Actiune avand ca obiect anularea actului administrativ fiscal emis de autoritatea publica privind stabilirea raspunderii solidare a reclamantului in calitate de administrator al unei societati comerciale cu raspundere limitata.
(Decizie nr. 70/CA din data de 27.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Constanta) Art.7, art.26, art.27, art.28 - OG nr.92/2003 privind Cod pr.fiscala Reclamantul K.N a chemat in judecata la data de 04.12.2008 pe paratele D.G.F.P. CONSTANtA si A.F.P CONSTANtA, in temeiul art.218 alin.2 Cod procedura fiscala si art.8 din Legea nr.554/2994 si a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna anularea Deciziei nr.2/09.05.2008 emisa de D.G.F.P. Constanta - Serviciul de Solutionare Contestatii si anularea deciziei nr.742/24.01.2008 emisa de A.F.P. Constanta privind stabilirea raspunderii solidare a reclamantului in calitate de administrator al societatii S.C. Nicolpal Paul S.R.L..
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca, raspunderea patrimoniala a administratorului care contribuie la intrarea persoanei juridice administrate in stare de insolventa nu poate fi angajata fara a exista o legatura de cauzalitate intre fapta ilicita savarsita de persoanele vizate si prejudiciul produs.
Actele de gestiune pe care le-a realizat in exercitarea atributiilor sale de administrator al SC N.P. SRL, nu au fost savarsite cu rea credinta, intrucat actele de vanzare cumparare a bunurilor mobile au fost incheiate cu mult inainte de declararea de catre organul fiscal a starii de insolvabilitate a societatii debitoare, cand patrimoniul acesteia nu era inca indisponibilizat ca urmare a aplicarii sechestrului, iar bunurile pe care le-a vandut nu erau bunuri de capital, prin exploatarea carora societatea realiza venituri din prestarea de servicii de reparatii nave, ci erau bunuri uzate si defecte.
S-a mai arata faptul ca defectarea repetata a motocompresorului din patrimoniul societatii, confirmate prin Raportul de expertiza tehnica judiciara din 04.09.2006 au determinat diminuarea semnificativa a capacitatii de folosinta a acestuia, incetarea colaborarii dintre SC N.P SRL si Santierul Naval M. si, in final, la incetarea temporara a activitatii societatii debitoare incepand cu 08.05.2007, aspect notificat organului fiscal teritorial.
Reclamantul a sustinut ca in mod eronat organul fiscal a apreciat ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.27 si 28 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, republicat, si ca antrenarea raspunderii solidare a altor persoane decat debitorul principal, fara a fi analizate temeinic motivele de fapt care au produs dezechilibrul dintre activul si pasivul societatii.
Se invoca si faptul ca reclamantul ar fi trebuit sa fie audiat cu privire la antrenarea raspunderii sale solidare cu debitorul, ceea ce reprezinta, in opinia sa, o incalcare a dispozitiilor art.7 din nr.OG 92/2003.
Reaua credinta cu care se sustine de parata ca ar fi instrainat anumite bunuri din patrimoniul societatii debitoare nu a fost dovedita, cu atat mai mult cu cat vanzarea celor trei autoturisme s-a realizat pe baza contractelor de vanzare cumparare si a documentelor contabile justificative.
In concluzie, reclamantul a sustinut ca nu se poate face aplicarea dispozitiilor art.27 din OG nr.92/2003 in cauza, nefiind dovedita savarsirea vreunei fapte ilicite de catre administrator.
Prin sentinta civila nr.649/25.05.2010 Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantului in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Constanta ca fiind promovata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva si a respins actiunea reclamantului in contradictoriu cu parata A.F.P. Constanta ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca, in ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei D.G.F.P. Constanta aceasta este intemeiata conform incheierii din 02.03.2010, avand in vedere ca actul contestat nu emana de la D.G.F.P. Constanta ci de la A.F.P. Constanta, care a solutionat si contestatia (organul care a emis actul a solutionat si contestatia).
Pe fondul cauzei s-a retinut ca, in temeiul art.176 din O.G. nr.92/2003 R si ale Ordinului Ministerului Finantelor nr.447/2007 parata A.F.P. Constanta a intocmit procesul verbal de declarare a starii de insolvabilitate nr.5345/22.10.2007, privindu-l pe debitorul S.C. N.P S.R.L.
Prin Decizia 742/24.01.2008 , s-a stabilit de catre parata AFP Constanta atragerea raspunderii solidare a reclamantului, in calitatea acestuia de administrator al SC N.P SRL, pentru creantele fiscale inregistrate de aceasta societate fata de bugetul de stat.
Impotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestatie, care a fost respinsa de AFP Constanta prin Decizia nr.2/09.05.2008.
