitate, si nu atributiile de conducator .
Instanta de fond nu retine ca revocarea din functia de Director General Adjunct nu este valabila, apelanta nefiind DGA in sensul Legii nr. 31/1991 [mandat dat si revocat], ci a detinut functia de Director General Adjunct in baza contractului individual de munca si a fisei postului, parte integranta a contractului individual de munca, conform art. 17 alin. (3) lit. d) si alin. (4) din Codul muncii.
Instanta de fond omite inadmisibil sa analizeze fisa postului, din care rezulta in mod clar atributiile specifice de reprezentare ale functiei de Director General Adjunct: Coordonarea intregii activitati a societatii ; Reprezentarea societatii in raport cu tertii, avand drept de prima semnatura pe toate contractele incheiate cu acestia;Semnarea tuturor documentelor pe care le intocmeste personalul sau care sunt intocmite de subordonatii sai (un numar de 9 subordonati); Avizarea tuturor documentelor: contracte, corespondenta, documente operative, situatiile/lucrarile curente sau periodice etc.) executate in cadrul societatii, in conformitate cu normele/procedurile in vigoare si atributiile de serviciu; Supervizarea departamentelor: back office, contabilitate, control intern, alte departamente.
Instanta de fond nu a analizat si la dosarul cauzei nu se regaseste nicio dovada a faptului ca in perioada in cauza apelanta si-ar fi indeplinit atributiile de serviciu.
Instanta indica in mod aberant faptul ca exercitarea atributiilor de serviciu se subsumeaza unei obligatii a angajatului, si anume obligatiei instituite de art. 39 alin. 20 lit. a) din Codul muncii, respectiv obligatiei de a realiza norma de munca sau, dupa caz, atributiile ce ii revin fisei postului, in conditiile in care i s-a interzis accesul in camera subordonatilor sai; a fost izolata la capatul coridorului; i s-a interzis accesul la intranetul societatii si la softurile de backoffice, tranzactionare si registru.
Ca sustinerea instantei de fond este aberanta rezulta din faptul ca nu a analizat daca motivele pentru care nu si-a indeplinit sarcini de serviciu timp de cca 15 (cinsprezece) luni ii sunt imputabile sau nu, daca a fost in imposibilitate de a exercita atributiile sau dimpotriva, suntem in fata unei abateri disciplinare, culpa revenind-i pentru neindeplinirea atributiilor.
Instanta sustine ca doar o masura fara justificare obiectiva prin care salariatul este adus in imposibilitatea exercitarilor atributiilor de serviciu ar putea fi considerata un act intentionat, or, angajatorul a fost cel care i-a interzis practic sa isi exercite atributiile de serviciu prin actele mai sus enumerate.
A sustine ca aceste actiuni ale angajatorului nu sunt intentionate inseamna a sustine aberatii si nonsensuri juridice si faptice.
A considera ca aceste atributii erau in temeiul contractului de mandat este fie rea-credinta, fie grava neglijenta in judecarea cauzei, in conditiile in care la dosarul cauzei a depus atat fisa de post, cat si lista atributiilor exercitate in baza mandatului.
Pentru o clara delimitare a celor doua prezinta  un tabel comparativ cu sarcinile de serviciu prevazute in fisa postului pentru functia de Director General Adjunct si cu atributiile specifice functiei de Conducator, in baza contractului de mandat.
Fata de izolarea de colectiv, instanta retine in mod eronat doar rezultatul probei cu martori. Faptul ca noul birou alocat este la capatul unui hol ingust, la 7 m de celelalte birouri, dupa WC si chicineta, nu este luat in calcul, instanta retinand ca alocarea biroului nu a avut drept scop izolarea apelantei , ci este o consecinta a recompartimentarii, o recompartimentare convenabila, din care a rezultat izolarea  sa "cu acte in regula".
AFR trebuie sa explice de ce locul de munca al apelantei a fost neintrerupt, de la angajarea din 2002 si inclusiv pe perioada cand a fost numita DGA si conducator, in sala de tranzactionare, respectiv de ce imediat dupa revocarea ca si conducator acesta i-a fost schimbat in biroul de la capatul holului.
Fata de izolarea profesionala, instanta retine ca AFR nu a facut actiuni care sa o puna in imposibilitatea exercitarii atributiilor de serviciu. Astfel, in optica instantei, efectuarea tuturor demersurilor de catre AFR (unele pe durata a cateva luni) celor 3 (trei) licente de tranzactionare si registru este normala si naturala, activitatile de tranzactionare si registru nefiind prezente in fisa postului.
La fel, taierea progresiva a accesului la platforma de tranzactionare, backoffice si pana si la intranetul intern al companiei sunt consecinta fireasca a revocarii din pozitia de conducator, fara insa sa verifice ce presupunea pozitia de conducator, in virtutea careia nu putea face nici tranzactii, nici registru, nici backoffice.
Fata de accesul la intranetul intern, accesibil tuturor angajatilor, mai putin apelantei , instanta retine in mod eronat, din sustinerea paratei, ca nu i-a fost restrictionat accesul si nu ia in considerare probele prin care demonstreaza  restrictionarea accesului pana si pe intranet.
Fata de scoaterea numelui si a datelor de contact ale apelantei de pe site-ul societatii, instanta retine in confuzie punctul de vedere al AFR, si anume cine trebuie sa fie prezent pe site in mod obligatoriu, si nu verifica starea de fapt ca pe site sunt prezenti toti angajatii, cu exceptia apelantei care eram Director General Adjunct], a secretarei si a soferului!
Aprecierea instantei de fond este pur teoretica, fara nicio legatura cu realitatea.
Aceasta situatie, corelata cu toate celelalte, creeaza fara urma de indoiala imaginea unei actiuni intentionate de eliminare profesionala a subsemnatei.
Fata de interzicerea accesului la sistemele electronice ale societatii si fata de demersurile voluntare ale AFR in fata institutiilor statului de retragere a tuturor licentelor de tranzactionare si registru , arata ca instanta retine in mod eronat ca tranzactiile facute de apelanta au fost facute in afara atributiilor specifice functiei de DGA [adica au fost facute in virtutea mandatului], dar fara a preciza explicit si fara a verifica in ce a constat mandatul in virtutea caruia tranzactiona.
In realitate, apelanta tranzac?iona in baza licentelor de tranzactionare pe care le detinea si sustine ca nu ar exista un motiv pentru care Societatea a facut cerere de anulare licentelor de tranzactionare pentru apelanta , insa angajeaza la scut timp un numar de 2 (doi) salariati pentru care solicita acordarea licentelor.
In cazul specific al interzicerii efectuarii de tranzactii, instanta nu ia in considerare ca, de la angajarea in AFR din 2001, apelanta a obtinut cele 3 licente de tranzactionare si registru si ca a tranzactionat neintrerupt, inclusiv dupa numirea ei ca DGA.
Concluzionand, subliniaza faptul ca instanta de fond nu a facut o aplicare a textelor legale, ci doar o enumerare a acestora; nu a analizat toate actele mentionate ca fiind acte de hartuire morala intr-o legatura una cu cealalta, ci defalcat, de parca ar fi fapte diferite, in perioade diferite, la momente statice si separate de timp; nu a luat in considerare fisa postului comparativ cu atributiile de Conducator; nu a reusit sa faca diferenta dintre functia de Director General Adjunct si cea de Conducator.
