Neprezentarea materialului de urmarire penala. Trimitere in judecata in lipsa. Arestarea inculpatului la data intocmirii rechizitoriului. Consecinte

TITLU:

Neprezentarea materialului de urmarire penala. Trimitere in judecata in lipsa. Arestarea inculpatului la data intocmirii rechizitoriului. Consecinte

C. proc. pen., art.197, 250, 251, 254, 257, 263, 264, 300, 332, 481

REZUMAT:

Intocmirea rechizitorului nu presupune citarea nici a invinuitului sau inculpatului si niciunei alte parti, data prezentarii materialului de urmarire penala fiind, in virtutea legii, anterioara. Faptul ca nu este exclus ca, in practica, procurorul sa dispuna trimiterea in judecata (intocmind rechizitoriul) in aceeasi zi cu aceea in care i-a prezentat invinuitului sau inculpatului materialul de urmarire penala, nu inseamna ca cele doua acte procesuale nu au un regim juridic distinct si nu presupun obligatii diferite din partea organelor de urmarire penala, precum cele referitoare la citare si asigurarea asistentei juridice obligatorii, care nu caracterizeaza decat procedura prezentarii materialului de urmarire penala.
Nerespectarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea urmaririi penale, cum sunt si cele privitoare la procedura prezentarii materialului de urmarire penala, nu poate fi sanctionata prin restituirea cauzei la parchet, in temeiul prevederilor art.300 si art.332 alin.2 C.p.p., verificarea regularitatii actului de sesizare avand in vedere strict actul de sesizare si presupunand controlul acestuia sub aspectul continutului, in conditiile art.263 C.p.p., si in privinta procedurii prevazute de art.264 alin.3 C.p.p.
Nerespectarea dispozitiilor legale care reglementeaza procedura prezentarii materialului de urmarire penala nu se regaseste intre cazurile de nulitate absoluta prevazute de art.197 alin.2 C.p.p., neincadrandu-se in notiunea de sesizare a instantei. Sanctiunea ce intervine este nulitatea relativa, ceea ce presupune, pe langa invocarea sa in termenul prevazut de lege, dovedirea unei vatamari procesuale, inexistente in speta, in conditiile in care inculpatei i s-a adus la cunostinta invinuirea si dreptul de a avea un aparator, fiind audiata in prezenta avocatului din oficiu, aceasta recunoscand in totalitate faptele de talharie si complicitate la talharie.

(Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, Decizia nr. 343/R din 3.03.2010, definitiva)


COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE: TUDOR GEORGIANA
JUDECATOR: CONSTANTINESCU CONSTANTIN LUCHIAN
JUDECATOR: TERCEANU VALERIU MIHAIL



CONSIDERENTE:

Asupra recursului penal de fata:
Prin sentinta penala nr.664/17.12.2009 pronuntata de Judecatoria sectorului 3 Bucuresti in dosarul penal nr.19629/301/2009, in baza art. 197 al.2 din Codul de procedura penala rap. la art.300 al.2 din Codul de procedura penala si art.332 al.2 din Codul de procedura penala restituie cauza privind partile vatamate minore S. A. si T.O.C. si pe inculpatele minore C.L., in stare de detentie la Penitenciarul Targsor) Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in vederea refacerii urmaririi penale si a actului de sesizare.
In baza art. 192 al. 3 din Codul de procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat  au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca prin rechizitorul nr.2545/P/2008 din data de 15.09.2009, inregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 16.09.2009 sub nr. 19629/301/2009, Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatei minore C.L., in stare de libertate, si, in lipsa, a inculpatei minore E.N., ambele pentru savarsirea infractiunilor de talharie in stare de minoritate prev. de art. 211 al. 2 lit. b si al. 21 lit. a Cod penal cu aplic art. 99 Cod penal si complicitate la talharie in stare de minoritate prev. de art. 26 rap. la art. 211 al. 2 lit. b si al. 21 lit. a Cod penal, cu apl. art. 99 Cod penal si art. 33 lit.a Cod penal.
