Actiune avand ca obiect obligarea autoritatii publice la restituirea contravalorii accizelor achitate de catre persoana juridica.

                   Art.1, art.7, art.20 - Legea nr.554/2004
                      Art.205, art.207, art.218 - OG nr.92/2003 privind Cod pr.fiscala Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta - Sectia contencios administrativ si inregistrata sub nr.12.456/118/16.11.2009, reclamanta CNAPM SA CONSTANTA, in contradictoriu cu parata ANAF - DGAMC, a solicitat instantei, ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la restituirea sumei de 27.106 lei, reprezentand accize achitate de catre reclamanta, pentru aprovizionarile cu combustibil de tip M, efectuate in perioada 19.01.2004-21.01.2004.
Motivand actiunea, reclamanta invedereaza in esenta ca, in perioada 19.01.2004-21.04.2004 a achizitionat de la SC R.R. SA, o cantitate de 29.920 kg combustibil de tip M, valoarea totala a achizitiei fiind in cuantum de 66.452 lei, din care suma de 27.106 lei reprezentand acciza.
S-a sustinut ca, produsul achizitionat a fost utilizat in vederea producerii de energie termica, reclamanta detinand autorizatia de utilizator final nr.84./ 9830/ 13.02.2004, fiind scutit de plata accizelor, conform prevederilor art.201 alin.1 lit. d din C. fiscal, sens in care, aceasta a solicitat paratei, prin cererea nr.138433/ 12.02.2007, a proceda la restituirea valorii accizei achitate, documentatia depusa in acest sens fiind completa.
S-a mai aratat ca, in urma unui control efectuat la data de 17.05.2007, s-a constatat ca reclamanta nu beneficiaza de dreptul de restituire a accizelor achitate, deoarece aceasta nu detinea autorizatie de utilizator final, la data achizitionarii combustibilului, autorizatia detinuta avand valabilitate incepand cu data de 13.02.2004.
Sustine reclamanta ca, masura de nerestituire a accizei este nelegala, fiind in contradictie cu prevederile OMF nr.1828/2004 si cu Decizia nr.2/07.04.2004 emisa de Comisia Fiscala Centrala.
Impotriva deciziei de restituire a accizelor si a notei de restituire nr.157/25.01.2008, prin care s-a dispus respingerea cererii formulate de catre reclamanta, aceasta, a formulat contestatie, cu raportare la prevederile art.205-art.209 C.proc.fiscala, nefiindu-i insa comunicata decizia pronuntata de parata, aferenta acestei contestatii, desi aceasta avea obligatia de a proceda la solutionarea contestatiei in termenul de 45 de zile prevazut de art.70 din C.proc.fiscala.
Reclamanta a mai aratat faptul ca, in mai multe randuri, a solicitat paratei a proceda la comunicarea deciziei aferenta contestatiei formulate, insa demersurile avute nu au condus la niciun rezultat.
Reclamanta, la termenul de judecata din data de 27.04.2010 si-a precizat actiunea, prin care a solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna :
- anularea partiala a Deciziei nr.157/25.01.2008, in sensul restituirii si a accizei in cuantum de 27.106 lei;
- modificarea Notei de restituire nr.157/25.01.2008, in sensul completarii acesteia si cu suma de 27.106 lei;
- obligarea paratei la restituirea sumei de 27.106 lei, reprezentand accize achitate de catre reclamanta, pentru aprovizionarile cu combustibil de tip M, efectuate in perioada 19.01.2004-21.01.2004.
Prin intampinare, parata pe cale de exceptiei a invocat necompetenta materiala a instantei, cu raportare la prevederile art.10 din L.nr.554/2004 si art.1 din HG nr.109/2009, precum si inadmisibilitatea actiunii, cu raportare la prevederile art.205-218 C.proc.fiscala.
Instanta de fond, la termenul de judecata din data de 01.06.2010 a pus in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii actiunii, si exceptia necompetentei materiale invocata de parata, pentru ca, asa dupa cum rezulta din practicaua hotararii recurate, exceptia necompetentei materiale, sa fi fost respinsa ca nefondata, retinandu-se aplicabilitatea in cauza a disp.art.10 din Legea nr.554/2004.
Prin Sentinta civila nr.716/ 01.06.2010, pronuntata de Tribunalul Constanta, in dosar nr.12456/118/2009, s-a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii, respingand actiunea precizata promovata de reclamanta CNAPM SA CONSTANTA, in contradictoriu cu parata ANAF - DGAMC, ca inadmisibila si s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a aprecia de aceasta maniera, instanta de fond a retinut in esenta ca,
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 - "inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia".
