Actiune avand ca obiect contestatie impotriva actului administrativ emis de autoritatea publica, privind validarea unei hotarari a comisiei judetene pentru aplicarea Lg.9/1998. Conditii de admisibilitate. Examinare conditii pentru acordare masuri com...

                                                                                     Art.318 - Cod pr.civila Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta si inregistrata sub nr.3105/ 118 din 20.03.2009 reclamanta C.M a formulat contestatie impotriva Deciziei nr.98/13.01.2009 emisa de  A.N.R.P, prin care a fost validata Hotararea nr.2885/13.06.2006 a Comisiei Judetene pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, solicitand anularea acesteia, cu consecinta acordarii masurilor reparatorii.
Motivand actiunea, reclamanta a invederat in esenta ca, in baza Legii 9/1998 a formulat cererea nr. 994/ L/ 07.04.2005 adresata Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii nr.9/1998, solicitand compensatii banesti pentru bunurile abandonate de autorul R.I in Bulgaria.
Arata reclamanta ca, in conditiile in care solicitarea de acordare a despagubirilor - un imobil, pentru care nu au fost acordate compensatii, imobilul identificat ca fiind proprietatea autorului, atat prin Declaratiunea din 10.09.1940 cat si in "Tabelul de locuitori din judetul Constanta", solutia adoptata de parata nu este in acord cu legea.
Se invoca faptul ca, atata timp cat, in conditiile art.5 din Legea 9/1998, a facut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor solicitate, hotararea paratei nu poate fi sustinuta.
In cauza a fost depusa Decizia 98/2009 si documentatia aferenta acesteia.
Prin intampinare, parata solicita respingerea actiunii, ca nefondata.
La data de 26.01.2010 C.E a formulat cerere de interventie in interes alaturat reclamantei, cerere ce a fost admisa in principiu la termenul de judecata din 25.02.2010.
Prin Sentinta civila nr.340/25.03.2010, pronuntata de Tribunalul Constanta - Sectia contencios administrativ, a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta C.M si cererea de interventie in interes alaturat reclamantei formulata de intervenienta C.E, ca nefondate.
Pentru a pronunta sus-mentionata hotarare, prima instanta a retinut in esenta ca, prin Hotararea 2885/13.06.2006, Comisia Judeteana Constanta a respins cererea reclamantei, intrucat autorul nu figureaza pe listele cu posesori de imobile in orasul Bazargic anexat la Tratat, eliberata de Ministerul Afacerilor Externe.
Prin Decizia 98/2009 A.N.R.P a validat Hotararea 2885/2006, in cuprinsul acesteia figurand si intervenienta C.E, in calitate de mostenitoare a autorului R.I.
S-a retinut ca, in declaratiunea din 10.09.1940 autorul R.I figura la acel moment cu proprietati urbane, respectiv: casa si teren 600 m2 in orasul Bazargic, iar in Situatia Comisiei Mixte Romano-Bulgare din 13.12.1940 autorul nu figureaza cu bunuri.
Apreciaza instanta de fond ca, sus-mentionata situatie se explica din dispozitiile Tratatului din 1940, care, in art.4 alin.c anexa C din 1940 prevede ca: "proprietatea imobiliara urbana, apartinand populatiunilor facand obiectul prezentului Acord, ramane proprietate privata a actualilor proprietari si in consecinta, supusa legii tarii unde se afla situata", fapt ce face ca, proprietatea urbana a autorului, conform dispozitiilor Tratatului dupa 1940 sa fi ramas in proprietatea acestuia.
Totodata, se arata ca, prin Decretul 513/03.12.1953 s-a prevazut la art.2 alin.2 ca, statul bulgar obtine dreptul de proprietate asupra bunurilor urbane situate pe teritoriul Bulgariei, proprietatea persoanelor fizice sau juridice romane care au facut obiectul lucrarilor Comisiei Mixte Romano - Bulgara instituita in 1949.
Pentru considerentele sus-expuse, apreciaza instanta de fond ca, in speta, reclamanta si intervenienta nu au facut dovada ca, autorul a figurat pe listele eliberate de Ministerul Afacerilor Externe, anexa la Tratat.
