Procedura civila. Marca. Dreptul proprietatii industriale. Interzicerea folosirii fara drept a unei marci. Conditiile necesare pentru angajarea raspunderii materiale. Sarcina probei.

In absenta oricarei probe din care sa rezulte folosirea fara drept de catre parata a marcii, contrafacerea sau producerea de marfuri si servicii purtand mentiuni false, in scopul inducerii in eroare a publicului sau a celorlalti comercianti, nu se poate impune acesteia sa prezinte sau sa permita verificarea documentelor sale financiare sau comerciale pentru ca o asemenea obligatie ar contraveni prevederilor legale ce reglementeaza sarcina probei si modalitatea de administrare a acesteia, ori potrivit art.3 din OUG nr.100/2005, masurile si procedurile reglementate prin legile de proprietate industriala trebuie sa fie efective, descurajatoare si sa fie aplicate astfel incat sa se evite crearea de obstacole in calea comertului legitim si, totodata, sa ofere protectie impotriva folosirii abuzive a acestora.
Raportat la clasele de produse si servicii pentru care este inregistrata marca E., domeniile de activitate ale celor doua societati nu se suprapun si nu exista risc de confuzie intre produsele acestora, nici macar in raport de activitatile secundare ale societatii parate, cum in mod nefondat se sustine in apel, cu atat mai mult cu cat pentru nici una dintre activitatile enumerate cu acest titlu in certificatul O.N.R.C. nu s-a dovedit aspectul nelegal si neloial al folosirii semnului E. de catre parata. 

Prin actiunea inregistrata la 13.11.2007, reclamanta S.C. E. S.A. a chemat in judecata pe paratele S.C. E.N.T.S.R.L. si ONRC pentru ca prin hotarare judecatoreasca prima dintre parate sa fie obligata la schimbarea denumirii societatii prin eliminarea particulei E., sa i se interzica detinerea in scopul comercializarii sau comercializarea produselor purtand semnul E., importul-exportul produselor purtand acelasi semn, utilizarea pe documentele societatii parate sau pentru publicitate a acestuia si sa fie obligata la prezentarea listelor cu clientii societatii, cu cantitatea de marfa vanduta, cu stocurile de marfa si materii prime incepand cu 01.12.2004, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare s-a aratat ca asociatul unic si administratorul SC E.N.T. SRL este un fost angajat al societatii reclamante, care a detinut functia de director; in prezent, acesta utilizeaza cu rea credinta numele societatii reclamante, ceea ce produce confuzie in randul clientelei acesteia.
A mai sustinut reclamanta ca a inregistrat marca E. la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, conform certificatului nr.54524/04.07.2002, si ca prin folosirea de catre parata a denumirii E. se produce confuzie intre numele celor doua societati pentru ca, in conditiile in care produsele comercializate sunt similare, publicul considera ca se adreseaza firmei reclamante si exista riscul de asociere cu marca acesteia din urma.
S-au invocat si prevederile art.35 din Legea nr.84¬/1998, conform carora inregistrarea marcii ii confera titularului un drept exclusiv asupra ei, si s-a sustinut ca prin utilizarea de catre parata a marcii E. se produc importante prejudicii atat societatii reclamante, cat si consumatorilor, care sunt inselati cu privire la calitatea bunurilor pe care le achizitioneaza, pentru ca marfurile paratei sunt identice sau similare cu cele comercializate de reclamanta si sunt prezentate ca fiind originale ERCO.
In temeiul art. 89 din Legea nr.84/1998 s-a solicitat obligarea paratei la infatisarea mijloacelor de proba pe care le detine in prezent, pentru a se putea cuantifica prejudiciul real cauzat prin contrafacerea produselor societatii reclamante.
Prin notele de sedinta depuse la 19.02.2008, ONRC a aratat ca prin incheierea nr.12631/22.02.2007 pronuntata de judecatorul delegat la ORC de pe langa Tribunalul Constanta a fost admisa cererea de mentiuni conform careia SC E.N.T. SRL si-a schimbat denumirea in SC Bora Invest SRL.