Solicita admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul obligarii intimatei la plata sumei de 400 000 euro cu titlul de incalcare a demnitatii in munca, a violentei psihice exercitate asupra sa  si a hartuirii morale la care a fost supusa incepand cu data de 11.07.2014 si pana in prezent;obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Intimata A.F.R. SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In ce priveste conducerea si reprezentarea AFR, in conformitate cu art. 14 din Legea nr. 297/2004 si art. 1 din Decizia CNVM (in prezent ASF) nr. 415 din 05.03.2008, prin Hotararea Consiliului de Administratie al AFR aprobata in sedinta nr. 116 din data de 3.04.2012, apelanta a fost numita in calitatea de „Conducator" si „Director General Adjunct" al AFR, fiindu-i astfel delegate conducerea si reprezentarea AFR.
Intre AFR, in calitate de Angajator, si Apelanta, in calitate de Salariata, a fost incheiat Contractul Individual de Munca nr. 3900/16.09.2002 si, urmare a Hotararii Consiliului de Administratie al AFR mentionata mai sus, a fost incheiat Actul Aditional nr. 2 din 24.04.2012 potrivit caruia functia Apelantei a devenit cea de Director General Adjunct.
Ulterior, prin Hotararea Consiliului de Administratie al AFR aprobata in sedinta nr. 127 din data de 7 iulie 2014, Apelanta a fost revocata din calitatea de „Conducator" si „Director General Adjunct", Hotarare care a fost confirmata si de catre Adunarea Generala a Actionarilor AFR in data de 11 iulie 2014 . Conform atributiilor conferite prin lege, ASF a autorizat la data de 26.08.2014 modificarea structurii conducerii AFR in sensul revocarii Apelantei si numirii unei alte persoane care sa exercite conducerea si reprezentarea AFR potrivit reglementarilor mai sus mentionate.
Modificarea atributiilor Apelantei, respectiv revocarea din calitatea de ., Conducator " si „Director General Adjunct" nu au avut loc in cadrul raportului juridic guvernat de Contractul Individual de Munca
In concluzie, natura juridica a raportului stabilit intre Apelanta si AFR prin Hotararea Consiliului de Administratie al AFR aprobata in sedinta nr. 116 din data de 3 aprilie 2012, si ulterior incetat prin Hotararea Consiliului de Administratie al AFR aprobata in sedinta nr. 127 din data de 7 iulie 2014, a fost aceea de mandat incredintat si revocat in conformitate cu prevederile legale mentionate mai sus. Acest raport juridic este prin urmare guvernat de reglementarile Legii 31/1990, fiind diferit de raportul de munca stabilit prin Contractul Individual de Munca si supus dispozitiilor Codului Muncii.
In atare conditii, Contractul Individual de Munca al Apelantei a ramas in mod evident nemodificat in ceea ce priveste functia de „Director General Adjunct" si drepturile salariale aferente acestei functii. Contrar afirmatiilor Apelantei, AFR nu a impiedicat-o pe aceasta sa beneficieze de drepturile conferite in baza Contractului Individual de Munca, ci pur si simplu exercitarea anumitor atributii incredintate in baza unui mandat din partea Consiliului de Administratie nu a mai fost posibila ca urmare a revocarii mandatului.
Astfel fiind, atata timp cat revocarea Apelantei din calitatea de „Conducator" si „Director General Adjunct" al AFR a fost realizata cu respectarea stricta a legii, demersurile AFR de implementare a revocarii nu pot fi calificate ca fiind in afara legii si ca atare nu constituie si nu pot constitui acte de hartuire la adresa Apelantei, astfel cum pretinde aceasta.
In masura in care Apelanta ar fi considerat ca revocarea sa a fost facuta cu incalcarea legii, avea deschisa calea atacarii Hotararii Consiliului de Administratie al AFR aprobata in sedinta nr. 127 din data de 7 iulie 2014, a Hotararii Adunarii Generala a Actionarilor AFR in data de 11 iulie 2014, precum si a deciziei ASF care a confirmat revocarea sa, demersuri pe care insa Apelanta nu le-a apreciat ca s-ar fi impus.
Contrar afirmatiei Apelantei, Directorul General al AFR nu a dispus ca aceasta sa fie mutata singura intr-o alta incapere cu scopul de a o izola, prin intermediul unei pretinse fapte de hartuire. Dimpotriva, conducerea AFR a implementat o serie de lucrari de renovare si recompartimentare a spatiului disponibil la nivelul intregului birou, lucrari ce au vizat toti angajatii AFR, inclusiv Directorul General .
Aceste lucrari de renovare au fost necesare atat pentru nevoile de afaceri ale AFR, cat si pentru conformitatea cu cerintele legale impuse unei companii prestatoare de servicii de investitii financiare care isi desfasoara activitatea conform Regulamentului ASF nr. 32/2006.
De asemenea, lucrarile de renovare si recompartimentare au avut in vedere si imbunatatirea conditiilor de munca ale angajatilor, spatiul util oferit acestora crescand considerabil, dupa cum urmeaza : amplasamentul biroului Directorului General a fost mutat, iar suprafata acestuia a fost redusa cu -70% de la 36.2 mp la 11.4 mp; amplasamentul biroului de back office a fost mutat, iar suprafata acestuia a fost marita de la 27.4 mp la 36 mp, in conformitate cu cerinta minima de 6mp per angajat prevazuta de Codul Muncii; amplasamentul biroului departamentului de tranzactionare a fost mutat, iar suprafata acestuia a fost marita de la 22.8 mp la 27.4 mp; a fost creata o sala pentru primirea clientilor si discutarea in confidentialitate cu acestia; a fost creat un birou pentru Directorul General Adjunct, Apelanta in cauza.
Ca urmare a acestor modificari, singurul efect negativ a implicat reducerea considerabila, cu -70%, a spatiului alocat Directorului General, in vreme ce pentru pozitia Directorului General Adjunct s-a creat un birou de care detinatorul acestei pozitii, Apelanta in cauza, sa beneficieze potrivit pozitiei sale.
Afirmatiile Apelantei referitoare la caracterul impropriu desfasurarii activitatii zilnice in incaperea biroului Directorului General Adjunct, pretinzandu-se ca aceasta ar fi echipata cu ventilatoare speciale, de mare tiraj, sunt false. Dimpotriva, incaperea descrisa este dotata cu acelasi tip de aparate de climatizare si control al temperaturii cu care sunt echipate si celelalte birouri din spatiul AFR.
Apelanta afirma in mod fals ca biroul care i-a fost atribuit ar constitui camera serverelor societatii. inca din anul 2009 AFR a externalizat toate serviciile IT catre un furnizor extern, si drept urmare, incepand cu anul 2009 nu mai exista nici un server in cadrul societatii.
Izolarea la care Apelanta pretinde ca a fost supusa prin instalarea unui sistem de acces in camera tranzactiilor, pe baza de card autorizat, este de asemenea falsa. In ciuda sustinerilor Apelantei, acest sistem de securitate nu a fost implementat pentru a o izola de membrii departamentului de tranzactionare, ci pentru a garanta nivelul corespunzator de securitate si confidentialitate a informatiilor in conformitate cu regulamentele ASF obligatorii pentru societate, precum si cu regulamentul intern al AFR.