In fapt s-a retinut ca la data de 22.02.2008, in jurul orei 21,30, aflandu-se pe str. Baba Novac, inculpatele C.L. si E.N. au observat doua fete care plimbau un caine si au hotarat sa le deposedeze de bunuri. Se precizeaza ca cele doua inculpate le-au urmarit pe numitele S. A. si T.O.C. care au sunat la interfon, la blocul 12 A, se. A, intrand odata cu acestea in scara blocului unde locuia S. A.. Se arata ca, dupa ce s-a inchis usa de la intrarea in bloc, inculpata C.L. a impins-o pe partea vatamata S. A. spre cutiile postale si a amenintat-o ca o bate daca nu-i da telefonul mobil, iar, intrucat partea vatamata a refuzat, a fost ajutata de inculpata E.N., reusind astfel s-o deposedeze pe partea vatamata de telefonul mobil marca Nokia 5200. Se mentioneaza ca, in acelasi interval de timp, inculpata E.N. a luat-o cu mana de gat, a impins-o si a amenintat-o pe partea vatamata T.O.C., care i-a dat telefonul mobil marca Digi, inculpata luandu-i acesteia si un inel de argint de pe deget. Se precizeaza ca telefonul Nokia 5200 a  fost vandut de inculpate in aceeasi seara in Piata Obor unei persoane necunoscute contra sumei de 130 lei, banii fiind impartiti in mod egal, iar telefonul marca Digi a fost aruncat de inculpate intrucat nu au reusit sa-l vanda.
Situatia de fapt retinuta prin rechizitoriu se intemeiaza pe urmatoarele mijloace de proba: plangerile si declaratiile partilor vatamate S. A. si T.O.C., declaratiile inculpatelor C.L. si E.N., declaratiile martorilor asistenti U. A. M. si C. E., procesele verbale de cercetare la fata locului; planse fotografice cu aspectele fixate cu ocazia cercetarii la fata locului; procesele verbale de prezentare pentru recunoastere din planse foto a inculpatelor de catre partea vatamata S. A.; proces verbal de prezentare pentru recunoastere din planse foto a inculpatei E.N. de catre partea vatamata T.O.C.; plansele fotografice de la recunoasterile din planse foto efectuate de partile vatamate; referate de evaluare si rapoarte de expertiza medico-legala psihiatrica privind inculpatele.
Dupa sesizarea primei instante, avand in vedere ca inculpatele erau minore, ca acestea nu s-au prezentat in fata instantei, ca inculpata E.N. a fost trimisa in judecata in lipsa, ca inculpata C.L. nu mai locuia la adresa de domiciliu mentionata in rechizitoriu, instanta a efectuat verificari cu privire la acestea, relatiile solicitate fiind comunicate si atasate dosarului.
La termenul de judecata din 17.12.2009, fiind primul termen la care s-a comunicat data de la care inculpata E.N. a fost arestata preventiv in alta cauza, instanta de fond a pus in discutie, din oficiu, in baza art. 332 al. 2 C.p.p. rap. la art. 197 al. 2 Cp.p, restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 3 Bucuresti pentru refacerea actului de sesizare si a urmaririi penale, cu respectarea dispozitiilor art. 250 C.p.p.
Potrivit art. 250 C.p.p. „dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate toate actele de urmarire necesare, organul de cercetare penala cheama pe inculpat in fata sa si: a) ii pune in vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, aratandu-i si incadrarea juridica a faptei savarsite; b) ii asigura posibilitatea de a lua de indata cunostinta de material. Daca inculpatul nu poate sa citeasca, organul de cercetare penala ii citeste materialul; c) ii intreaba, dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala, daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare”.