Se retine ca, procedura prealabila administrativa este o procedura obligatorie, fiind o conditie de admisibilitate a actiunii la instanta de contencios administrativ, iar lipsa acesteia conduce la respingerea cererii ca inadmisibila.
Prin disp.art.205-218 C.proc.fiscala se instituie o procedura administrativa speciala care, fara a fi calificata drept jurisdictie administrativa, deroga de la normele de drept comun privind procedura prealabila, cuprinse in art.7 din Lnr.554/2004.
Insa, potrivit art.109 alin.2 C.proc.civila- " In cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, in conditiile stabilite de acea lege. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata."
Din prevederile art.218 alin.2 C.proc.fiscala, conform carora "deciziile emise in solutionarea contestatiei pot fi atacate la instanta de contencios administrativ competenta",a rezultat ca instanta nu poate fi sesizata in vederea exercitarii controlului de legalitate asupra masurilor dispuse, decat dupa finalizarea procedurii administrative, prin emiterea unei decizii care sa analizeze fondul raportului juridic fiscal.
In speta, reclamanta, prin precizarile depuse, a solicitat :
- anularea partiala a deciziei nr.157/25.01.20o8, in sensul restituirii si a accizei in cuantum de 27.106 lei;
- modificarea notei de restituire nr.157/25.01.2008, in sensul completarii acesteia si cu suma de 27.106 lei;
- obligarea paratei la restituirea sumei de 27.106 lei, reprezentand accize achitate de catre reclamanta, pentru aprovizionarile cu combustibil de tip M, efectuate in perioada 19.01.2004-21.01.2004, cu precizarea ca aceasta, a procedat la contestarea pe cale administrativa, in raport de prevederile art.205-207 C.proc.fiscala, a deciziei nr.157/25.01.2008 si a notei de restituire nr.157/25.01.2008.
Din analizarea materialului probator administrat in cauza-inscrisuri, s-a constatat de instanta de fond ca reclamanta, prin cererea inregistrata sub nr.138433/ 12.02.2007, a solicitat paratei a proceda la restituirea unor sume reprezentand accize achitate, insa prin Decizia nr.157/25.01.2008, s-a admis in parte cererea formulata de catre reclamanta.
S-a retinut de asemenea, ca, reclamanta, in raport cu prevederile art.205 si urm. C.proc.fiscala, a formulat la data de 11.07.2008 contestatie, impotriva Dec.nr.157/25.01.2008, contestatie care insa nu a fost solutionata de catre parata pana in prezent.
In raport cu cele analizate s-a retinut ca, reclamanta, desi a uzat de calea de atac instituita de art.205-207 din OG nr.92/2003, in sensul de a contesta actul administrativ generator al obligatiei fiscale -Decizia de restituire nr.157/2008 - pe cale administrativa a procedat insa la sesizarea instantei de judecata anterior emiterii deciziei aferenta contestatiei promovate, decizie care, in raport cu prevederile ar.218 alin.2 C.proc.fiscala este supusa controlului judecatoresc.
Pentru aceste considerente instanta de fond a admis exceptia de inadmisibilitate a actiunii, reclamanta procedand la sesizarea instantei cu solicitarea de anulare a unor acte de natura administrativ-fiscale, a caror solutionare pe calea recursului administrativ nu a fost finalizata pana in prezent si pe cale de consecinta s-a dispus respingerea actiunii.
Instanta a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta CNAPM SA CONSTANtA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.20 din Legea nr.554/2004 si art.302 si art.3041 si urm.din Cod pr.civila, cu urmatoarea motivatie, in esenta:
- hotararea primei instante a fost pronuntata fara a atinge fondul pricinii;
- gresit instanta de fond a retinut faptul ca actiunea reclamantei este inadmisibila datorita faptului ca, s-a promovat in acelasi timp si plangere prealabila si actiune in instanta, inainte de a astepta solutia organului emitent pentru a putea fi atacata conform art.218 Cod pr.fiscala;
- obiectul cererii reclamantei a fost intemeiat pe art.1 al.1 din Legea nr.554/2004 "prin nesolutionarea in termenul legal", promovand actiune direct in instanta, dupa ce s-a asteptat termenul legal de solutionare.
Deoarece hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se atinge fondul, solicita admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei primei instante spre rejudecare, conform art.20 al.3 din Legea nr.554/2004.
Daca instanta de recurs considera ca nu sunt intrunite conditiile pentru casare cu trimitere, solicita modificarea in tot a sentintei recurate, anularea partiala a Deciziei nr.157/25.01.20o8, in sensul restituirii si a accizei in cuantum de 27.106 lei;  modificarea notei de restituire nr.157/25.01.2008, in sensul completarii acesteia si cu suma de 27.106 lei si obligarea paratei la restituirea sumei de 27.106 lei, reprezentand accize achitate de catre reclamanta, pentru aprovizionarile cu combustibil de tip M, efectuate in perioada 19.01.2004-21.01.2004.