Autorul putea instraina imobilul in perioada cuprinsa intre 1940 si data la care proprietatile urbane ale persoanelor fizice romane au trecut in proprietatea Bulgariei, actele invocate de reclamanta respectiv: declaratiunea din 1940 si extras, fiind anterioare intocmirii listelor anexei la Tratat.
Totodata, instanta a retinut ca, autorului nu ii era aplicabila disp. Legii 715/1946 ce reglementeaza stabilirea despagubirilor cuvenite populatiei evacuate in urma Tratatului din 1940, motiv pentru care  Oficiul National al Colonizarii a refuzat vinderea locuintei din Romania.
Impotriva sus-mentionatei sentintei civile in termen legal, au formulat recurs reclamanta C.M si intervenienta C.E, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, in temeiul  prev. art. 3041 Cod procedura civila, solicitand:
- in principal, casarea hotararii pentru nerespectarea prev. art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, si trimiterea cauzei la instanta de fond, pentru solutionarea cauzei si in contradictoriu cu Comisia Judeteana pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 - Institutia Prefectului Judetului Constant
- in subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotararii recurate, in sensul anularii Deciziei nr.98/13.01.2009, emisa de A.N.R.P si a Deciziei nr.2885 a Comisiei judetene, si a se constata ca, sunt persoane indreptatite in sensul Legii nr.9/1998, sub aspectul obligarii paratei  de a acorda despagubiri, sub forma de compensatii banesti pentru imobilul proprietatea autorului  R.I , din satul Dobrici, comuna Bazargic, judetul Caliacra, abandonat statului bulgar.
Prin motivele de recurs s-a sustinut ca,  in cauza are calitate procesuala pasiva si Comisia Judeteana pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, care a emis Hotararea nr.2885/13.06.2006, ca institutie a Prefectului Judetului Constanta, care, potrivit art.7 din lege, verifica si rezolva cererile de acordare a compensatiilor si sta in proces pentru opozabilitatea hotararii instantei judecatoresti.
S-a aratat ca, in mod eronat instanta de fond a apreciat ca, averea lui R.I era urbana si a interpretat ca, este incident art.4 alin.c, anexa C a Tratatului, deducand ca, imobilul a ramas in proprietatea autorului reclamantei, atat timp cat, din inscrisurile privind Declaratia si Situatia de  avere rurala a locuitorului R.I , rezulta ca, proprietatea autorului era rurala.
Prin Decizia civila nr.504/CA/06.09.2010, Curtea de Apel Constanta a respins ca nefondat recursul retinand in esenta ca, in mod corect prima instanta a apreciat ca, autorul recurentelor -R.I- a avut in proprietate o casa de locuit si 600 mp in orasul Bazargic cartier CFR, atat declaratiunea, cat si tabloul de locuitorilor care poseda bunuri imobiliare, mentionand bunul imobil ca proprietate urbana.
Se retine ca, potrivit art.4 alin.5 din Anexa C din Tratatul din 1940 incheiat intre Romania si Bulgaria, respectiv Acordul privind schimbul de populatiune romana si bulgara: " proprietatea imobiliara urbana, apartinand populatiunilor facand obiectul prezentului Acord, ramane proprietatea privata a actualilor proprietari si, in consecinta, supusa legilor tarii unde se afla situata".
Fata de dispozitia legala sus-citata, concluzioneaza Curtea ca, bunurile imobile urbane, chiar dupa parasirea teritoriilor cedate, ramaneau proprietatea privata a detinatorilor.
Acest drept de proprietate s-a mentinut pana in anul 1953 cand, prin Decretul nr.513/3.12.1953, Statul Bulgar a obtinut dreptul de proprietate asupra bunurilor urbane situate pe teritoriul Republicii Populare Bulgaria, in Dobrogea de Sud, proprietatea persoanelor fizice sau juridice romano-bulgare, care au facut obiectul lucrarilor Comisiei Mixte romano-bulgare instituita in mai 1949.
Se retine ca, declaratiunea si Tabloul de locuitori intocmit in anul 1948, mentionate in contestatie si depuse in dovedirea sustinerilor, nu constituie acte doveditoare cu privire la acordarea despagubirilor pentru proprietatilor din mediul urban deoarece, autorul a beneficiat de prevederile art.5 din Tratatul din 1940, fiind liber sa dispuna neingradit de proprietatea lui, o perioada de 18 luni, ulterior aceasta prelungindu-se pana la aparitia Decretului 513/ 3.12.1953, prin care se definitiva situatia juridica a imobilelor din mediul urban, care nu fusesera instrainate de proprietarii lor si care, au facut dovada existentei acestora cu acte autentice.
