Legea 221-2009

Dosar  nr. 36207/3/2009

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V A CIVILA
I N C H E I E R E
SEDINTA  PUBLICA DE LA 12.01.2011
Tribunalul constituit din:
PRESEDINTE  : VLADU RAMONA MARIA
 GREFIER :  AVRAM CRISTINA

Ministerul Public -  Parchetul de  pe langa Tribunalul Bucuresti – a fost reprezentat de procuror, Dinita Carmen
Pe rolul Tribunalului se afla solutionarea cauzei civile, avand ca obiect pretentii – Legea nr. 221/2009, privind pe reclamantul C.B. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor  Publice.
       La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns reclamantul personal  si asistat de avocat, paratul,  prin consilier juridic si martorii B.I. si  I.N., personal.
   Procedura de citare este legal indeplinita.
   Se face referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza instantei ca mandatul emis pe numele martorului I.N.  si pe cel al martorului B.I. a fost executat si ca la data de 10.01.2011, s-au depus la dosar relatii CNSAS din care rezulta ca nu au fost identificate documente referitoare la reclamant, adresa fiind redirectionata catre SRI in aceleasi sens, dupa care:
Tribunalul pune in discutia partilor revenirea asupra incuviintarii probei testimoniale, in raport  de circumstantele cauzei si de actele dosarului.
Reclamantul, prin aparator, arata ca intelege sa insiste in audierea martorilor incuviintati la un termen anterior, fata de considerentul ca dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea  nr. 221 pot fi modificate, urmare a imprejurarii ca Legea nr. 221/2009 va intra intr-o sesiune de dezbatere in Parlament.
Paratul, prin consilier juridic, arata ca este de acord cu revenirea asupra probei testimoniale.
   Ministerul Public, prin aparator, arata ca nu se opune  luarii masurii de revenire asupra probei testimoniale.
Tribunalul, in raport de Decizia  nr. 1360/2010 a Curtii Constitutionale  prin care dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. a din legea  nr. 221/2009 au fost declarate neconstitutionale, va reveni asupra probei testimoniale incuviintate, apreciind-o ca nemaifiind  utila.
Reclamantul, prin aparator, solicita instantei acordarea unui termen de judecata, pentru a-si preciza temeiul de drept, in raport de eventuala modificare a Legii nr. 221/2009 de catre Parlament.
Tribunalul, deliberand, va respinge cererea formulata de reclamant, apreciind-o neintemeiata.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda partilor cuvantul in dezbaterea fondului.
Reclamantul, prin aparator, arata ca Decizia nr. 1360/2010 pronuntata de Curtea Constitutionala nu poate fi retinuta ca obligatorie si considera, in raport de momentul introducerii cererii de chemare in judecata, ca legea nu retroactiveaza. Solicita ignorarea acestei Decizii si pune concluzii de admitere a actiunii astfel cum a fost formulata. Arata ca atat dispozitiile art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009, ca si decizia Curtii Constitutionale nu vizeaza norme de procedura, ci norme de drept civil care nu pot retroactiva. Solicita instantei sa constate caracterul politic al condamnarii reclamantului, dovada in acest sens stand chiar considerentele deciziei de condamnare si contextul legislativ de la momentul pronuntarii hotararii din care rezulta caracter politic al condamnarii. Considera  ca acest cult religios al Martorilor lui Iehova din care facea parte reclamantul era un cult interzis de lege. Referitor la daune, solicita instantei ca in cuantificarea acestora sa se retina si starea de sanatate a reclamantului. Solicita cheltuieli de judecata.
Paratul, prin consilier juridic, solicita instantei respingerea primului capat de cerere, apreciind ca la dosar nu a fost depusa nicio dovada in acest sens. Cu privire la caracterul politic al condamnarii reclamantului, arata ca refuzul „de a pune mana pe arma”, determinat de apartenenta reclamantului la un anumit cult religios, nu denota  ca acesta era impotriva sistemului, iar cu privire la capatul 2 de cerere, arata ca dispozitiile art 5 lit. a din Legea  nr. 221/2009 au fost declarate neconstitutionale. Mai arata ca reclamantul  beneficiaza deja din partea  statului de anumite drepturi.
Reclamantul, prin aparator, in replica,  arata ca reclamantul nu beneficiaza de niciun fel de drepturi.
Ministerul Public, prin reprezentant, pune concluzii de respingere a actiunii ca neintemeiate.  Considera ca reclamantul nu a dovedit caracterul politic al condamnarii sale, in acest sens facand referire la adresa comunicata de CNSAS  si de SRI,  iar referitor la capatul 2 de cerere, solicita instantei sa aiba in vedere neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 5 lit. a din Legea nr.  221/2009.