Totodata, paratul a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive si aratat ca opozabilitatea fata de oficiile registrului comertului a hotararilor judecatoresti prin care se dispune efectuarea de inregistrari in registrul comertului este asigurata ope legis, potrivit art.7 din Legea nr. 26/1990.
Parata SC B.I. SRL a invocat exceptia lipsei de interes a reclamantei in promovarea actiunii; in motivare s-a aratat ca la data actionarii in judecata denumirea societatii fusese deja schimbata si ca reclamanta nu a produs nici un fel de dovezi referitoare la comercializarea, detinerea, importul si exportul produselor purtand semnul E.
Pe cale de consecinta, si cererea de prezentare a listelor cu clientii societatii, cu cantitatea de marfa vanduta si de materii prime este lipsita de suport legal sau probant.
Initial, cererea a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, Sectia Comerciala si Contencios Administrativ si Fiscal,  sub nr. 10918/118/2007.
Prin incheierea de sedinta din 19.03.2008, aceasta instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ONRC, iar prin sentinta civila nr. 2753/25.09.2008 a respins exceptia lipsei de interes a actiunii  si actiunea, astfel cum a fost restransa, ca nefondate.
In temeiul art.246 din Codul de procedura civila a luat act de renuntarea reclamantei la judecata cererii de obligare a paratei la schimbarea denumirii societatii prin eliminarea particulei E. si a obligat reclamanta la plata catre parata a sumei de 4.230 lei cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr.21/COM/11.03.2009 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul nr.10918/118/2007 a fost respins apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr.2753/25.09.2008.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de reclamanta impotriva acestei din urma hotarari prin decizia civila nr. 2933/17.11.2009, prin care a trimis cauza spre judecare Tribunalului Constanta, Sectia Civila, retinand ca acestei sectii ii revine competenta de solutionare a cauzei, in temeiul art.32 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.84/1998.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, Sectia Civila, sub nr.1771/118/16.02.2010.
Prin sentinta civila nr. 1016/02.06.2010 aceasta din urma instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului ORC si a respins actiunea indreptata impotriva acestui parat ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, a respins exceptia lipsei de interes  in promovarea actiunii, invocata de parata SC B.I. SRL, a luat act de renuntarea la judecata capatului de cerere ce a avut ca obiect obligarea paratei la schimbarea denumirii societatii prin eliminarea particulei E., a respins actiunea, astfel cum a fost restransa si a obligat reclamanta la plata catre parata a sumei de 4230 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv onorariu de avocat.
Pentru a hotari in acest sens instanta de fond a retinut urmatoarele:
- cum prezenta cauza are ca obiect interzicerea folosirii fara drept a unei marci, iar reclamantul pretinde ca vinovata de savarsirea actelor de incalcare a dreptului la marca se face parata SC E.N.T. SRL, ONRC nu poate sta in proces in calitate de parat.
- nu se poate retine necesitatea chemarii in proces a acestui parat pentru opozabilitate deoarece, in situatia pronuntarii unei hotarari referitoare la acte, fapte si mentiuni ce trebuie inscrise in registrul comertului, instanta dispune din oficiu inregistrarea mentiunilor corespunzatoare.
- in cererile referitoare la interzicerea utilizarii marcii interesul reclamantei este determinat de necesitatea inlaturarii oricaror acte de incalcare a dreptului sau la marca protejat prin inregistrare, dar dovedirea existentei acestor acte prezinta importanta sub aspect probator, iar nu in planul conditiilor de exercitare a actiunii civile.
- reclamanta este titulara marcii E., cu element figurativ, inregistrata conform certificatului de inregistrare nr.54524 din 04.07.2002 asupra claselor de produse si servicii 6, 17, 27, 37, 39 si 40 pentru metale comune si aliajele lor, minereuri: cauciuc, gutaperca, guma, azbest, mica si produse din aceste materiale necuprinse in alte clase, materiale de calafatuire, etansat si izolat, conducte flexibile nemetalice; covoare, presuri, rogojini, linoleum si alte produse pentru acoperirea podelelor, tapete murale, nu din materiale textile; servicii de instalare; transport si depozitare de marfuri, organizare de calatorii; tratament de materiale.
