Actiune in granituire. Conditii de realizare. Efecte.

Actiunea in granituire are caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, iar cel care pretinde a fi titularul unui drept de proprietate asupra suprafetei in litigiu are posibilitatea promovarii ulterioare a unei actiuni in revendicare, fara a i se opune autoritatea de lucru judecat, deoarece doar aceasta din urma va avea rolul de a statua in chip irevocabil asupra intinderii si limitelor corecte ale loturilor invecinate.
Pe cale de consecinta, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietatile limitrofe in actiunea in granituire are ca premisa verificarea identitatii hotarului actual (determinat prin semnele exterioare, in masura in care exista) cu cel primordial si nu are ca finalitate decat restabilirea, daca este cazul, a situatiei de fapt existente la data generarii situatiei de vecinatate.

Prin decizia civila nr. 465/16.10.2009 a Tribunalului Constanta a fost admis apelul declarat de reclamantul B.R. impotriva sentintei civile nr. 10008/23.06.2003 a Judecatoriei Constanta, schimbandu-se in parte hotararea atacata si dispunandu-se granituirea proprietatii reclamantului de proprietatea intimatilor parati, situate in com. Istria, str. T., jud. Constanta, conform planului de situatie reprezentand anexa 2 la raportul de expertiza tehnica topo efectuat de expert D.F. la 10.06.2009, pe aliniamentul delimitat prin culoarea rosie, pct. 1-27-28-22-21-34-10-8-7-3-2-1.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale hotararii apelate.
Intimatii parati au fost obligati la plata catre apelant a ½ din cheltuielile de judecata ocazionate in apel, de 384 lei, reprezentand taxa de timbru, onorariu expert si contravaloare cheltuieli de transport expert.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut ca reclamantul B.R. este proprietarul unei suprafete de teren de 1.517mp, situate in comuna Istria, jud.Constanta, potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub  nr. 10828/1996 la BNP B.; la limita de nord a proprietatii acesta se invecineaza cu proprietatea lui M.I.
Intimatii M.O., G.F., M.M.G., V.E., M.N., in calitate de mostenitori ai autorului M.I. (dec.), s-au legitimat pentru suprafata de 3.114 mp cu procesul-verbal de punere in posesie incheiat la 12.04.1995. Ulterior a fost emis titlul de proprietate nr.1492/7.03.2003 de catre Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Constanta.
Prin decizia civila nr. 674/6.07.2007, Tribunalul Constanta a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate apartinand intimatilor in ceea ce priveste suprafata de 3.114 mp, intrucat autorul mostenitorilor din cauza era indreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru o suprafata de 2.800 mp delimitata in planul anexa la raportul de expertiza intocmit de expertul M.
In raport de acest inscris nou aparut cu ocazia derularii procesului in fata instantei de apel, tribunalul retine ca situatia de fapt retinuta de catre instanta de fond s-a schimbat in mod fundamental sub aspectul intinderii dreptului de proprietate al intimatilor parati.
Lucrarea de expertiza intocmita in cauza de catre expertul topograf D. a delimitat suprafata de teren detinuta de catre parti potrivit titlurilor de proprietate detinute de catre parti, in cazul intimatilor tinandu-se seama de decizia civila nr. 674/6.07.2007 a Tribunalului Constanta, intrata in puterea lucrului judecat.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, in termen legal, intimatii G.F. s.a., criticile aduse solutiei vizand gresita aplicare a normelor legale sub aspectul solutionarii cererii in granituire si simpla raportare a instantei de apel la mentiunile cuprinse in contractul de vanzare-cumparare al reclamantului, apreciindu-se ca in final s-a dat o dezlegare in drept extra petita.
Recurentii au aratat ca nu s-au avut in vedere probele ce atesta ca intre cele doua proprietati (a apelantului si, respectiv, a intimatilor) a existat inca din anul 1948 o delimitare prin gard de piatra si arbori inalti, pe toata intinderea liniei de demarcatie, fapt ce atesta linia de hotar inca dinainte ca vanzatoarea T.M. sa instraineze reclamantului terenul de 1.500 mp.