TRIBUNALUL

     Deliberand,
Pentru a da posibilitatea partilor sa depuna la dosar concluzii scrise,
  

DISPUNE


  
Amana pronuntarea la data de 19.01.2011.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 12.01.2011.

                  Presedinte                                                    Grefier
      Ramona Maria Vladu                                         Cristina Avram








Dosar  nr. 36207/3/2009

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR 60
SEDINTA  PUBLICA DE LA 19.01.2011
Tribunalul constituit din:
PRESEDINTE  : VLADU RAMONA MARIA
 GREFIER :  AVRAM CRISTINA

Ministerul Public -  Parchetul de  pe langa Tribunalul Bucuresti – a fost reprezentat de procuror, Dinita Carmen
Pe rolul Tribunalului se afla solutionarea cauzei civile, avand ca obiect pretentii – Legea nr. 221/2009, privind pe reclamantul C..B. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor  Publice.
Dezbaterile au  avut loc in sedinta publica din data de 12.01.2011, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta sentinta cand instanta, pentru a da posibilitatea partilor sa depuna la dosar concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru astazi 19.01.2011 cand, in aceeasi compunere, a hotarat urmatoarele:

TRIBUNALUL


Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila la data de 16.09.2009 sub nr.36207/3/209, reclamantul C.B., a chemat in judecata pe paratul Statul Roman - prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand, in temeiul art. 1 alin. 3) din Legea 221/1009, sa se constate caracterul politic la condamnarii pronuntate prin sentinta penala nr. 23/30.03.1965 de catre Tribunalul Militar Iasi prin care  reclamantul a fost condamnat la 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de insubordonare, iar in temeiul art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea 221/2009 si sa fie obligat paratul la plata sumei de 60.000 euro (echivalent in lei) cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit de catre reclamant prin condamnare si executare in regim de detentie.
In motivare,  a aratat reclamantul ca prin sentinta penala nr.23/1965 pronuntata de Tribunalul Militar Iasii, a fost condamnat la 3 pentru savarsirea infractiunii de insubordonare, pedeapsa pe care a executat-o in regim de detentie de la data de 30.10.1964/20.06.1966.
A sustinut reclamantul ca infractiunea pentru care a fost condamnat are un vadit caracter politic, intrucat condamnarile la care a fost supus sunt o consecinta faptului ca a facut (si face si in prezent) parte din cultul religios "Martorii lui Iehova", iar convingerea sa religioasa l-a impiedicat sa puna mana pe arma, acest lucru fiind in contradictie totala cu convingerile sale religioase.
Apreciaza reclamantul ca aspectul politic-religios al refuzului de a se subordona si de a pune mana pe arma, cu consecinta incalcarii legii penale, rezida in primul rand din modul in care inculpatii incadrati in aceasta categorie am fost tratati in toata perioada cercetarii penale si executarii pedepsei:
1. savarsirea infractiunii a fost cercetata de securitate, care ancheta toate infractiunile politice;
2. pe timpul executarii pedepsei "Martorii lui Iehova" au fost tot timpul supravegheati de ofiteri de securitate, de ofiteri de contra-informatii
3. executarea pedepsei se facea in penitenciare in care se executau pedepse privative de libertate detinutii politici.
4. in comparatie cu ceilalti infractori de drept comun, adeptii cultului religios "Martorii lui Iehova" nu au beneficiat de dispozitiile codului de procedura penala referitoare la fractiunea de trei patrimi din pedeapsa pronuntata executand aproape in intregime pedeapsa la care au fost condamnati;
5. dosarul fiecarui detinut Martor al lui Iehova era insemnat cu rosu exact ca si la detinutii politici, iar dupa eliberare au avut ingradite toate drepturile civile.
6. atat inainte de executarea pedepsei, cat si dupa aceasta erau urmariti de organele securitatii statului si daca participau la o nunta sau la o inmormantare erau chemati la organele securitatii si obligati sa dea numele tuturor persoanelor care au participat la aceste evenimente.
7. desi libertatea la constiinta si la religie era garantata prin legea suprema a Romaniei, regimul comunist totalitar nu a prevazut o alternativa la executarea pedepsei tocmai pentru a-i descuraja pe Martorii lui Iehova de a-si practica convingerile religioase.
