Cerere de reabilitare (art.494 si urmatoarele C.p.p., art.134 si urmatoarele C.p.)

Obiect: cerere de reabilitare (art.494 si urmatoarele C.p.p., art.134 si urmatoarele C.p.).
Sentinta penala nr. 60/19.02.2010

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, petentul C.X. a solicitat sa se constate intervenita reabilitarea sa de drept.
In motivarea cererii, acesta a aratat ca, prin sentinta penala nr. 121/15.02.2006 care a fost data in dosarul nr. xxxx/200x al Judecatoriei, a fost condamnat, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 180 alin. 2 CP, la 3 luni inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe un termen de 2 ani si 3 luni, precum si faptul ca in acest termen nu a mai savarsit nicio alta infractiune.
In drept, petentul a invocat dispozitiile art. 134 C.P. si art. 111 C.P.C.
In dovedirea cererii, a depus sentinta penala nr. xxx/15.xx.20xx a Judecatoriei, si chitante care atesta plata cheltuielilor judiciare, certificat de nastere, act de identitate.
Din oficiu instanta a dispus: intocmirea unui Referat de catre Biroul Executari Penale al Judecatoriei, cu privire la ramanerea definitiva a sentintei penale depuse de petent ( fila 13 ), atasarea dosarului nr. xxx/20xx si atasarea fisei de cazier a condamnatului ( fila 20 ).
Fata de actele si lucrarile cauzei, analizand cererea petentului prin prisma art.134 C.P., instanta retine urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. xxx/15.xx.20xx a Judecatoriei, petentul a fost condamnat la 3 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 180 alin. 2 CP. In baza art. 81 CP, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 3 luni.
Conform referatului Biroului Executari Penale al Judecatoriei ( fila 13 ), sentinta penala nr. xxx/15.xx.20xx a ramas definitiva la 11.05.20xx, prin decizia penala nr. 2xx/R/xx.xx.20xx a Tribunalului Neamt, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de partea vatamata D.I..
Pana la data implinirii termenului de incercare de 2 ani si 3 luni, calculat de la data ramanerii definitive a sentintei de condamnare, petentul nu a mai suferit alte condamnari, astfel cum reiese din fisa sa de cazier judiciar ( fila 20 ).
Fata de cele expuse, situatia condamnatului se circumscrie prevederilor art. 86 C.P.
Astfel, conform dispozitiilor articolului citat, reabilitarea de drept a persoanei fizice are loc daca condamnatul nu a savarsit din nou o infractiune inauntrul termenului de incercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in baza art. 83 si 84 CP.
Asa fiind, cererea petentului condamnat este admisibila, fiind indeplinite conditiile legale pentru constatarea reabilitarii de drept.
In acord cu prevederile art. 192 alin. 3 C.P.P., cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.
 
Obiect: ucidere din culpa, art. 178 Cod penal
Sentinta penala Nr. 708/04.03.2010
Prin rechizitoriul inregistrat la aceasta instanta, Parchetul de pe langa Judecatorie a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului X.I., cu datele de stare civila din dispozitiv, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 1,2 Cod penal.
Se retine in esenta in actul de sesizare a instantei ca la data de 26.10.2007, inculpatul circula cu autoturismul marca VW Transporter cu nr. NT.XX.XXX in directia T-U, iar pe raza comunei P., a fost orbit de luminile unui autovehicul care circula din sens opus, astfel ca a virat brusc dreapta, accidentand mortal pe Y. J., cat si pe bovina care era insotita de acesta.
S-a mai retinut ca inculpatul a incalcat obligatia impusa de art. 114 pct. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 R privind circulatia pe drumurile publice, care prevede ca in cazul in care din sens contrar se apropie un autovehicul, de la distanta de cel putin 200 m, sa fie folosite luminile de intalnire, concomitent cu reducerea vitezei; de asemenea, a incalcat dispozitiile art. 49 pct. 1 din regulament, circuland in localitate cu o viteza de aproximativ 58 km/h; ca si victima a concurat la producerea evenimentului rutier, conducand bovina pe partea dreapta a drumului public in directia de mers Z.-U, pe timp de noapte, fara a purta imbracaminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, contrar prevederilor art. 162 pct. 3 si art. 163 lit. d din acelasi regulament.