- potrivit certificatului eliberat de ORC de pe langa Tribunalul Constanta, parata  are in obiectul sau de activitate, potrivit codificarii CAEN 5154, comert cu ridicata al echipamentelor si furniturilor de fierarie pentru instalatii sanitare si de incalzire.
- prin cererea de chemare in judecata reclamanta a invocat doua temeiuri distincte, art.35 din Legea nr.84/1998 si Legea nr.11/1991, in ambele situatii prevalandu-se de drepturile exclusive dobandite prin inregistrarea marcii E.; in prima situatie a invocat conflictul dintre marca sa si numele comercial al paratei, dobandit ulterior inregistrarii marcii - din perspectiva contrafacerii, iar pentru a doua ipoteza, folosirea de catre parata a propriei firme de o maniera susceptibila a produce confuzie cu marca reclamantei - concurenta neloiala.
- potrivit art.35 din Legea nr.84/1998, pe care reclamanta isi intemeiaza actiunea, inregistrarea marcii confera titularului sau un drept exclusiv asupra acesteia, in temeiul caruia poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica tertilor folosirea in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul titularului, un semn care, data fiind asemanarea produselor/serviciilor carora li se aplica semnul, cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata, ar produce in perceptia publicului un risc de confuzie, incluzand si riscul de asociere a marcii cu semnul.
- intrucat pe parcursul judecarii cauzei s-a facut dovada faptului ca parata si-a schimbat denumirea din SC E.N.T. SRL in SC B.I. SRL, sens in care reclamanta a renuntat la judecata cererii avand ca obiect obligarea paratei la schimbarea denumirii, instanta nu a mai analizat actiunea si din perspectiva acestui aspect, referitor la folosirea fara drept de catre parata a semnului E.
- raportat la clasele de produse si servicii pentru care este inregistrata marca E., domeniile de activitate ale celor doua societati nu sunt nici macar similare, astfel ca din perspectiva art.35 din Legea nr.84/1998, nu se poate retine existenta vreunui risc de confuzie intre produsele acestora.
- reclamanta nu a facut nicio dovada ca parata foloseste efectiv numele sau comercial prin aplicare pe produse ce intra in domeniul sau de activitate, pe documente sau pentru publicitate, neoferind vreun indiciu care sa permita incadrarea acestor acte de folosinta in dispozitiile art.35 alin.3 din lege; prin urmare, instanta a fost lipsita de mijloacele concrete de evaluare a riscului de confuzie in sensul ca, desi aprecierea se face in abstract, prin raportare la perceptia consumatorului mediu, trebuie demonstrata utilizarea de catre parata a acestei denumiri si modalitatea in care a folosit-o.
- nu s-a dovedit savarsirea de catre parata a vreunei fapte de concurenta neloiala, desi era imperios necesar sa se probeze utilizarea numelui comercial si modalitatea in care ea a avut loc, astfel incat sa se poata determina daca este vorba de o folosire abuziva si de natura a produce confuzie cu utilizarea legitima de catre reclamanta a propriei marci, respectiv de deturnarea clientelei sau doar de inducerea ei in eroare.
- este lipsita de suport legal cererea de obligare a paratei la prezentarea listei cu clientii societatii, cantitatea de marfa vanduta, stocurile de marfa si materie prima existente in perioada 2004-2007, ca si capat de cerere distinct; o atare solicitare prezinta relevanta in plan probator si putea fi valorificata in cursul judecatii, in situatia in care prin actiunea introductiva se solicita si obligarea paratei la daune.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.C. E. S.A. si a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:
- incalcarea prevederilor art.5 alin.1 din OUG nr.100/2005 prin respingerea cererii referitoare la administrarea de probe, respectiv la obligarea paratei sa prezinte listele cu clientii societatii, cantitatea de marfa vanduta, stocurile de marfa si materie prima existente in perioada 01.12.2004 - 22.02.2007.
A sustinut apelanta ca administrarea acestor probatorii era indispensabila solutionarii corecte a cauzei si ca in lipsa lor s-a aflat in imposibilitate de a proba prejudiciul ce i-a fost cauzat prin folosirea particulei “E" in perioada in care denumirea societatii parate o includea.
Au fost invocate si prevederile art.89 alin.2 din Legea nr.84/1998 aratandu-se ca actele contabile sunt singurele probe in sustinerea pretentiilor apelantei, iar acestea se afla sub controlul paratului.