Analizand cuprinsul Deciziei nr.742/24.01.2008, instanta a retinut ca la punctul 3 al acesteia, creanta fiscala inregistrata fata de debitorul insolvabil si, in solidar, fata de reclamant, este identificata ca fiind formata din suma de 317.245 lei, debit principal, 262.378 lei dobanzi/majorari de intarziere si 22.437 lei, penalitati de intarziere.
Sub acest aspect, instanta a inlaturat ca nefondate sustinerile reclamantului potrivit cu care decizia nu cuprinde cuantumul si natura sumelor datorate, cu incalcarea prevederilor art.28 alin.3 lit.c C.proc.fiscala.
De asemenea, instanta a retinut ca, reclamantul nu s-a prezentat la sediul paratei AFP Constanta cu ultima balanta de verificare si cu evidenta mijloacelor fixe actualizata, apartinand societatii N.P SRL, desi a fost notificat in mod expres in acest sens, prin Adresa nr.5295/08.10.2007. De asemenea, s-a constatat ca executorul fiscal s-a prezentat in repetate randuri la sediul societatii N.P SRL, unde reclamantul nu a fost gasit, aspect ce reiese din Notele nr.5340/22.10.2007 si nr.5648/22.10.2007.
Potrivit art.27 pct.1 lit.b din OG nr . 92/2003 : “ Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil in conditiile prezentului cod, raspund solidar cu acestea urmatoarele persoane:__b) administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea cu rea credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia."
Instanta a retinut ca starea de insolvabilitate a SC N.P SRL a fost declarata ca urmare a analizei de catre parata a dosarului fiscal al acestei societati si a informatiilor transmise de SPITVBL Constanta, din care a reiesit, ca debitoarea nu figureaza cu bunuri, ceea ce face imposibila recuperarea creantei fiscale si determina intrarea acesteia in starea de insolvabilitate reglementata de dispozitiile Codului de Procedura Fiscala.
De asemenea, s-a mai retinut ca, potrivit Referatului AFP Constanta nr.5647/23.10.2007 si a adresei nr.73936/31.08.2007 transmisa de SPITVBL, in ultimii 3 ani anteriori declararii starii de insolvabilitate, reclamantul a instrainat in mod sistematic bunuri ale societatii debitoare, a caror valoare a scazut de la 308.456 lei la 271.378 lei, fara insa a achita din veniturile astfel obtinute debitele pe care le inregistra societatea la bugetul statului.
In aceste conditii, instanta a constatat ca intre starea de insolvabilitate in care se gaseste SC N.P SRL si instrainarea bunurilor (autoturisme) de catre reclamant, exista o legatura directa de cauzalitate.
Intrucat reclamantul, ca administrator al SC N.P SRL, nu a inteles sa achite debitele fiscale ale societatii din veniturile obtinute ca urmare a vanzarii bunurilor respective, instanta a retinut ca o asemenea conduita face dovada relei credinte si a vinovatiei cu care si-a manifestat vointa de a instraina respectivele mijloace fixe.
S-a mai retinut si faptul ca, prin Sent.civ.nr.5621/com/05.10.2009, pronuntata de catre Tribunalul Constanta in cadrul dos.nr.290/118/2008, a fost deschisa procedura falimentului pentru SC N.P SRL.
Cu toate acestea, instanta a constatat ca, neatragerea raspunderii reclamantului, ca administrator, de catre lichidatorul numit in cauza, potrivit art.135 din L.nr.85/2006, nu este de natura sa contrazica masurile luate de parata impotriva reclamantului, intrucat acestea au fost dispuse in temeiul codului de procedura fiscala, notiunea juridica de faliment fiind diferita de cea de insolvabilitate.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul K.N , aratand ca o considera nelegala si netemeinica.
In motivarea recursului se arata in esenta ca, toate argumentele pe care s-a intemeiat solutia primei instante ( si enumerate de recurent), nu pot fi retinute, deoarece prin dispozitiile art.27 alin.1 lit."b" din O.G.nr.92/2003 (Cod procedura fiscala), legiuitorul nu a instituit o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina organelor de conducere ale societatii, prevazand numai posibilitatea atragerii acestei firme de raspundere, invocarea acestora neatragand automat raspunderea administratorului debitoarei, fiind necesara administrarea unor dovezi pertinente si concludente in acest sens, care sa confirme savarsirea de catre reclamant a faptelor, enumerate limitativ de legiuitor si sa probeze existenta raportului de cauzalitate intre faptele ilicite si starea de insolvabilitate a societatii.
Ori, in cauza, reclamantul nu a provocat insolvabilitatea societatii, din raportul administratorului judiciar, rezultand ca starea de insolventa s-a datorat defectarii utilajului auto compresor de aer (Raportul de expertiza tehnica din 04.09.2006), prin care societatea realiza servicii reparare nave, cu consecinta pierderii contractului cu Santierul Naval M., unde isi desfasura activitatea - singurul client al debitoarei si incetarea temporara a activitatii.
