RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie de imputare emisa de Casa de Asigurari de Sanatate

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie de imputare emisa de Casa de Asigurari de Sanatate

- Art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/ 2006
- Art. 216 din Legea nr. 95/ 2006
- Art. 83 alin. 4 din O.G. nr. 92/ 2003
- Art. 120 si 1201 din O.G. nr. 92/ 2003

Prin Decizia de Impunere nr. xxxxx.x/31.05.2012 (filele 3-4 dosar fond) au fost stabilite in sarcina intimatei obligatiile de plata la Fondul Asigurarilor Sociale de Sanatate constand in majorari si penalitati de intarziere in cuantum de 1.138 lei, pentru plata cu intarziere a contributiilor la F.N.U.A.S.S.
Curtea a constatat ca potrivit art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii "persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati independente, venituri din agricultura si silvicultura, venituri din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate sa depuna la casele de asigurari de sanatate cu care au incheiat contractul de asigurare declaratii privind obligatiile fata de fond";
Art. 216 din Legea nr. 95/2006 statueaza ca "in cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, denumita in continuare A.N.A.F., C.N.A.S., prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de intarziere in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare";
Conform art. 257 alin.2 lit. b) din acelasi act normativ "(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5%, care se aplica asupra: b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;".
 Potrivit art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala "nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat."
Din interpretarea sistematica a acestor prevederi legale, rezulta ca in cazul persoanelor care intra in categoria celor prevazute de lege, asigurarea este obligatorie si opereaza prin efectul legii.
Prin urmare, realizand venituri din activitati independente, intimata reclamanta intra in categoria persoanelor asigurate prin efectul legii, avand totodata obligatia de a plati contributia prevazuta de lege la Fondul national unic de asigurari de sanatate.
Referitor la dobanzile si penalitatile de intarziere percepute, instanta de recurs a constatat ca aceste obligatii accesorii au fost stabilite in temeiul legii, respectiv a prevederilor art. 120 si 120 indice 1 din O.G. 92/2003 raportat la prevederile art. 261 alin. 1 din Legea 95/2006 si nu se poate retine ca intimata reclamanta nu s-ar afla in culpa cu privire la neplata la termen a contributiei datorate in conditiile in care nici macar nu a depus declaratiile privind obligatiile de contributie la fond.
Curtea a retinut ca, faptul ca recurenta reclamanta nu si-a indeplinit obligatia de a-i comunica intimatei obligatia de plata a contributiilor la Fondul national unic de asigurari de sanatate nu o poate exonera pe intimata reclamanta de culpa proprie constand in nedepunerea declaratiilor privind obligatiile de contributie la fond si in neplata la termen a acestor contributii, putandu-se vorbi, cel mult, de o culpa comuna a partilor.
Tinand seama si de principiul nemo censetur ignorare legem, avand in vedere legalitatea obligatiei de plata a contributiei la Fondul national unic de asigurari de sanatate si a obligatiei de percepere a majorarilor de intarziere in caz de neplata la termen a acestei obligatii, instanta de control judiciar a constatat ca lipsa informarii intimatei reclamante cu privire la obligatia de plata a contributiei nu este de natura a o exonera pe aceasta de obligatia de a plati majorari de intarziere si penalitati in ipoteza in care contributia nu a fost platita in termenul legal.

Decizia nr. 930/CA/02.03.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 7864/111/CA/2012

