Inselaciune. Delapidare. Continut constitutiv. Contract de intermediere in domeniul asigurarilor. Nepredarea primelor de asigurare primite in baza politelor. Raspundere contraventionala

TITLU:

Inselaciune. Delapidare. Continut constitutiv. Contract de intermediere in domeniul asigurarilor. Nepredarea primelor de asigurare primite in baza politelor. Raspundere contraventionala

C. pen., art.215, 215/1
Legea nr.136/1995, art. 63 alin. (1) lit.c)
Legea nr.32/2000, art. 39 alin. (8)

REZUMAT:

Fapta unei parti co-contractante a unui contract de intermediere in domeniul asigurarilor care nu si-a indeplinit sau si-a indeplinit in mod necorespunzator obligatiile contractuale, - respectiv obligatia de predare catre asiguratorii-beneficiari a sumelor - primelor de asigurare primite in baza politelor nu constituie infractiunea de inselaciune, in conditiile in care la momentul perfectarii ori cel al executarii respectivelor contracte de natura comerciala reprezentantii firmelor mandatare nu au desfasurat o activitate concreta de inducere in eroare a societatilor de asigurare, eroare care sa poarte asupra unor conditii si clauze ale contractului, imprejurari care sa fie prezentate dupa caz a fi false sau adevarate. Simpla neexecutare a unei obligatii contractuale, atrage doar existenta unui litigiu si a unei raspunderi contractuale intre partile contractante de natura comerciala, nu insa si o raspundere cu caracter penal.
Pot fi insa incidente dispozitiile art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 136/1995, care prevad ca nedepunerea la asiguratori de catre intermediarii de asigurari a sumelor incasate cu titlu de prime de asigurare...constituie contraventie, daca fapta nu constituie infractiune.
Nici incidenta dispozitiilor art. 215/1 Cod penal nu poate fi retinuta daca faptuitorii nu au calitatea de functionar fata de societatile de asigurare care au inregistrat prejudiciul, fiind  functionari in raport de alte societati comerciale, cocontractante cu societatile de asigurare care au inregistrat prejudiciul, intermediari in domeniul asigurarilor.

(Tribunalul Bucuresti � Sectia I Penala, Sentinta nr. 112/F din 15.02.2010, nedefinitiva)


COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE: VOICA VALERICA


CONSIDERENTE:

Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
La data de 21.12.2009 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala a fost inregistrata, sub nr. 50303/3/2009, plangerea formulata de petenta Comisia de Supraveghere a Asigurarilor impotriva ordonantei nr. 4828/P/2005 emisa la data de 19.10.2009 de catre de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de doamna V.A. si domnul G.G., asociati ai SC A.F.L. 2001 SRL si SC I. SRL, pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune si delapidare, prev. de art.215 si 215/1 Cod penal.
Petenta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.278 alin.3 Cod procedura penala.
In motivarea plangerii, dupa prezentarea succinta a situatiei de fapt,  se arata in esenta, ca faptele potrivit conditiilor in care au fost savarsite intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de inselaciune si delapidare, prev. de art.215 si 215/1 Cod penal.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul constata urmatoarele:
Prin ordonanta nr. 4828/P/2005 emisa la data de 19.10.2009 de catre de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitii V.A. si G.G., pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune si delapidare cu consecinte deosebit de grave, prev. de art. 215 alin.1, 3, 5 si art. 215/1 alin. 1, 2 Cod penal si declinarea competentei in favoarea Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 292 Cod penal si art. 39 alin. 8 din Legea nr. 32/2000.
Pentru a se pronunta astfel, parchetul a constatat urmatoarele:
La data de 14.11.2005, la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, s-a inregistrat plangerea penala depusa de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor C.S.A., prin reprezentant legal, impotriva numitilor V.A. si G.G., solicitandu-se tragerea la raspundere penala a acestora sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 215, alin. 3, 5 Cod penal, art. 292 Cod penal, art. 215/1Cod penal si art. 39 alin. 8 din Legea nr. 32/2000.
In motivarea plangerii penale se arata in esenta faptul ca C.S.A., a fost sesizata anterior, respectiv la data de 31.05.2005, cu privire la faptul ca SC A.F.L. 2001 SRL prin numitul C.I. - numit manager, in mod repetat si abuziv a propus unei agentii de turism, intermedierea a  numeroase tipuri de asigurari in numele societatii de brokeraj.
In vederea solutionarii acestei reclamatii, in cauza s-a hotarat efectuarea unui control la sediul SC A.F.L. 2001 SRL, din documentele puse la dispozitia echipei de control atat de catre numitii V.A. si G.G. (asociati in cadrul societatii), precum si de numitul C.I., reprezentantul firmei, dar si din datele si informatiile (respectiv contractele de mandat), transmise de mai multe societati de asigurare,  autorizate sa practice asigurari generale si care au colaborat atat cu SC A.F.L. 2001 SRL cat si cu SC I. SRL si SC A.A.B. SRL, rezultand faptul ca au fost incalcate prevederile art. 63, alin. 1, lit. c din Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in Romania, referitoare la nedepunerea la asiguratori de catre intermediarii in asigurari a sumelor incasate cu titlu de prime de asigurare, (sanctionata ca si contraventie de prevederile mai sus enuntate), petenta apreciind astfel ca in cauza au fost comise infractiunile de inselaciune si delapidare prevazute de art. 215, alin. 5 Cod penal si art. 215/1 Cod penal.
Din analiza documentelor a rezultat situatia debitelor nerecuperate, reprezentand prime de asigurare nepredate de catre societatile intermediare SC A.F.L. 2001 SRL si SC I. SRL catre mai multe societati de asigurare, (SC ASIGURARE REASIGURARE ARDAF SA, ASTRA ASIGURARI SA, OMNIASIG, etc.), sume incasate in baza contractelor de intermediere in domeniul asigurarilor.
In continuarea sesizarii s-a mai aratat faptul ca SC A.F.L. 2001 SRL, declarandu-se broker de asigurare a incheiat contractul de mandat nr. 673/26.05.2005 cu numitul F.V. - agent de asigurare - avand ca obiect prestarea de servicii in domeniul asigurarilor de catre agentul de asigurare in numele si pentru SC A.F.L. 2001 SRL, desi nu este autorizat de catre C.S.A. ca broker de asigurare, fapta ce constituie infractiunea prevazuta de dispozitiile speciale ale art. 39, alin. 8 din Legea nr. 32/2000 privind societatile si activitatea de asigurare.
Din actele premergatoare efectuate in cauza s-a retinut urmatoarele:
Toate societatile de asigurare ce figureaza in cuprinsul prezentei sesizari si la care s-a facut referire anterior, au incheiat cu cele trei societati, respectiv SC A.F.L. 2001 SRL, SC I. SRL si SC A.A.B. SRL contracte de intermediere in asigurari sau contracte de agent persoana juridica, conventii ce au la baza regulile de drept comun in materia contractului de mandat, si in baza carora, cele trei societati in calitatea lor de prestatoare se obliga sa depuna intr-un anumit termen sumele incasate, (respectiv primele de asigurare) si documentele justificative la societatea de asigurare, in caz de nerespectare a acestor dispozitii si clauze contractuale, prestatorul suportand sanctiunile stabilite prin contract.
Fata de continutul sesizarii (modalitatea concreta prin care petenta arata si invoca ca s-a produs inducerea in eroare) si al tuturor inscrisurilor, depuse la dosar, acte premergatoare suficiente pentru a clarifica situatia de fapt, parchetul a apreciat ca faptele concrete de inselaciune in conventii si delapidare reclamate in cauza, astfel cum au fost descrise, (respectiv prin nedepunerea primelor de asigurare incasate si efectuarea de activitati de asigurare fara autorizatie din partea C.S.A.), si cum au rezultat din cercetari, nu cad sub incidenta raspunderii penale, nefiind prevazute de legea penala ca si infractiune, in sensul normelor penale indicate, fiind astfel incidenta cauza de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazuta de art. 10 lit. b Cod procedura penala.
Astfel, in cauza nu se poate vorbi despre savarsirea unei infractiuni de inselaciune cu prilejul incheierii si executarii intre parti a contractelor de intermediere in domeniul asigurarilor, invocate in speta, doar prin simplul motiv ca in cauza una sau cealalta parte co-contractanta (in speta societatile prestatoare) nu si-au indeplinit sau si-a indeplinit in mod necorespunzator obligatiile contractuale, - respectiv obligatia de predare catre asiguratorii-beneficiari a sumelor-primelor de asigurare primite in baza politelor, - in conditiile in care nu a rezultat ca in acel context, respectiv cu ocazia perfectarii si executarii respectivelor contracte de natura comerciala, reprezentantii firmelor mandatare, ar fi procedat la o activitate concreta de inducere in eroare a societatilor de asigurare, in calitatea lor de mandante, eroare ce sa poarte asupra unor conditii si clauze ale contractului, imprejurari care sa fie prezentate dupa caz a fi false sau adevarate. Astfel, nu se poate vorbi despre o actiune de amagire din partea faptuitorilor in lipsa recurgerii in prealabil la anumite mijloace frauduloase, (dupa caz: folosirea de calitati sau nume mincinoase, acte false sau alte mijloace care sa dea la acel moment aparenta de veridicitate a unor fapte sau imprejurari in realitate mincinoase sau invers - de altfel partea neinvocand dispozitiile alin. 2 ale art. 215 Cod penal - in speta simpla neexecutare a obligatiei contractuale, atragand doar existenta unui litigiu si a unei raspunderi contractuale intre partile contractante de natura comerciala, nu insa si o raspundere cu caracter penal, neexecutarea contractului nefiind prevazuta de legea penala ca si infractiune.
De altfel, potrivit dispozitiilor art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 136/1995, nedepunerea la asiguratori de catre intermediarii de asigurari a sumelor incasate cu titlu de prime de asigurare...constituie contraventie, daca, fapta nu constituie infractiune, iar potrivit normei speciale de incriminare, respectiv art. 39 alin. 8 din Legea nr. 32/2000 privind societatile si activitatea de asigurare, fapta oricarei persoane de a desfasura o activitate de asigurare in sau din Romania, fara autorizarea C.S.A, constituie infractiune.
Pentru aceleasi motivatii de drept, parchetul a apreciat ca nu se poate retine in cauza nici existenta infractiunii de delapidare sesizata in cauza. In plus, pentru existenta acestei fapte penale, este necesar ca bunul, in speta sumele de bani incasate, sa aiba o anumita situatie juridica, respectiv sa se afle in posesia sau detentiunea, respectiv in patrimoniul persoanei juridice, intre aceasta si faptuitor sa existe un anumit raport juridic - de munca - in baza caruia acesta sa aiba printre atributiile de serviciu insarcinarea gestionarii sau administrarii respectivelor bunuri, conditii care nu sunt intrunite speta, in  realitate  avand  de-a face cu o raspundere contractuala din partea societatilor prestatoare asumata in baza unor contracte de intermediere in asigurari.
Prin rezolutia nr. 2317/II-2/2009 din 25.11.2009 emisa de prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti s-a dispus respingerea ca neintemeiata a plangerii formulate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor impotriva ordonantei Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti nr. 4828/P/2005 din data de 19.10.2009, retinandu-se urmatoarele:
La data de 14.11.2005, la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, s-a inregistrat sesizarea penala depusa de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor � C.S.A., prin reprezentant legal, impotriva numitilor V.A. si G.G., solicitandu-se tragerea la raspundere penala a acestora sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 215, alin. 3, 5 Cod penal, art. 292 Cod penal, art. 215/1 Cod penal si art. 39 alin. 8 din Legea nr. 32/2000.
In motivarea plangerii penale s-a aratat in esenta faptul ca C.S.A. a fost sesizata anterior, respectiv la data de 31.05.2005, cu privire la faptul ca SC A.F.L. 2001 SRL prin numitul C.I. - unit manager, in mod repetat si abuziv a propus unei agentii de turism intermedierea a numeroase tipuri de asigurari in numele societatii de brokeraj.
In vederea solutionarii acestei reclamatii, in cauza s-a hotarat efectuarea unui control la sediul SC A.F.L. 2001 SRL, din documentele puse la dispozitia echipei de control atat de catre numitii V.A. si G.G. (asociati in cadrul societatii), precum si de numitul C.I., reprezentantul firmei, dar si din datele si informatiile (respectiv contractele de mandat) transmise de mai multe societati de asigurare autorizate sa practice asigurari generale si care au colaborat atat cu SC A.F.L. 2001 SRL cat si cu SC I. SRL si SC A.A.B. SRL, rezultand faptul ca au fost incalcate prevederile art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in Romania referitoare la nedepunerea la asiguratori de catre intermediarii in asigurari a sumelor incasate cu titlu de prime de asigurare, (sanctionata ca si contraventie de prevederile mai sus enuntate), petenta apreciind astfel ca in cauza au fost comise infractiunile de inselaciune si delapidare prevazute de art. 215 alin. 5 Cod penal si art. 215/1 Cod penal
Din analiza documentelor a rezultat situatia debitelor nerecuperate - reprezentand prime de asigurare nepredate de catre societatile intermediare SC A.F.L. 2001 SRL si SC I. SRL catre mai multe societati de asigurare, (SC ASIGURARE REASIGURARE ARDAF SA, ASTRA ASIGURARI SA, OMNIASIG, etc.) sume incasate in baza contractelor de intermediere in domeniul asigurarilor.
In continuarea sesizarii s-a mai aratat faptul ca SC A.F.L. 2001 SRL, declarandu-se broker de asigurare, a incheiat contractul de mandat nr. 673/26.05.2005 cu numitul F.V. - agent de asigurare, - avand ca obiect prestarea de servicii in domeniul asigurarilor de catre agentul de asigurare in numele si pentru SC A.F.L. 2001 SRL desi nu este autorizat de catre C.SA. ca broker de asigurare, fapta ce constituie infractiunea prevazuta de dispozitiile speciale ale art. 39 alin. 8 din Legea nr. 32/2000 privind societatile si activitatea de asigurare.
Prin ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti nr. 4828/P/2005 din 19.10.2009 s-a dispus, in baza art.10 lit. b Cod procedura penala si art. 42 Cod procedura penala, neinceperea urmaririi penale fata de V.A. si G.G. si C.I. pentru savarsirea infr. prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5 Cod penal si art. 2151 alin. 2 Cod penal si declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Parchetului de pe langa Judecatoria Sector 1 Bucuresti pentru savarsirea infr. prev. de art. 292 Cod penal si art. 39 alin. 8 din Legea 32/2000.
Impotriva solutiei a formulat plangere Comisia de Supraveghere a Asigurarilor aratand in esenta, ca, in opinia sa, in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune in conventie si delapidare.
Verificand actele dosarului s-a constatat ca solutia dispusa este legala si temeinica. Astfel, pentru existenta infractiunii de inselaciune este necesar mai mult decat neexecutarea unor obligatii contractuale. De esenta infractiunii respective este existenta unor manopere de inducere in eroare a persoanei pagubite, manopere apartinand autorului faptei si care sa aiba ca scop si efect denaturarea realitatii pe care partea vatamata o percepe in asa fel incat aceasta sa actioneze cu un consimtamant viciat, in mod lezionar pentru propriile interese cu consecinta imediata a obtinerii de catre autorul faptei ori alta persoana a unui profit material injust. Or, in cauza de fata, din verificarile efectuate nu a rezultat o ipoteza similara celei descrise anterior.
De asemenea, parchetul a apreciat ca, nu se poate pune problema existentei infractiunii de delapidare in conditiile in care sumele de bani nu apartineau celor 3 societati si nu se aflau nici in gestiunea nici in administrarea acestora ci doar trebuiau predate, in baza contractului de intermediere in asigurari incheiate.
Tribunalul, analizand actele dosarului de urmarire penala, retine ca solutia data de procuror si mentinuta de procurorul ierarhic superior este legala si temeinica, avand corespondent atat in actele premergatoare efectuate in cauza, cat si in dispozitiile legale ce reglementeaza aceasta materie.