Potrivit art.251 C.p.p. „Despre aducerea la indeplinire a dispozitiilor prevazute in art. 250 organul de cercetare penala intocmeste proces-verbal, in care consemneaza si declaratiile, cererile si raspunsurile inculpatului”.
Potrivit art. 257 C.p.p. ”procurorul, primind dosarul, il cheama pe invinuit si ii prezinta materialul de urmarire penala potrivit dispozitiilor art.250 si urmatoarele, care se aplica in mod corespunzator.
Prezentarea materialului de urmarire penala este obligatorie, in acest sens pronuntandu-se si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 24/1999.
In prezenta cauza inculpata E.N. a fost trimisa in judecata, in stare de libertate, in lipsa, rechizitoriul fiind intocmit la data de 15.09.2009 si inaintat Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 16.09.2009.
Din relatiile comunicate instantei de Penitenciarul Targsor (fila 80 dosar instanta) rezulta ca inculpata E.N. se afla in stare de arest la data de 15.09.2009, data la care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a acesteia. Inculpatei, care era minora, nu i s-a prezentat materialul de urmarire penala niciodata, nefiind citata la locul de detentie.
Prima instanta a constatat, in ceea ce o priveste pe inculpata E.N., urmatoarele: pentru prezentarea materialului de urmarire penala inculpata a fost citata anterior punerii in miscare a actiunii penale, la datele de 02.02.2009 si 13.02.2009 la adresele de domiciliu, dovezile de citare restituindu-se cu mentiunea indeplinirii procedurii prin afisare; inculpata a mai fost citata si la data de 09.07.2009, tot anterior punerii in miscare a actiunii penale, prin afisare la usa sediului CLS 3; cu privire la inculpata au fost comunicate, tot anterior punerii in miscare a actiunii penale, relatii de catre Consiliul Local Sector 2, prin adresa nr. 19442/19.02.2009, de catre IGPR - Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative prin adresa nr. 4295/CJ/DC/17.02.2009, de catre ANP prin adresa nr. 207728/17.02.2009, din acestea rezultand ca inculpata E.N. nu figureaza ca fiind decedata, nu figureaza in aresturile organizate in subordinea IGPR si nu figureaza incarcerata in vreuna dintre unitatile din subordinea ANP; cu privire la inculpata au fost efectuate verificari, tot anterior punerii in miscare a actiunii penale, la data de 28.08.2009 la cele doua adrese de domiciliu, rezultand ca aceasta si familia ei nu mai domiciliaza la niciuna dintre cele doua adrese; s-au efectuat verificari si la Evidenta Persoanei la data de 28.08.2009, rezultand ca inculpata figureaza cu aceeasi adresa de domiciliu; s-au efectuat verificari si la Consiliul Local sector 2 la data de 04.09.2009, rezultand ca inculpata E.N. nu figureaza ca fiind decedata; s-au mai efectuat verificari si la data de 14.09.2009 la DGPMB- Arestul Central si la ANP, rezultand ca inculpata nu figureaza in niciunul dintre aresturile de politie din tara si in niciunul dintre penitenciarele din tara.
