Apel. Contestatie la Legea 10/2001. Aspecte ce pot fi verificate in cadrul acestei proceduri. Solicitarea de a beneficia de masura despagubirii prin compensare direct in instanta, dupa refuzarea acestei modalitati in fata comisiei. Consecinte.

      3. Apel.  Contestatie la Legea 10/2001. Aspecte ce pot fi verificate in cadrul acestei proceduri. Solicitarea de a beneficia de masura despagubirii prin compensare direct in instanta, dupa refuzarea acestei modalitati in fata comisiei. Consecinte.

Drept civil; procedura speciala instituita de Legea 10/2001 republ.cu modif.
  
- Art.1, 7, 26 alin.3 Legea 10/2001 republ. cu modif.
 -  art. 21 alin.1,2 Constitutie
     
       Contestatiile la Legea 10/2001, republicata, intemeiate pe reconsiderarea pozitiei titularului, in sensul acceptarii variantei compensarii cu alte terenuri, ajunse la dispozitia comisiei prin hotarari ale Consiliului local dupa refuzul initial al notificatorului si dupa solutionarea notificarii, nu pot primi o solutionare favorabila; masurile comisiei ce pot fi contestate pe calea Legii 10/2001 nu pot fi limitate la cele expres prevazute de art.26, ci trebuiesc extinse asupra tuturor celor desprinse din interpretarea teleologica a legii si prin raportare la principiul constitutional al liberului acces la justitie, respectiv la art. 6 CEDO .

     Curtea de Apel Bacau, sectia civila, minori si familie, conflicte de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 139/A/20.10.2008