Starea de insolvabilitate a societatii a fost apreciata gresit de prima instanta si prin aceea ca s-a ignorat existenta in patrimoniul acesteia a mai multor bunuri de capital in valoare de 365.663,38 lei, reflectate in inventarul mijloacelor fixe incheiat la 31.12.2007 si actele contabile prezentate , activul societatii fiind mai mare decat pasivul acesteia.
De asemenea, bunurile aflate in patrimoniul societatii nu au fost ascunse si au fost si sunt evidentiate in continuare in documentele contabile ale societatii, simpla enumerare a bunurilor vandute neavand forta probanta in cauza, deoarece nu poate fi retinuta reaua credinta in administrarea patrimoniului debitoarei, avand in vedere si ca nu se poate face dovada ascunderii bunurilor sub nici o forma, asupra acestora nefiind luata nici o masura de indisponibilizare.
Nu este real ca reclamantul ar fi primit solicitarea de a se prezenta la sediul paratei cu ultima balanta de verificare, iar notificarea prin adresa nr.5295/08.10.2007, nu a fost primita de reclamant, notele la care instanta face referire din 22.10.2007 fiind acte unilaterale intocmite de organul de executare.
In ce priveste instrainarea bunurilor mobile, sustinerile din hotararea recurata invocate in motivare nu sunt fondate, deoarece legiuitorul prin dispozitiile art.27 din O.G. nr.92/2003 enumera limitativ situatiile cand administratorul este solidar raspunzator, iar in continuare faptele ilicite prevazute sunt : instrainarea cu rea credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile ale acesteia (persoana juridica).
Aceasta, deoarece gresit s-a retinut ca fapta a fost savarsita cu rea credinta ca urmare a neplatii creantelor bugetare din valoarea de vanzare a bunurilor, fara a se avea in vedere ca societatea a achitat din pretul obtinut din vanzare, o parte din datoriile fiscale, adresa nr.73936/31.08.2007 emisa de S.P.I.T.V.B.L. Constanta atestand in plus ca vanzarea nu s-a realizat in afara cadrului legal, ci a fost evidentiata in documentele contabile, declarate Agentiei Fiscale Teritoriale , platindu-se impozitele si taxele datorate.
In ce priveste vanzarea bunurilor, acele incheiate in acest sens au fost intocmite conform legii, la data instrainarii bunurilor nu erau indisponibile prin sechestru, nu erau folosite si prezentau defectiuni a caror remediere era costisitoare, iar veniturile realizate din vanzare au fost evidentiate in actele contabile ale societatii.
In aplicarea art.27 din O.G. nr.92/2003, raspunderea ar fi intervenit doar in situatia in care s-a ajuns in stare de insolventa prin savarsirea uneia sau mai multor fapte din cele enumerate limitativ de textul de lege, fiind necesara intrunirea cumulativa a conditiilor raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapte si prejudiciu si vointa, raspunderea astfel reglementata fiind o raspundere speciala (raspundere comerciala delictuala).
Instrainarea bunurilor, cum reiese din adresa nr.73936/31.08.2007 nu poate fi incadrata in dispozitiile art.27, fapta ilicita nu exista, nici raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si nici vinovatia persoanei chemate sa raspunda sub forma intentiei, aceasta nefiind dovedita.
Cum legiuitorul nu a instituit o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina administratorului, invocarea dispozitiilor legale nu constituie dovada necesara si suficienta si nu atrage automat raspunderea persoanei in solidar cu debitoarea, prin Decizia nr.742/24.01.2008 A.F.P. Constanta nedovedind in nici un mod ca administratorul S.C. N.P S.R.L. a instrainat sau ascuns cu rea credinta sub orice forma bunurile mobile proprietatea acesteia.
Recursul este fondat.
Potrivit art.26 alin.1 din O.G. nr.92/2003, "Platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care in numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat", iar art. 27 din lege, "Raspunderea solidara" - in al.1 lit."b" prevede ca:"Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil in conditiile prezentului cod raspund in solidar cu acesta, urmatoarele persoane :
b)administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea cu rea credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia".
Din aceasta reglementare rezulta fara de tagada ca pentru a fi antrenata raspunderea administratorului societatii debitoare in temeiul dispozitiilor din Codul de procedura fiscala, trebuie indeplinite cumulativ conditiile enumerate : provocarea insolvabilitatii societatii debitoare, prin instrainare sau ascundere, cu rea credinta, a unor bunuri ale acesteia.