- gresita apreciere a lipsei de asemanare intre obiectul de activitate al celor doua societati.
In dezvoltarea acestei critici s-a aratat, pe de o parte, ca activitatea secundara a celor doua firme este identica si ca instanta era obligata si la verificarea acestei activitati secundare, iar pe de alta parte, ca argumentele hotararii sunt contradictorii. Referitor la acest din urma aspect s-a aratat ca, din chiar enumerarea facuta de tribunal rezulta ca obiectul protectiei marcii apelantei se suprapune cu obiectul principal de activitate al reclamantei, chiar si numai pentru ca societatea reclamanta are marca protejata pentru metale comune si aliajele lor, materiale de etansat si izolat, iar intimata parata are drept obiect principal de activitate furnituri de fierarie pentru incalzire care, in mod evident, sunt din metal.
Intimata S.C. B.I. S.R.L. a solicitat prin intampinare respingerea apelului ca nefondat, iar in motivare a aratat ca, in conditiile in care apelanta reclamanta nu a prezentat vreo proba din care sa rezulte ca aceasta i-ar fi utilizat marca in activitatea comerciala sau ca ar fi aplicat-o pe vreun produs similar cu cele produse si/sau comercializate de reclamanta, nu poate invoca nelegalitatea aplicarii prevederilor art.5 alin.1 din OUG nr.100/2005.
A mai sustinut intimata ca nu a produs sau comercializat niciodata produse purtand marca E., cu atat mai putin din zona celor protejate prin certificatul de inregistrare la OSIM si ca, mai mult, nici macar reclamanta apelanta nu a produs si comercializat produse din domeniile si din zona geografica pentru care a obtinut drepturi protejate prin lege, acesta fiind si motivul pentru care nu poate aduce probe in sustinerea actiunii sale.
ONRC a aratat prin intampinare ca opozabilitatea fata de registru a hotararilor judecatoresti prin care se dispune efectuarea de inregistrari in registrul comertului nu se asigura prin participarea procesuala a acestora, ci rezulta ex lege.
In sustinerea apelului s-a solicitat administrarea probei cu expertiza contabila avand ca obiectiv determinarea clientilor societatii intimate, a cantitatii de bunuri vandute pe fiecare categorie in parte, a stocurilor de marfa si materii prime incepand cu 01.12.2004 si pana in prezent.
Analizand legalitatea si temeinicia hotararii atacate in raport cu criticile formulate instanta retine urmatoarele:
Potrivit art.5 alin.1 din O.U.G. nr.100/2005 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate industriala - a carui nesocotire a fost invocata de reclamanta prin prima critica a apelului si pe care a fost intemeiata cererea de probatorii formulata la fond si in apel - la solicitarea unei parti care a prezentat elemente de proba, in mod rezonabil accesibile si suficiente in sustinerea afirmatiilor sale si daca aceste elemente se afla sub controlul partii adverse, instanta judecatoreasca competenta poate sa ordone ca aceste elemente de proba sa fie produse de partea adversa, sub rezerva asigurarii protectiei informatiilor confidentiale.
De asemenea, potrivit art.89 alin.2 din Legea nr.84/1998, in cazurile in care mijloacele de proba in sustinerea pretentiilor reclamantului se afla sub controlul paratului, instanta va putea sa ordone ca probele sa fie produse de catre parat, sub conditia garantarii confidentialitatii informatiilor, potrivit legii.
Din interpretarea coroborata a textelor de lege mentionate rezulta ca producerea probelor de catre partea adversa poate fi ordonata de instanta investita cu solutionarea litigiului prin care reclamantul invoca nerespectarea dreptului sau de proprietate industriala numai in masura in care acesta a prezentat in sustinerea pretentiei sale "elemente de proba in mod rezonabil accesibile si suficiente", din care sa rezulte folosirea efectiva de catre parata a numelui sau comercial prin aplicare pe produse ce intra in domeniul sau de activitate, pe documente sau pentru publicitate.
