Anulare act administrativ. Stabilire valoare compensatii cuvenite conform Legii nr.9/1998

            Art.4, art.8 - Legea nr.9/1998
            Art.38 - HG 753/1998 Norme metodologice de aplicare a Lg.9/1998

Prin cererea adresata Curtii de Apel Constanta la data de 22 aprilie 2009, reclamantul Z.G. a chemat in judecata pe parata A.N.R.P., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 301.921,41 lei reprezentand compensatii banesti conform Legii nr. 9/1998 pentru bunurile ramase in Bulgaria  prin punerea in executare a actului administrativ emis, decizia nr. 254/2008 de validare , precum si obligarea  la plata sumei de 60.00 lei daune materiale si 40.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca parata se afla in mare intarziere in aplicarea  Deciziei nr. 254/2008 in sensul acordarii sumei de 301.921,41 lei, 40% in anul 2008, respectiv 120.768,56 lei si diferenta in anul 2009, suma ce a fost validata.
Astfel, in baza Legii nr. 9/1998, a depus cererea sa la Comisia Judeteana Tulcea pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 la data de 19.06.1998.
Urmare acesteia s-a emis Hotararea nr.69 din 25.07.2001 pentru suma de 339.997,179 ROL pe care a contestat-o.
Prin Ordinul de invalidare nr.1874/2005 Cancelaria Primului Ministru a dat recomandari privind calcularea valorii compensatiilor.
Comisia Judeteana Tulcea a emis o noua hotarare, hotararea nr.967 din 09.06.2005, in care valoarea compensatiilor era de 3.012.914.150 ROL.
Dupa alti doi ani si nerespectarea termenelor prevazute de Legea nr.9/1998, Cancelaria Primului Ministru a dat Ordinul de validare nr. 2117/18.04.2007 pentru suma de 201.139,26 lei (deci mai putin cu 100.000 lei fata de suma prevazuta in Hotararea nr. 967/09.06.2005 a Comisiei Judetene Tulcea si fara a tine seama de recomandarile date in calcularea compensatiilor). Ordinul a fost  atacat, fiind chemata  in judecata A.N.R.P. (care a preluat activitatea Cancelariei Primului Ministru); Tribunalul Tulcea - prin sentinta civila nr. 1339/09.08.2007- a admis contestatia  si a dispus anularea in parte a Ordinului nr. 2117/18.04.2007, numai in ce priveste cuantumul compensatiilor banesti, in sensul ca s-a retinut cuantumul din Hotararea nr. 967 din 9 iunie 2005 validata pentru suma de 301.291,41 lei.
Prin cererea din 19 iunie 2009, reclamantul a aratat ca renunta la capatul de cerere privind acordarea de compensatii materiale si a solicitat obligarea paratei sa-i achite suma de 301.921,41 lei reprezentand compensatii banesti pentru bunurile ramase in Bulgaria, conform Legii nr. 9/1998, H.G. nr. 753/1998, Deciziei nr. 487/CA/07.11.2007 a Curtii de Apel Constanta, ramasa definitiva si irevocabila, Deciziei de validare nr. 254/25.02.2008 si daune morale in valoare de 40.000 lei.
In drept, reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 21 (1), art. 52 (1) din Constitutia Romaniei, art. 1 (1) si urmatoarele din Legea nr. 554/2004 si Legea nr. 9/1998.
In dovedirea actiunii, reclamantul a depus la dosar inscrisuri.
Prin intampinare, parata ANRP a solicitat respingerea actiunii reclamantului, aceasta fiind netemeinica.
Astfel, in raport de hotararile si ordinele emise in ceea ce il privea pe reclamant, s-au acordat acestuia compensatii banesti de 301.921,41 lei si asa cum era mentionat in comunicarea transmisa catre acesta, conform art. 38 alin. 5 din H.G. nr. 753/1998, compensatiile se acordau in doua transe.