S-a sustinut ca prin solutia pronuntata, instanta de apel a acordat reclamantului si dreptul necerut de a dobandi posesia si proprietatea asupra unei suprafete din terenul vecin, desi formulase o simpla cerere in granituire.
Recurentii au mai sustinut ca expertiza topografica efectuata in cauza nu a tinut seama de delimitarea naturala existenta intre cele doua proprietati inca de la data dobandirii dreptului de proprietate de catre reclamant si ca in masura in care constata ca terenul instrainat nu corespundea in dimensiuni celui pretins de vanzator, reclamantul avea posibilitatea de a se indrepta cu actiune impotriva vanzatorului, iar nu sa pretinda restul terenului de la vecini.
Impotriva aceleiasi hotarari a declarat recurs, in termen legal, paratul M.O., care a criticat decizia atacata in considerarea acelorasi elemente de nelegalitate, aratand totodata ca expertiza dispusa s-a raportat si la parcela 302, care nu priveste terenul in litigiu.
Recurentul a sustinut ca este eronata concluzia expertului potrivit cu care suprafata lipsa de 293 mp ar trebui recuperata din partea de nord a lotului 303, anume din parcela 302.
Recursurile sunt fondate prin prisma disp. art. 304 pct. 9 cod proc. civila (hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii), iar nu si din perspectiva dispozitiilor art. 304 pct. 4 (depasirea atributiilor puterii judecatoresti) si 8 cod proc. civila (interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii), pentru urmatoarele considerente:
Prezentul litigiu a fost fundamentat in drept pe dispozitiile art. 584 Cod civil, care prevede ca orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa.
Textul consacra un drept subiectiv real si o obligatie corelativa de a face, ambele cu caracter de reciprocitate - create de vecinatate - in temeiul carora proprietarul sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului sau fixarea liniei comune de hotar ce separa fondurile invecinate respective si marcarea acesteia prin semne materiale.
Analizandu-se in plan doctrinar sfera de aplicare a normei, s-a aratat, in acest sens, ca proprietarul poate cere granituirea chiar atunci cand exista o ingradire intre fonduri (adica, semne exterioare de delimitare a liniei de hotar), cu exceptia situatiei in care aceasta ingradire nu s-a realizat ea insasi in urma unei operatiuni de granituire regulata - anume, prin acordul neechivoc al partilor sau prin hotarare judecatoreasca (Hamangiu-Rosetti-Baicoianu -,,Tratat de dr. civil roman’’, vol. II, p. 272).
Impletirea, de cele mai multe ori in jurisprudenta, a petitului actiunii in granituire cu cel al actiunii in revendicare tine de scopul aparent identic al celor doua demersuri procesuale, anume, determinarea limitelor si intinderii proprietatilor limitrofe si delimitarea lor prin semne exterioare vizibile, care corespund situatiei juridice exhibate prin titluri.
Spre deosebire insa de actiunea in revendicare, care urmareste in principal determinarea limitelor dreptului real de proprietate prin compararea titlurilor si doar printr-un posibil petit subsecvent, stabilirea granitei dintre proprietatile carora li se contesta intinderea dreptului, actiunea in granituire promovata separat si independent de vreun drept clamat al pretinsului proprietar neposesor  nu are alt scop procesual decat cel de a se decide asupra liniei de demarcare dintre proprietati.
S-a exprimat, asadar, in literatura juridica (Rev.,,Dreptul’’ nr. 6/1991), un punct de vedere care traseaza in plan ideologic o clarificare a admisibilitatii actiunii in granituire si atunci cand nu se pune in discutie trasarea pentru prima data a unei limite, aratandu-se judicios ca si in cazul in care exista un hotar intre proprietatile limitrofe, dar nu se face dovada ca semnele vizibile existente pe teren au fost asezate in virtutea unei conventii a partilor sau in temeiul unei hotarari judecatoresti, actiunea in granituire este pe deplin admisibila, pentru ca vizeaza modalitatea originara in care aceasta limita a fost trasata.