A mai precizat acesta ca pentru aceste argumente in mod constant comisia constituita in cadrul Ministerului Justitiei in temeiul OG 214/1999 privind acordarea calitatii de Luptator in Rezistenta Anticomunista a stabilit caracterul politic al condamnarilor penale atat pentru savarsirea infractiunii de neprezentare la incorporare, prevazuta si sanctionata de art. 354 Cod Penal, cat si pentru savarsirea infractiunii de insubordonare prevazuta si sanctionata de art. 503 din Codul Justitie Militar de catre adeptii cultului religios "Martorii lui Iehova", iar toti petentii care s-au adresat acestei comisii in termen legal au obtinut certificatul pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista, certificat care le-a conferit drepturile prevazute de Decretul-Lege 118/1990.
In final a aratat ca nu s-a adresat in termen legal acestei comisii si nici nu beneficiaza de vreun drept prevazut de DL 118/1990.
In drept au fost invocate disp. art. 1 alin. 3), art. 4 si art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea 221/2009.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.23/1965 pronuntata de Tribunalul Militar Iasi reclamantul a fost condamnat la 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de insubordonare, prevazuta de art. 503 pct. 3 CJM (f. 55).
Potrivit sustinerilor reclamantului, acesta „a refuzat sa puna mana pe arma” din motive de constiinta, fiind adept al cultului religios „Martorii lui Iehova”.
Art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, invocat de reclamant ca temei al cererii sale, prevede ca, pe langa ipotezele prevazute de alin. 1 si 2, constituie de asemenea, condamnare cu caracter politic si condamnarea pronuntata in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999, privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999 la care face trimitere acest text de lege, prevede ca reprezinta infractiuni savarsite din motive politice, infractiunile care au avut drept scop:
 a) exprimarea protestului impotriva dictaturii, cultului personalitatii, terorii comuniste, precum si abuzului de putere din partea celor care au detinut puterea politica;
 b) militarea pentru democratie si pluralism politic;
 c) propaganda pentru rasturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea impotrivirii fata de aceasta;
 d) respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, recunoasterea si respectarea drepturilor civile si politice, economice, sociale si culturale;
   e) inlaturarea masurilor discriminatorii pe motive de nationalitate sau de origine etnica, de limba ori de religie, de apartenenta sau opinie politica, de avere ori de origine sociala.
Spre deosebire de dispozitiile art. 1 alin. 1 si 2 din Legea nr. 221/2009, care prevad in mod expres si limitativ, prin enumerare, care anume infractiuni pentru care s-a dispus condamnarea persoanelor sunt considerate a fi condamnari de natura politica, alin. 3 invocat de reclamant, cuprinde o reglementare printr-o norma de trimitere, care face referire la anumite scopuri urmarite prin savarsirea infractiunilor respective si care sunt cele prevazute de art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999, citat mai sus.
Din analiza acestei reglementari, rezulta ca legiuitorul a adoptat criteriul subiectiv pentru a delimita infractiunile politice de cele de drept comun, distinctia fiind facuta in raport cu elementele laturii subiective, respectiv mobilul si scopul faptuitorului la momentul savarsirii faptei, in sensul ca, prin mobilul sau imprejurarile savarsirii, o infractiune, aparent de drept comun, capata caracter politic.
Din interpretarea logica si gramaticala a textului art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999, se impune concluzia ca forma de lupta impotriva regimului totalitar presupune o atitudine in mod evident activa, de implicare in rasturnarea regimului comunist sau de contestare a legitimitatii puterii politice din acea perioada.
Infractiunea de insubordonare era reglementata si in Titlul X al Codului penal – Infractiuni contra capacitatii de aparare a tarii, Capitolul II – Infractiuni savarsite de militari, obiectul juridic al infractiunii fiind relatiile sociale referitoare la capacitatea de aparare a tarii.