Avand in vedere ca, potrivit art. 5 din H.G. nr. 286/2004, compensatiile se achita beneficiarilor "in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat", a rezultat ca plata despagubirilor era conditionata de existenta in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinatie.
Consecinta era aceea ca dreptul reclamantului la plata despagubirilor stabilite prin Decizia nr. 254/25.02.2008 emisa de A.N.R.P. era afectat de o conditie, realizarea acesteia, respectiv neacordarea unor sume pentru plata despagubirilor conducand la prelungirea perioadei de plata peste termenul prevazut de art. 38 alin. 5 din H.G. nr. 753/1998 cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin Sentinta civila nr. 299/CA/13 iulie 2009 a Curtii de Apel Constanta a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul Z.G. si a fost obligata parata la plata sumei de 301.921,41 lei reprezentand compensatii banesti catre reclamant.
Totodata, a fost obligata parata la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale catre reclamant.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs ANRP, care a criticat-o ca netemeinica si nelegala.
Din oficiu s-a invocat exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel in ce priveste solutionarea fondului cauzei, iar prin Decizia nr. 209 din 20 ianuarie 2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a admis recursul, s-a casat sentinta atacata si s-a trimis cauza spre competenta solutionare la Tribunalul Tulcea.
Dupa declinare, cauza s-a inregistrat la nr. 697/88/2010  pe rolul Tribunalului Tulcea.
Prin sentinta civila nr. 925/09.04.2010 a fost admisa actiunea, parata fiind obligata sa plateasca reclamantului suma de 301921,41 lei actualizata cu rata inflatiei incepand cu  09.06.2005 si pana la achitarea integrala a sumei.
Parata a fost obligata si la plata sumei de 15000 lei cu titlul de daune morale.
Instanta a retinut urmatoarele:
Urmare cererii formulate de catre petent la 19.06.1998, in temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea compensatiilor pentru bunurile abandonate in Bulgaria s-a emis de catre Comisia Judeteana Tulcea pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 hotararea nr. 69 din 05.07.2001 pentru compensatii in suma totala de 339.997.179 lei (vechi).
Prin Ordinul Cancelariei Primului Ministru nr. 1874 din 19.04.2005, s-a invalidat Hotararea nr. 69 din 05.07.2001 a Comisiei Judetene Tulcea, astfel ca la data de 09.06.2005 s-a emis de catre aceasta comisie, dupa reanalizarea dosarului, hotararea nr. 967 prin care s-au acordat compensatii in valoare totala de 3.012.914.150 lei.
Prin Ordinul nr. 2117 din 18.04.2007, Cancelaria Primului Ministru a validat Hotararea nr. 967/2005 a Comisiei Judetene dar a acordat eronat compensatii doar pentru 201.139,26 lei.
Prin Sentinta civila nr. 1339 din 9 august 2007 a Tribunalului Tulcea, ramasa irevocabila prin respingerea recursului de catre Curtea de Apel Constanta, s-a stabilit ca petentul are dreptul la compensatii in suma totala de 301.291, 41, astfel ca s-a emis decizia nr. 254/25.02.2008 a ANRP vizand acordarea compensatiilor de 301.291,41 lei pentru petent.
Decizia a fost comunicata petentului si totodata i s-a adus la cunostinta faptul ca urmeaza sa primeasca 40% din totalul compensatiilor, iar restul de 60% in anul urmator, conform art. 38 alin. 5 lit. c din H.G. nr. 753/1998, dar nici pana in prezent petentul nu a primit suma acordata cu titlu de compensatii.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/32004, orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termen legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termen legal.
Instanta a avut in vedere si dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care refuzul nejustificat de a solutiona o cerere il reprezinta exprimarea explicita cu exces de putere a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane, fiind asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a constatat ca in mod nelegal parata nu a procedat la punerea in aplicare a Deciziei nr. 254/2008 privind acordarea compensatiilor catre petent si in conformitate cu art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2 si art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantului.