In raport de obiectul cererii de chemare in judecata si textul de lege sus mentionat, se constata ca gresit prima instanta a respins actiunea reclamantului recurent, retinand ca parata A.F.P. Constanta a facut dovada indeplinirii cerintelor astfel reglementate, deoarece, legiuitorul nu a prevazut instituirea acestei raspunderi, pentru neprezentarea cu ultima balanta de verificare sau lipsa de la sediul societatii a administratorului, chiar daca acestea ar fi fost elemente de luat in seama in savarsirea faptelor, instanta neprezentand modalitatea in care administratorul, aflat in aceasta situatie, a provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainare sau ascundere cu rea credinta, sub orice forma, a bunurilor proprietatea acesteia.
Ori, din raportul administratorului judiciar, rezulta ca starea de insolventa a fost determinata de alte cauza si nu de instrainarea a trei autoturisme , evidentiate in contabilitate, pretul de asemenea evidentiat si din care, societatea si-a platit parte din sumele datorate bugetului general consolidat, masura vanzarii bunurilor fiind luata tocmai pentru a se evita efectuarea altor cheltuieli mai mari pentru societate.
Cauza esentiala a insolventei a fost defectarea unui utilaj necesar efectuarii unor lucrari in folosul unicului beneficiar contractant: Santierul Naval M. - reparatii nave si nu vanzarea celor trei autoturisme , care nu au fost instrainate sau ascunse cu rea credinta.
Astfel, in cauza, nu s-a dovedit nici existenta faptei, nici savarsirea acesteia, nici vinovatia (sub forma intentiei) a persoanei chemate sa raspunda.
Simpla emitere a unei decizii privind atragerea raspunderii administratorului in temeiul art.27 alin.1 lit."b" din O.G.nr.92/2003, nu este suficienta pentru ca acesta sa si raspunda in acest sens, legea instituind doar posibilitatea angajarii acestei raspunderi, insa numai dupa administrarea de dovezi in sensul indeplinirii conditiilor prevazute de legiuitor, intimatei revenindu-i obligatia de a dovedi.
Cum din reglementare rezulta ca raspunderea astfel instituita intruneste caracterul unei raspunderi delictuale comerciale, in cauza se constata ca gresit prima instanta a retinut indeplinirea acestora, considerentele avute in vedere neincadrandu-se in nici una din ipotezele instituite de art.27 alin.1 lit."b" din O.G. nr.92/2003.
Prin urmare, este evident ca sustinerile intimatei parate in justificarea emiterii actului contestat au un caracter pur formal, nedovedindu-se ca administratorul recurent al S.C. N.P S.R.L, a instrainat sau ascuns cu rea credinta bunurile mobile ale societatii.
Pentru aceste considerente si in aplicarea art.312 alin.1 Cod procedura civila recursul va fi admis si modificata in parte hotararea recurata in sensul ca se va admite actiunea reclamantului in contradictoriu cu AFP Constanta si anula Decizia nr.2/09.05.2008 si Decizia nr.742/24.01.2008.
Se vor mentine restul dispozitiei sentintei recurate.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca, raspunderea patrimoniala a administratorului care contribuie la intrarea persoanei juridice administrate in stare de insolventa nu poate fi angajata fara a exista o legatura de cauzalitate intre fapta ilicita savarsita de persoanele vizate si prejudiciul produs.
Actele de gestiune pe care le-a realizat in exercitarea atributiilor sale de administrator al SC N.P. SRL, nu au fost savarsite cu rea credinta, intrucat actele de vanzare cumparare a bunurilor mobile au fost incheiate cu mult inainte de declararea de catre organul fiscal a starii de insolvabilitate a societatii debitoare, cand patrimoniul acesteia nu era inca indisponibilizat ca urmare a aplicarii sechestrului, iar bunurile pe care le-a vandut nu erau bunuri de capital, prin exploatarea carora societatea realiza venituri din prestarea de servicii de reparatii nave, ci erau bunuri uzate si defecte.
S-a mai arata faptul ca defectarea repetata a motocompresorului din patrimoniul societatii, confirmate prin Raportul de expertiza tehnica judiciara din 04.09.2006 au determinat diminuarea semnificativa a capacitatii de folosinta a acestuia, incetarea colaborarii dintre SC N.P SRL si Santierul Naval M. si, in final, la incetarea temporara a activitatii societatii debitoare incepand cu 08.05.2007, aspect notificat organului fiscal teritorial.
Reclamantul a sustinut ca in mod eronat organul fiscal a apreciat ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.27 si 28 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, republicat, si ca antrenarea raspunderii solidare a altor persoane decat debitorul principal, fara a fi analizate temeinic motivele de fapt care au produs dezechilibrul dintre activul si pasivul societatii.
