Nelegalitate. Gresita retinere a dispozitiilor art. 36 alin. 1 si 3 Cod penal (contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente) in calea de atac.

Potrivit art. 36 al. 1 cod penal, daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica disp. art. 34 si 35 cod penal. Prin decizia nr. 70/17.07.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, s-a stabilit ca "instantele de control judiciar nu pot dispune direct in caile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infractiunea care a facut obiectul judecatii, cu pedepse aplicate infractiunilor concurente pentru care exista o condamnare definitiva, in cazul in care contopirea nu a fost dispusa de catre prima instanta". In aceste conditii, rezulta ca instanta de fond trebuie sa dispuna in mod efectiv contopirea pedepselor, pentru ca acest lucru sa poata fi verificat in caile de atac.

Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca prin sentinta  penala nr.1463/20.12.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta, in dosarul penal nr. 11705/212/2008, s-a  hotarat:
In baza art. 182 alin. 2 C.pen. pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, a fost condamnat inculpatul A.V.I.N.  la o pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare.  
           In baza art.81 C.pen. a fost suspendata conditionat executarea pedepsei aplicata inculpatului A.V.I.N. pe o durata de 4 ani, termen de incercare stabilit in conditiile art.82 C.pen.
           In baza art.71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit.a, teza a doua si lit. b C. pen. si in baza art.71 alin.5 C.pen. suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
           In baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii art.83 C.pen. privitor la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
            A fost admisa in parte actiunea civila formulata de partea civila S.G.
           In baza art.14 raportat la art.346 alin.1 C. pr.pen. si art.998-999 C.civil a fost obligat inculpatul A.V.I.N. la plata  catre partea civila S.G. a sumei de 2564,13 lei, cu titlu de daune materiale si suma de 1.500 euro in echivalent lei la data platii, cu titlu de daune morale si respinge restul pretentiilor morale si materiale.
           In baza art.193 C.pr.pen.a fost obligat inculpatul A.V.I.N. la plata catre partea civila S.G. a sumei de 1.190 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentand onorariu avocat.
           In baza art.191 alin.1 C.pr.pen.  a fost obligat inculpatul A.V.I.N. la plata sumei de  1700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
           In baza art.189 C.pr.pen. onorariu aparator oficiu (M.T.) in cuantum de 100 lei a fost avansat din  fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul Constanta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta penala, instanta de fond a retinut urmatoarele:
          Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta nr.1600/P/2007 din data de 28.05.2008, inregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 11705/212/2008, din 06.06.2008 a fost trimis in judecata inculpatul A.V.I.N. sub aspectul savarsirii infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art.182 alin.2 C.pen. 
          S-a retinut prin actul de sesizare in esenta, in fapt, ca inculpatul A.V.I.N. la data de 03.02.2007 l-a lovit cu un corp dur contondent pe partea civila S.G., producandu-i leziuni care au necesitat 25 zile de ingrijiri medicale, care i-au pus viata in primejdie, prin insuficienta respiratorie acuta-hemotorax.
           Pe parcursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: proces verbal de sesizare, proces verbal de cercetare si planse foto, plansa foto reprezentand articolele de imbracaminte purtate de partea vatamata S.G. in timpul agresiunii, procese verbale de prezentare pentru recunoastere si planse foto, proces verbal de consemnarea declaratiei partii vatamate, plangerea si declaratiile acestuia, certificat medico-legal nr.199/T/07.02.2007, reexaminare medico-legala din 20.02.2007, declaratiile martorilor G.C. s.a., la care se adauga declaratiile inculpatului, care a recunoscut si regretat savarsirea faptei.
           Pe parcursul cercetarii judecatoresti a fost audiat inculpatul A.V.I.N., care a dat dovada de sinceritate, cu motivarea ca la-a lovit pe partea vatamata cu acea bricheta, care avea un cutitas, dar de frica, partea civila S.G., martorii T.A., S.I., propusi prin  rechizitoriu, si martorul D.M.
           Cu privire la martorii O.M.D. si G.C., desi au fost legal citati nu s-au prezentat, iar mandatele de aducere emise nu s-au solutionat cu prezentarea persoanelor vizate, neputand fi executate, O.M.D. nefiind gasit la domiciliu, iar pentru G.C. rezultand ca este plecat dinta in Anglia, astfel ca s-au avut in vedere declaratiile date de acestia in faza urmaririi penale.
