Litigiu de munca. Competenta teritoriala absoluta. Exceptia prescriptiei dreptului la actiune.

Art. 284 Codul muncii prevede in alin. 1 ca judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor stabilite conform Codului de procedura civila. Aceeasi dispozitie legala, in alin. 2, stabileste ca cererile referitoare la asemenea litigii se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta.
Faptul ca Legea nr.168/1999, care constituie legea speciala de reglementare a procedurii de solutionare a conflictelor de munca, prevede in art. 72, competenta teritoriala a instantei in a carei circumscriptie isi are sediul unitatea, nu determina aplicabilitatea in cauza a dispozitiei art. 72 mentionata, avand in vedere ca in prezent este in vigoare Legea nr. 53/2003 (noul cod al muncii) care este ulterioara Legii nr. 168/1999.
Cu privire la  exceptia prescrierii dreptului la actiune pe capatul de cerere referitor la pretentiile vizand plata ajutorului material - contravaloarea a 4.000 mc gaze, s-a apreciat ca aceste drepturi cad sub incidenta art. 283 lit. e Codul muncii.
Conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu in termen de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune pretentiile reclamantului in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, pretentiile formulate in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 6598/118/2009 reclamantii M.A. s.a. au chemat in judecata pe parata SC P. SA - Membru Group OMV Bucuresti, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata contravalorii a 4000 mc/an de gaze naturale fiecarui reclamant, suma pe care au solicitat-o actualizata la data platii, pentru o perioada de 3 ani in urma de la data promovarii actiunii, cu cheltuieli de judecata.
 In considerentele actiunii, reclamantii au invederat ca incepand cu anul 1996 prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, societatea parata era obligata sa acorde fiecarui salariat, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 m.c. de gaze naturale, la pretul zilei.
Acest drept a fost statuat prin art. 187 din CCM la nivel de ramura energie electrica, termica, petrol si gaze, iar pentru neacordarea dreptului mentionat, unitatea datoreaza aceste sume actualizate cu rata inflatiei. Faptul ca ulterior prin art.178 din CCM la nivel de unitate s-a prevazut ca aceste drepturi ar fi compensate prin includerea in salariul de baza, constituie un caz de nulitate deoarece contravine prevederilor legale in domeniu, in conditiile in care nu pot fi restranse drepturile acordate de CCM la nivel de ramura prin CCM la nivel inferior, potrivit art. 238 alin. 1 Codul muncii.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.155, art. 238 si art. 241 Codul muncii, art. 11 din Legea nr. 130/1996.
Prin intampinarea depusa la 04.08.2008, parata S.C. P. SA. - MEMBRU OMV GRUP a solicitat respingerea actiunii, invocand doua exceptii: de necompetenta teritoriala a Tribunalului Constanta, motivat de faptul ca potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999 - cererile referitoare la solutionarea conflictelor de drepturi se adreseaza instantei judecatoresti competente in a carei circumscriptie isi are sediul unitatea, respectiv Tribunalul Bucuresti si de prescriptie a dreptului la actiune prin prisma prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, in considerarea faptului ca ajutorul material reprezentand contravaloarea a 4.000 mc de gaze nu se include in categoria drepturilor salariale.
Prin sentinta civila nr. 1172/12.11.2009, Tribunalul Constanta a respins exceptia de necompetenta teritoriala a acestei instante, invocata de parata SC "P" SA-Membru Group OMV - Bucuresti .
A dispus disjungerea pricinilor cu privire la reclamantii M.V. s.a. si a cererii de interventie cu privire doar la intervenientul L.I. si inregistrarea separata a acestora, in acest sens formandu-se alte 10 dosare corespunzator domiciliilor reclamantilor sus-mentionati. (Iasi, Bacau, Neamt, Tulcea, Valcea, Vaslui, Gorj, Arges, Buzau si Prahova).
A admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de parata.
A respins actiunea formulata de reclamantii T.G., C.I., C.A.N., D.D., D.S., S.G., B.G., C.N., D.L., D.C., B.L., P.I., C.N., cu domiciliu procesual ales in loc. Constanta - la  sediul S.C.A: "C. si Asociatii",  ca fiind prescrisa.
A respins cererea de interventie formulata de intervenientul O.E., cu domiciliu procesual ales in loc.Constanta - la  sediul S.C.A: "C. si Asociatii",  intrucat pretentiile solicitate prin aceasta sunt prescrise.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, urmatoarea situatie de fapt :
1. Fata de exceptia de necompetenta teritoriala, s-au retinut urmatoarele :
          Art. 284 Codul muncii prevede in alin. 1 ca judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor stabilite conform Codului de procedura civila. Aceeasi dispozitie legala, in alin. 2, stabileste ca cererile referitoare la asemenea litigii se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta.
Faptul ca Legea nr.168/1999, care constituie legea speciala de reglementare a procedurii de solutionare a conflictelor de munca, prevede in art. 72, competenta teritoriala a instantei in a carei circumscriptie isi are sediul unitatea, nu determina aplicabilitatea in cauza a dispozitiei art. 72 mentionata, avand in vedere ca in prezent este in vigoare Legea nr. 53/2003 (noul cod al muncii) care este ulterioara Legii nr. 168/1999.