Se invoca si faptul ca reclamantul ar fi trebuit sa fie audiat cu privire la antrenarea raspunderii sale solidare cu debitorul, ceea ce reprezinta, in opinia sa, o incalcare a dispozitiilor art.7 din nr.OG 92/2003.
Reaua credinta cu care se sustine de parata ca ar fi instrainat anumite bunuri din patrimoniul societatii debitoare nu a fost dovedita, cu atat mai mult cu cat vanzarea celor trei autoturisme s-a realizat pe baza contractelor de vanzare cumparare si a documentelor contabile justificative.
In concluzie, reclamantul a sustinut ca nu se poate face aplicarea dispozitiilor art.27 din OG nr.92/2003 in cauza, nefiind dovedita savarsirea vreunei fapte ilicite de catre administrator.
Prin sentinta civila nr.649/25.05.2010 Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantului in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Constanta ca fiind promovata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva si a respins actiunea reclamantului in contradictoriu cu parata A.F.P. Constanta ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca, in ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei D.G.F.P. Constanta aceasta este intemeiata conform incheierii din 02.03.2010, avand in vedere ca actul contestat nu emana de la D.G.F.P. Constanta ci de la A.F.P. Constanta, care a solutionat si contestatia (organul care a emis actul a solutionat si contestatia).
Pe fondul cauzei s-a retinut ca, in temeiul art.176 din O.G. nr.92/2003 R si ale Ordinului Ministerului Finantelor nr.447/2007 parata A.F.P. Constanta a intocmit procesul verbal de declarare a starii de insolvabilitate nr.5345/22.10.2007, privindu-l pe debitorul S.C. N.P S.R.L.
Prin Decizia 742/24.01.2008 , s-a stabilit de catre parata AFP Constanta atragerea raspunderii solidare a reclamantului, in calitatea acestuia de administrator al SC N.P SRL, pentru creantele fiscale inregistrate de aceasta societate fata de bugetul de stat.
Impotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestatie, care a fost respinsa de AFP Constanta prin Decizia nr.2/09.05.2008.
Analizand cuprinsul Deciziei nr.742/24.01.2008, instanta a retinut ca la punctul 3 al acesteia, creanta fiscala inregistrata fata de debitorul insolvabil si, in solidar, fata de reclamant, este identificata ca fiind formata din suma de 317.245 lei, debit principal, 262.378 lei dobanzi/majorari de intarziere si 22.437 lei, penalitati de intarziere.
Sub acest aspect, instanta a inlaturat ca nefondate sustinerile reclamantului potrivit cu care decizia nu cuprinde cuantumul si natura sumelor datorate, cu incalcarea prevederilor art.28 alin.3 lit.c C.proc.fiscala.
De asemenea, instanta a retinut ca, reclamantul nu s-a prezentat la sediul paratei AFP Constanta cu ultima balanta de verificare si cu evidenta mijloacelor fixe actualizata, apartinand societatii N.P SRL, desi a fost notificat in mod expres in acest sens, prin Adresa nr.5295/08.10.2007. De asemenea, s-a constatat ca executorul fiscal s-a prezentat in repetate randuri la sediul societatii N.P SRL, unde reclamantul nu a fost gasit, aspect ce reiese din Notele nr.5340/22.10.2007 si nr.5648/22.10.2007.
Potrivit art.27 pct.1 lit.b din OG nr . 92/2003 : “ Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil in conditiile prezentului cod, raspund solidar cu acestea urmatoarele persoane:__b) administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea cu rea credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia."
Instanta a retinut ca starea de insolvabilitate a SC N.P SRL a fost declarata ca urmare a analizei de catre parata a dosarului fiscal al acestei societati si a informatiilor transmise de SPITVBL Constanta, din care a reiesit, ca debitoarea nu figureaza cu bunuri, ceea ce face imposibila recuperarea creantei fiscale si determina intrarea acesteia in starea de insolvabilitate reglementata de dispozitiile Codului de Procedura Fiscala.
De asemenea, s-a mai retinut ca, potrivit Referatului AFP Constanta nr.5647/23.10.2007 si a adresei nr.73936/31.08.2007 transmisa de SPITVBL, in ultimii 3 ani anteriori declararii starii de insolvabilitate, reclamantul a instrainat in mod sistematic bunuri ale societatii debitoare, a caror valoare a scazut de la 308.456 lei la 271.378 lei, fara insa a achita din veniturile astfel obtinute debitele pe care le inregistra societatea la bugetul statului.
In aceste conditii, instanta a constatat ca intre starea de insolvabilitate in care se gaseste SC N.P SRL si instrainarea bunurilor (autoturisme) de catre reclamant, exista o legatura directa de cauzalitate.
