Gresita incadrare juridica a faptei comise de inculpat, acestuia nefiindu-i aplicabile dispozitiile art. 37 lit. a Cod penal (recidiva postcondamnatorie) atat timp cat hotararea primei instante nu este definitiva.

Prin adresa din 16.12.2010, Biroul executari penale al Judecatoriei Constanta a precizat ca Sentinta penala nr.259/17.03.2010 nu este definitiva, intrucat a fost atacata cu recurs de inculpat si parchet, dosarul cauzei fiind inaintat in recurs la data de 15.12.2010.
Drept urmare, curtea constata ca fapta ce face obiectul prezentei cauze nu a fost savarsita de inculpatul O.E. in stare de recidiva postcondamnatorie, nefiind aplicabile fata de acesta prev.art.37 lit.a Cod penal.

Prin sentinta Penala nr.338 din 27.10.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul penal nr.8424/118/2010 s-a hotarat condamnarea inculpatului O.E., recidivist postcondamnatoriu, la pedeapsa de 6 (sase) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. si ped. de art. 183 Cod penal cu aplic art. 37 lit. a Cod penal.
In temeiul art. 71 alin. 1 si 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului O.E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal, i s-a mentinut starea de arest preventiv, iar din pedeapsa aplicata i s-a dedus perioada retinerii si a arestarii preventive cu incepere de la data de 24.06.2010 la zi.
S-a luat act de imprejurarea ca Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta, I.E. si O.E. nu au formulat pretentii in cauza.
In baza art. 191 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat sa plateasca statului suma de 3650 cu titlu de cheltuieli judiciare, iar onorariul avocatului din oficiu in suma de 300 lei s-a dispus sa fie platit din fondurile MJ catre Baroul Constanta pentru avocat M.S.
Pentru a se pronunta in sensul celor mentionate, tribunalul a retinut, in esenta, prin prisma materialului probator administrat in cauza ca, la data de 18.06.2010 inculpatul O.E. a aplicat, cu intentie, mai multe lovituri victimei I.E. peste fata si picioare, in urma carora acesta a cazut la sol, s-a lovit la cap, a intrat in stare de inconstienta, iar la data de 24.06.2010 a decedat, savarsind infractiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. si ped. de art.183 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut in vedere, pe langa criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, datele ce caracterizeaza persoana inculpatului, respectiv persistenta infractionala in fapte grave, statutul de recidivist postcondamnatoriu si concluziile referatului de evaluare intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Constanta, conform caruia inculpatul are sanse reduse de reintegrare sociala, apreciind ca scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei in regim de detentie.
Avand in vedere urmarea produsa asupra victimei, respectiv decesul acesteia, sansele reduse de reintegrare si statutul de recidivist al inculpatului, tribunalul a apreciat ca, nu pot fi contrabalansate de atitudinea de recunoastere a faptelor, astfel ca, nu a retinut circumstante atenuante in favoarea inculpatului.
Impotriva sentintei Penale nr.338 din 27.10.2010 a Tribunalului Constanta a declarat apel, in termen legal, inculpatul O.E. criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate in legatura cu individualizarea pedepsei.
In esenta, inculpatul-apelant O.E. a sustinut ca i s-a aplicat o pedeapsa gresit individualizata, in sensul ca i s-a retinut eronat starea de recidiva si nu s-a dat eficienta datelor personale favorabile, in sensul retinerii de circumstante atenuante, potrivit prev. art.74 Cod penal.
In concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea, in parte, a hotararii de fond si, urmare rejudecarii, sa se inlature aplicarea prev. art.37 lit.a Cod penal, sa se retina in favoarea inculpatului - apelant circumstante atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c si alin. 2 Cod penal, in raport de care sa se aplice o pedeapsa catre limita minima prevazuta de lege.
Examinand sentinta Penala nr. 338 din 27.10.2010 a Tribunalului Constanta, in lumina probatoriului administrat, a criticii din apelul inculpatului O.E., dar si din oficiu, in limitele prev. de art.371 Cod procedura penala, curtea retine urmatoarele:
Asa cum a retinut si instanta de fond, la data de 18.06.2010, inculpatul O.E. i-a aplicat, cu intentie, mai multe lovituri victimei I.E. peste fata si picioare, in urma carora acesta a cazut la sol, lovindu-se la cap si intrand in stare de coma, la data de 24.06.2010 a decedat.
Raportat la situatia de fapt retinuta, pe baza probatoriului administrat, curtea constata ca fapta inculpatului - apelant intruneste, in drept, elementele constitutive ale infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. si ped. de art.183 Cod penal.