            Partea vatamata S.G. a formulat pretentii civile fata de inculpat cu suma de 15.000 euro, din care 1.000 euro daune materiale si 14.000 euro, daune morale.
          In dovedirea pretentiilor materiale, partea civila a mai solicitat si i s-a incuviintat proba cu acte, constand in bilet de iesire din spital, chitante, retete, decont cheltuieli, bilet de trimitere, bilet de externare, bilet radiologic si un CD cu investigatie computer tomograf.
          Partea civila S.G. a depus chitanta reprezentand onorariu aparator in cuantum de 1.190 RON.
          Din fisa de cazier judiciar rezulta ca inculpatul a mai suferit o condamnare. 
         Analizand probele administrate pe parcursul urmaririi penale si pe parcursul cercetarii judecatoresti, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
        In seara de 03.02.2007, inculpatul A.V.I.N., impreuna cu prietenul sau G.C. se aflau la chioscul "Telegraf", aflat in partea stanga a Dispeceratului pentru tramvaie din zona Garii CFR. Constanta.
       Deoarece o cunosteau pe vanzatoarea acelui chiosc, respectiv martora T.A., li s-a permis sa stea in interior si sa consume cate o bere.
        Acestia l-au vazut, la un moment dat pe martorul O.D., astfel ca au iesit din chiosc pentru a vorbi cu acesta. Dupa ce au discutata cu acesta, cei doi au revenit in chiosc, O.D. ramanand afara, deoarece il vazuse pe S.I. care venea, pe care il cunostea, acesta fiind insotit de fratele sau-partea vatamata S.G.
          S.I. a intrat in chiosc, iar fratele acestuia, partea vatamata a ramas afara sa vorbeasca cu martorul O.D. In acelasi timp inculpatul, impreuna cu prietenul acestuia G.C. au iesit din chiosc si au stabilit cu O.D. sa se vada a doua zi. Cu aceasta ocazie, partea vatamata l-a apucat de mana pe inculpat, motiv pentru care G.C. l-a impins pe partea vatamata, care s-a dezechilibrat.
        Fratele partii vatamate, numitul S.I. a iesit din chiosc, a inceput sa fuga dupa G.C., iar partea vatamata a fugit dupa inculpat, care o luase la fuga spre zona statiei de autobuze. Dupa ce a trecut de liniile de tramvai, inculpatul a fost ajuns din urma de partea vatamata S.G., care l-a prins de picior.
         Inculpatul, observand ca vine spre el si martorul S.I. si nu reusea sa scape de S.G., a scos o bricheta prevazuta la un capat cu o lama metalica de aproximativ 3-4 cm lungime si 2 cm latime si l-a lovit cu acesta pe partea vatamata o singura data in zona omoplatului drept.
         In timp ce partea vatamata era la sol, inculpatul a fugit.
         Conform certificatului medico-legal nr.199/T/07.02.2007 partea vatamata S.G. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp taietor-intepator si corpuri dure, pentru care a necesitat 12-14 zile ingrijiri medicale. In urma reexaminarii medico-legale din 20.02.2007 s-a constatat ca acesta necesita circa 25 zile ingrijiri medicale, leziuni care i-au pus viata in primejdie, prin insuficienta respiratorie acuta-hemotorax.
            Aceasta situatie de fapt a fost retinuta pe baza declaratiilor inculpatului-care a recunoscut savarsirea faptei, cu motivarea ca la-a lovit pe partea vatamata cu acea bricheta, care avea un cutitas dar de frica, iar partea vatamata il tinea de picioare, la care se adauga declaratiile partii civile, declaratiile martorilor T.A., S.I., martorul D.M., impreuna cu proces verbal de sesizare, proces verbal de cercetare si planse foto, plansa foto reprezentand articolele de imbracaminte purtate de partea vatamata S.G. in timpul agresiunii, procese verbale de prezentare pentru recunoastere si planse foto, proces verbal de consemnarea declaratiei partii vatamate, plangerea si declaratiile acestuia, certificat medico-legal nr.199/T/07.02.2007, reexaminare medico-legala din 20.02.2007, fiind dovedita vinovatia inculpatului A.V.I.N. pentru infractiunea fata de care s-a dispus trimitere sa in judecata.
         Explicatia oferita de inculpat ca a lovit partea vatamata "de frica" nu poate fi primita si nici scuzabila, deoarece obiectul taietor-intepator reprezenta o "aparare" disproportionala fata de starea pe care dorea sa o evite prin fuga.