In raport cu cele ce preced, nu se poate aprecia ca scopul represiv si sanctionator al acestei reglementari a fost strict determinat de oranduirea comunista si, mai ales, de ratiuni politice, in conditiile in care nu numai Statul Roman, ci si alte tari, indiferent de forma de organizare si de ordinea politica, au avut sau au reglementari similare, urmarind protejarea suveranitatii statului, fara ca scopul incriminarii unor fapte de aceasta natura sa il constituie protejarea unui anumit regim politic.
Mai mult, obligatia de aparare a tarii era una de natura constitutionala (in aceeasi masura ca si libertatea de constiinta), aceasta obligatie fiind prevazuta pentru toti cetatenii si neexistand asadar o discriminare pe criterii religioase.
Astfel fiind, executarea serviciului militar obligatoriu nu a tinut strict de regimul comunist, ci de cadrul legal de indeplinire a unei obligatii constitutionale, ceea ce este dovedit si de faptul ca acest cadru a fost mentinut si in perioada post-comunista, pana la reglementarea serviciului militar alternativ si apoi a celui profesionist.
In conditiile prevazute de textul citat mai sus, este necesar a se examina daca si in ce masura fapta savarsita de reclamant a urmarit unul dintre scopurile aratate la art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999.
Or, dupa cum arata chiar acesta, singurul motiv pentru care a refuzat sa se supuna obligatiei de desfasurare a serviciului militar, a fost acela de constiinta, determinat de convingerile religioase pe care le are in calitate de membru al cultului „Martorii lui Iehova”, care interzice adeptilor sai sa puna mana pe arma si sa imbrace uniforma militara, aspecte care nu sunt de natura a releva imprejurari de natura celor prevazute de art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999.
Concluzionand, este de observat si faptul ca, ulterior anului 1990, obligatia de aparare a tarii a continuat sa fie o indatorire legala pentru cetatenii romani, cu exceptiile prevazute de lege, dat fiind ca prin Legea nr. 46/1996 a fost introdus serviciul utilitar alternativ pentru cetatenii care, din motive religioase, refuza sa indeplineasca serviciul militar sub arme, conform art. 4 alin. 1 din acest act normativ, serviciul militar devenind facultativ abia in urma adoptarii Legii nr. 446/2006.
A accepta ideea ca simpla savarsire a infractiunii de insubordonare a fost de natura a atrage, prin sine, o condamnare politica, fara ca reclamantul sa dovedeasca faptul ca a desfasurat activitati de natura celor prevazute de art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999, genereaza cel putin doua consecinte care nu pot fi acceptate: pe de o parte ar insemna ca toate persoanele care au refuzat sa subordoneze, indiferent de apartenenta la un cult religios sau atee fiind, indiferent de natura motivelor care l-au determinat sa savarseasca fapta, sa fi comis o infractiune politica de natura a atrage o condamnare cu acest caracter, iar, pe de alta parte, in conditiile in care serviciul militar a continuat a ramane obligatoriu si dupa data de 22 decembrie 1989, iar insubordonarea a continuat sa fie incriminata, ar insemna ca toate persoanele care au refuzat sa se conformeze indatoririlor militare, dupa aceasta data, sa fi savarsit infractiuni de natura politica, ceea ce este in mod evident injust.
In raport cu cele ce preced, petitul unu al cererii reclamantului apare ca neintemeiat, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, prin trimitere la art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999, pentru a se considera ca acesta a suferit o condamnare cu caracter politic.
De aceea, se va respinge si petitul doi al cererii, ca neintemeiat, neexistand conditia premisa pentru a deveni incidente dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, cu atat mai mult cu cat, chiar daca s-ar fi dovedit intemeiat primul capat al cererii, prevederile celui din urma articol amintit au fost declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 1358 din 21/10/2010 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din 15/11/2010 si prin Decizia nr. 1360 din 21/10/2010, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din 15/11/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Respinge ca neintemeiata cererea formulata de reclamantul C.B., in contradictoriu cu Statul Roman - prin Ministerul Finantelor Publice.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi,   19.01.2011.



    PRESEDINTE, GREFIER,
Ramona Maria Vladu           Cristina Avram







Red./Tehnored. RMV
Ex. 4/20.01.2011