Prin sentinta penala nr. xxx/xx.xx.20xx, a fost condamnat inculpatul la 2 ani inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, de asemenea, a fost obligat la plata despagubirilor materiale si morale catre partile civile, si a cheltuielilor judiciare catre acestea si catre stat.
Prin decizia penala nr. 126/A/xx.xx.20xx, Tribunalul Neamt a respins ca nefondate apelurile partilor vatamate Y.E., Y. I., V. M. si V. N. A., de asemenea, a admis apelul inculpatului X.I., impotriva aceleiasi sentinte penale nr. xxx/xx.1x.20xx si, in consecinta, a respins ca nefondata cererea partii vatamate Y.E., privind obligarea inculpatului la plata prestatiei periodice lunare.
Prin decizia penala nr. 3xx/14 mai 20xx, Curtea de Apel Bacau a admis recursurile inculpatului si ale partilor civile si, in consecinta, a desfiintat in totalitate decizia tribunalului, precum si sentinta instantei de fond, dispunand trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta – Judecatoria .
S-a retinut in decizia de casare ca cele doua instante nu au lamurit pe baza de probe si fata de mentiunile din procesul verbal de cercetare la fata locului si expertiza, sustinerile partilor civile cum ca victima nu circula pe sosea, ci pe acostament si ca nu era obligatoriu sa poarte vesta reflectorizanta intrucat afara era lumina, precum si sustinerile inculpatului precum ca victima circula pe sosea, si nu pe acostament; ca prima instanta a acordat intr-o modalitate defectuoasa partilor civile despagubiri, fara a specifica daca suma acordata se cuvine fiecareia dintre ele ori global, desi, referitor la daunele morale, nu acelasi a fost prejudiciul nepatrimonial incercat, spre exemplu, de partea civila Y.E. care a convietuit cu victima timp de mai mult de 30 de ani, fata de partea civila V. N. A. – nepoata victimei.
A mai retinut instanta de recurs ca tribunalul, atunci cand a inlaturat prestatia periodica la care a fost obligat inculpatul fata de partea civila V. E., a retinut in motivare ca aceasta nu este in nevoie, fiind pensionara, fara a verifica indeplinirea tuturor conditiilor prevazute de art. 998 Cod civil referitor la conditiile raspunderii civile delictuale.
Prin aceeasi decizie penala, Curtea a mentinut actele procedurale efectuate in cauza pana la data de 16.10.2008 inclusiv si a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat sa ramana in sarcina acestuia.
In rejudecarea cauzei in fond dupa casare, s-a dispus introducerea in cauza a asiguratorului de raspundere civila auto SC ASIGURAREA ROMANEASCA - ASIROM SA, motivat de faptul ca la data producerii accidentului autoturismul inculpatului era asigurat pentru raspundere civila auto, respectiv cu polita rca seria RX, nr. 000xxxxxx din 17.07.20xx, cu valabilitate pentru perioada 20.07.20xx-19.01.20xx (fila 62 din dosar).
 Partile vatamate, prin aparator ales, s-au constituit parti civile in cauza cu suma de 30.000 lei, reprezentand c/val. cheltuielilor ocazionate de inmormantarea defunctului si a pomenirilor ulterioare, precum si cu suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale, respectiv cate 50.000 lei pentru fiecare parte civila; Y. I., sotia supravietuitoare a victimei Y. J., a solicitat obligarea inculpatului la plata unei prestatii periodice in suma de 1000 lei lunar.
In cauza, instanta a dispus efectuarea unei anchete sociale la ultimul domiciliu al defunctului Y. J., concluziile acestei anchete fiind consemnate la dosarul cauzei.
De asemenea, s-a dispus audierea partii vatamate Y. I. si a martorelor A. M. si A.R., ale caror declaratii au fost consemnate la dosarul cauzei.
Analizand probele administrate in dosarul cauzei, instanta retine urmatoarea situatie de fapt :
La data de 26.10.2007, inculpatul circula cu autoturismul VW Transporter cu nr. NT.XX.XXX. in directia T-U si ajungand in localitatea P., la un moment dat, a fost orbit de farurile unui alt autoturism ce circula din sens opus; in acest moment, inculpatul a virat dreapta, asa cu el insusi a declarat (fila 22 dosar initial de fond), cand are loc impactul, atat victima Y. J., cat si bovina pe care o conducea decedand.
Cu privire la dinamica producerii acestui eveniment rutier, instanta retine ca initial a fost acrosata bovina si apoi victima Y. J..