Avand in vedere acestea prima instanta a constatat ca dosarul s-a aflat la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti pe o perioada de peste 7 luni, timp in care verificarile efectuate cu privire la inculpata E.N. pentru aducerea acesteia in fata procurorului in vederea prezentarii materialului de urmarire penala au fost efectuate doar inainte de punerea in miscare a actiunii penale, la intervale mari de timp si incomplet. Astfel, primele verificari s-au solicitat la data de 10.02.2009, dar nu s-a dispus si citarea inculpatei cu mandat de aducere la cele doua adrese, respectiv in Bucuresti, str. Suvenir nr. 1, sector 2 si in Bucuresti, str. Peisajului nr. 24, sector 2. Inculpata a fost citata la aceste adrese doar prin citatie trimisa prin posta, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare fiind prin afisare, fara vreo mentiune ca inculpata s-ar fi mutat de la vreuna dintre aceste adrese. in aceste conditii, instanta apreciaza ca se impunea la acel moment citarea inculpatei cu mandat de aducere, cu atat mai mult cu cat aceasta era minora, asistenta juridica a acesteia era obligatorie, iar pentru trimiterea in judecata in lipsa verificarile trebuie sa o dovedeasca fara niciun dubiu faptul ca inculpata se sustrage de la urmarirea penala. Ulterior, la data de 28.08.2009, la peste 6 luni de la data primelor citatii s-au efectuat verificari de catre organele de politie la adresele din Bucuresti, str. Suvenir nr.1, sector 2 si in Bucuresti, str. Peisajului nr. 24, sector 3, constatandu-se ca inculpata nu ar mai locui la niciuna dintre adrese. La aceeasi data s-au efectuat verificari si la SEIP constatandu-se ca inculpata figureaza cu aceleasi adrese. Cu toate aceste, si de aceasta data verificarile au fost incomplete, deoarece, in conditiile in care inculpata era minora, se impunea a se efectua verificari la INEP si cu privire la domiciliul parintilor acesteia. Instanta apreciaza ca aceste verificari puteau furniza date cu privire la familia inculpatei si, pe cale de consecinta, elemente suplimentare cu privire la inculpata. Nu in ultimul rand aceste verificari se impuneau deoarece pentru prezentarea materialului de urmarire penala trebuia sa se realizeze in mod obligatoriu, conform art. 481 al. 2 C.p.p., si citarea parintilor inculpatei minore. Or, asa cum s-a mentionat, nu s-au efectuat astfel de verificari. Instanta a mai constatat ca verificarile din data de 14.09.2009 sunt lipsite de relevanta deoarece, pe de o parte, nu sunt intocmite la data punerii in miscare a actiunii penale sau dupa aceasta data, iar pe de alta parte, sunt incomplete. Instanta apreciaza ca verificarile cu privire la inculpata pentru a stabili daca este arestata preventiv sau in executarea vreunei pedepse trebuie sa fie facute la data la care se pune in miscare actiunea penala, deoarece, conform art. 250 C.p.p., dar si art. 254 rap. la art. 250 C.p.p., prezentarea materialului de urmarire penala se face dupa punerea in miscare a actiunii penale. Or, punerea in miscare a actiunii penale s-a facut la data de 15.09.2009, iar la aceasta data, astfel cum rezulta din relatiile comunicate instantei de Penitenciarul Targsor, inculpata era arestata preventiv in alta cauza. Instanta a mai constatat ca verificarile din data de 14.09.2009 sunt incomplete. Pentru a aprecia in acest sens instanta a avut in vedere faptul ca niciodata inculpata nu a fost citata telefonic, desi aceasta si-a indicat numarul de telefon chiar in declaratia olografa aflata la fila 63 din dosarul de urmarire penala. Instanta a apreciat ca, in conditiile in care inculpata era minora, se impunea a se efectua toate verificarile posibile pentru aducerea acesteia la procuror in vederea prezentarii materialului de urmarire penala. Or, este evident ca citarea telefonica a inculpatei, fie anterior datei punerii in miscare a actiunii penale, fie chiar la data punerii in miscare a actiunii penale, ar fi relevat date suplimentare cu privire la inculpata, date care, fie ar fi dus la aducerea acesteia in fata procurorului pentru prezentarea materialului de urmarire penala, fie ar fi contribuit la dovedirea faptului ca inculpata se sustrage de la urmarirea penala.
Prima instanta a apreciat ca, in lipsa acestor verificari, nu se putea concluziona ca inculpata se sustrage urmaririi penale. Sub acest aspect instanta a mai avut in vedere si faptul ca din actele dosarului de urmarire penala nu rezulta ca inculpatei i s-a pus in vedere sa incunostinteze organele de urmarire penala cu privire la schimbarea adresei la care locuieste efectiv. Or, fata de acestea, nu se poate interpreta ca schimbarea adresei la care locuieste efectiv a fost facuta in scopul sustragerii de la urmarirea penala.