Argumentul de esenta priveste faptul ca, promovand o actiune in stabilirea liniei de hotar - atunci cand exista semne exterioare intre proprietati - titularul dreptului nu poate pretinde decat determinarea hotarului initial existent intre fondurile limitrofe, iar nu si stabilirea unei alte granite decat cea trasata anterior.
In egala masura, actiunea fondata pe dispozitiile art. 584 Cod civil nu permite judecatorului de a trece peste probele ce atesta vointa initiala a partilor sau situatia primordiala a liniei de demarcare dintre proprietati si de a stabili o situatie juridica noua, in sensul fixarii unui alt hotar decat cel avut in vedere de parti /cel existent la momentul la care a operat transmisiunea dreptului de proprietate.
Este motivul pentru care reclamantul in actiunea in granituire nu se poate fundamenta, in considerentele actiunii sale, pe imprejurari ulterioare stabilirii traseului originar al liniei de hotar (ca spre exemplu, determinarile suprafetelor prin lucrari cadastrale ori, ca in speta, pe anularea partiala a titlului de proprietate pentru lotul limitrof) si nici pe situatii care reclama, prin probatoriul de administrat, compararea titlurilor.
Ca expresie a acestei abordari s-a conchis in sensul ca actiunea in granituire are caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, iar cel care pretinde a fi titularul unui drept de proprietate asupra suprafetei in litigiu are posibilitatea promovarii ulterioare a unei actiuni in revendicare, fara a i se opune autoritatea de lucru judecat, deoarece doar aceasta din urma va avea rolul de a statua in chip irevocabil asupra intinderii si limitelor corecte ale loturilor invecinate.
Pe cale de consecinta, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietatile limitrofe in actiunea in granituire are ca premisa verificarea identitatii hotarului actual (determinat prin semnele exterioare, in masura in care exista) cu cel primordial si nu are ca finalitate decat restabilirea, daca este cazul, a situatiei de fapt existente la data generarii situatiei de vecinatate.
Privita din aceasta perspectiva, solutia instantei de apel nu se raporteaza corect la dispozitiile de drept substantial, intrucat neaga premisele actiunii in granituire, dand o solutie specifica actiunii in revendicare care nu a facut insa obiect al cererii in prima instanta si confirmand pretentiile reclamantului referitoare la imprejurarea ca suprafata de teren lipsa proprietatii sale se regaseste in cea detinuta de intimati.
Or, reclamantul B. nu a inteles sa investeasca instanta de fond cu o actiune in revendicare, aspect care reiese neechivoc din actele dosarului, din imprejurarea ca nu a timbrat la valoare actiunea sa si din invocarea unica a disp. art. 584 cod civil; obiectul cererii sale de chemare in judecata l-a constituit granituirea celor doua proprietati, chiar daca a urmarit modificarea liniei de hotar si reducerea suprafetei detinute de intimati, cu consecinta intregirii corelative a suprafetei de teren detinute in temeiul contractului de vanzare-cumparare 10828/28.10.1996.
Solutia data in apel nu este conforma cu norma legala enuntata, caci actiunea in revendicare presupune compararea de titluri, ceea ce in mod gresit s-a realizat fata de temeiul in drept, negand intimatilor posibilitatea de a evoca aparari proprii legate de dobandirea eventuala a dreptului prin posesie si administrarea acelor probe care sa ateste care a fost in realitate suprafata instrainata reclamantului prin actul translativ.
Constatand ca in cauza instanta de apel a determinat gresit, fata de finalitatea actiunii promovate, linia de hotar dintre cele doua proprietati, prin luarea in considerare a modificarii titlului recurentilor si ca dezlegarea in drept data de prima instanta a fost cea corecta in raport de aliniamentul existent la data dobandirii de catre reclamant a dreptului de proprietate, in raport de disp. art. 312 cod proc. civila recursurile urmeaza a fi admise, cu consecinta modificarii in tot a deciziei recurate, in sensul respingerii apelului ca neintemeiat.
In raport de disp. art. 274 cod proc. civila, obliga intimatul reclamant B.R. la plata sumei de 200 lei catre recurentul M.O. cu titlu de cheltuieli de judecata.