Tot in baza regulamentului intern, accesul in cadrul departamentului de tranzactionare este permis doar membrilor acestui departament, membrilor departamentului de control intern si Conducatorilor AFR, accesul permanent al oricarui alt angajat reprezentand o incalcare a legilor si regulamentelor in vigoare. Neemiterea unui card de acces autorizat pentru camera de tranzactionare nu constituie un act de hartuire, ci o respectare a normelor speciale care guverneaza aceasta activitate.
Teza izolarii Apelantei fizic si profesional a fost infirmata chiar de catre martorii propusi de catre aceasta, respectiv C. A. si P. G., care au fost audiati de catre instanta de fond la termenul de judecata din 26.04.2016.
Nici sustinerile Apelantei referitoare la izolarea ei profesionala, realizata printr-o pretinsa retragere a tuturor instrumentelor prin care aceasta isi poate desfasura activitatea, nu sunt reale. Din contra, Apelanta dispunea in continuare de toate mijloacele materiale ale muncii necesare activitatii sale, ca orice alt angajat al AFR.
Prin urmare, este evident faptul ca renovarea si recompartimentarea spatiului disponibil, nu reprezinta o masura de hartuire la adresa Apelantei ce ar incalca principiul bunei-credinte in relatiile de munca, ci o masura fireasca a AFR menita sa duca la imbunatatirea conditiilor de desfasurare a activitatii societatii, in conformitate cu cerintele impuse de lege acestei societati.
AFR nu a supus Apelanta unui tratament umilitor.
Acordarea unui birou individual Apelantei, corespunzator pozitiei sale, nu doar ca nu poate fi acceptata drept o masura de izolare a acesteia, ci trebuie respinsa si interpretarea pe care o da Apelanta acestui beneficiu descris drept un act de umilire. Dimpotriva, beneficiul de care se bucura Apelanta prin biroul individual alocat o pune intr-o pozitie comparabila cu cea a Directorului General al societatii, nicidecum intr-una injositoare.
Cu privire la sustinerile Apelantei conform carora aceasta ar fi fost supusa unui tratament umilitor prin inlaturarea datelor acesteia de pe pagina de internet si de pe materialele promotionale ale societatii,  arata ca AFR prezinta detaliile de contact ale angajatilor pe pagina de internet a societatii in conformitate cu Regulamentul ASF nr. 32/2006 , invocand art. 126 (3) din Regulament.
In conformitate cu obligatiile sale legale, AFR prezinta pe pagina sa de internet datele membrilor consiliului de administratie, conducatorilor legali, actionarilor semnificativi, reprezentantului departamentului de control intern, si membrilor din departamentul de tranzactionare. Suplimentar fata de acestea, AFR a decis afisarea pe pagina de internet si a datelor altor angajati a caror activitate implica o comunicare permanenta cu clientii si care sunt autorizati in acest sens de catre ASF. Nu toti angajatii sau colaboratorii AFR sunt prezentati pe pagina de internet a societatii.
Sustinerile Apelantei potrivit carora aceasta a fost exclusa si de pe materialele promotionale ale societatii sunt de asemenea inselatoare. AFR prezinta in cadrul materialelor sale tiparite doar datele de contact ale persoanelor relevante cu privire la subiectul materialului respectiv, si nu datele tuturor angajatilor AFR.
Apelanta sustine de asemenea ca organigrama AFR prevede un singur post de Director General Adjunct, ocupat de ea , in vreme ce pe pagina de internet a societatii este prezentata Dna. R. in aceasta pozitie. Precizeaza  ca in urma revocarii mandatului Apelantei de Conducator al AFR, acest mandat a fost acordat Dnei. R., iar contrar sustinerilor Apelantei, organigrama societatii prevede doar doua pozitii de Conducator, ocupat de catre un Director General si un Director General Adjunct, precum si o a doua pozitie de Director General Adjunct la nivelul de business development.
Prezentarea Dnei. R. pe pagina de internet nu este facuta in virtutea pozitiei sale de Director General Adjunct, ci este facuta in conformitate cu Regulamentul nr. 32/2006 al ASF in considerarea calitatii sale de Conducator al societatii, si ca atare a fost inclusa in sectiunea corespunzatoare incepand cu data la care autorizatia acesteia de catre ASF ca si Conducator a fost emisa.
Rezulta asadar ca afirmatiile Apelantei cu privire la excluderea prezentarii sale din cadrul datelor facute publice pe pagina de internet sau in materialele societatii urmaresc cu rea-credinta crearea unei impresii false de natura a sugera un pretins act de hartuire, in vreme ce, in realitate, Apelanta nu a fost supusa unui act de inlaturare orientat exclusiv asupra persoanei sale. AFR pur si simplu a procedat la prezentarea publica doar a acelor persoane impuse de obligatiile sale legale si nevoile activitatii sale de afaceri, iar aceasta nu poate fi privita drept un act de excludere cu caracter de hartuire.
Apelanta pretinde in mod eronat ca i-a fost interzisa exercitarea functiei si atributiile specifice pozitiei de Director General Adjunct.
Sustinerile Apelantei referitoare la atributiile sale legate de activitatea specifica de broker, de tranzactionare pe bursa si de servicii financiare, precum si cele legate de activitatile specifice back office sunt contrazise de fisa postului ei de Director General Adjunct in care asemenea atributii nu sunt incluse. Dimpotriva, Apelantei i-au fost incredintate aceste atributii in conditiile mandatului de Conducator , care in prezent este revocat.
Accesul la sistemele de tranzactionare si la cele de back office a fost acordat Apelantei in cadrul mandatului de Conducator incredintat de Consiliul de Administratie al AFR. Asadar, limitarea accesului Apelantei la aceste sisteme este in perfecta concordanta cu retragerea acestui mandat.
Pentru pastrarea confidentialitatii informatiilor cu privire la clienti, cat si a confidentialitatii ordinelor de tranzactionare, precum si protejarea intereselor clientilor, accesul la anumite sisteme si aplicatii software este permis doar anumitor persoane conform dispozitiilor legale in vigoare iar  informatiile cu privire la tranzactiile efectuate sau tranzactiile in desfasurare sunt informatii cu un grad foarte inalt de confidentialitate.
In conformitate cu prevederile legale incidente , precum si cu codul Bursei de Valori Bucuresti, accesul la platforma de tranzactionare a Bursei de Valori Bucuresti este permis doar persoanelor (i) membre ale departamentului de tranzactionare din cadrul unui SSIF, (ii) autorizate in prealabil de catre Bursa de Valori Bucuresti si (iii) autorizate in mod prealabil de catre ASF. Pentru a avea acces la platforma de tranzactionare, un angajat trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ cele trei conditii, ceea ce nu este cazul Apelantei intrucat aceasta nu mai era un membru al departamentului de tranzactionare in perioada cand pretinde ca a fost supusa actelor de hartuire morala.
In plus, pentru a asigura confidentialitatea informatiilor, conform regulamentelor interne ale AFR, accesul la sistemul si software-ul de back qffice este oferit doar conducatorilor AFR, membrilor departamentului de tranzactionare, membrilor departamentului de control intern si membrilor departamentului de back office. In urma revocarii Apelantei din functia de Conducator, aceasta nu detine in prezent calitatea de membru al nici unuia din aceste departamente.