Fata de acestea, prima instanta a constatat ca in cauza nu au fost efectuate toate verificarile cu privire la inculpata pentru prezentarea materialului de urmarire penala si, intrucat la data punerii in miscare a actiunii penale inculpata era arestata, prezentarea materialului de urmarire penala era obligatorie, acesta fiind si minora, iar asistenta juridica era obligatorie conform art. 171 al. 2 C.p.p.
Conform art.197 al.2 C.p.p. dispozitiile relative la sesizarea instantei, la asistarea invinuitului sau a inculpatului de catre aparator, cand sunt obligatorii, potrivit legii, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. Conform al. 3 al aceluiasi articol, nulitatea prevazuta in al.2 nu poate fi inlaturata in niciun mod, ea putand fi invocata in orice stare a procesului si se ia in considerare chiar din oficiu.
Conform art.300 C.p.p. instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare. in cazul cand se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia".
Conform art. 332 al. 2 C.p.p. "Instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau  dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator".
Sub aspectul refacerii urmaririi penale prima instanta a avut in vedere urmatoarele:
In cauza urmarirea penala a fost inceputa la data de 17.03.2008, iar dupa aceasta data, la peste 5 luni, s-a mai procedat, sub aspect probatoriu, doar la ascultarea numitelor C.L. si E.N. in calitate de invinuite si ulterior, la aproximativ 1 an la ascultarea partii vatamate S. A. si a numitei C.L. in calitate de inculpata. Au mai fost efectuate si atasate dosarului, pentru fiecare inculpata, referat de evaluare psiho-sociala si raport de expertiza medico-legala psihiatrica.
Avand in vedere acestea instanta constata ca rezulta, fara niciun dubiu, ca in timpul urmaririi penale in cauza nu s-au administrat probe, iar rechizitoriul se intemeiaza doar pe actele premergatoare efectuate.
Fata de acestea instanta constata ca urmarirea penala nu este completa si efectuata in conformitate cu dispozitiile legale incidente in cauza pentru urmatoarele considerente :
Potrivit art. 200 C.p.p. urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata. Prin „strangerea probelor necesare" se intelege atat operatia de adunare a probelor, cat si examinarea si evaluarea lor, pentru a se constata daca sunt suficiente in vederea luarii hotararii privind trimiterea sau netrimiterea cauzei in judecata. Prin expresia „stabilirea raspunderii faptuitorului” se intelege ca probele adunate in cursul urmaririi penale trebuie sa contribuie nu numai la lamurirea aspectelor privind fapta penala, ci ele trebuie sa elucideze si aspectele legate de vinovatia faptuitorului, daca acesta poate sau nu sa fie subiect al raspunderii penale.
In vederea realizarii obiectului urmaririi penale, organele de cercetare penala si procurorul isi concretizeaza activitatea in acte de urmarire penala care pot fi acte procesuale sau de dispozitie si acte procedurale prin care sunt aduse la indeplinire dispozitiile cuprinse in actele procesuale.
In timp urmarirea penala isi are limitele fixate intre momentul inceperii urmaririi penale si momentul emiterii solutiei de catre procuror, printre solutiile ce se pot dispune numarandu-se si trimiterea in judecata. Momentul inceperii urmaririi penale este marcat prin rezolutie sau proces verbal, prin inceperea urmaririi penale creandu-se cadrul legal in care organele de urmarire penala pot desfasura toate activitatile ce se inscriu in obiectul urmaririi penale, acest moment marcand si declansarea procesului penal. Actele anterioare inceperii urmaririi penale sunt acte anterioare declansarii procesului penal.
Pentru ca procurorul sa poata dispune trimiterea in judecata trebuie sa fie realizate cumulativ, potrivit art. 262 C.p.p., urmatoarele conditii: in cursul urmaririi sa fie respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului; urmarirea penala sa fie completa si sa existe in cauza probele necesare si legal administrate; sa existe fapta penala; fapta sa fie savarsita de invinuit sau inculpat; invinuitul sau inculpatul sa raspunda penal.