Vinovatia inculpatului fiind probata fara echivoc, curtea apreciaza ca este temeinica si legala condamnarea acestuia pentru infractiunea retinuta in sarcina sa.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului - apelant, in conformitate cu prev. art.72 Cod penal, instanta de fond a retinut, intre altele, starea de recidiva post condamnatorie, fata de condamnarea la pedeapsa inchisorii de 3 ani aplicata prin Sentinta Penala nr.259/17.03.2010 a Judecatoriei Constanta.
Constatand ca la dosarul cauzei nu exista date privind modul si data ramanerii definitive a Sentintei penale nr.259/17.03.2010, curtea a solicitat relatii in acest sens, iar prin adresa din 16.12.2010 Biroul executari penale al Judecatoriei Constanta a precizat ca respectiva hotarare nu este definitiva, intrucat a fost atacata cu recurs de inculpat si parchet, dosarul cauzei fiind inaintat in recurs la data de 15.12.2010.
Drept urmare, curtea constata ca fapta ce face obiectul prezentei cauze nu a fost savarsita de inculpatul O.E. in stare de recidiva postcondamnatorie, nefiind aplicabile fata de acesta prev.art.37 lit.a Cod penal, iar critica in acest sens din apelul inculpatului este intemeiata.
Pe cale de consecinta, se va admite apelul inculpatului O.E., se va desfiinta, in parte, sentinta penala nr. 338/27.10.2010 a Tribunalului Constanta si, urmare rejudecarii, se vor inlatura dispozitiile privind aplicarea prevederilor art.37 lit.a Cod penal.
Examinand temeinicia si legalitatea pedepsei de 6 ani inchisoare aplicata inculpatului - apelant O.E. de prima instanta, in lumina criteriilor de individualizare prev. de art.72 Cod penal, curtea constata ca nu exista temeiuri ce ar justifica o eventuala reformare a acesteia nici in cuantum nici ca modalitate de executare.
Modalitatea concreta de savarsire a faptei, respectiv prin aplicarea de lovituri repetate pana la doborarea victimei la sol, urmarea produsa, constand in decesul victimei, cercetarea inculpatului O.E. intr-o alta cauza penala pentru o infractiune de talharie, deci tot o fapta de violenta si concluziile referatului de evaluare privind sansele reduse de reintegrare sociala, se constituie in argumente temeinice de condamnare a inculpatului la o pedeapsa cu inchisoarea peste limita minima de 5 ani inchisoare prev. de art.183 Cod penal.
In conditiile in care se constata o predispozitie a inculpatului - apelant in savarsirea de fapte cu violenta, simpla recunoastere a acuzatiilor ce i se aduc nu poate capata valenta unor circumstante atenuante, cu atat mai mult cu cat vinovatia sa a fost dovedita neechivoc pe baza celorlalte probatorii administrate in cauza, deci independent de recunoasterea inculpatului.
Critica inculpatului - apelant O.E. privind neretinerea circumstantelor atenuante in favoarea sa, dovedindu-se neintemeiata, nu exista motive justificate de reducere a cuantumului pedepsei de 6 ani inchisoare, cuantum care este apropiat de limita minima legala a pedepsei prev. de art.183 Cod penal.
Examinarea din oficiu a hotararii apelate neevidentiind alte cauze de reformare, in afara aceluia pentru care se va admite apelul, curtea va mentine restul dispozitiilor acesteia, in masura in care nu contravin prezentei decizii penale.
Avand in vedere ca inculpatul - apelant O.E. a fost arestat preventiv in cauza, iar la momentul de fata temeiurile avute in vedere la luarea respectivei masuri subzista, inculpatul fiind condamnat, chiar nedefinitiv, pentru fapta ce face obiectul cauzei la pedeapsa inchisorii, curtea va mentine starea de arest preventiv a acestuia, in baza art. 383 alin. 11 Cod procedura penala raportat la art. 350 alin. 1 Cod procedura penala. Totodata, pentru motivele mentionate anterior, se va respinge, ca nefondata, cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive a inculpatului cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
In baza art. 383 alin. 2 Cod procedura penala raportat la art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicata inculpatului O.E. perioada executata in arest preventiv de la data de 27.10.2010 la zi.
Conform prev.art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
In baza art. 189 Cod procedura penala onorariul cuvenit aparatorului din oficiu in suma de 200 lei se va plati din fondurile Ministerului Justitiei in favoarea Baroului Constanta pentru avocat S.M.