Intrucat reclamantul, ca administrator al SC N.P SRL, nu a inteles sa achite debitele fiscale ale societatii din veniturile obtinute ca urmare a vanzarii bunurilor respective, instanta a retinut ca o asemenea conduita face dovada relei credinte si a vinovatiei cu care si-a manifestat vointa de a instraina respectivele mijloace fixe.
S-a mai retinut si faptul ca, prin Sent.civ.nr.5621/com/05.10.2009, pronuntata de catre Tribunalul Constanta in cadrul dos.nr.290/118/2008, a fost deschisa procedura falimentului pentru SC N.P SRL.
Cu toate acestea, instanta a constatat ca, neatragerea raspunderii reclamantului, ca administrator, de catre lichidatorul numit in cauza, potrivit art.135 din L.nr.85/2006, nu este de natura sa contrazica masurile luate de parata impotriva reclamantului, intrucat acestea au fost dispuse in temeiul codului de procedura fiscala, notiunea juridica de faliment fiind diferita de cea de insolvabilitate.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul K.N , aratand ca o considera nelegala si netemeinica.
In motivarea recursului se arata in esenta ca, toate argumentele pe care s-a intemeiat solutia primei instante ( si enumerate de recurent), nu pot fi retinute, deoarece prin dispozitiile art.27 alin.1 lit."b" din O.G.nr.92/2003 (Cod procedura fiscala), legiuitorul nu a instituit o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina organelor de conducere ale societatii, prevazand numai posibilitatea atragerii acestei firme de raspundere, invocarea acestora neatragand automat raspunderea administratorului debitoarei, fiind necesara administrarea unor dovezi pertinente si concludente in acest sens, care sa confirme savarsirea de catre reclamant a faptelor, enumerate limitativ de legiuitor si sa probeze existenta raportului de cauzalitate intre faptele ilicite si starea de insolvabilitate a societatii.
Ori, in cauza, reclamantul nu a provocat insolvabilitatea societatii, din raportul administratorului judiciar, rezultand ca starea de insolventa s-a datorat defectarii utilajului auto compresor de aer (Raportul de expertiza tehnica din 04.09.2006), prin care societatea realiza servicii reparare nave, cu consecinta pierderii contractului cu Santierul Naval M., unde isi desfasura activitatea - singurul client al debitoarei si incetarea temporara a activitatii.
Starea de insolvabilitate a societatii a fost apreciata gresit de prima instanta si prin aceea ca s-a ignorat existenta in patrimoniul acesteia a mai multor bunuri de capital in valoare de 365.663,38 lei, reflectate in inventarul mijloacelor fixe incheiat la 31.12.2007 si actele contabile prezentate , activul societatii fiind mai mare decat pasivul acesteia.
De asemenea, bunurile aflate in patrimoniul societatii nu au fost ascunse si au fost si sunt evidentiate in continuare in documentele contabile ale societatii, simpla enumerare a bunurilor vandute neavand forta probanta in cauza, deoarece nu poate fi retinuta reaua credinta in administrarea patrimoniului debitoarei, avand in vedere si ca nu se poate face dovada ascunderii bunurilor sub nici o forma, asupra acestora nefiind luata nici o masura de indisponibilizare.
Nu este real ca reclamantul ar fi primit solicitarea de a se prezenta la sediul paratei cu ultima balanta de verificare, iar notificarea prin adresa nr.5295/08.10.2007, nu a fost primita de reclamant, notele la care instanta face referire din 22.10.2007 fiind acte unilaterale intocmite de organul de executare.
In ce priveste instrainarea bunurilor mobile, sustinerile din hotararea recurata invocate in motivare nu sunt fondate, deoarece legiuitorul prin dispozitiile art.27 din O.G. nr.92/2003 enumera limitativ situatiile cand administratorul este solidar raspunzator, iar in continuare faptele ilicite prevazute sunt : instrainarea cu rea credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile ale acesteia (persoana juridica).
Aceasta, deoarece gresit s-a retinut ca fapta a fost savarsita cu rea credinta ca urmare a neplatii creantelor bugetare din valoarea de vanzare a bunurilor, fara a se avea in vedere ca societatea a achitat din pretul obtinut din vanzare, o parte din datoriile fiscale, adresa nr.73936/31.08.2007 emisa de S.P.I.T.V.B.L. Constanta atestand in plus ca vanzarea nu s-a realizat in afara cadrului legal, ci a fost evidentiata in documentele contabile, declarate Agentiei Fiscale Teritoriale , platindu-se impozitele si taxele datorate.
In ce priveste vanzarea bunurilor, acele incheiate in acest sens au fost intocmite conform legii, la data instrainarii bunurilor nu erau indisponibile prin sechestru, nu erau folosite si prezentau defectiuni a caror remediere era costisitoare, iar veniturile realizate din vanzare au fost evidentiate in actele contabile ale societatii.