         Se are in vedere, in egala masura, si faptul ca partea vatamata, impreuna cu fratele acestuia au fugit dupa inculpat, provocandu-i totusi acestuia un sentiment de teama, aspecte ce se vor avea in vedere la individualizarea pedepsei si la solutionarea laturii civile.
         In drept, fapta inculpatului A.V.I.N. care, in data de 03.02.2007, l-a lovit cu un corp dur contondent pe partea civila S.G., producandu-i leziuni care au necesitat 25 zile de ingrijiri medicale, care i-au pus viata in primejdie, prin insuficienta respiratorie acuta-hemotorax, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art.182 alin.2 C.pen. 
          Din analiza fisei de cazier judiciar, rezulta ca inculpatul a mai suferit o alta condamnare.
          La stabilirea si individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A.V.I.N., instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de artr.72 C.pen., respectiv dispozitiile partii generale a codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de partea speciala, gradul pericol social care rezulta din modalitatea concreta de comitere a faptei de catre inculpat - care l-a lovit cu un corp dur contondent pe partea civila S.G., producandu-i leziuni care au necesitat 25 zile de ingrijiri medicale - dar si de atitudinea partii vatamate care a fugit, impreuna cu fratele sau dupa inculpat, fiind un raport de doi la unu, astfel ca s-a  aplicat inculpatului pedeapsa sub forma minimului special, de 2(doi) ani inchisoare.
        Avand in vedere ca inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, atitudinea partii vatamate, care a fugit cu fratele sau dupa inculpat, provocandu-i acestuia o stare de teama, instanta a apreciat ca scopul educativ al pedepsei poate fi atins si fara privare de libertate.
       In consecinta, in baza art.81 C.pen. se impune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicata inculpatului pe o durata de 4 ani, termen de incercare stabilit in conditiile art.82 C.pen.
       Asupra laturii civile a cauzei:
       Partea vatamata S.G. a formulat pretentii civile fata de inculpat cu suma de 15.000 euro, din care 1.000 euro daune materiale si 14.000 euro, daune morale.
        In baza art.14 raportat la art.346 alin.1 C. pr.pen. si art.998-999 C.civil a fost obligat inculpatul A.V.I.N. la plata  catre partea civila S.G. a sumei de 2564,13 lei, cu titlu de daune materiale-conforn actelor justificative depuse la dosar si a sumei de 1.500 euro in echivalent lei la data platii, cu titlu de daune morale si s-au respins restul pretentiilor materiale solicitate, deoarece, din probele administrate in cauza, partea civila nu a facut dovada unui prejudiciu material cert sub aspectul existentei si al posibilitatilor de evaluare, sarcina probei revenind acestuia, conform art.1169 Cod civil.
           S-au respins si restul pretentiilor morale solicitate deoarece au fost apreciate excesive, raportat la modul concret de comitere al faptei, inculpatul a aplicat o singura lovitura partii vatamate, s-a avut in vedere numarul relativ scazut de zile de ingrijiri medicale, ca si atitudinea partii vatamate care a fugit, impreuna cu fratele sau dupa inculpat, fiind un raport de doi la unu, situatie care l-a facut sa se teama pe inculpat, care a lovit partea vatamata, putand insa sa evite acest gest, sa solicite ajutor ori sa riposteze intr-un mod adecvat.
Prin decizia penala nr. 284 din data de 22.06.2010 a Tribunalului Constanta, s-a dispus:
"In baza art.369 Cod.proc.pen.
Ia act de retragerea apelului declarat de apelantul inculpat A.V.I.N. impotriva sentintei penale nr.1463/30.12.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr.11705/212/2008.
In baza art.379 pct.2 lit.a Cod.proc.pen.
Admite, ca fondat, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA CONSTANTA impotriva sentintei penale nr. 1463/30.12.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr.11705/212/2008.
Desfiinteaza sentinta penala apelata si rejudecand dispune:
Inlatura din sentinta penala apelata dispozitiile art.81 Cod.pen., art.82 Cod.pen., art.71 alin.5 Cod.pen., art.359 Cod.proc.pen. si art.83 Cod.pen.
In baza art.36 alin.1 Cod.pen.