Prin Sentinta civila nr. 91/C/5.02.2008, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosar nr. 3517/279/2007, s-a respins ca neintemeiata contestatia formulata de contestatorul B.A.J in temeiul legii 10/2001 impotriva Dispozitiei nr. 3449/11.05.2007 emisa de intimatul Primarul mun. P. Neamt.
In motivarea solutiei, instanta de fond a retinut ca prin cererea dedusa judecatii B.A.J. a chemat in judecata Primaria municipiului P. Neamt solicitand obligarea acesteia la a-i admite notificarea si a-i retroceda in echivalent suprafata de 180 mp, imobil ce a fost expropriat prin Decretul 1094/1967.
In aparare, primarul municipiului P. Neamt invocat faptul ca prin notificare contestatorul B.A.J. a solicitat despagubiri banesti pentru terenul expropriat in suprafata de 180 mp., situat in municipiul P. Neamt, str. Maratei, nr.  106, notificarea fiind solutionata prin dispozitia nr.3445/10.05.2007 in sensul propunerii pentru acordarea de despagubiri in conditiile titlului VII din Legea 247/20085 intrucat restituirea in natura a imobilului pe amplasamentul mentionat in notificare nu era posibila urmare a edificarii pe acesta a unor constructii autorizate, blocuri de locuinte si alte amenajari de utilitate publica ale municipiului, alei acces, spatii verzi. A mai aratat ca a respectat la emiterea dispozitiei contestate prevederile art. 26 al. 1 din Legea 10/2001 republicata in sensul ca a propus contestatorului sa-i acorde in compensare un teren liber, aflat la dispozitia consiliului local al municipiului Piatra Neamt, in punctele „Bacioaia”, „Bigherea” si „Prisaca”, insa acesta a refuzat in sedinta din 2.04.2007 oferta propusa, refuzul sau fiind consemnat in proces-verbal de sedinta semnat de contestator.
In ceea ce priveste, fondul contestatiei tribunalul a retinut ca notificatorul a solicitat in esenta anularea dispozitiei nr. 3449/10.05.2007 emisa de intimatul primarul municipiului Piatra Neamt, si atribuirea in compensare pentru terenul expropriat amplasat in zona A, a municipiului, a unui teren echivalent din punct de vedere al amplasamentului si valorii economice, mentinand in continuare refuzul de a accepta oferta formulata de Comisia Locala de aplicare a Legii 10/2001, astfel cum a fost exprimat in sedinta comisiei din 2.04.2007.
Tribunalul a retinut ca acest refuz al contestatorului ca manifestare unilaterala de vointa a acestuia exprimata in sensul neacceptarii ofertei de acordare in compensare a unui teren situat in intravilanul municipiului P. Neamt, liber dar avand un amplasament dezavantajos pentru contestator in raport de cel detinut anterior exproprieri, nu poate fi imputat intimatului care si-a indeplinit obligatiile legale de identificare si punere la dispozitie a unor imobile, terenuri posibil a fi acordate in compensare persoanelor indreptatite la restituiri in temeiul Legii 10/2001, de exprimare a unei oferte concrete comunicata contestatorului, de convocare legala a acestuia in scopul formularii unui raspuns de acceptare sau nu a ofertei. Aceasta, cu atat mai mult cu cat, contestatorul nu a criticat solutia de respingere a cererii de restituire in natura a imobilelor trecute nelegal in proprietatea statului si nici nu si-a exprimat optiunea pentru masura reparatorie a acordarii de teren in compensarea celui expropriat.
Din aceasta perspectiva, pornind de la imprejurarea ca prin insusi cuprinsul notificarii nr. 272/2001(fila 40 din dosarul tribunalului) contestatorul a solicitat „ atribuirea de despagubiri banesti”, coroborata cu manifestarea unilaterala de vointa a acestuia exprimata in sensul refuzarii ofertei formulate legal de compensare cu teren situat in pct. Bacioaia, Bigherea si Prisaca stabilita prin H.C.L. al municipiului P. Neamt nr. 132 din 29.03.2007, tribunalul a respins ca neintemeiata contestatia formulata impotriva dispozitiei nr. 3449/10.05.2007 emisa de intimat, prin care in mod temeinic si legal in art. 3 acesta a propus acordarea de despagubiri in conditiile art. 16 al. 2 din titlul VII din Legea 247/2005 pentru imobilul teren in suprafata de 180 m.p situat in municipiul P. Neamt, str. Maratei, nr. 106 si a dispus inaintarea acestei propunerii comisiei centrale pentru acordarea despagubirilor.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel, in termen, legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, contestatorul, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 3517/279/2007.
Criticand solutia apelata, contestatorul a aratat ca in mod nelegal prima instanta a apreciat ca i s-a oferit in compensare teren intravilan pe care insa l-a refuzat; in realitate, terenul oferit este intr-o zona din extravilan, este impropriu constructiei unei case pentru fiul sau si se afla la cca. 12-15 km de oras – din acest motiv l-a refuzat; mai mult, nu s-a verificat ce teren exista in mod real la dispozitia comisiei pentru compensare in conditiile in care altor persoane expropriate ulterior lui li s-au dat in compensare terenuri in zone mult mai bune; ori lui i se cuveneau 180 m.p.in zona 1 a orasului si s-ar fi multumit cu 500 m.p. in oricare cartier, dar nu in padure.
Din oficiu, fata de sustinerile apelantului cum ca in mod real la dispozitia comisiei erau si alte terenuri decat cele oferite lui in compensare, instanta a dispus verificari privind situatia acestor terenuri, sens in care s-a solicitat Primariei mun. P. Neamt sa comunice daca dupa emiterea H.C.L. 132/2007 s-au mai emis alte hotarari privind terenurile aflate la dispozitia comisiei.
Examinand apelul in raport de actele si lucrarile dosarului, de motivele invocate si fata de dispozitiile art. 294, 295 C.pr.civ., curtea apel a constat caracterul sau nefondat, justificat de urmatoarele considerente:
Speta dedusa judecatii, fata de limitele investirii si ale apararilor intimatei, respectiv de considerentele hotararii primei instante, impune analizarea in fapt si drept a urmatoarelor probleme, respectiv:
1.- aspectele ce puteau fi supune controlului instantei pe calea contestatiei prev. de art. 26 alin.3 legea 10/2002, republ.cu modif. ( in varianta de la data promovarii actiunii – 14.06.2007 );