Listele - anexa de la Tratatul de la Craiova sunt detinute de Arhiva Ministerului Afacerilor Externe intrucat, pentru proprietarii de bunuri urbane s-a intocmit, ulterior anului 1940, o alta situatie decat cea a Comisiei Mixte, din listele - anexa rezultand situatia persoanelor din mediul urban, bunurile detinute in mediul urban si abandonate in teritoriile cedate, altfel ca, nu se poate face dovada circulatiei juridice in conditiile in care, persoanele respective (inclusiv autorul recurentelor), au detinut proprietatea bunurilor urbane pana in anul 1953, timp in care bunul ar fi putut fi instrainat.
Se retine ca, nici critica referitoare la cadrul procesual si calitatea procesuala pasiva a Comisiei nu poate fi retinuta, atat timp cat, reclamanta a stabilit prin cererea de chemare in judecata, limitele investirii instantei, iar judecatorul fondului a respectat, in conformitate cu art.129 Cod proc civila aceste limite, pronuntand hotararea recurata in contradictoriu cu partea chemata in judecata.
Asa fiind, retine Curtea ca, in conditiile in care reclamanta, prin contestatia formulata, a fixat cadrul procesual si obiectul cauzei, nu poate invoca, in recurs, nelegalitatea hotararii pronuntata in aceste limite si cu respectarea procedurii stabilite de legea speciala respectiv, Legea 9/1989.
Prin urmare, fata de aceste considerente Curtea, apreciind ca, nu sunt motive temeinice care sa atraga reformarea hotararii recurate, in conf.cu art.312 alin.1 Cod proc civila, a respins recursul ca nefondat.
Impotriva acestei hotarari a formulat contestatie in anulare contestatoarele C.M si C.E, invocand ca temei de drept aplicabil disp.art.318 al.1 Cod pr.civila, cu referire la art.320 Cod pr.civila, cu urmatoarea motivatie, in esenta:
Din considerentele hotararii atacate rezulta ca, instanta de recurs a retinut ca autorul lor - R.I - a avut in proprietate o casa de locuit si 600 m.p in oras Bazargic, cartier CFR, situatie ce ar rezulta, atat din declaratiunea (fila 15 dos.fond), cat si din tabloul locuitorilor care poseda bunuri imobiliare, mentionand bunul imobil ca proprietate urbana.
Instanta de fond, motivand ca, proprietatea autorului era urbana si retinand ca, sunt incidente prevederile art.4 al.5 din Anexa C a Tratatului din 1940, a savarsit o eroare substantiala prin confundarea unor elemente importante si a unor date materiale ale dosarului, care au determinat solutia pronuntata, eroare ce se refera la confundarea averii rurale a autorului Radu Ion cu proprietatea urbana.
Arata contestatoarele ca, din actul oficial al judetului Caliacra, comuna Bazargic emis la 10.09.1940 intitulat "Declaratiune", certificat de notarul comunei, cu aplicarea sigiliului si din inscrisul oficial al autoritatii bulgare denumit "Situatie de avere imobila rurala a locuitorului Radu Ion", cu stampila Comisiei mixte si parafa "Executat la Arhivele Nationale", rezulta ca, averea locuitorului Radu Ion este rurala, in satul Bazargic, judet Caliacra.
Solicita admiterea contestatiei, anularea deciziei atacate si reluarea judecatii deoarece, prin confundarea averii imobiliara rurala a locuitorului Radu Ion, cu avere imobiliara urbana si ignorarea datelor din cuprinsul actelor autentice, instanta de recurs si-a intemeiat solutia data pe o eroare materiala involuntara.