Astfel, Y.E., care la acel moment circula cam la 10 metri in spatele sotului sau, care la randul sau conducea bovina, a declarat ca a auzit „doua bufnituri” succesive (fila 50 din dosar); coroborand aceasta declaratie cu schita producerii accidentului (fila 16 d.u.p.), se poate concluziona ca initial a fost lovit animalul si proiectat lateral catre gardul curtii din apropiere, iar apoi a fost acrosat Y. J..
De asemenea, din cuprinsul planselor foto existente la dosarul de urmarire penala (filele 12,13,14,15), rezulta ca cele doua corpuri proiectate au pozitii diferite, de unde concluzia ca dinamica producerii accidentului este diferita cu privire la fiecare in parte.
Astfel, animalul a fost lovit cu partea laterala fata a furgonetei si proiectat in acea directie, asa cum rezulta din schita producerii accidentului, iar victima a fost lovita cu partea frontala dreapta a furgonetei, fiind proiectata spre inainte. In acest sens, pot fi avute in vedere si urmele lasate pe autovehiculul implicat in accident (filele 14,15,17 d.u.p.), dar si pozitia victimei, respectiv cu capul si trunchiul pe acostament si cu picioarele pe partea carosabila, fiind astfel evidenta imprejurarea ca impactul a avut loc in afara partii carosabile sau la limita cu carosabilul.
Concluziile expertului tehnic judiciar, care a intocmit raportul tehnic judiciar auto in dosarul de urmarire penala, cum ca bovina l-ar fi acrosat pe pieton, nu pot fi retinute, pentru motivele care au fost mai sus expuse, dar si din considerentul ca traiectoria acesteia a fost cu totul diferita fata de cea a victimei, avandu-se in vedere si disproportia mare de greutate dintre bovina si victima.
Din cuprinsul expertizei tehnice auto, rezulta ca la momentul producerii accidentului, viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat a fost de 58 km/h, peste limita legala admisa in localitate, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 49 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 R privind circulatia pe drumurile publice. Instanta mai retine ca inculpatul a incalcat si dispozitiile art. 114 pct. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 R privind circulatia pe drumurile publice, articol care prevede ca in cazul in care din sens contrar se apropie un autovehicul, de la distanta de cel putin 200 m, sa fie folosite luminile de intalnire, concomitent cu reducerea vitezei pana la limita evitarii oricarui pericol.
Din schita producerii accidentului rezulta ca partea carosabila in locul in care a avut loc accidentul este de 8 m, deci banda de circulatie este de 4 m, suficient de larga pentru a fi dat inculpatului posibilitatea evitarii accidentului.
Retinerea atat in actul de sesizare a instantei, cat si in raportul de expertiza tehnica judiciara auto, a imprejurarii ca victima a incalcat prevederile art. 162 pct. 3 si art. 163 lit. d din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 R privind circulatia pe drumurile publice, intrucat nu a purtat pe timp de noapte imbracaminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, nu poate fi primita, din urmatoarele considerente :
Art. 162 pct. 3 din regulament prevede ca atunci cand circula pe drumurile publice pe care le este permis accesul, turmele trebuie impartite in grupuri bine separate intre ele pentru a nu ingreuna circulatia celorlalti participanti la trafic, fiecare grup avand cel putin un conducator
Acest text de lege nu este aplicabil in cauza, deoarece se refera la conducerea animalelor pe drumurile publice, mai exact la situatia in care sunt conduse mai mult de un animal pe acest sector de drum.
In situatia in care pe drumul public este condus un singur animal, sunt incidente prevederile art. 163 alin. 2 lit. a din acelasi regulament, conform carora persoanele care conduc animale izolate sau de povara sunt obligate sa se deplaseze pe acostament, sau in lipsa acestuia pe marginea cat mai din dreapta a carosabilului.
Din probele administrate in cauza, rezulta ca victima Y. J. se deplasa impreuna cu bovina pe spatiul verde imediat in apropierea partii carosabile.
Astfel, partea vatamata Y.E. a declarat ca atat victima cat si bovina nu se deplasau pe carosabil, ci pe „zoana”, respectiv pe acea portiune reprezentand un trotuar neamenajat de langa santul drumului, bovina circuland pe partea dreapta a „zoanei”, iar sotul sau langa bovina, pe „zoana”, in partea dinspre asfalt ( a se vedea declaratia martorei – fila 50 din dosar). Aceasta concluzie se poate desprinde cu usurinta si din dinamica producerii accidentului; astfel, asa cum s-a aratat si mai sus, victima a fost proiectata spre inainte, asa cum rezulta din schita producerii accidentului, pozitia victimei si a autovehiculului lipit de acostament, proces verbal de cercetare la fata locului.