Astfel, pentru a fi in prezenta infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 Cod penal trebuie sa existe o actiune de inducere in eroare prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarat, ca element material al laturii obiective.
Or, in speta, din actele premergatoare efectuate, dar si numai din plangerea formulata rezulta ca o parte co-contractanta a unui contract de intermediere in domeniul asigurarilor (in speta societatile prestatoare ale celor trei intimati) nu si-a indeplinit sau si-a indeplinit in mod necorespunzator obligatiile contractuale, - respectiv obligatia de predare catre asiguratorii-beneficiari a sumelor - primelor de asigurare primite in baza politelor. Dincolo de aceasta situatie ce reiese din actele dosarului, nu rezulta ca la momentul perfectarii ori cel al executarii respectivelor contracte de natura comerciala, reprezentantii firmelor mandatare, respectiv intimatii din prezenta cauza, ar fi desfasurat o activitate concreta de inducere in eroare a societatilor de asigurare, eroare care sa poarte asupra unor conditii si clauze ale contractului, imprejurari care sa fie prezentate dupa caz a fi false sau adevarate. In atare situatie, nu se poate vorbi despre o actiune de inducere in eroare din partea intimatilor si pe cale de consecinta nu se poate vorbi de infractiunea de inselaciune. Simpla neexecutare a unei obligatii contractuale, atrage doar existenta unui litigiu si a unei raspunderi contractuale intre partile contractante de natura comerciala, nu insa si o raspundere cu caracter penal, neexecutarea contractului nefiind prevazuta de legea penala ca si infractiune.
In acord cu procurorul, instanta retine ca in speta pot fi incidente dispozitiile art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 136/1995, care prevad ca nedepunerea la asiguratori de catre intermediarii de asigurari a sumelor incasate cu titlu de prime de asigurare...constituie contraventie, daca fapta nu constituie infractiune, respectiv dispozitiile art. 39 alin. 8 din Legea nr. 32/2000 privind societatile si activitatea de asigurare, conform carora fapta oricarei persoane de a desfasura o activitate de asigurare in sau din Romania, fara autorizarea C.S.A, constituie infractiune, care insa atrag o alta raspundere, cea contraventionala, respectiv o alta competenta materiala.
Nici incidenta dispozitiilor art. 2151 Cod penal in speta nu poate fi retinuta intrucat intimatii din prezenta cauza ar fi trebuit sa aiba calitatea de functionar fata de societatile de asigurare care au inregistrat prejudiciul. Or, intimatii sunt functionari in raport de alte societati comerciale, cocontractante cu societatile de asigurare care au inregistrat prejudiciul.
De asemenea, sumele de bani nu apartineau celor trei societati si nu se aflau nici in gestiunea si nici in administrarea acestora, ci doar trebuia predate in baza contractului de intermediere in asigurari incheiat cu societatile de asigurare care au inregistrat prejudiciul.
In acord cu procurorul, instanta constata ca, in speta, faptele pentru care s-a plans petenta, astfel cum au fost retinute si analizate anterior, nu sunt prevazute de legea penala.
In consecinta, Tribunalul retine ca solutia neinceperii urmaririi penale, conform art. 228 alin. 6 Cod procedura penala rap. la art. 10 lit. b Cod procedura penala, fata de numitii A.V., G.G. si C.I. sub aspectul savarsirii infractiunilor de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5 si delapidare prev. de art. 215/1 alin. 1, 2 Cod penal apare ca fiind temeinica si legala.
Fata de toate considerentele anterior expuse, Tribunalul constata ca plangerea formulata de petenta Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, este nefondata, motiv pentru care, in baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedura penala, o va respinge ca atare.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

DISPOZITIV:

In baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedura penala respinge, ca nefondata, plangerea formulata de petenta Comisia de Supraveghere a Asigurarilor cu sediul in Bucuresti, sector 1, str. Amiral Constantin Balcescu nr. 18, impotriva ordonantei nr. 4828/P/2005 emisa la data de 19.10.2009 de catre de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, pe care o mentine ca fiind legala si temeinica.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala obliga petenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Cu drept de recurs in 10 zile de la comunicare pentru parti si de la pronuntare pentru procuror.
Pronuntata in sedinta publica azi, 15.02.2010.