Desi Apelanta sustine contrariul, aceasta nu tranzactiona frecvent pe platforma de tranzactionare a Bursei, ci dimpotriva, a efectuat un numar de noua tranzactii pe durata anului 2013, si un numar de 25 de tranzactii pe durata anului 2014, din care 19 au avut loc intr-o perioada cand AFR avea un singur broker in camera de tranzactii. In mod normal, in activitatea tranzactionala a unui broker acesta inregistreaza mii de tranzactii lunar.
Afirmatia conform careia accesul Apelantei la serverul intern al societatii a fost restrictionat este falsa, intrucat Apelanta poate accesa in continuare acest server. Restrictia de acces la sistemul de back office se impune pentru pastrarea confidentialitatii bazelor de date specifice, insa nu implica o lipsa totala de acces la serverele AFR de natura sa impiedice Apelanta sa isi desfasoare activitatea de business development.
Mai mult de atat, suplimentar fata de ceilalti angajati ai societatii, Apelanta este singurul angajat din cadrul AFR care beneficiaza de telefon mobil platit de catre societate cat si de acces la casuta de e-mail de serviciu de pe telefonul mobil astfel ca nu poate fi acceptata sustinerea acesteia ca ar fi hartuita prin acte de izolare, interzicerea exercitarii activitatii sau „tragere pe linie moarta".
Instanta de fond a retinut in mod corect natura raportului juridic de mandat in baza caruia Apelanta a exercitat atributiile de conducere si reprezentare a AFR
Subliniaza intimata faptul ca atributiile aferente conducerii si reprezentarii AFR, care apar si in documentul intitulat „Fisa postului" Apelantei, nu mai puteau fi in mod legal exercitate dupa revocarea de catre AFR a mandatului acordat Apelantei, imprejurare de asemenea retinuta judicios de catre instanta de fond.
Instanta de fond a retinut in mod corect ca revocarea mandatului in baza caruia Apelanta a exercitat atributiile de conducere si reprezentare a AFR ca si „Conducator", respectiv „Director General Adjunct" a fost facuta conform legii
Instanta de fond a retinut in mod corect ca actele de implementare a revocarii mandatului acordat nu pot reprezenta acte de hartuire a Apelantei
Intrucat revocarea atributiilor de conducere si reprezentare a AFR acordate Apelantei a fost facuta in mod legal, nu exista nici un argument care sa sustina caracterul de fapta ilicita atat a revocarii in sine cit si a implementarii acesteia de catre AFR, in sensul actelor de pretinsa hartuire morala atribuite AFR de catre Apelanta - actele de hartuire morala sunt prin natura lor fapte ilicite, in afara legii, iar atata timp cat AFR a actionat in conformitate cu legea, actele sale nu pot fi calificate ca fiind ilicite.
Totodata, in absenta unei fapte ilicite nu putem vorbi nici de presupuse prejudicii cauzate de atare fapte, astfel cum au fost pretinse de catre Apelanta.
Concluzionand: criticile aduse prin apelul formulat in cauza sunt neintemeiate iar hotararea pronuntata de catre instanta de fond este legala si temeinica, Apelanta nu a fost supusa vreunui tratament care ar putea fi interpretat drept hartuire morala, prin oricare din formele descrise in cererea de chemare in judecata iar incetarea atributiilor Apelantei de conducere si reprezentare a AFR a survenit ca urmare a revocarii mandatului acordat, in stricta conformitate cu legea.
Apelanta-reclamanta a depus raspuns la intampinare.
Analizand apelul declarat potrivit art.477 Cod procedura civila, in raport de actele ?i lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
In raport cu obiectul cererii de chemare in judecata,Curtea retine ca,potrivit dispozitiilor art.4 lit. d1 din Legea nr. 202/2002, prin hartuire psihologica se intelege orice comportament necorespunzator care are loc intr-o perioada, este repetitiv sau sistematic si implica un comportament fizic, limbaj oral sau scris, gesturi sau alte acte intentionate si care ar putea afecta personalitatea, demnitatea sau integritatea fizica ori psihologica a unei persoane.
Asadar,  prima conditie pentru a ne afla in fata unei hartuiri morale la locul de munca (particularizare in raport cu raporturile de munca existente intre parti) , se refera la existenta unor comportamente , a unui limbaj, a unor acte, gesturi sau inscrisuri , care sa aiba o  anumita durata, repetate sau sistematice, ceea ce presupune ca hartuirea morala trebuie inteleasa ca un proces care presupune derularea in timp , prin existenta unor actiuni repetate sau continue  si care sunt „intentionate”.
A doua conditie prevazuta de lege impune ca aceste comportamente sa aiba ca efect atingerea personalitatii , demnitatii sau integritatii fizice sau psihice a angajatului.
Curtea constata ca cerinta ca actul producator de prejudicii morale sa fie intentionat priveste exclusiv prima conditie prevazuta de art.4 lit. d1 din Legea nr.202/2002, nu si pe a doua . Rezulta astfel ca, pe de o parte comportamentul necorespunzator trebuie sa fie voluntar, cu excluderea unor acte/fapte accidentale si neintentionate .
Pe de alta parte , contrar sustinerilor instantei de fond , potrivit definitiei legale a hartuirii psihologice , nu este necesar ca aceste acte/ fapte/ gesturi sa fi fost savarsite cu intentia de a duce atingere personalitatii, demnitatii sau integritatii unei persoane .
Cu alte cuvinte exista hartuire psihologica chiar daca autorul hartuirii nu a intentionat ca prin actiunile sale sa discrediteze o alta persoana sau sa ii afecteze in mod deliberat conditiile de munca. Este suficient ca actiunile sale, savarsite voluntar , nu accidental, sa fi determinat obiectiv astfel de consecinte ( concluzie ce rezulta din formularea textului de lege care face referire la acte/fapte intentionate care „ar putea afecta” starea psihica a altei persoane) .
O interpretare contrara ar avea ca rezultat lipsirea dispozitiei legale de orice efect util , din cauza dificultatii de a se dovedi intentia rauvoitoare a autorului unui comportament de hartuire psihologic si ar lipsi victima de o protectie juridica adecvata.
Prin  urmare , in considerarea argumentelor anterior expuse , Curtea constata ca este suficient ca apelanta-reclamanta sa dovedeasca existenta unor acte/fapte succesive ale intimatei, derulate intr-un anumit interval de timp , de natura sa ii afecteze demnitatea la locul de munca si starea sa psihica, pentru a se concluziona ca ne aflam in prezenta unei hartuiri psihologice din partea angajatorului , in intelesul art.4 lit. d1 din Legea nr. 202/2002, fara ca angajatorul sa se poata apara sustinand ca nu a intentionat prin comportamentul afisat sa produca   rezultatul vatamator.
Din aceasta perspectiva Curtea constata ca instanta de fond a analizat fiecare fapta asa –zis vatamatoare invocata de reclamanta prin raportare la probele administrate in cauza si legislatia incidenta , fara a avea in vedere ansamblul acestor acte/fapte , nici imprejurarea ca a existat o anume succesiune in timp a acestora , ca actiunile angajatorului au avut caracter repetat si efect concertat asupra mediului in care reclamanta isi desfasura activitatea , imaginii acesteia la locul de munca , starii psihice a angajatei .