      2.-  daca la data emiterii Dispozitiei 3449/11.05.2007 s-au respectat dispozitiile Legii 10/2001 prin raportare la situatia de fapt concreta;
1.    Prin prisma primei probleme mentionate s-a constat ca:
- art. 26 din Legea 10/2001, republ.la 2.09.2005 cu modif., prevede in alin. 3 ca se poate contesta decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura;
Interpretand acest text initial in mod sistematic prin prisma dispozitiilor alin.1 al aceluiasi articol – conf. caruia daca restituirea in natura nu este posibila, detinatorul imobilului (---) este obligata ca, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata,(---),, sa acorde persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri (---), in situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita – s-ar desprinde concluzia ca, aparent, pe aceasta cale, nu se poate contesta decat decizia prin care s-a respins restituirea in natura a aceluiasi imobil preluat abuziv.
Insa, printr-o interpretare teleologica si prin raportare nu numai la Decizia in interesul legii nr. 20/2007, ci si la principiile constitutionale privind accesul liber la o instanta si neingradirea acestui drept prin nici o lege ( art.21 alin.1,2 ), respectiv ale art.6 CEDO, se deduce ca  poate forma obiect al contestatiei si nerestituirea de teren in echivalent, prioritar lansarii propunerii de despagubiri  ( masura de despagubire cu caracter subsidiar ).
Prin urmare, retinerea de catre prima instanta, ca si argument in sprijinul solutiei pronuntate, a faptului ca nu s-a criticat respingerea cererii de restituire in natura si  nici refuzul de a primi teren in compensare – insusita de altfel si de intimat in intampinare – nu poate fi primita si trebuie inlaturata.
      2. In aceste imprejurari, s-a trecut la lamurirea celei de-a doua probleme mentionate anterior;
   * Astfel, referitor la situatia de fapt s-a retinut ca prin notificarea 272/2001 s-au solicitat de catre contestator doar despagubiri pentru diferenta de 180 m.p. teren, acceptand realitatea constatata si prin S.civ. 6171/1997 a Jud. P.Neamt, in sensul ca aceasta suprafata este ocupata in totalitate de Bl. B1, de pe strada Maratei; ulterior, in anul 2006, a revenit asupra acestei optiuni, solicitand acordarea unui teren in compensare; invitat pentru a-si exprima acordul cu privire la terenul propus pentru compensare, la 2.04.2007 contestatorul s-a prezentat, refuzand oferta exprimata conform H.C.L.132/29.03.2007 ( situatie necontestata ).
Drept urmare, consemnand si constatand refuzul expres, comisia a inaintat propunere de acordare de despagubiri, intimatul emitand in acelasi sens dispozitia contestata.
In drept, situatia de fapt retinuta isi gaseste corespondent in dispozitiile art.1, 7 si 26 din Legea 10/2001, republ.(„Imobilele preluate in mod abuziv de stat (----) se restituie, in natura”; „In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv”; „De regula, imobilele preluate in mod abuziv se restituie in natura”; „Daca restituirea in natura nu este posibila, detinatorul imobilului sau, dupa caz, entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii este obligata ca, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, in termenul prevazut la art. 25 alin. (1), sa acorde persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita”).
  * Mai trebuie mentionat ca, desi este in spiritul legii 10/2001 de a se da prioritate si a se proteja interesul persoanelor indreptatite – conf. art. 3 – la masuri reparatorii, exercitiul drepturilor acestora nu trebuie sa imbrace un caracter derogatoriu de la lege - fie sub aspectul naturii despagubirii cuvenite, fie al termenelor in care se poate manifesta – si nici sa aiba suport exclusiv subiectiv;
Astfel, faptul ca ulterior exprimarii refuzului, la dispozitia comisiei au fost puse, prin hotararile consiliului local – nr. 34/25.01.2008 ( fl.46-48 d. apel ), nr. 114/26.03.2008 (fl. 49-51 d. apel ) –, si alte terenuri, nu poate prezenta relevanta pentru legalitatea Dispozitiei contestate, intrucat nicaieri in Legea 10/2001 si in normele sale de aplicare nu se prevede ca in cazul in care se refuza compensarea cu anumite terenuri, existente la momentul refuzului la dispozitia comisiei, notificarile respective nu se solutioneaza, ci se arhiveaza in asteptarea unor eventuale noi terenuri care sa fie acceptate de titularii lor; mai mult, o concluzie contrara ar fi de natura a  perturba stabilitatea raporturilor juridice existente in aceeasi materie si de a impiedica entitatile investite cu solutionarea notificarilor sa respecte termenele impuse de lege – tocmai pentru protejarea intereselor notificatorilor.
In acest context, instanta a apreciat ca nu se impune suplimentarea probatoriului cu expertiza; intr-adevar alta ar fi fost situatia daca s-ar fi dovedit ca la data exprimarii refuzului, la dispozitia comisiei pentru compensare ar fi fost si alte terenuri neofertate – insa aceasta situatie nu a fost nici sustinuta si nici dovedita.
De asemenea, faptul ca terenurile oferite in compensare nu servesc scopului urmarit de contestator – respectiv construirea unei locuinte fiului -, nu poate constitui motiv de nelegalitate a dispozitiei contestate, din moment ce legea accepta si posibilitatea lipsei acordului persoanei indreptatite pentru masuri reparatorii prin echivalent, caz in care deschide, cu caracter subsidiar, dreptul la masura reparatorie in echivalent.
Prin urmare, s-a apreciat ca la emiterea Dispozitiei 3449/2007 s-au respectat dispozitiile legale in materie.
Premergator concluziei finale, s-a  mai retinut si ca  prin adresele de la fl. 44, 67 , intimatul nu a exprimat o oferta si un acord in acceptiunea art. 1 alin.2 Legea 10/2001, republ. cu modif., intrucat, ca si in cazul contestatorului, acest exercitiu nu poate surveni contrar dispozitiilor legale si nici oricand, respectiv in baza altei situatii juridice si dupa   solutionarea notificarii, in apelul la contestatie.