Prin sentinta civila nr. 7119/CA din 26 septembrie 2014 pronuntata de Tribunalul B. in dosar nr. 7864/111/2012 s-a admis actiunea formulata de reclamanta D. C. si in consecinta:
S-a dispus anularea Deciziei nr. xxxxx.x/31.05.2012 emisa de parata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin Decizia de Impunere nr. xxxxx.x/31.05.2012 au fost stabilite in sarcina reclamantei obligatiile de plata la Fondul Asigurarilor Sociale de Sanatate constand in majorari si penalitati de intarziere in cuantum de 1.138 lei, pentru plata cu intarziere a contributiilor la F.N.U.A.S.S.
Impotriva aceste decizii reclamanta a formulat contestatie expediata catre C.A.S. B. la data de 10.07.2012, conform confirmarii de primire de la fila 6 dosar.
Potrivit disp. art.51 alin. 1 din OUG nr.150/2002, "persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art.6 alin.1", obligatie mentinuta prin art.257 din Legea nr.95/2006.
Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote  de 6,5% care se stabileste asupra veniturilor din activitati desfasurate de persoane care exercita profesii libere sau autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente.
Conform art. 257 din Legea 95/2006: (1) Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 213 alin. (1).
(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;
In ceea ce priveste decizia contestata de catre reclamanta, s-a constatat ca acesta cuprinde doar majorari de intarziere in cuantum de 960 lei calculate pentru perioada 03.02.2009-31.05.2012 si penalitati de intarziere 178 lei pentru aceeasi perioada, insa parata nu a facut dovada faptului ca, pentru aceasta perioada i-a adus la cunostinta reclamantei, anual obligatia de plata a contributiilor C.A.S., calculandu-i acesteia majorari de intarziere.
Prin urmare, ramanerea in pasivitate a paratei in ceea ce priveste stabilirea obligatiilor accesorii in sarcina reclamantei pana aproape de limita maxima, a prescriptiei dreptului de a solicita aceste penalitati si majorari de intarziere, reprezinta o atitudine abuziva, C.A.S. B. avand posibilitatea in baza protocolului incheiat cu A.N.A.F. de a incunostinta anual contribuabilul despre aceste obligatii fiscale. Mai mult, majorarile de intarziere reprezinta o sanctiune indreptata impotriva contribuabililor care cu rea credinta nu-si indeplinesc la scadenta obligatiile fiscale de plata. Ori, cata vreme parata C.A.S. B. nu a incunostintat anual contribuabilul despre obligatiile fiscale de plata, nu se poate retine vreo culpa respectiv rea credinta pe seama reclamantului.
Impotriva acestei hotarari, in termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs parata CASA DE ASIGURARI DE SANATATE B. solicitand admiterea recursului, anularea sentintei atacate in sensul mentinerii in totalitate a deciziei de impunere nr. xxxxx.x din 31 mai 2012 emisa de C.A.S. B..
In motivare recurenta arata ca, instanta de fond a retinut in mod gresit ca a ramas in pasivitate in ceea ce priveste stabilirea obligatiilor accesorii in sarcina reclamantei, in perioada 2009- 2012.
Invedereaza instantei recurenta ca intimata cunostea faptul ca in cazul in care intarzie cu plata contributiei i se vor calcula majorari si penalitati de intarziere.
Conform sustinerilor recurentei, in anii anteriori a emis pe numele intimatei atat decizii de impunere cu contributie restanta, inclusiv majorari si penalitati de intarziere, cat si somatii si titluri executorii si ca, in urma acestor acte administrative reclamanta si-a achitat toate datoriile la Fondul de sanatate, inclusiv accesoriile. Ca atare, recurenta sustine ca obligatiile reclamantei de a vira contributia de sanatate, precum si de a achita accesoriile la aceasta contributie in cazul in care acestea nu au fost achitate la termenele stabilite, sunt obligatii legale prevazute in acte normative. 
In drept, recurenta a invocat prevederile art. 20 din Legea 554/2004, Legea 95/2006, Ordinul 617/2007 si O.G. 92/2003.
Prin notele de sedinta depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat si mentinerea in totalitate ca legala si temeinica a sentintei atacate.
In motivare, intimata arata ca, criticile aduse hotararii atacate sunt neintemeiate in conditiile in care nu exista niciun fel de dovada ca, pentru majorarile de intarziere si penalitati de intarziere, recurenta i-ar fi adus la cunostinta vreo obligatie de plata.
