Expulzare. Masura de siguranta. Interdictia de a reveni in Romania. Masura administrativa. Durata. Legea penala mai favorabila. Aplicabilitate

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE: TOADER DANIELA
JUDECATOR: PURIGIU FLORIN
JUDECATOR: TARTAU LUMINITA SPERANTA


CONSIDERENTE:

Asupra recursului penal de fata:
Prin sentinta penala nr.616/22.03.2010, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in dosarul penal nr.20119/4/2010, a fost respinsa contestatia la executare formulata de petentul H.G., ca neintemeiata.
In baza art.192 al.2 Cod procedura penala, a fost obligat petentul la 150 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti � Sectia Contencios Administrativ sub nr.3546/2/2009, petentul condamnat H.G. a formulat, o cerere de anulare a anulare a interdictiei de intrare in Romania aplicata ca urmare a expulzarii sale dupa executarea pedepsei la care a fost condamnat prin sentinta penala nr.80/02.05.1996.
S-a aratat ca dupa executarea pedepsei, in anul 2004, a fost aplicata in baza OUG nr.194/2002 interdictia de a reveni in Romania pe o perioada de 10 ani pana la 20.02.2014, fata de faptul ca aceasta era durata minima a interdictiei, daca pedeapsa era mai mica de 10 ani. Cum textul de lege a fost modificat de la 10 ani la 3 ani, se considera ca interdictia nu se mai poate aplica in forma veche, fiind aplicabile dispozitiile art.13 Cod penal, ce vizeaza legea penala mai favorabila.
Cauza a fost inaintata sectiei penale a Curtii de Apel Bucuresti, care a inregistrat pricina sub nr.10649/2/2009 si s-a declinat competenta de solutionare in favoarea Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, calificand cererea drept o contestatie la executare.
Dosarul a fost reinregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sub 20119/4/2009.
Instanta de fond a considerat ca nu sunt aplicabile dispozitiile prev.de art.461 si art.461 Cod procedura penala, contestatia depusa nefiind intemeiata, in cauza nefiind incidente prevederile art.13 Cod penal.
Instanta de fond a constatat ca legea penala nu prevede o durata a interdictiei de a reveni in Romania, urmare a luarii de catre o instanta a masurii de siguranta a expulzarii. De altfel, si in hotararea atasata la dosar, Tribunalul Bucuresti nu a stabilit o durata pentru care petentul nu are dreptul sa se intoarca in Romania, aceasta fiind o chestiune stabilita administrativ. Masura expulzarii a fost mentinuta ca atare prin sentinta penala nr.2309/2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, iar durata interdictiei de revenire in tara a fost fixata administrativ la 10 ani.
Instanta de fond a considerat sub acest aspect ca modificarea OUG nr.194/2002 sub aspectul duratei interdictiei de a reveni in Romania nu este o lege penala, astfel cum sustine petentul.
Legea penala asupra masurii de siguranta a expulzarii nu a fost modificata in vreun fel care sa-i profite inculpatului si instanta penala nu are nicio modalitatea de modificare sau anulare a masurii dispuse prin sentinta penala nr.801/1996 mai sus mentionata, astfel cum a fost mentinuta prin sentinta penala nr.2309/2002 de catre Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
In acest sens, instanta de fond a considerat ca situatia petentului este reglementata potrivit regulii de interpretare tempus regit actum, astfel incat, desi din 2008 s-ar stabili o interdictie de intrare in Romania de numai 3 ani, pentru o pedeapsa ca aceea aplicata in trecut petentului, pentru 21.02.2004, durata interdictiei a fost corect aplicata pentru 10 ani conform reglementarii din acest moment. Cum doar legea penala mai favorabila poate retroactiva, iar in cauza dispozitia respectiva nu este o dispozitie penala, ci una administrativa, sunt aplicabile dispozitiile in vigoare la data stabilirii masurii.
Fata de aceste aspecte instanta de fond a anulat cererea ca neformulata de petent.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs contestatorul He Gang, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivele de recurs, formulate si atasate la dosarul cauzei, recurentul-contestator a aratat ca in mod gresit instanta de fond a respins contestatia la executare motivand ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.13 C.p., intrucat potrivit art.106 alin.3 din OUG nr.194/2002 � in cazul strainilor impotriva carora instanta a dispus masura de siguranta a expulzarii, durata interdictiei va fi egala cu durata pedepsei la care au fost condamnati, dar nu mai mica de 3 ani�.
