Procedura insolventei. Cerere de ridicare a dreptului de administrare a societatii debitoare.

                                                                Art.47 al.5 - Legea nr.85/2006

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 14.06.2010 creditoarea CNAPM SA Constanta a solicitat ridicarea debitoarei SC A.P.C SRL a dreptului de administrare, in temeiul art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006.
In motivarea cererii creditoarea a aratat ca, intre ea si debitoare se afla in derulare Contractul de inchiriere nr.3068/07.11.2002, prelungit prin acte aditionale, avand ca obiect asigurarea contra cost a folosintei bunurilor imobile aratate in anexe, in schimbul unei plati lunare, in vederea desfasurarii activitatii de productie confectii metalice.
In baza acestor contracte au fost emise in perioada 11.01.2008 - 09.12.2009 facturi in valoare de 114.251,40 lei., debit care va continua sa creasca avand in vedere situatia financiara in care se gaseste debitoarea, majorandu-se in acelasi timp prejudiciul suferit de Companie.
Avandu-se in vedere imposibilitatea de denuntare a contractului, creditoarea a solicitat diminuarea suprafetelor inchiriate, in scopul reducerii prejudiciului incercat,  insa, in ciuda demersurilor efectuate, nu a gasit nici un raspuns din partea persoanelor abilitate, atitudinea  acestora fiind intr-o vadita contradictie cu scopul reorganizarii activitatii debitoarei.
Prin intampinare, debitoarea a solicitat respingerea cererii ca nefondata. In aparare a sustinut ca aprecierea oportunitatii masurii ridicarii dreptului de administrare se face prin raportare la intreaga avere a debitorului, precum si la intreaga activitate a acestuia, intrucat dreptul de administrare priveste intreaga universalitate patrimoniala a debitorului, iar nu un bun sau un contract privit singular.
In prezent societatea debitoare nu inregistreaza pierderi continue in activitate, avand un portofoliu de lucrari estimat la 100.000.000 lei, insemnand contracte de antrepriza si subantrepriza de lucrari constructii civile si terasamente, cu termene de finalizare pana in iunie 2011, contracte care asigura venituri importante pentru societate necesare activitatii curente, dar si sursa veniturilor destinate acoperirii creantelor inscrise la masa credala.
In situatia unui blocaj dat de ridicarea dreptului de administrare si de lipsa top managementului, aceste contracte nu vor mai putea fi indeplinite si duse la bun sfarsit, cu consecinta imposibilitatii reorganizarii activitatii si a platii creantelor inscrise in tabelul definitiv.
Prin Incheierea nr.5428/11.10.2010, Tribunalul Constanta a respins, ca nefondata, cererea formulata de CNAPM SA Constanta, privind ridicarea debitorului S.C. A.P.C S.R.L a dreptului de administrare.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca, cheltuielile legate de contractul de inchiriere invocat de creditoarea reclamanta in raport de toate demersurile efectuate pana in prezent pentru reducerea cheltuielilor, reorganizarea activitatii si recuperarea creantelor nu poate duce la concluzia ca se inregistreaza pierderi in continuare.
In aceste conditii, s-a constatat ca, nu s-a facut dovada imposibilitatii realizarii unui plan de activitate si nici a pierderilor continue din averea debitoarei.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs creditoarea, sustinand ca instanta nu s-a pronuntat, potrivit prev.art.137 Cod procedura civila, asupra exceptiei inadmisibilitatii invocata de debitoare, exceptie care solicita a fi respinsa in raport cu art.47 al.5 din Legea nr.85/2006.
In ceea ce priveste ridicarea dreptului de administrare, arata ca aceasta cerere este intemeiata in conditiile in care chiar administratorul judiciar in raportul sau de activitate depus la 30.07.2010, mentioneaza ca "managementul nu a sesizat la timp riscul de incapacitate de plata. Cu atat mai mult politica de dezinvestire se impune".
Prin pastrarea dreptului de administrare, debitoarea nu a depus diligente sau nu a reusit o gestiune a averii sale, deoarece lipseste probabilitatea de realizare a unui plan rational de activitate, fapt dovedit prin cresterea gradului de indatorare.
Intimatul administrator judiciar a depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Verificand legalitatea si temeinicia hotararii recurate, in raport cu criticile aduse, se constata ca recursul este nefondat, din urmatoarele considerente:
Prin intampinarea formulata la 14.06.2010, debitoarea a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neintemeiata si inadmisibila, motivand ca nu sunt indeplinite cerintele prev.art.47 al.5 din Legea nr.85/2006.
Chiar daca parata a mentionat in cuprinsul intampinarii inadmisibilitatea cererii, aceasta reprezinta, de fapt, o aparare pe fond si nicidecum o exceptie care sa impuna analizarea cu prioritate in raport cu disp.art.137 Cod procedura civila.
In aceasta situatie,, instanta a analizat corect cauza pe fond din perspectiva indeplinirii conditiilor prev.de art.47 al.5 din Legea nr.85/2006.
In ceea ce priveste incidenta disp.art.47 al.5 din Legea insolventei, solutia  judecatorului sindic este corecta, astfel:
Ridicarea dreptului de administrare a debitoarei in insolventa se poate pronunta atunci cand se probeaza existenta pierderilor continue din averea debitoarei sau a lipsei probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.
Deci, ridicarea dreptului de administrare se face atunci cand debitorul nu-l mai exercita benefic pentru averea si activitatea sa, intrand intr-o perioada in care pierderile patrimoniale sunt constante si nu se mai poate vorbi de un plan rational de activitate.
Aprecierea oportunitatii masurii ridicarii dreptului de administrare se face prin raportare la intreaga avere a debitorului insolvent precum si la intreaga sa  activitate.
In cauza, actiunea recurentei intemeiata pe disp.art.47 al.5, are in vedere contractul de inchiriere incheiat cu debitoarea si nicidecum situatia patrimoniului acesteia din perspectiva pierderilor continue.
Potrivit inscrisurilor existente la dosar rezulta ca debitoarea are in derulare o serie de contracte, s-au intreprins masuri de recuperare a debitelor si de reducere a cheltuielilor, astfel ca nu se poate vorbi de o pierdere continua din averea debitoarei ori de lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.
Ca atare, avand in vedere considerentele sus-expuse, in baza art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.