Este evident ca o asemenea modalitate de analiza disociata a aspectelor invocate de reclamanta, scoase din context, fara a fi avut in vedere ansamblul faptelor, nu poate reprezenta o reala cercetare a situatiei dedusa judecatii prin raportare la temeiul de drept al cererii de chemare in judecata , respectiv art.4 lit. d1 din Legea nr. 202/2002.
Procedand la rejudecarea fondului , in temeiul efectului devolutiv al caii de atac a apelului, potrivit art.477 Cpc , prin raportare la criticile expuse in cererea de apel, Curtea retine urmatoarele:
In ce priveste conducerea si reprezentarea societatii intimate, Legea nr. 297/2004 privind piata de capital la art. 14 prevede :
(1)Conducerea SSIF trebuie sa fie asigurata de cel putin doua persoane. Conducatorii trebuie sa fie angajati ai SSIF cu contract individual de munca si pot fi membri ai consiliului de administratie.
(2)Conducatorii sunt persoane care potrivit actelor constitutive si/sau hotararii organelor sunt imputernicite sa conduca si sa coordoneze activitatea zilnica a acesteia si sunt investite cu competenta de a angaja raspunderea intermediarului;
(3)Conducatorii trebuie sa asigure efectiv conducerea curenta a activitatii SSIF. sa exercite exclusiv functia pentru care au fost numiti si cel putin unul dintre cunoasterea limbii romane.
Decizia Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (in prezent ASF) nr. 415 din 05.03.2008, art.1, stabileste ca:
(1)Functia de conducator prevazuta la art. 14 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital se asimileaza functiei de director prevazuta l art. 143 din Legea nr,. 31/1990 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2)Persoana care indeplineste functia de conducator-director la o societate de servicii de investitii financiare, potrivit Legii nr. 297/2004, trebuie sa indeplineasca si functia de director, potrivit Legii nr. 31/1990.
(3)Persoana care indeplineste functia de conducator-director, precum si cea care este conducator-director si membru in consiliul de administratie trebuie sa fie angajata a SS1F cu contract individual de munca.
In aplicarea acestor dispozitii legale , potrivit procesului verbal nr. 116/3 aprilie 2012 al sedintei Consiliului de Administratie al A.F.R. S.A. s-a hotarat numirea  apelantei-reclamante in functia de Director General Adjunct si Conducator al A.F.R. SA.
Prin actul aditional nr. 02/24.04.2012 la contractul individual de munca incheiat si inregistrat sub nr. 3900/16.09.2002 in Registrul general de eviden?a a salariatilor, depus, in copie, la fila nr. 18 din dosar, s-a convenit modificarea felul muncii in sensul ca functia este de Director General Adjunct societate comerciala, incepand cu data de 06.04.2012.
Instanta de fond a retinut in mod intemeiat ca exista o diferenta intre cele doua calitati in care actiona apelanta in raport cu intimata, respectiv mandatul acordat acesteia de Consiliul de Administratie al A.F.R. S.A pentru indeplinirea functiei de conducator si calitatea acesteia de angajat cu contract individual de munca incheiat potrivit dispozitiilor Codului Muncii, pentru functia de Director General Adjunct societate comerciala. Mandatul presupune acordarea increderii Consiliul de Administratie persoanei numita in functia de conducator , element subiectiv care excede raporturilor generate  strict de contractul individual de munca incheiat cu aceeasi persoana pentru functie de director general.
Curtea constata insa , analizand modalitatea de redactare a dispozitiilor legale/decizionale redate mai sus , ca  persoana care indeplineste functia de conducator  la o societate de servicii de investitii financiare, cum este intimata din cauza de fata, potrivit Legii nr. 297/2004 trebuie sa indeplineasca si functia de director de societate .
Prin urmare calitatea de conducator al unei asemenea societati este indisolubil legata de cea de director de societate comerciala. Aceasta este si ratiunea pentru care legislatia in materie impune pentru conducatori incheierea unui contract individual de munca pentru functia de director de societate comerciala. Un argument in plus al acestei teze este faptul ca in Decizia Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (in prezent ASF) nr. 415 din 05.03.2008 se mentioneaza o singura functie de „conducator-director.”
Pornind de la aceasta premisa legislativa , rezulta ca  incetarea calitatii de conducator ar trebui sa presupuna si incetarea raporturilor de munca pentru functia de director de societate, desigur in conditiile reglementate de Codul muncii pentru incetarea contractului individual de munca .
Ca asa trebuie interpretate dispozitiile legale in materie rezulta chiar din manifestarea de vointa a reprezentantilor societatii intimate .
Astfel, conform mentiunilor din Hotararea Consiliului de Administratie al A.F.R. S.A. din data de 7 iulie 2014, Consiliul de Administratie a aprobat revocarea d-nei C. E. R. din functiile de conducator si director general adjunct al societatii, in care aceasta fusese numita de catre Consiliul de Administratie in data de 3 aprilie 2012.
De altfel ,prin raspunsul intimatei adresat apelantei la data de 05 08 2014( fila 322 dosar fond) se precizeaza expres ca „atributiile dvs. de conducere , coordonare si reprezentare A.F.R. SA pe care le-ati exercitat pana la data revocarii mandatului primit pentru functiile de  „conducator ” si  „director general adjunct” au incetat de asemenea. … …revocarea din functia de director general adjunct /conducator nu reprezinta a modificare a contractului dvs. individual de munca , ci se subscrie unui alt regim juridic , respectiv regulilor impuse de Legea nr. 31/1990 si reglementarilor conexe aplicabile pietei de capital”.
Prin urmare intentia neechivoca a intimatei a fost de revocare a apelantei din ambele functii si practic de incetare a orice raporturi de reprezentare/munca dintre parti .
In sustinerea acestei concluzii Curtea are in vedere si faptul ca in luna august 2014 a fost numita in functia de conducator , respectiv angajata pe functia de director general adjunct o alta persoana , d-na R.
Urmare a solicitarilor repetate ale apelantei de a i se comunica daca s-a dispus si incetarea raporturilor sale de munca, intimata a precizat expres faptul ca apelanta a fost revocata doar din functia de conducator, in care fusese numita de Consiliul de Administratie, continuand intre parti raporturile de munca nascute din contractul individual de munca incheiat pentru functia de director adjunct .
Aceasta pozitie oficiala a angajatorului este consecinta faptului ca, potrivit Codului muncii,  care guverneaza executarea si incetarea contractului individual de munca , revocarea din functie nu este o modalitate legala de incetare a raporturilor de munca dintre parti.
Curtea subliniaza si faptul ca angajatorul nu a dispus incetarea unilaterala a contractului individual de munca incheiat cu reclamanta ulterior momentului revocarii acesteia din functia de conducator ( nu a fost evaluata profesional pentru a se stabili daca mai corespunde cerintelor postului , nu s-a negociat incetarea raporturilor de munca prin acordul partilor si nu s-a decis desfiintarea postului de director general adjunct ocupat de aceasta), alegand sa continue raporturile de munca cu aceasta pana la data de 04 12 2015 , cand a emis decizie de concediere , deci pentru aproximativ 18 luni .