Prima instanta a constatat ca organele de urmarire penala nu au efectuat in cauza urmarirea penala in sensul avut in vedere de legiuitor si care rezulta din argumentele de mai sus. Astfel, procedandu-se doar la audierea partii vatamate S. A. si a inculpatelor, prima instanta a apreciat ca urmarirea penala este lapidara, intrucat in lipsa unui probatoriu administrat in faza de urmarire penala, instanta este in imposibilitate de a putea corobora declaratiile inculpatelor cu un alt mijloc de proba in vederea stabilirii exacte a situatiei de fapt. intr-adevar au fost efectuate anumite cercetari inaintea inceperii urmaririi penale, dar acestea au caracterul unor acte premergatoare, fiind efectuate inainte de declansarea procesului penal.
Analizand actele dosarului de urmarire penala prima instanta a constatat ca inceperea urmaririi penale s-a dispus la data de 17.03.2008 si singurele acte de urmarire penala efectuate ulterior acestei date sunt reprezentate de declaratiile partii vatamate S. A. si de declaratiile inculpatelor minore. Fata de acest aspect, in raport cu dispoz. art. 224. C.p.p. toate celelalte acte efectuate la dosar reprezinta simple acte premergatoare, astfel ca se impune completarea urmaririi penale in sensul efectuarii acesteia. Nu in ultimul rand instanta constata ca la momentul efectuarii acestor acte premergatoare inculpatei, desi erau minore, nu au beneficiat de asistenta juridica, iar singurele acte de urmarire penala efectuate cu asigurarea asistentei juridice inculpatelor constau in declaratiile date de catre inculpate dupa inceperea urmaririi penale. Or, in conditiile in care inculpatele erau minore, nu este posibil ca probatoriul pe care se intemeiaza rechizitoriul sa fie reprezentat doar de acte premergatoare care, evident, au fost efectuate fara ca inculpatele sa beneficieze de asistenta juridica.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, solicitand casarea sentintei penale atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, aratand, in esenta, ca au fost respectate dispozitiile referitoare la legala sesizare a instantei, iar probele – legal administrate, dreptul la aparare al inculpatei nefiind incalcat.

Tribunalul, analizand hotararea primei instante, atat prin prisma criticilor formulate de recurent, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, apreciaza ca aceasta nu este legala si temeinica.
Astfel, prima instanta a retinut ca nu s-au respectat dispozitiile legale referitoare la corecta sesizare a instantei prin rechizitoriu, deoarece inculpata E.N. se afla in stare de detinere in alta cauza aflandu-se la penitenciarul Targsor din data de 15.09.2009, aceasta fiind si data emiterii rechizitoriului, verificarile efectuate in cauza de catre procuror conform proceselor-verbale din data de 14.09.2009 (filele 128-•129 dosar urmarire penala) fiind lipsite de eficienta din moment ce inculpata a fost arestata a doua zi, exact in ziua emiterii rechizitoriului. Totodata, s-a mai retinut ca inceperea urmaririi penale s-a dispus prin rezolutia din data de 17.03.2008, iar singurele acte de urmarire penala ulterioare acestei date constau in declaratiile luate partii vatamate S. A. si inculpatelor minore, instanta apreciind ca actele anterioare reprezinta simple acte premergatoare, fiind necesar sa se restituie cauza la procuror pentru a se efectua probatorii mai ample dupa momentul inceperii urmaririi penale.
Prima instanta a dispus in mod formal restituirea cauzei la procuror, apreciind ca nu s-au efectuat verificari eficiente de catre procurorul care a dispus trimiterea in judecata, apreciind ca s-a dispus trimiterea in judecata cu incalcarea normelor imperative prevazute de art. 300 alin. 2 C.p.p. si art. 332 alin. 2 C.p.p.