Chiar daca, asa cum rezulta din probatoriul administrat, la momentul producerii accidentului era inserat, respectiv in jurul orelor 18-19.00, acest fapt nu are importanta in solutionarea cauzei, atata timp cat s-a dovedit ca victima nu circula pe carosabil, nici macar pe acostament, astfel incat nu avea obligatia de a purta imbracaminte cu elemente fluorescent-reflectorizante.
Cu atat mai mult, daca victima circula pe carosabil sau pe acostament, inculpatul avea obligatia sa respecte si dispozitiile art. 123 alin. 1 lit. d din regulament, conform carora conducatorul de vehicul este obligat sa circule cu o viteza care sa nu depaseasca 30 km/h in localitati si 50 km/h in afara localitatilor la trecerea pe langa animale care sunt conduse pe partea carosabila sau pe acostament.
Analizand probele administrate in cauza, instanta retine ca culpa exclusiva in producerea accidentului apartine inculpatului.
In drept, fapta acestuia intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, in forma calificata, fapta prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 1,2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata, instanta va avea in vedere gradul de pericol social al infractiunii, circumstantele concrete in care a fost comisa, persoana inculpatului, care a avut o pozitie procesuala nesincera si nu a informat instanta ca este asigurat, dar care este la prima abatere de la legea penala, ca inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsa mai mare de 6 luni, iar pedeapsa ce urmeaza a fi aplicata de instanta nu depaseste 3 ani astfel ca, in raport de aceste criterii, se retine ca scopul educativ si preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii, cu aplicarea dispozitiilor legale referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei; in aceste sens, instanta va atentiona pe inculpat cu privire la situatiile care atrag revocarea acestui beneficiu si va face aplicatia dispozitiilor art. 71 alin. 5 Cod penal.
Cu privire la latura civila a cauzei, instanta retine urmatoarele :
Partile vatamate V. M. si Y. I. sunt fiicele defunctului, partea vatamata V. N. A. este nepoata defunctului, iar partea vatamata Y.E. este fosta sotie a acestuia.
Referitor la cererea acestora de obligare a inculpatului la plata daunelor materiale reprezentand c/val. cheltuielilor ocazionate de inmormantarea defunctului si pomenirile religioase ulterioare, precum si c/val. bovinei decedata in urma accidentului produs de inculpat, se retine, din probele administrate in cauza, respectiv din depozitiile martorilor V.L. si A. M. (filele 66, 67 dosar initial de fond) ca victima Y. J. a beneficiat de o inmormantare „ca a unui om gospodar”, la inmormantare au participat in jur de 100 de persoane, s-au respectat si traditiile religioase ulterioare, bovina omorata valora in jur de 2000-2500 lei.
Logic si evident ca traditiile religioase constand in inmormantare si pomeniri ulterioare au fost suportate in primul rand de Y.E., cea care i-a fost sotie defunctului si care a convietuit cu acesta din anul 1958 si pana la decesul sotului.
Din inscrisurile atasate la dosarul cauzei, respectiv chitantele si facturile aflate la filele 86-126 dosar initial de fond, dar si cele atasate la dosar de aparatorul partilor civile cu ocazia dezbaterilor pe fond, rezulta ca cea mai mare parte a acestor cheltuieli au fost suportate de partea vatamata V. M. – fiica defunctului.
In consecinta, instanta apreciaza c/val. acestor cheltuieli la suma de 15.000 lei in patrimoniul partii civile V. M. si la suma de 5000 lei in patrimoniul partii civile Y.E..
Instanta mai retine ca partile vatamate au suferit si un prejudiciu moral urmare a decesului victimei Y. J. (sot, tata si bunic), produs prin fapta culpabila a inculpatului.
Fapta ilicita a acestuia a cauzat partilor vatamate suferinte de ordin psihic, date fiind legaturile afective dintre acestea si victima.
Astfel, martorii audiati in cauza au declarat ca victima era foarte atasata atat de sotie, cat si de copii, ca nepoata V. N. A. a fost crescuta de mica de catre bunicii sai.