Cu toate acestea in Actul constitutiv al AFR actualizat la data de 11 07 2014( filele 90-95 dosar apel)  sunt mentionati in calitate de conducatori dar si de directori ( director general, respectiv director general adjunct) doar D. C. si N. R. . Desi intimata a sustinut in mod repetat ca apelanta-reclamanta R. C.-E. si-a pastrat ulterior revocarii din pozitia de conducator atributiile de director general adjunct , aceasta nu este deloc mentionata in Actul constitutiv al AFR actualizat la data de 11 07 2014, ca si cum un al doilea post de director adjunct ( in afara celui ocupat de angajata Ruxandescu) nu ar exista .
Urmare a revocarii din functia de conducator s-a ajuns in situatia in care practic apelanta-reclamanta nu a mai putut sa-si exercite atributiile de serviciu , acestea fiind golite de continut prin actiuni succesive ale angajatorului .
Astfel, desi sarcina probei ii revenea, intimata nu a facut dovada  sarcinilor de serviciu repartizate , proiectelor executate , atributiile indeplinite de apelanta dupa luna iulie 2014 in calitate de director general adjunct al societatii.
Cu privire la atributiile pe care apelanta-reclamanta trebuie sa le indeplineasca potrivit fisei postului pentru functia de director general adjunct ,Curtea subliniaza ca fisa de post semnata de parti la data de 24 02 2012 a fost denuntata ca inscris fals de catre intimata-parata in fata instantei de fond si , urmare a administrarii probei cu expertiza grafoscopica,  s-a constatat ca semnatura de pe fisa de post apartine persoanei mentionata in inscris ca fiind reprezentant legal al societatii. In etapa procesuala a apelului nu s-au mai facut noi sustineri cu privire la caracterul fals al acestui inscris , motiv pentru care Curtea il va avea in vedere ca valabil si producator de efecte intre raporturile de munca dintre parti .
In intampinarea la cererea de apel intimata a facut referire la o alta fisa de post pentru functia de director general adjunct ocupata de apelanta , cea depusa odata cu intampinarea , intocmita in luna august 2014 ( fila 112 dosar apel) .
Curtea retine ca fisa de post din august 2014 nu este semnata de catre un reprezentant legal al societatii intimate si  nu poarta stampila acestei societatii . Pe inscris se afla doar o mentiune olografa in sensul ca s-a luat la cunostinta de continutul acestei fise si o semnatura care nu a fost contestata de catre apelanta-reclamanta. Curtea apreciaza ca nu poate fi avuta in vedere ca o fisa de post producatoare de efecte in raporturile de munca dintre parti atata timp cat nu este asumata prin semnatura/stampila de catre angajator ( spre deosebire de fisa de post din data de 24 02 2014 care poarta atat semnatura posesorului , adica a apelantei din cauza , cat si semnatura superiorului direct al acesteia ) .
Pentru aceste motive , in analiza atributiilor ce ii reveneau apelantei in calitate de director general adjunct, inclusiv dupa data revocarii acesteia din functia de conducator , Curtea va avea in vedere  fisa de post semnata de parti la data de 24 02 2012.
Potrivit acestui inscris asumat de partile contractului individual de munca , in calitate de director general adjunct al societatii intimate, apelanta avea urmatoarele atributii principale: coordonarea intregii activitati a societatii; reprezentarea societatii in raport cu tertii, avand drept de prima semnatura pe toate contractele incheiate cu acestia; avizarea tuturor documentelor: contracte, corespondenta,documente operative,situatiile/lucrarile curente sau periodice)executate in cadrul societatii,in conformitate cu normele/procedurile in vigoare si atributiile de serviciu.
In detalierea relatiilor interdepartamentale de supervizare, in aceasta fisa de post se prevede ca apelanta, in calitate de director general adjunct , superviza departamentul de Back-Office, contabilitatea, departamentul de control intern , alte departamente.
In sustinerea faptului ca raporturile de munca dintre parti au continuat si ca apelanta-reclamanta si-a indeplinit atributiile aferente functiei de director adjunct si dupa revocarea din functia de conducator, intimata nu a administrat in cauza probe .  Pentru perioada august 2014-decembrie 2015(cand s-a emis decizia de concediere) nu au fost depuse la dosar inscrisuri in dovedirea faptului ca apelanta a exercitat vreuna dintre atributiile ce ii reveneau ca director general adjunct
Apelanta a sustinut ca i s-a interzis sa intre in camera de tranzactionare, in conditiile in care anterior functionase neintrerupt in biroul traderilor, iar acestia se aflau in subordinea sa in calitate de Director general adjunct.
In combatere, intimata afirma ca apelanta nu mai avea acces in camera de tranzactionare din motive de securitate impuse de Regulamentul intern si pentru ea nu mai avea dreptul sa efectueze personal tranzactii urmare a retragerii licentei.
Curtea nu poate primi aceasta aparare a societatii atata timp cat , potrivit fisei postului de director general adjunct, aceasta avea obligatia de a superviza departamentul de Back-Office si  departamentul de control intern, prin urmare era necesar sa i se permita accesul in camera de tranzactionare pentru supravegherea activitatii persoanelor din departamentele pe care le avea in subordine. De asemenea apare ca nejustificata interzicerea accesului directorului adjunct al unei societati intr-un anume spatiu al respectivei persoane juridice , in conditiile in care acest director adjunct are atributii de coordonare a intregii activitatii a societatii si de reprezentare a acesteia in raporturile cu tertii , motiv pentru care ar trebui sa aiba acces la orice informatii , chiar si cu caracter confidential .
La acest moment Curtea constata ca intimata a sustinut in fata instantei de fond , fara a reitera in apel, faptul ca apelanta-reclamanta nu si-ar fi respectat obligatia de a pastra confidentialitatea unor informatii aflate in exercitarea atributiilor de serviciu . Nu s-a retinut de catre tribunal o asemenea incalcare a obligatiilor de serviciu , apelanta nu a fost sanctionata disciplinar pentru o abatere constand in nerespectarea acestei obligatii , motiv pentru care instanta de apel nu poate primi o asemenea aparare a intimatei.
In continuare Curtea retine ca apelanta-reclamanta nu a mai fost mentionata pe pagina de internet a societatii angajatoare dupa data de 30 07 2014, situatie pe care o apreciaza ca fiind umilitoare pentru ea.
Cu privire la aceste sustineri intimata a precizat ca prezinta detaliile de contact ale angajatilor pe pagina de internet a societatii in conformitate cu art. 126 (3) din Regulamentul ASF nr. 32/2006  , respectiv a mentionat pe pagina sa de internet datele membrilor consiliului de administratie,conducatorilor legali, actionarilor semnificativi, reprezentantului departamentului de control intern, si membrilor din departamentul de tranzactionare. Suplimentar fata de acestea, AFR a decis afisarea pe pagina de internet si a datelor altor angajati a caror activitate implica o comunicare permanenta cu clientii si care sunt autorizati in acest sens de catre ASF. Nu toti angajatii sau colaboratorii AFR sunt prezentati pe pagina de internet a societatii. Sustine astfel intimata ca nu exista o prevedere care sa impuna mentionarea pe pagina de internet a societatii a datelor directorului general adjunct care nu mai detine calitatea de conducator .