In aplicarea art.27 din O.G. nr.92/2003, raspunderea ar fi intervenit doar in situatia in care s-a ajuns in stare de insolventa prin savarsirea uneia sau mai multor fapte din cele enumerate limitativ de textul de lege, fiind necesara intrunirea cumulativa a conditiilor raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapte si prejudiciu si vointa, raspunderea astfel reglementata fiind o raspundere speciala (raspundere comerciala delictuala).
Instrainarea bunurilor, cum reiese din adresa nr.73936/31.08.2007 nu poate fi incadrata in dispozitiile art.27, fapta ilicita nu exista, nici raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si nici vinovatia persoanei chemate sa raspunda sub forma intentiei, aceasta nefiind dovedita.
Cum legiuitorul nu a instituit o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina administratorului, invocarea dispozitiilor legale nu constituie dovada necesara si suficienta si nu atrage automat raspunderea persoanei in solidar cu debitoarea, prin Decizia nr.742/24.01.2008 A.F.P. Constanta nedovedind in nici un mod ca administratorul S.C. N.P S.R.L. a instrainat sau ascuns cu rea credinta sub orice forma bunurile mobile proprietatea acesteia.
Recursul este fondat.
Potrivit art.26 alin.1 din O.G. nr.92/2003, "Platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care in numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat", iar art. 27 din lege, "Raspunderea solidara" - in al.1 lit."b" prevede ca:"Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil in conditiile prezentului cod raspund in solidar cu acesta, urmatoarele persoane :
b)administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea cu rea credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia".
Din aceasta reglementare rezulta fara de tagada ca pentru a fi antrenata raspunderea administratorului societatii debitoare in temeiul dispozitiilor din Codul de procedura fiscala, trebuie indeplinite cumulativ conditiile enumerate : provocarea insolvabilitatii societatii debitoare, prin instrainare sau ascundere, cu rea credinta, a unor bunuri ale acesteia.
In raport de obiectul cererii de chemare in judecata si textul de lege sus mentionat, se constata ca gresit prima instanta a respins actiunea reclamantului recurent, retinand ca parata A.F.P. Constanta a facut dovada indeplinirii cerintelor astfel reglementate, deoarece, legiuitorul nu a prevazut instituirea acestei raspunderi, pentru neprezentarea cu ultima balanta de verificare sau lipsa de la sediul societatii a administratorului, chiar daca acestea ar fi fost elemente de luat in seama in savarsirea faptelor, instanta neprezentand modalitatea in care administratorul, aflat in aceasta situatie, a provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainare sau ascundere cu rea credinta, sub orice forma, a bunurilor proprietatea acesteia.
Ori, din raportul administratorului judiciar, rezulta ca starea de insolventa a fost determinata de alte cauza si nu de instrainarea a trei autoturisme , evidentiate in contabilitate, pretul de asemenea evidentiat si din care, societatea si-a platit parte din sumele datorate bugetului general consolidat, masura vanzarii bunurilor fiind luata tocmai pentru a se evita efectuarea altor cheltuieli mai mari pentru societate.
Cauza esentiala a insolventei a fost defectarea unui utilaj necesar efectuarii unor lucrari in folosul unicului beneficiar contractant: Santierul Naval M. - reparatii nave si nu vanzarea celor trei autoturisme , care nu au fost instrainate sau ascunse cu rea credinta.
Astfel, in cauza, nu s-a dovedit nici existenta faptei, nici savarsirea acesteia, nici vinovatia (sub forma intentiei) a persoanei chemate sa raspunda.
Simpla emitere a unei decizii privind atragerea raspunderii administratorului in temeiul art.27 alin.1 lit."b" din O.G.nr.92/2003, nu este suficienta pentru ca acesta sa si raspunda in acest sens, legea instituind doar posibilitatea angajarii acestei raspunderi, insa numai dupa administrarea de dovezi in sensul indeplinirii conditiilor prevazute de legiuitor, intimatei revenindu-i obligatia de a dovedi.
Cum din reglementare rezulta ca raspunderea astfel instituita intruneste caracterul unei raspunderi delictuale comerciale, in cauza se constata ca gresit prima instanta a retinut indeplinirea acestora, considerentele avute in vedere neincadrandu-se in nici una din ipotezele instituite de art.27 alin.1 lit."b" din O.G. nr.92/2003.
Prin urmare, este evident ca sustinerile intimatei parate in justificarea emiterii actului contestat au un caracter pur formal, nedovedindu-se ca administratorul recurent al S.C. N.P S.R.L, a instrainat sau ascuns cu rea credinta bunurile mobile ale societatii.