Contopeste pedeapsa de 2(doi) ani inchisoare aplicata inculpatului A.V.I.N. prin sentinta penala apelata, pentru savarsirea infractiunii prev. de art.182 alin.2 Cod.pen. cu pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare aplicata aceluiasi inculpat prin sentinta penala nr. 29/15.01.2010 a Judecatoriei Constanta, definitiva prin decizia penala nr. 96/05.03.2010 a Tribunalului Constanta in pedeapsa cea mai grea; in final inculpatul A.V.I.N. executa pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare.
In baza art.36 alin.3 Cod.pen.
Deduce din pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani inchisoare perioada executata cu incepere de la data de 22.09.2009 la zi.
Anuleaza mandatul de executare nr.32/2010 emis in baza sentintei penale nr. 29/15.01.2010 a Judecatoriei Constanta, definitiva prin decizia penala nr. 96/05.03.2010 a Tribunalului Constanta si dispune emiterea unui nou mandat de executare la ramanerea definitiva a prezentei decizii.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
In baza art.189 Cod.proc.pen.
Suma de 200 lei reprezentand onorariul de avocat din oficiu, in favoarea avocat Sarafu Mihai, se avanseaza din fondurile M.J.L.C. catre Baroul Constanta.
In baza art.192 alin.2 Cod.proc.pen.
Obliga apelantul inculpat A.V.I.N. la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in folosul statului."
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:
S-a constatat ca prima instanta a retinut in mod corect situatia de fapt si incadrarea juridica a faptei.
Inculpatul A.V.I.N. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prev. de art.182 alin.2 Cod.pen., retinandu-se in sarcina sa ca, la data de 03.02.2007, l-a lovit cu un corp contondent pe partea vatamata S.G. cauzandu-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 25 de zile de ingrijiri medicale si care i-au pus viata in primejdie.
Atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza cercetarii judecatoresti, inculpatul a avut o atitudine sincera, recunoscand ca i-a aplicat partii vatamate o lovitura cu un cutit de la o bricheta, motivand ca a procedat astfel pentru ca i-a fost frica, intrucat partea vatamata a alergat dupa el si l-a prin de picioare.
Sustinerile inculpatului nu sunt confirmate de celelalte probe, partea vatamata S.G. aratand ca dupa ce inculpatul i-a aplicat lovitura cu acel cutit a incercat sa fuga dupa el pentru a-l prinde, insa nu a mai avut putere, reusind doar sa-l prinda de pantaloni.
Din analiza intregului material probator administrat in cursul procesului penal, coroborat si cu declaratiile inculpatului, rezulta cu certitudine ca acesta se face vinovat de savarsirea infractiunii retinute in sarcina sa.
La stabilirea si aplicarea pedepsei instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art.72 Cod.pen., respectiv gradul concret de pericol social al infractiunii savarsite apreciat prin prisma imprejurarilor si a modalitatii concrete de comitere, a urmarilor produse, a datelor ce caracterizeaza persoana inculpatului, in prezent aflat in executarea unei pedepse de 3 ani inchisoare aplicata aceluiasi inculpat prin sentinta penala nr.29/15.01.2010 a Judecatoriei Constanta, definitiva prin decizia penala nr.96/05.03.2010 a Tribunalului Constanta.
Apreciem ca instanta de fond a facut o corecta individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicata inculpatului, tinand cont de circumstantele reale in care a fost comisa infractiunea si de circumstantele personale ale acestuia, pedeapsa care raspunde cerintelor prev. de art.52 Cod.pen., privind scopul preventiv educativ, neimpunandu-se redozarea in sensul majorarii cuantumului acesteia.
Consideram insa ca, in conditiile in care inculpatul se afla in prezent in executarea unei pedepse privative de libertate de 3 ani inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni concurente cu infractiunea din prezenta cauza, nu se justifica aplicarea dispozitiilor art.81 Cod.pen. privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Prin decizia nr.70/15.10.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, admitandu-se recursul in interesul legii s-a stabilit ca instantele de control judiciar, nu pot dispune direct in caile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infractiunea care a facut obiectul judecatii, cu pedepse aplicate infractiunilor concurente pentru care exista o condamnare definitiva, in cazul in care contopirea nu a fost dispusa de catre prima instanta.
Apreciem ca aceasta decizie nu are aplicabilitate in prezenta cauza, intrucat prima instanta facand aplicarea dispozitiilor art. 81 Cod. pen. si dispunand suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate nu avea cum sa mai faca aplicarea dispozitiilor art.36 alin.1 Cod.pen.