Curtea subliniaza in primul rand faptul ca apelanta detinea in continuare functia de director general adjunct , avand atributii de reprezentare a societatii in raporturile cu tertii si ca in iulie 2014 inca detinea licenta de tranzactionare si de registru in numele angajatorului sau , ceea ce presupune necesitatea unui contact cu clientii . Prin  urmare sustinerea intimatei in sensul ca nu era necesara mentionarea datelor sale de contact pe pagina de internet nu este fondata.
In al doilea rand, Curtea apreciaza ca are relevanta in sine chiar fapta angajatorului de stergere expresa a tuturor datelor de contact ale apelantei din mediul on-line , ceea ce presupune intentia directa a societatii de a nu mai fi asociata public cu persoana apelantei si de a nu mai fi reprezentata de aceasta in raporturile cu tertii , fapt ce vine in contradictie cu mentinerea acesteia in functia de director general adjunct.
Cu alta cuvinte nu exista nicio justificare obiectiva pentru aceasta modalitate de a actiona a intimatei si comportamentul angajatorului nu trebuie analizat , astfel cum a procedat instanta de fond , ca nereprezentand o incalcare a unei dispozitii legale/regulamentare , ci ca fapta de sine statatoare , prin prisma consecintelor pe care le implica in raporturile de munca dintre parti.
Cu privire la sustinerea apelantei in sensul ca a fost izolata fizic de restul colectivului prin mutarea sa in alt birou , necorespunzator ca spatiu de desfasurare a activitatii si locatie si ca s-a interzis celorlaltor angajati  sa aiba contact cu ea , Curtea constata ca este intemeiata in parte .
Astfel, din probele administrare in cauza de catre intimata, rezulta ca mutarea apelantei in al birou nu s-a facut in scopul izolarii acesteia de ceilalti angajati, ci a fost consecinta unei reorganizari a spatiului de munca pentru toti angajatii. De asemenea rezulta din probele administrate in cauza ca noul spatiu de lucru era unui corespunzator ca suprafata si dotari, din aceasta perspectiva fiind nefondata sustinerea apelantei ca ar fi fost mutata in camera serverelor , un spatiu impropriu pentru desfasurarea activitatii . In plus din declaratiile martorilor audiati in fata instantei de fond rezulta ca angajatilor nu li s-a interzis contactul cu apelanta , nici nu li s-a interzis sa mearga la aceasta in birou.
Pe de alta parte, Curtea retine ca nu i s-a mai permis apelantei accesul in camera de tranzactionare, astfel incat nu mai avea contact direct cu persoanele care isi desfasurau constant activitatea in respectiva camera. De asemenea , din declaratiile martorilor audiati in fata instantei de fond, rezulta ca noul birou al apelantei se afla la capatul unui hol mai lung , dupa bucatarie si toaleta care sunt pozitionate la jumatatea distantei dintre holul principal si biroul apelantei ( fila 440 fond-declaratia martorei C. A.) . Din declaratia martorei P. G. (fila 441 dosar fond) rezulta ca anterior biroul repartizat apelantei apartinuse soferului, prin urmare nefiind destinat unui membru al conducerii societatii .
Prin urmare, desi nu exista dovezi in sensul ca s-a urmarit de catre intimata izolarea fizica a angajatei R. C. , aceasta  izolare s-a produs prin alocarea unui birou aflat la o distanta mai mare de holul principal si prin interzicerea accesului in camera de tranzactionare, unde se desfasura in mod curent activitatea celorlalti angajati .
Apelanta a invocat, ca dovada a hartuirii la care a fost supusa la locul de munca , faptul ca in luna august 2014 angajatorul a solicitat Bursei retragerea licentelor sale de tranzactionare si registru.
Curtea constata ca in anul 2002 apelanta s-a angajat in cadrul societatii intimate pe functia de agent valori mobiliare-contract individual de munca nr. 3900/16 09 2002 ( fila 59 dosar apel). A promovat in anul 2011 in functia de director departament tranzactionare , conform actului aditional la CIM nr. 02/24 02 2011. Ulterior , prin actul aditional la CIM nr. 02/24 04 2012  a ocupat postul de director general adjunct .
In calitate de detinator licenta de tranzactionare apelanta a efectuat tranzactii la bursa in intervalul in care a fost angajata intimatei , iar numarul acestor tranzactii nu are relevanta .
Urmare a solicitarii societatii intimate, la data de 11 08 2014 Bursa a retras aceste autorizatii in ceea ce o priveste pe apelanta-reclamanta R. C.-E..
Dupa cum chiar intimata sustine in intampinare, accesul la platforma de tranzactionare a Bursei de Valori Bucuresti este permis doar persoanelor (i) membre ale departamentului de tranzactionare din cadrul unui SSIF, (ii) autorizate in prealabil de catre Bursa de Valori Bucuresti si (iii) autorizate in mod prealabil de catre ASF.
Apelanta a fost autorizata ca agent de valori mobiliare sa desfasoare activitate in numele si contul societatii intimate prin Decizia nr. 1904/22 10 2002 a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare ( fila 426 vol.II dosar fond) . Potrivit acestei decizii intimata are obligatia de a solicita retragerea autorizatiei in termen de 48 de ore de la data incetarii relatiilor de munca ale agentului de valori mobiliare .
Intimata justifica masura retragerii autorizatiei de tranzactionare a apelantei aratand ca in perioada de referinta ( iulie 2014-2015) aceasta  nu mai era membra a departamentului de tranzactionare iar in fisa postului de director general adjunct nu este prevazuta o asemenea atributie , exercitata de apelanta anterior in virtutea calitatii sale de conducator .
In Regulamentul nr. 32/2006 depus de intimata in extras la dosarul de apel nu se indica ca atributie a conducatorilor societatii tranzactionarea la brusa . Intimata nu a indicat expres in care anume act de reglementare a activitatii sale se prevede o asemenea atributie in sarcina conducatorilor . De asemenea in fisa postului de director general adjunct nu se mentioneaza o asemenea atributie .
Prin urmare, daca s-ar accepta rationamentul expus de intimata , data fiind omisiunea de a mentiona aceasta atributie expres pentru conducator-director, ar fi trebuit retrasa autorizatie apelantei de tranzactionare inca din anul 2012, cand felul muncii sale s-a modificat si a ocupat postul de director general adjunct si nu mai facea parte din departamentul de tranzactionare .
In realitate autorizatia de tranzactionare in numele intimatei nu a fost acordata de CNVM in legatura cu un anume post pe care apelanta-reclamanta  trebuia sa il ocupe in cadrul societatii ci ,potrivit deciziei mai sus mentionata a fost acordata pe durata existentei raporturilor de munca dintre parti .
In consecinta retragerea aceste autorizatii in anul 2014 , cand raporturile de munca dintre parti nu incetasera intr-o modalitate prevazuta de Codul muncii, nu are o justificare obiectiva.
A sustinut apelanta  ca i s-a restrictionat accesul la serverul intern al societatii , insa aceasta afirmatie este intemeiata doar in parte intrucat angajata putea accesa in continuare acest server. In realitate , din inscrisurile depuse de intimata la dosarul de fond, rezulta ca i s-a restrictionat dreptul  de acces la sistemul de back office .