Pentru aceste motive, avand in vedere ca o parte din reclamanti isi au domiciliile in judetul Constanta, iar ceilalti in alte judete din tara, instanta urmeaza a dispune disjungerea cauzei pentru reclamantii care isi au domiciliile pe raza altor judete din tara cu exceptia judetului Constanta, iar pentru acestia din urma va respinge exceptia de necompetenta teritoriala invocata de parata prin intimpinare, retinand, fata de cele expuse, ca aceasta instanta este competenta teritorial sa solutioneze pricina. 
Aceeasi solutie se impune si cu privire la cererea de interventie formulata de intervenientii O.E. si L.I., respectiv disjungerea cauzei cu privire la intervenientul L.I., avand in vedere ca acesta are domiciliul in judetul Bacau si retinerea cauzei spre judecata pentru intervenientul O.E., cu domiciliul pe raza judetului Constanta.
2. Cu privire la  exceptia prescrierii dreptului la actiune pe capatul de cerere referitor la pretentiile vizand plata ajutorului material - contravaloarea a 4.000 mc gaze,  instanta a apreciat ca aceste drepturi cad sub incidenta art. 283 lit. e Codul muncii.
S-a avut in vedere astfel, reglementarea distincta data de art. 283 alin. 1 lit. c si e Codul muncii, regulilor vizand calculul prescriptiei.
Conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu in termen de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune pretentiile reclamantului in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, pretentiile formulate in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
In speta, pretentiile ce formeaza obiectul litigiu nu se circumscriu sferei drepturilor salariale, intrucat salariul reprezinta potrivit art. 154 Codul muncii contraprestatia muncii depuse de catre salariat, aceasta cuprinzand - in raport de prevederile art. 155 Codul muncii - salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Masurile de protectie sociala, in cadrul carora se includ si drepturile acordate periodic in vederea cresterii nivelului de viata al salariatilor ori compensatiile dispuse prin contractul colectiv de munca in domeniul asigurarii si securitatii in munca nu sunt insa drepturi salariale, ci alte drepturi cu valoare patrimoniala, acordate in raport cu dispozitiile contractului.
Impotriva sus mentionatei sentinte civile au declarat recurs - recurentii reclamanti T.G. s.a. si,
- recurentii reclamanti M.A. s.a., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
1. Prin recursul formulat de recurentii reclamanti T.G. s.a., se critica hotararea primei instante, prin prisma disp. art. 304 pct.9 si art. 304/1 cod pr.civila, pentru urmatoarele aspecte : 
In mod eronat  instanta de fond s-a pronuntat asupra pretentiilor solicitate ca fiind prescrise, intrucat sunt drepturi cu caracter patrimonial ce intra in sfera de aplicare a art. 283 pct.1 lit.c codul muncii, potrivit cu care termenul de prescriptie este de 3 ani.
Instanta recunoaste caracterul patrimonial al pretentiilor si apreciaza ca nu sunt drepturile salariale in conditiile in care angajatorul nu a acordat aceste  drepturi in acesti ani, tocmai pentru ca a sustinut ca a inclus aceste drepturi in salariul acordat. Este o contradictie in aceste sustineri si considera ca in mod eronat a apreciat instanta de fond asupra pretentiilor solicitate, ca fiind prescrise. Clauzele contractuale din contractul colectiv de munca sunt clauze ce fac implicit parte din contractul individual de munca.
2. Prin recursul declarat de catre recurentii reclamanti M.A. s.a., este criticata hotararea instantei de fond, sub urmatoarele aspecte :
Prevederile art. 47 din Cod de pr.civila stabilesc ca "mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate daca obiectul pricinii este un drept sau o obligatie comuna ori daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza". In mod clar, toti angajatii P., Zona de operare P. Constanta, domiciliati sau nu in Constanta au solicitat acelasi drept, respectiv un ajutor material egal cu contravaloarea a 4000 m.c. gaze naturale, care trebuia achitat anual, deci se justifica pe deplin coparticiparea procesuala in prezenta cauza a angajatilor care locuiesc in Constanta impreuna cu angajatii aceleiasi unitati, dar care au domiciliul in alte orase din tara. Riscul in cauza este ca parte din acesti angajati sa  dobandeasca acest drept si altii sa nu beneficieze de acest drept in conditiile in care au promovat aceeasi actiune si au solicitat acelasi drept, dar vor exista hotarari judecatoresti cu solutii contrare. Pe de alta parte, nimic nu justifica efortul acestei disjungeri,atunci cand legea ne permite coparticiparea procesuala, atat pentru obiect comun, cat si pentru cauza comuna.
Prin urmare, raportat la prevederile art. 284 alin.1 codul muncii si coroborand art. 2 cod pr.civila cu art. 47 cod pr.civila, apreciaza ca Tribunalul Constanta este pe deplin competent in solutionarea cauzei cu privire la toti reclamantii cuprinsi in cererea de chemare in judecata.