Prin intampinare, A.N.R.P a solicitat respingerea contestatiei in anulare, ca nefondata, cu motivatia in esenta ca, singurele documente doveditoare pentru bunurile detinute in mediul urban sunt Listele anexe la Tratat eliberate de Ministerul Afacerilor Externe, verificate de Comisia mixta romano-bulgara si deoarece, autorul beneficia de prev.art.5 din Tratatul din 1940, fiind liber sa dispuna neingradit de proprietatile sale, cum imobilul s-a aflat in mediul urban, nefiind instrainate in vreun fel, sustinerile contestatoarelor sunt nefondate.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor formulate, vazand si dispozitiile art.318  al.1 Cod pr.civila, Curtea respinge contestatia in anulare, ca nefondata, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
Contestatoarele reclamante au dedus judecatii cererea avand ca obiect contestatie impotriva Deciziei nr.98/13.01.2009 emisa de  A.N.R.P, prin care a fost validata Hotararea nr.2885/13.06.2006 a Comisiei Judetene pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, solicitand anularea acesteia, cu consecinta acordarii masurilor reparatorii.
Prin contestatia in anulare formulata impotriva Deciziei civile nr.504/CA/06 septembrie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosar nr.3105/118/2009, in temeiul art.318 al.1 Cod pr.civila, contestatoarele au sustinut in esenta ca, pronuntand sus-mentionata decizie, instanta de recurs a savarsit greseli materiale prin confundarea unor elemente importante si a unor date materiale ale dosarului, ce au determinat solutia pronuntata.
Retine Curtea ca, contestatia in anulare speciala, cu prim motiv de admisibilitate - dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale - are in vedere erori materiale in legatura cu aspecte formale ale judecarii recursului si care au avut drept consecinta darea unor solutii gresite.
Este deci vorba despre acea greseala pe care o comite instanta prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale si care determina solutia pronuntata, textul vizand greseli de fapt, involuntare, iar nu greseli de judecata, respectiv de apreciere a unor probe, de interpretare a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
In speta, s-a sustinut ca, "greseala materiala" se refera la confundarea averii rurale a autorului contestatoarelor R.I cu proprietatea urbana, aratandu-se ca, in actul oficial intitulat "Declaratiune" s-ar fi consemnat averea imobiliara a locuitorului, autor al contestatoarelor, ca fiind rurala, in satul Bazargic, comuna Bazargic, judet Caliacra.
Examinand sustinerea contestatoarelor Curtea retine ca, intr-adevar in antetul actului oficial s-a consemnat "judetul Caliacra, comuna Bazargic", insa in continutul actului indicat existent la filele 15-17 dos.fond, la rubrica "Avere imobiliara - a) Proprietati rurale" nu apar indicate nici un fel de proprietati, pentru ca, la rubrica "b) Proprietati urbane" sa fi fost identificata ca si compunere "casa de 60 m.p si teren in suprafata de 440 m.p in orasul Bazargic - Cartier CFR", cu mentiunea ca, aceeasi situatie rezulta si din Tabloul locuitorilor care poseda bunuri imobiliare, intocmit in anul 1948, eliberat de Ministerul Afacerilor Externe si verificat de Comisia mixta romano-bulgara.
In contextul dat, Curtea apreciaza ca, in mod corect prima instanta si ulterior, instanta de recurs, au retinut ca autorul contestatoarelor - R.I - a avut in proprietate o casa de locuit si 600 m.p teren in orasul Bazargic - Cartier CFE, aspect ce rezulta din actele oficiale sus-precizate.
Pe de alta parte, intr-adevar, potrivit art.4 al.5 din Anexa C din Tratatul din 1940 intervenit intre Romania si Bulgaria, respectiv Acordul privind schimbul de populatie romano-bulgar, s-a statuat ca, "proprietatea imobiliara urbana, apartinand populatiunilor facand obiectul prezentului Acord, ramane proprietatea privata a actualilor proprietari  si, in consecinta, supusa legilor tarii unde se afla situata", deci, bunurile imobile urbane, chiar dupa parasirea teritoriilor cedate, raman proprietatea privata a detinatorilor.
Prin urmare, Curtea retine ca, sustinerile facute de contestatoare prin contestatia in anulare speciala  dedusa judecatii, sunt nefondate si, pe cale de consecinta, urmeaza a fi respinse, atat timp cat, "greseala materiala" in raport cu situatia existenta la dosar la data pronuntarii hotararii, deoarece fata de ceea ce judecatorii aveau la dispozitie la acest moment se poate aprecia daca solutia este rezultatul unei greseli materiale, nu exista.
Pe cale de consecinta, vazand si dispozitiile art.318 al.1 Cod pr.civila, Curtea respinge contestatia in anulare, ca nefondata.