Potrivit dispozitiilor mentionate, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului in vederea refacerii urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei si prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, iar in situatia in care instanta fondului nu a fost corect investita, iar neregularitatea nu se poate inlatura de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare pentru a-l reface.
Toate aceste dispozitii imperative au fost reglementate de catre legiuitor pentru a se asigura dreptul fundamental la aparare al inculpatului, drept constand in posibilitatea concreta de a lua cunostinta de probatoriu si de a propune alte probe in aparare.
Pentru trimiterea in judecata a unui inculpat care se sustrage momentului prezentarii materialului de urmarire penala procurorul trebuie sa faca toate demersurile pentru cautarea acestuia, fiind esential sa se verifice daca acesta este detinut sau arestat preventiv, in caz afirmativ acesta trebuind sa fie citat la locul de detentie, in speta de fata situatia inculpatei E.N. fiind verificata prin D.G.P.M.B. si Administratia Nationala a Penitenciarelor, cu mentionarea persoanelor de contact si a datelor de identificare si a numerelor de telefon (filele 129-130 dosar de urmarire penala). Imprejurarea ca a doua zi, la data de 15.09.2009, exact cand s-a emis rechizitoriul, s-a dispus arestarea acestei inculpate intr-o alta cauza nu atrage incalcarea dispozitiilor referitoare la prezentarea materialului de urmarire penala, prezenta obligatorie a invinuitului si asistarea acestuia de aparator, si, implicit, nici a dispozitiilor referitoare la legala sesizare a instantei.
Din adresa depusa la fila 81 din dosarul instantei rezulta ca inculpata E.N. a fost arestata la data de 15.09.2009 in baza mandatului de arestare preventiva nr.155/UP emis de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, aceeasi data cu cea a emiterii rechizitoriului de catre procuror. Or, indeplinirea conditiilor referitoare la prezentarea materialului de urmarire penala (citarea inculpatei – invinuita la acel moment, aducerea obligatorie a acesteia la prezentarea materialului de urmarire penala in cazul in care este arestata) se apreciaza in functie de momentul stabilit pentru efectuarea acestei activitati (in speta, 9.02.2009 si, respectiv, 10.07.2009 – cand inculpata a mai fost citata o data prin afisare, nemaifigurand la domiciliul indicat), data la care inculpata nu figura in stare de arest sau detinere, iar nu de acela al emiterii rechizitoriului, care poate fi ulterior. Nici o dispozitie procedurala nu impune procurorului ca, o data prezentat materialul de urmarire penala (sau legal citata invinuitul in acest scop, cu intocmirea formelor de trimitere in judecata in lipsa, in cazul in care acesta nu poate fi gasit), sa mai efectueze alte verificari in acest sens chiar la data emiterii rechizitoriului.
La momentul trimiterii in judecata (al intocmirii rechizitoriului) urmarirea penala este deja terminata, astfel ca la data de 15.09.2009 (data actului e sesizare) nu se mai poate vorbi de o urmarire penala in desfasurare, in cadrul careia sa devina incidente dispozitiile art.197 alin.2 C.p.p. in cazul in care invinuitul/inculpatul, arestat, nu este prezent la efectuarea unui act si nu este asistat de aparator. Intocmirea rechizitorului – singura activitate efectuata de procuror la data de 15.09.2009, data la care inculpata figureaza arestata, in alta cauza – nu presupune citarea nici a invinuitului sau inculpatului si niciunei alte parti, data prezentarii materialului de urmarire penala fiind, in virtutea legii, anterioara. Faptul ca nu este exclus ca, in practica, procurorul sa dispuna trimiterea in judecata (intocmind rechizitoriul) in aceeasi zi cu aceea in care i-a prezentat invinuitului sau inculpatului materialul de urmarire penala, nu inseamna ca cele doua acte procesuale nu au un regim juridic distinct si nu presupun obligatii diferite din partea organelor de urmarire penala, precum cele referitoare la citare si asigurarea asistentei juridice obligatorii, care nu caracterizeaza decat procedura prezentarii materialului de urmarire penala.