Pentru aceste considerente si in aplicarea art.312 alin.1 Cod procedura civila recursul va fi admis si modificata in parte hotararea recurata in sensul ca se va admite actiunea reclamantului in contradictoriu cu AFP Constanta si anula Decizia nr.2/09.05.2008 si Decizia nr.742/24.01.2008.
Se vor mentine restul dispozitiei sentintei recurate.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Acte ale autoritatilor publice; Actiuni (in): anulare; posesorie; regres; pauliana etc.; Societati c
Contestatie formulata impotriva unei hotarari emise in procedura administrativa de contestare a deciziilor de pensie. Obligatia instantei de a proceda la un examen efectiv al sustinerilor reclamantului. - Hotarare nr. 70/AS din data de 08.04.2014Contestatie decizie de pensionare. Interzicerea cumulului pensiei de stat cu veniturile de natura salariala provenite de la bugetul de stat daca nivelul acesteia depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie. - Hotarare nr. 113/AS din data de 30.09.2014
Contestatie decizie de pensionare. Recuperarea debitului rezultat in urma recalcularii drepturilor de pensie cuvenite reclamantei prin revizuirea stagiului de cotizare realizat de aceasta. - Hotarare nr. 128/AS din data de 10.06.2014
Conditionarea dreptului de a obtine recalcularea sau revizuirea pensiei de efectuarea unui demers administrativ: contestatie, cerere de revizuire sau de recalculare. - Hotarare nr. 13/AS din data de 04.02.2014
Aplicarea indicelui de corectie prevazut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 si art. IV alin. 1 din OUG nr. 1/2014 persoanelor pensionate pentru limita de varsta in perioada 1 ianuarie 2011 - 22 ianuarie 2013, care anterior anului 2011 au beneficiat de pen - Hotarare nr. 179/AS din data de 12.11.2014
Aplicabilitatea art. 149 - 151 din Legea nr. 263/2010 numai in cazul contestatiilor impotriva deciziilor caselor teritoriale si sectoriale de pensii - Hotarare nr. 17/AS din data de 24.02.2014
Raspunderea patrimoniala a salariatilor. Incasarea unor drepturi salariale necuvenite raportat la criteriile stabilite in contractul colectiv de munca pentru acordarea lor. - Decizie nr. 262/CM din data de 24.06.2014
Protectia drepturilor salariatelor care efectueaza concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani. Situatia gradatiei de merit acordate in invatamantul preuniversitar. - Decizie nr. 203/CM din data de 27.05.2014
Necesitatea reinfiintarii postului desfiintat in cazul unei concedieri efectuate in baza art. 65 Codul muncii, care a fost anulata. - Decizie nr. 386/CM din data de 14.10.2014
Inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu alta sanctiune. Prerogativa disciplinara a angajatorului de a aplica sanctiunea in temeiul art. 247 Codul muncii, dar cu respectarea criteriilor prevazute de art. 250 - Decizie nr. 286/CM din data de 09.09.2014
Incetare contract de munca. Contestatie decizie de concediere. Reorganizare activitate societate. - Decizie nr. 234/CM din data de 17.06.2014
Imposibilitatea reintegrarii in postul detinut anterior concedierii, cand intre timp a intervenit un caz de incetare de drept a contractului individual de munca. - Decizie nr. 97/CM din data de 18.03.2014
Descrierea faptei care constituie abatere disciplinara. - Decizie nr. 280/CM din data de 20.08.2014
Contestatie in anulare formulata pentru motivul incalcarii normelor referitoare la alcatuirea instantei. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 188/CM din data de 13.05.2014
Contestatie decizie de concediere. Reintegrarea contestatorilor pe posturile de?inute anterior. Plata de despagubiri pana la reintegrarea efectiva. Stabilirea criteriilor de individualizare. - Decizie nr. 144/CM din data de 09.04.2014
Concediere disciplinara. Director de agentie al unei societati de asigurari. - Decizie nr. 282/CM din data de 02.09.2014
Concediere colectiva. Modul de indeplinire a procedurii de informare si consultare prealabila in cazul existentei unor organizatii sindicale nereprezentative. - Decizie nr. 260/CM din data de 24.06.2014
Concediere pentru desfiintarea locului de munca. Conditii. Inexistenta unei cauze reale si serioase. - Decizie nr. 19/CM din data de 21.01.2014
Competenta generala a instantelor romane. Termenul de recurs. Identificarea, in cazul muncii pe platforme petroliere mobile, a locului "in care angajatul isi desfasoara in mod obisnuit activitatea", la care se refera art. 19 pct. 2 lit. a) din Regulamentu - Decizie nr. 181/CM din data de 10.06.2014
Competenta generala a instantelor romane in contractele de munca incheiate cu un angajator dintr-un stat membru UE. Incidenta art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. - Decizie nr. 182/CM din data de 10.06.2014