Cum nici prin cererea de chemare in judecata si nici ulterior, pe parcursul solutionarii cauzei, reclamanta nu a prezentat astfel de elemente de proba, care sa justifice obligarea paratei la prezentarea listelor cu clientii societatii, cantitatea de bunuri vanduta, stocuri de marfa si materii prime, in mod corect a apreciat instanta de fond ca solicitarea acesteia excede textului de lege invocat. Masura dispusa nu incalca dreptul la aparare al titularei actiunii deoarece, in absenta oricarei probe din care sa rezulte folosirea fara drept de catre parata a marcii, contrafacerea sau producerea de marfuri si servicii purtand mentiuni false, in scopul inducerii in eroare a publicului sau a celorlalti comercianti, nu se poate impune acesteia sa prezinte sau sa permita verificarea documentelor sale financiare sau comerciale pentru ca o asemenea obligatie ar contraveni prevederilor legale ce reglementeaza sarcina probei si modalitatea de administrare a acesteia, ori potrivit art.3 din OUG nr.100/2005, masurile si procedurile reglementate prin legile de proprietate industriala trebuie sa fie efective, descurajatoare si sa fie aplicate astfel incat sa se evite crearea de obstacole in calea comertului legitim si, totodata, sa ofere protectie impotriva folosirii abuzive a acestora.
In mod corect a apreciat instanta de fond si asupra lipsei de identitate sau asemanare intre obiectul de activitate al societatilor implicate in prezentul litigiu.
Se retine, sub acest aspect, ca certificatul de inregistrare la OSIM ii confera reclamantei, in calitate de titulara a marcii nr.54524, un drept exclusiv de a o folosi, pe o perioada de 10 ani, incepand cu 04.07.2002, numai pentru clasa de produse/servicii pentru care a fost inregistrata, astfel cum au fost indicate in anexa, respectiv pentru clasa 6 - metale comune si aliajele lor; clasa 17 - cauciuc, gutaperca, guma, asbezt, mica si produse din aceste materiale necuprinse in alte clase; materiale de calafatuire, etansat si izolat, conducte flexibile nemetalice; clasa 27 - covoare, presuri, rogojini, linoleum si alte produse pentru acoperirea podelelor, tapete murale, nu din materiale textile; clasa 37 - servicii de instalare; clasa 39 - transport si depozitare de marfuri; organizare de calatorii; clasa 40 - tratament de materiale.
Din certificatul eliberat de ONRC rezulta ca parata S.C. B.I. S.R.L. are ca obiect principal de activitate comert cu ridicata al echipamentelor si furniturilor de fierarie pentru instalatii sanitare si de incalzire, dar si activitati secundare de fabricare sau comercializare produse din metal sau plastic, imbracaminte, incaltaminte si altele.
Compararea relatiilor furnizate de aceste doua inscrisuri conduce la concluzia ca, raportat la clasele de produse si servicii pentru care este inregistrata marca E., domeniile de activitate ale celor doua societati nu se suprapun si nu exista risc de confuzie intre produsele acestora, nici macar in raport de activitatile secundare ale societatii parate, cum in mod nefondat se sustine in apel, cu atat mai mult cu cat pentru nici una dintre activitatile enumerate cu acest titlu in certificatul O.N.R.C. nu s-a dovedit aspectul nelegal si neloial al folosirii semnului E. de catre parata. 
Nefondata este si critica referitoare la caracterul contradictoriu al considerentelor expuse de instanta de fond pentru ca tribunalul a aratat in mod clar si concis motivele pentru care nu se poate retine incidenta art.35 din Legea nr.84/1998, respectiv folosirea fara drept, in activitatea comerciala a paratei a unui semn identic sau asemanator cu marca inregistrata a paratei sau efectuarea vreunuia dintre actele aratate in alin.2 al aceluiasi text de lege; concluzia contrara acestei solutii nu poate fi retinuta, cum in mod nefondat sustine apelanta, din simpla imprejurare ca unele dintre produsele fabricate sau comercializate de parata sunt confectionate din metal pentru ca identitatea materialului din care sunt realizate produsele celor doua societati nu atrage in mod automat consecinta incalcarii nelegale a dreptului la marca recunoscut paratei.
Pentru considerentele expuse si in temeiul art.296 din Codul de procedura civila, apelul va fi respins ca nefondat.