Mai sustine intimata ca pasivitatea recurentei in ceea ce priveste stabilirea obligatiilor accesorii in sarcina sa reprezinta o atitudine abuziva in conditiile in care, anual, orice contribuabil trebuie sa fie instiintat de obligatiile fiscale care ii revin.
Mentioneaza ca, majorarile de intarziere reprezinta o sanctiune indreptata impotriva oricarui contribuabil care, cu rea - credinta, nu isi indeplineste la scadenta obligatiile fiscale de plata. Or, cata vreme C.A.S. B. nu a incunostiintat-o despre obligatiile fiscale de plata ce ii revin, nu se poate retine in sarcina sa vreo culpa sau reaua-credinta.
In drept, intimata nu si-a motivat intampinarea.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publica, instanta a constatat urmatoarele:
Prin Decizia de Impunere nr. xxxxx.x/31.05.2012 (filele 3-4 dosar fond) au fost stabilite in sarcina intimatei obligatiile de plata la Fondul Asigurarilor Sociale de Sanatate constand in majorari si penalitati de intarziere in cuantum de 1.138 lei, pentru plata cu intarziere a contributiilor la F.N.U.A.S.S.
Curtea a constatat ca potrivit art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii "persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati independente, venituri din agricultura si silvicultura, venituri din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate sa depuna la casele de asigurari de sanatate cu care au incheiat contractul de asigurare declaratii privind obligatiile fata de fond";
Art. 216 din Legea nr. 95/2006 statueaza ca "in cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, denumita in continuare A.N.A.F., C.N.A.S., prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de intarziere in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare";
Conform art. 257 alin.2 lit. b) din acelasi act normativ "(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5%, care se aplica asupra: b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;".
 Potrivit art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala "nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat."
Din interpretarea sistematica a acestor prevederi legale, rezulta ca in cazul persoanelor care intra in categoria celor prevazute de lege, asigurarea este obligatorie si opereaza prin efectul legii.
Prin urmare, realizand venituri din activitati independente, intimata reclamanta intra in categoria persoanelor asigurate prin efectul legii, avand totodata obligatia de a plati contributia prevazuta de lege la Fondul national unic de asigurari de sanatate.
Referitor la dobanzile si penalitatile de intarziere percepute, instanta de recurs a constatat ca aceste obligatii accesorii au fost stabilite in temeiul legii, respectiv a prevederilor art. 120 si 120 indice 1 din O.G. 92/2003 raportat la prevederile art. 261 alin. 1 din Legea 95/2006 si nu se poate retine ca intimata reclamanta nu s-ar afla in culpa cu privire la neplata la termen a contributiei datorate in conditiile in care nici macar nu a depus declaratiile privind obligatiile de contributie la fond.
Curtea a retinut ca, faptul ca recurenta reclamanta nu si-a indeplinit obligatia de a-i comunica intimatei obligatia de plata a contributiilor la Fondul national unic de asigurari de sanatate nu o poate exonera pe intimata reclamanta de culpa proprie constand in nedepunerea declaratiilor privind obligatiile de contributie la fond si in neplata la termen a acestor contributii, putandu-se vorbi, cel mult, de o culpa comuna a partilor.
Tinand seama si de principiul nemo censetur ignorare legem, avand in vedere legalitatea obligatiei de plata a contributiei la Fondul national unic de asigurari de sanatate si a obligatiei de percepere a majorarilor de intarziere in caz de neplata la termen a acestei obligatii, instanta de control judiciar a constatat ca lipsa informarii intimatei reclamante cu privire la obligatia de plata a contributiei nu este de natura a o exonera pe aceasta de obligatia de a plati majorari de intarziere si penalitati in ipoteza in care contributia nu a fost platita in termenul legal.
Pe cale de consecinta, fiind incident motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 8 Cod de procedura civila, instanta de recurs a admis recursul si a respins ca nefondata actiunea, fara cheltuieli de judecata.