Acordarea unor compensatii materiale partilor vatamate, in acest sens, este justificata, acestea fiind destinate sa creeze conditii de viata care sa aline intr-o oarecare masura suferintele psihice ale acestora, cu atat mai mult cu cat pierderea este iremediabila.
Este evident insa ca, ca si intindere, partile vatamate au suferit un prejudiciu moral diferit, avandu-se in vedere ca partea vatamata Y.E. a convietuit efectiv impreuna cu victima inca din anul 1958, au locuit si gospodarit impreuna in toata aceasta perioada, asa cum rezulta din depozitiile martorilor audiati in cauza, dar si din cuprinsul anchetei sociale.
In aceste conditii, instanta cuantifica prejudiciul moral suferit de partea vatamata Y.E. la suma de 40.000 lei si la suma de 25.000 lei prejudiciul moral suferit de celelalte parti vatamate in parte.
Cat priveste solicitarea partii vatamate Y.E. privind acordarea unei prestatii periodice lunare, instanta retine ca aceasta cerere este justificata.
Astfel, asa cum s-a aratat mai sus, aceasta a convietuit efectiv impreuna cu victima inca din anul 1958, au locuit si gospodarit impreuna in toata aceasta perioada, chiar daca se pronuntase pe cale judecatoreasca desfacerea casatoriei prin divort, relatiile dintre cei doi au ramas in continuare foarte bune, ca cele dintre soti, victima Y. J. era foarte activ in gospodarie, efectua toate activitatile agricole, era „talpa casei”, asa cum a declarat martora A. M. (fila 51 din dosar), si cum rezulta si din cuprinsul anchetei sociale intocmita in cauza.
In aceste conditii, partea vatamata, urmare a faptei ilicite a inculpatului, a suferit o diminuare a conditiilor de trai si este indreptatita ca si in viitor sa beneficieze de acelasi nivel de trai pe care l-ar fi avut daca sotul sau nu deceda.
Avandu-se in vedere ca victima nu realiza venituri stabile din pensie, dar efectua toate activitatile in gospodarie si cele agricole, instanta apreciaza ca suma de 200 lei lunar este de natura sa asigure partii vatamate acelasi nivel de trai.
Cat priveste persoana ce va fi obligata la plata despagubirilor mai sus stabilite, instanta retine urmatoarele :
La data producerii accidentului, autoturismul inculpatului era asigurat pentru raspundere civila auto, respectiv cu polita rca seria RX, nr. 000xxxxxx din 17.07.20xx, cu valabilitate pentru perioada 20.0x.20xx-19.01.20xx (fila 62 din dosar).
Conform dispozitiilor art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, „despagubirile se platesc de catre asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite”.
Jurisprudenta nationala a statuat deja ca raspunderea asiguratorului nu este una solidara cu a inculpatului, ci este o raspundere izvorata din efectul legii speciale in domeniul asigurarilor.
Astfel, din dispozitiile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, asigurarea obligatorie de raspundere civila vizeaza autovehiculul inregistrat in Romania si nu persoana detinatoare a acestuia, proprietar sau nu.
In acceptiunea acestui act normativ, in materia asigurarilor raspunzator pentru producerea accidentului si, pe cale de consecinta, a despagubirilor, nu este persoana – indiferent de persoana acesteia, ci autoturismul asigurat.
Dispozitiile legii sunt foarte clare in aceasta privinta, art. 57 din lege stabilind ca „drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia (…)”.
Asiguratorul este tinut sa acorde despagubiri ca efect al contractului de asigurare si in virtutea legii, urmare a producerii riscului asigurat.
In consecinta, pentru prejudiciile suferite de persoanele vatamate prin producerea unui accident de autovehicule, se angajeaza raspunderea asiguratorului, si nu a persoanei vinovate de accident.
Instanta mai retine ca, in legislatia interna, limita minima de despagubire pentru decese si prejudicii fara caracter patrimonial, in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate este de 750.000 Euro (Ordinul CSA nr. 11/2007).
Fata de toate acestea, in baza textelor de lege mentionate, instanta va obliga pe asigurator sa plateasca partilor vatamate sumele de bani mai sus stabilite cu titlu de despagubiri, materiale, morale si prestatie periodica.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar in baza art. 193 Cod procedura penala, la plata cheltuielilor judiciare catre partile vatamate.