Prin intampinare intimata parata ANAF, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca legala a sentintei recurate, cu motivatia ca, in mod corect instanta de fond a respins actiunea ca inadmisibila, deoarece prin Codul de procedura fiscala se stabileste o procedura prealabila care deroga de la prevederile Legii nr.554/2004 in sensul ca, actul administrativ fiscal nu poate fi atacat direct la instanta de contencios administrativ, ci numai dupa emiterea unei decizii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa.
Ori, recurenta reclamanta fara a astepta solutionarea contestatiei pe cale administrativa, in conformitate cu prevederile art.205-218 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, s-a adresat instantei de judecata.
Mai arata intimata parata faptul ca, referitor la obiectul cererii de chemare in judecata, respectiv anularea deciziei de restituire a accizelor, acesta nu putea fi analizat de instanta de contencios administrativ decat dupa solutionarea contestatiei pe cale administrativa privind fondul cauzei, care este o procedura obligatorie.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor aduse sentintei recurate, vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
Instanta a fost investita de catre recurenta cu solutionarea cauzei avand ca obiect - astfel cum el a fost precizat la termenul de judecata din 27.04.2010 - anularea partiala a Deciziei nr.157/25.01.2008, in sensul restituirii accizei in cuantum de 27.106 lei; modificarea notei de restituire nr.157/25.01.2008 in sensul completarii acesteia si cu suma de 27.106 lei; precum si obligarea intimatei parate la restituirea sumei de 27.106 reprezentand accize achitate de catre recurenta, pentru aprovizionarile cu combustibil de tip M, efectuate in perioada 19.01.2004 - 21.01.2004, cu motivatia ca, s-ar fi procedat la contestarea pe calea administrativa a actelor administrative sus-precizate, potrivit prevederilor art.205 - art.207 Cod pr.fiscala.
Curtea retine ca, actiunea dedusa judecatii de catre recurenta CNAPM  SA CONSTANtA a fost respinsa ca inadmisibila, prin Sentinta civila nr.716/01.06.2010 de catre Tribunalul Constanta, in mod legal si temeinic, deoarece:
In mod corect instanta de fond a retinut ca, "reclamanta desi a uzat de calea de atac instituita de art.205 - art.207 din OG nr.92/2003, in sensul de a contesta actul administrativ generator a obligatiei fiscale - Decizia de restituire nr.157/25.01.2008 - pe cale administrativa, a procedat insa la sesizarea instantei de judecata anterior emiterii deciziei aferente contestatiei promovate, decizie care, in raport cu prevederile art.218 al.2 Cod pr.fiscala, este supusa controlului judecatoresc".
  In acest sens, Curtea retine  ca, prevederile art.205 - art.218 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, stabilesc o procedura administrativa obligatorie in ceea ce priveste contestarea actelor administrative fiscale, in sensul ca, acestea nu pot fi atacate direct la instanta de contencios administrativ, decat dupa solutionarea pe fond a sustinerilor din contestatia contribuabilului.
In atare situatie, apreciaza Curtea ca, recurenta reclamanta a dedus judecatii o actiune cu un obiect pentru care era necesar a astepta solutionarea contestatiei pe cale administrativa deoarece, potrivit prevederilor Codului de pr.fiscala, decizia de restituire poate fi contestata in conformitate cu prev.art.209 Cod pr.fiscala, asa dupa cum rezulta din chiar cuprinsul deciziei atacate.
Retine Curtea ca, Codul de pr.fiscala stabileste o procedura prealabila care deroga de la prevederile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, in sensul ca, actul administrativ fiscal nu poate fi atacat direct la instanta de contencios administrativ ci,  numai dupa emiterea unei decizii de solutionare a contestatiei pe calea administrativa.
In acelasi sens, retine Curtea sunt si dispozitiile art.201 al.1 Cod pr.fiscala, cu referire la art.218 al.2 Cod pr.fiscala, astfel ca, in mod legal si temeinic instanta de fond a apreciat ca, actiunea prin care se solicita direct instantei de contencios administrativ anularea deciziei de restituire, este inadmisibila.
Cu alte cuvinte, atat timp cat, actul administrativ ce poate fi supus cenzurii instantei de contencios administrativ este numai decizia de solutionare a contestatiei pe cale administrativa, toate sustinerile facute de recurenta prin motivele de recurs si care privesc nelegalitatea hotararii recurate apar ca fiind nefondate, si pe cale de consecinta urmeaza a fi respinse, conform art.312 Cod pr.civila, neexistand motive pentru reformarea hotararii recurate.