In conditiile in care insa instanta de apel a considerat ca se impune ca pedeapsa aplicata inculpatului sa se execute in regim privativ de libertate si a constatat totodata ca acesta mai are o condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta, consideram ca nu exista nici un impediment in a se dispune aplicarea dispozitiilor art.36 alin.1 Cod.pen. referitoare la contopirea pedepselor. 
  In termen legal, Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta a declarat recurs prin care critica decizia pronuntata in apel, ca fiind nelegala si netemeinica, sens in care solicita casarea deciziei in parte si rejudecand, sa se inlature aplicarea dispozitiilor art. 36 al. 1 si 3 cod penal, cat si cele privind anularea mandatului de executare a pedepsei.
Al doilea motiv de recurs vizeaza gresita individualizare a pedepsei in raport de imprejurarile in  care a fost comisa fapta, cat si de necesitatile de reeducare pe care le reclama persoana inculpatului.
Examinand legalitatea si temeinicia recursului declarat in raport de criticile formulate, cat si din oficiu, curtea constata ca recursul declarat de parchet este intemeiat in parte.
Cu ocazia solutionarii apelului, de catre Tribunalul Constanta, s-a apreciat ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 36 alin. 1 cod penal, referitoare la contopirea pedepselor. De asemenea, s-a aratat ca decizia penala nr. 70/15.10.2007 a I.C.C.J.  nu-si are aplicabilitatea in speta de fata, intrucat  "inlaturand prevederile art. 81 si 82 cod penal inculpatul din prezenta cauza A.V.I.N. are de executat 2 pedepse privative de libertate (din care una este definitiva, iar cea de-a doua este pedeapsa din aceasta cauza) astfel ca nu este nici un impediment in a se dispune aplicarea disp. art.36 al. 1 cp referitoare la contopirea pedepselor".
Potrivit art. 36 al. 1 cod penal, daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica disp. art. 34 si 35 cod penal. Prin decizia nr. 70/17.07.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, s-a stabilit ca "instantele de control judiciar nu pot dispune direct in caile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infractiunea care a facut obiectul judecatii, cu pedepse aplicate infractiunilor concurente pentru care exista o condamnare definitiva, in cazul in care contopirea nu a fost dispusa de catre prima instanta". In aceste conditii, rezulta ca instanta de fond trebuie sa dispuna in mod efectiv contopirea pedepselor, pentru ca acest lucru sa poata fi verificat in caile de atac.
Pe cale de consecinta, prin admiterea recursului, se vor inlatura din decizia Tribunalului Constanta aplicarea dispozitiilor art. 36 al. 1 si 3 cod penal si, totodata, dispozitiile referitoare la anularea mandatului de executare nr. 32/2010 emis de Judecatoria Constanta, si emiterea unui mandat de executare la ramanerea definitiva a prezentei decizii.
Cu privire la cea de-a doua critica privind gresita individualizare a pedepsei aplicate, curtea constata ca este nefondata. Astfel, instanta de fond si instanta de apel, la stabilirea si aplicarea pedepsei, au avut in vedere gradul concret de pericol  social al infractiunii comise, cat si datele ce caracterizeaza persoana inculpatului, acesta aflandu-se in prezent in executarea unei pedepse de 3 ani inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 29/15.01.2010 a Judecatoriei Constanta, definitiva prin decizia penala nr. 96/5.03.2010 a Tribunalului Constanta.
In raport de circumstantele reale in care a fost comisa infractiunea, cat si de circumstantele personale ale inculpatului, pedeapsa aplicata de 2 ani inchisoare raspunde cerintelor prevazute de art. 52 cod penal, prin scopul preventiv educativ, neimpunandu-se majorarea cuantumului acestuia.
Ca atare, Curtea, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d cod procedura penala, va admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA TRIBUNALUL CONSTANTA, va casa in parte decizia penala recurata si, rejudecand, va face aplicarea art. 37 lit. b cod penal, va inlatura din decizie dispozitiile privind aplicarea art. 36 alin 1 si alin 3 cod penal si cele privind anularea mandatului de executare a pedepsei nr 32/2010 emis de Judecatoria Constanta si emitere a unui nou mandate de executare la ramanerea definitiva a deciziei.
 In temeiul art. 189 cod procedura penala, va dispune plata din fond MJLC a onorariului cuvenit aparatorului din oficiu, avocat C.A.M. in suma de 50 lei.
In temeiul art. 192 alin. 3 cod procedura penala, cheltuielile  judiciare avansate de catre stat in procesul penal vor ramane in sarcina acestuia.