Astfel, potrivit acestei norme solicita reducerea perioadei interdictiei de intrare in Romania, ca urmare a expulzarii sale.
Examinand sentinta recurata fata de motivele invocate, cat si in conformitate cu dispozitiile art.3856 alin.3 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca recursul declarat este nefondat.
Se constata ca prin sentinta penala nr.80/02.05.1996 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia I Penala, definitiva prin neapelare, recurentul-petent a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.255 alin.1 C.p. iar in baza art.117 C.p. s-a dispus expulzarea de pe teritoriul Romaniei, dupa executarea pedepsei.
Potrivit art.101 alin.1 din OUG nr.194/2002, publicata in M.O. din 27.12.2002 � Autoritatea pentru straini poate dispune, in conditiile legii, interzicerea intrarii in Romania, pentru o perioada determinata, a unui strain care a fost indepartat de pe teritoriul statului roman�.
La data ramanerii definitive a sentintei penale nr.80/02.05.1996 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia I Penala, masura interzicerii intrarii pe teritoriul Romaniei se putea lua pe o perioada egala cu durata pedepsei aplicate, dar nu mai mult de 10ani.
Ulterior prin modificarile aduse OUG nr.194/2002, publicata in MO nr.421/05.06.2008, s-a stabilit ca �in cazul strainilor impotriva carora instanta a dispus masura de siguranta a expulzarii, durata interdictiei va fi egala cu durata pedepsei la care au fost condamnati, dar nu mai mica de 3 ani�.
De asemenea, potrivit art.13 alin.2 C.p. � cand legea penala anterioara este mai favorabila, pedepsele complementare care au corespondent in legea penala noua se aplica in continutul si limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevazute in legea penala noua nu se mai aplica�.
Se constata ca prin hotararea de condamnare si prin care a fost aplicata masura de siguranta a expulzarii, instanta nu a stabilit o durata a masurii interzicerii intrarii pe teritoriul Romaniei, aceasta fiind luata de Autoritatea pentru straini, conform art. 101 alin.1 din OUG nr.194/2002.
Totodata, din reglementarile OUG nr.194/2002, rezulta ca dupa aplicarea masurii de siguranta a expulzarii de catre instanta de judecata Autoritatea pentru straini aplica masura administrativa a interdictiei de intrare pe teritoriul roman, in conditiile legale.
De asemenea, se constata ca masura interdictiei de intrare pe teritoriul roman, potrivit noi reglementari publicate in MO nr.421/05.06.2008, are efecte pentru viitor, aplicandu-se hotararilor pronuntate dupa aceasta data.
Prin urmare, se constata ca masura contestata nu se inscrie dispozitiilor art.13 C.p., intrucat dispozitia respectiva se refera la legea penala mai favorabila, ci nu masurilor administrative, iar in alin.2 se face vorbire despre masurile complementare care se aplica in continutul si limitele prevazute de legea noua, ci nu despre expulzare care reprezinta o masura de siguranta, conform art.112 C.p.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul in baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedura penala, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul contestator H.G. impotriva sentintei penale nr.616/22.03.2010, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in dosarul penal nr.20119/4/2010.
In baza art.192 al.2 Cod procedura penala, va fi obligat recurentul la plata a 50 lei fiecare cheltuieli judiciare catre stat.


DISPOZITIV:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul contestator H.G. impotriva sentintei penale nr.616/22.03.2010, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in dosarul penal nr.20119/4/2010.
In baza art.192 al.2 Cod procedura penala, obliga recurentul la plata a 50 lei fiecare cheltuieli judiciare catre stat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 08.06.2010.