Aceasta restrictionare este justificata de intimata prin faptul ca se impunea pentru pastrarea confidentialitatii bazelor de date specifice si  nu implica o lipsa totala de acces la serverele AFR de natura sa impiedice apelanta sa isi desfasoare activitatea de business development.
Dupa cum a analizat Curtea anterior, o asemenea aparare a intimatei nu poate fi primita atata timp cat, potrivit fisei postului de director general adjunct , apelanta ar fi trebuit sa supervizeze departamentul de Back-Office si  departamentul de control intern, prin urmare era necesar sa i se permita accesul la sistemul de back office.
Curtea subliniaza ca mentinerea in organigrama a doua functii de director general adjunct ( una ocupata de apelanta si cealalta de angajata Ruxandescu) nu are nicio relevanta in situatia in care din probele administrate in cauza rezulta ca aceasta mentinere a fost pur formala , fara ca in realitate angajata Rus Cerasela-Elena  sa indeplineasca atributii specifice acestei functii.
Or, executarea unui contract de munca cu respectarea principiului bunei-credinte          (impus partilor de dispozitiile art.8 din Codul muncii ) presupune ca trebuie sa i se dea angajatului posibilitatea reala de a presta munca pentru angajator pe  postul si functia detinute  potrivit contractului si de a fi remunerat pentru munca prestata.
Nu se impunea ca apelanta–reclamanta sa conteste revocarea sa din functia de conducator , nici sa accepte un alt post decat cel pentru care incheiase contract individual de munca cu intimata . Atata timp cat acest contract de munca a fost in fiinta , executarea lui de catre parti trebuia sa se faca cu buna-credinta .
In cauza de fata, chiar daca a fost remunerata potrivit contractului individual de munca incheiat intre parti,apelantei-reclamante nu i s-a dat de catre angajator posibilitatea de a indeplini atributiile prevazute in fisa postului, fapt de natura sa afecteze demnitatea angajatei si imaginea acesteia la locul de munca , cu atat mai mult cu cat aceasta se presupunea ca ocupa o functie de conducere, ca ar trebui sa reprezinte societatea in raporturile cu tertii , sa  controleze actele indeplinite de persoanele din subordine etc.
De asemenea Curtea retine faptul ca masurile dispuse de angajator , analizate in cele ce preced, care au generat izolarea de colectiv a apelantei-reclamante , imposibilitatea de a mai avea raporturi cu clientii societatii, de a mai exercita un control asupra  subordonatilor pe care teoretic trebuia sa ii coordoneze, au fost de natura sa o pozitioneze pe angajata –reclamanta intr-o situatie umilitoare , au creat un mediu ostil si i-au produs o stare psihica negativa la locul de munca.
In concluzie, Curtea apreciaza ca sunt intrunite in cauza conditiile impuse de prevederile art.4 lit. d1 din Legea nr.202/2002, pentru a aprecia comportamentul angajatorului, in ansamblu , in intervalul iulie 2014-data formularii cererii de chemare in judecata (  28 septembrie 2015 ), ca fiind de natura sa produca apelantei-reclamante R. C.-E. o afectare a starii psihice, a  demnitatii si a imaginii  acesteia in executarea raporturile de munca.
Curtea retine si faptul ca la dosarul de fond s-au administrat probe ( inscrisuri) in dovedirea faptului ca reclamanta a formulat impotriva angajatorului o plangere adresata  Consiliului  National pentru Combaterea Discriminarii , respectiv a faptului ca reclamanta a fost condamnata penal pentru savarsirea unor fapte care au legatura cu indeplinirea atributiilor  de serviciu . Cum prin cererea de apel nu a fost pusa in discutie relevanta acestor probe , nici faptul ca masurile dispuse impotriva sa de angajator ar fi consecinta formularii plangerii catre CNCD,  iar intimata nu a invocat prin intampinare ca masurile luate cu privire la  raporturile de munca ale apelantei ar fi fost determinate de obligatii rezultand din punerea in executare a unei decizii penale , rezulta ca , in aplicarea dispozitiilor art. 478 Cpc  care reglementeaza limitele caracterului devolutiv al caii de atac a apelului , analiza acestor aspecte excede investirii instantei de apel.
Retinand ca apelanta a fost supusa unei hartuiri psihologice la locul de munca , in temeiul dispozitiilor art. 480 Cpc , Curtea urmeaza sa admita apelul  si sa schimbe in parte sentinta apelata in sensul ca admiterii in parte a actiunii  precizate. Intimata va fi obligata sa plateasca reclamantei suma de 50.000 Euro in echivalent lei la cursul oficial al BNR de la data platii, suma reprezentand despagubiri pentru hartuire morala.
Cu privire la cuantumul despagubirilor acordate reclamantei, Curtea retine , in lipsa unei modalitati de calcul stabilita de lege , ca avand relevanta faptul ca apelanta-reclamanta ocupa in cadrul societatii angajatoare o functie de conducere, cuantumul salariului stabilit prin contractul  individual de munca incheiat intre parti (13.907 lei lunar) si care releva importanta sporita a muncii prestata de angajata pentru societate dar si valoarea sociala a acestei munci , precum si intervalul de timp in care s-a manifestat comportamentul producator de prejudicii al angajatorului, respectiv din luna iulie 2014 si pana la data formularii cererii de chemare in judecata-28 septembrie 2015 ( aproximativ 15 luni) .
In raport de aceste criterii  se apreciaza ca despagubiri in cuantum de 50.000 Euro in echivalent lei la cursul oficial al BNR de la data platii sunt adecvate pentru acoperirea integrala a prejudiciului moral suferit de reclamanta( cu precizarea ca reclamanta a evaluat aceste despagubiri  la suma de 400.000 Euro, motiv pentru care actiunea se va admite doar in parte ).
Curtea retine si faptul ca in sedinta publica din data de 16 02 2016 , in fata instantei de fond , reclamanta a renuntat expres la judecarea capatului de cerere avand ca obiect „obligarea paratei la incetarea hartuirii morale la care a fost supusa de catre parata, a violentei psihice la care a fost supusa pentru a parasi postul, a incalcarii demnitatii in munca, precum si incalcarii principiului bunei credinte in relatiile de munca”, tribunalul luand act de aceasta manifestare de vointa. Astfel , pronuntarea instantei de fond si a Curtii in apel are in vedere cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata( restransa) de catre reclamanta.
In temeiul dispozitiilor art.453 alin.1 si 2 Cpc, aplicabile si in etapa procesuala a apelului conform art. 482 Cpc , fata de solutia de admitere in parte a actiunii , Curtea o va obliga pe intimata sa plateasca apelantei-reclamante suma de 8000 lei , cheltuieli de judecata  efectuate in etapa fondului si in apel reprezentand onorariu  de expert ( 1200 lei conform facturii fiscale nr. 093/09 05 2016-file 157 vol. III fond ) si onorariu de avocat ( dovedit cu transfer bancar- din 23 05 2016 pt. suma de  4104,49 lei si pentru suma de 4019.76 lei -filele 156 , 158 vol. IIII fond , respectiv  factura nr.36/28 04 2017 si extras de cont-filele 136-137 dosar apel- pentru suma de 3772,57 lei ).