Nici celelalte argumente invocate de instanta de fond, referitoare la neindeplinirea conditiei referitoare la prezentarea materialului de urmarire penala si, respectiv, la insuficienta probelor administrate, nu constituie motive de restituire a cauzei la Parchet.
Sub aspectul lipsei prezentarii materialului de urmarire penala, trebuie subliniat ca nerespectarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea urmaririi penale, cum sunt si cele privitoare la procedura prezentarii materialului de urmarire penala, nu poate fi sanctionata prin restituirea cauzei la parchet, in temeiul prevederilor art.300 si art.332 alin.2 C.p.p., verificarea regularitatii actului de sesizare avand in vedere strict actul de sesizare si presupunand controlul acestuia sub aspectul continutului, in conditiile art.263 C.p.p., si in privinta procedurii prevazute de art.264 alin.3 C.p.p.
In plus, nerespectarea dispozitiilor legale care reglementeaza procedura prezentarii materialului de urmarire penala (in masura in care aceasta ar fi existat – daca invinuita nu ar fi fost citata in acest sens) nu se regaseste intre cazurile de nulitate absoluta prevazute de art.197 alin.2 C.p.p., neincadrandu-se in notiunea de sesizare a instantei. Sanctiunea ce intervine este nulitatea relativa, ceea ce presupune, pe langa invocarea sa in termenul prevazut de lege, dovedirea unei vatamari procesuale, inexistente in speta. Astfel, in cauza, inculpatei i s-a adus la cunostinta invinuirea si dreptul de a avea un aparator (fila 60 dosar urmarire penala), fiind audiata in prezenta avocatului din oficiu M. A. (cu delegatia de la fila 90 d.u.p.), aceasta recunoscand in totalitate faptele de talharie si complicitate la talharie. Deoarece avea varsta de 15 ani la momentul comiterii infractiunilor, ea a fost expertizata medico-Iegal psihiatric, constatandu-se ca prezinta discernamant in raport cu cele doua fapte cam ii atrag raspunderea penala. S-a intocmit si un referat de evaluare psiho-sociala de catre Serviciul de Probatiune cu privire la inculpata.
In ceea ce priveste insuficienta probelor administrate, pe langa faptul ca acesta nu mai constituie un motiv de restituire a cauzei la Parchet, ca urmare a abrogarii art.333 C.p.p., nimic nu impiedica instanta de fond ca, in virtutea rolului activ, sa suplimenteze probatoriul in faza de cercetare judecatoreasca, in masura in care apreciaza necesar. Cu atat mai mult cauza nu trebuia restituita la parchet pentru ca procurorul sa reia audierea unor persoane carora deja li s-au luat declaratii in faza actelor premergatoare, din moment ce acestea din urma au fost constatate intr-un proces-verbal, conform art.224 alin.3 C.p.p., o asemenea solutie fiind de natura a afecta, inutil, celeritatea si durata rezonabila a procedurilor judiciare in ansamblul lor.
Fata de cele expuse, in baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.c) C.p.p., Tribunalul va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, va casa in parte sentinta penala recurata – nr.664/17.12.2009 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti – si va trimite cauza spre continuarea judecatii la aceeasi instanta - Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale atacate.
In baza art.192 al.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia, onorariul aparatorului din oficiu urmand a fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.

DISPOZITIV:

In majoritate:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, caseaza in parte sentinta penala recurata – nr.664/17.12.2009 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti – si trimite cauza spre continuarea judecatii la aceeasi instanta - Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale recurate.
In baza art.192 al.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia, onorariul aparatorului din oficiu urmand a fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 03.03.2010.

Opinie separata a domnului judecator Terceanu Valeriu Mihail