Incepand din anul 1996 s-a prevazut, in conformitate cu art. 187 din CCM la nivel de ramura Energie Electrica, Termica, Petrol si Gaze, se va acorda ajutorul de gaz natural pentru "salariatii P. si sucursale_ vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 4000 m.c. de gaze naturale" si cu toate acestea, drepturile nu au fost acordate.
Ulterior, prin art. 178 din CCM la nivel de unitate s-a prevazut ca aceste drepturi ar fi compensate prin includerea in salariul de baza. Aceasta clauza este nula, deoarece contravine prevederilor legale in domeniu pentru ca nu pot fi restranse drepturile acordate de CCM la nivel de ramura prin CCM la nivel inferior si de asemenea nu pot fi anulate drepturi care au fost recunoscute anterior.
In conformitate cu prevederile art. 238 alin.1 Codul muncii: "contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior".
In respectarea art. 6 si 7 din CCM la nivel de ramura Energie Electrica, Termica, petrol si Gaze nu se pot prevedea drepturi sub limitele minime sau  dispozitii contrare celor deja aprobate si pe cale de consecinta neacordarea acestor drepturi este ilegala, astfel ca orice clauza in acest sens este nula.
C.C.M. incheiat in 1997, in art. 176 alin.1, prevedea ca incepand cu 01.06.1997, ajutorul material reprezentand contravaloarea a 4000 m.c. gaze naturale ce se acorda fiecarui salariat va fi inclus in salariul de baza. Modalitatea de calcul va face obiectului unui act aditional la contract. Cu toate acestea, acest act aditional nu a fost incheiat niciodata deci acest ajutor nu putea fi inclus in salariul de baza deoarece nu exista o baza legala.
Pe de alta parte, acest ajutor determinabil nu se putea include in salariul de baza din doua alte motive :
a) acest ajutor cuantificat in 4000 m.c. gaze naturale pe un an nu are o valoare fixa, deoarece anual valoarea pentru 1 m.c. gaz natural este actualizat ;
b) salariul in conformitate cu prev. art. 155 codul muncii cuprinde  salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri, prin urmare acest ajutor nu se poate include in salariul de baza deoarece acesta reprezinta salariul de incadrare al fiecarui salariat raportat la munca prestata, la calificarea acestuia si la functia detinuta.
In plus, includerea in salariul de baza a altor drepturi salariale creeaza un mod arbitrat la indemana angajatorului de a calcula drepturile angajatilor si lipsesc angajatul de control asupra drepturilor sale si transparenta necesara in relatia angajat si angajator.                                                                                                                                                  
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursurile ca nefondate, pentru urmatoarele considerente :
Potrivit art. 284 alin.2 din Codul muncii "cererile referitoare la cauzele prevazute la alin.(1) se adreseaza instantelor competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta, ori, dupa caz, sediul".
Prin urmare, in materia litigiilor de munca, competenta teritoriala este  exclusiva, reglementata prin norme  imperative, astfel ca reclamantii legati printr-un consortiu procesual nu pot alege instanta competenta teritorial in functie de domiciliul unuia dintre ei.
Art.9 cod pr.civila creeaza posibilitatea optiunii reclamantului pentru instanta competenta in cazul pluralitatii de parati, ceea ce nu inseamna ca, extrapoland, este permisa alegerea instantei competente teritorial in cazul pluralitatii de reclamanti.
Alegerea instantei competente permisa in cadrul pluralitatii de parati, nu este posibila in tacerea legii pentru pluralitatea de reclamanti, prorogarea de competenta operand doar cand exista o dispozitie expresa a legii.
Legiuitorul a instituit competenta teritoriala absoluta la domiciliul reclamantului in litigiile si conflictele de munca pentru a-i usura sarcina probei si pentru a evita cheltuieli si deplasari specifice unui proces.
In consecinta, in cazul pluralitatii de reclamanti, in conflictele si litigiile de munca, actiunea se introduce intotdeauna la instanta competenta teritorial de la domiciliul acestora, nefiind permisa alegerea de domiciliu, in vederea stabilirii unei alte instante competente teritorial.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, in mod corect prima instanta a admis exceptia invocata de parata si a respins cererea pentru o parte din reclamanti si cererea intervenientului O.E., ca fiind prescrise.
Potrivit art.283 alin.1 lit. (e) din codul muncii: "cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca, pot fi formulate  in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia".
Prin cererea formulata, reclamantii au solicitat obligarea paratei la plata ajutorului material reprezentand contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv 4000 m.c. anual.
Ajutorul material solicitat este prevazut prin art. 176 din C.C.M. la nivel P. si respectiv art. 187 din C.C.M. la nivel de ramura, energie electrica, termica, petrol si gaze.
Prin chiar vointa partilor, contravaloarea celor 4000 m.c. gaze naturale reprezinta un ajutor material acordat fiecarui salariat.
Pretentiile solicitate, izvorand din neexecutarea unor clauze inserate in contractul colectiv de munca, care prevad acordarea unor ajutoare materiale, in mod corect prima instanta a respins actiunea ca prescrisa.
Prescriptia extinctiva este o exceptie de fond, peremptorie si absoluta, care face de prisos analizarea celorlalte motive referitoare la fondul cauzei.