Cu privire la cererea privind plata daunelor morale s-a retinut ca aceasta este o cerere accesorie capatului principal, prin care se stabileste daca un act administrativ sau refuzul de a solutiona o cerere are un caracter vatamator pentru persoana care pretinde acest lucru.
Numai daca instanta stabileste ca refuzul de a solutiona o cerere este nejustificat atunci se poate antrena raspunderea pentru daune morale.
In cauza, se constata ca de foarte multi ani petentul incearca sa-si obtina un drept recunoscut de lege si numai in urma promovarii unor actiuni in justitie, iar ca urmare a hotararilor pronuntate de instante, ANRP, la intervale foarte mari de timp, a incercat sa se conformeze dispozitiilor instantei, ceea ce a facut ca de la data formularii cererii (1998) si pana in prezent (2010), reclamantul sa nu poata intra in posesia compensatiilor acordate.
Cum refuzul de a achita petentului suma stabilita pentru compensatii in temeiul Legii nr. 9/1998 este nejustificat, apararea invocata privind lipsa fondurilor banesti neputand fi retinuta de catre instanta ca exoneratoare de raspundere, in conditiile in care plata s-a tergiversat nejustificat in timp, instanta a obligat pe parata si la plata daunelor morale catre petent in suma de 15.000 lei, in conformitate cu art. 8 din Legea nr. 554/2004 si practica CEDO privind acordarea daunelor morale din cauza duratei excesive a procedurilor civile.
Solutia a fost atacata cu recurs de catre ANRP.
Prin motivele de recurs se arata ca in mod gresit a fost admisa actiunea intrucat plata transelor este conditionata de alocarea unor sume  pentru plata acestora iar nealocarea  conduce la prelungirea perioadei  peste termenul prevazut de art. 38 alin. 5 din HG nr. 753/1998.
In ceea ce priveste daunele morale, se arata ca reclamantul nu a facut dovada  prejudiciului.
In drept se invoca art. 3041 C.pr.civ, legea nr. 9/1998, legea nr. 403/2006, HG nr. 753/1998, HG nr. 1277/2007, OG nr. 25/2007.
Intimatul depune intampinare  prin care solicita respingerea recursului intrucat au fost alocate sume avand ca destinatie plata despagubirilor prevazute de Legea nr. 9/1998, insa parata refuza cu rea credinta executarea obligatiilor.
In ceea ce priveste daunele morale, au fost expuse in termen generali prejudiciile aduse.  Legea a fost promulgata in urma cu 12 ani iar in aceasta perioada au fost facute numeroase demersuri pentru obtinerea despagubirilor.
Recursul a fost admis pentru urmatoarele considerente:
Asa cum a retinut si instanta de fond, in actiunea avand ca obiect anularea Ordinul nr. 2117 din 18.04.2007 al  Cancelariei Primului Ministru, prin Sentinta civila nr. 1339 din 9 august 2007 a Tribunalului Tulcea, ramasa irevocabila prin respingerea recursului de catre Curtea de Apel Constanta, s-a stabilit ca petentul are dreptul la compensatii in suma totala de 301.291, 41lei.
 Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.XXI/19.03.2007 a statuat ca "validarea hotararilor comisiilor teritoriale, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut de art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998, atrage actualizarea intregii sume in raport de indicele de crestere a preturilor.
Astfel, solicitand actualizarea sumei stabilita de catre comisia judeteana de la data emiterii hotararii acesteia si pana la data validarii ei (09.06.2005 - 25.02.2008), reclamantul este nemultumit in realitate de suma prevazuta in ordinul de validare. Actualizarea sumei pentru aceasta perioada putea fi solicitata doar in cadrul contestatiei impotriva ordinului nr. 2117/18.04.2007 in conditiile si in termenele prevazute de lege.
De asemenea, intrucat ca urmare a sentintei civile nr. 1339 din 9 august 2007 a Tribunalului Tulcea, ramasa irevocabila prin respingerea recursului de catre Curtea de Apel Constanta, a fost emisa decizia nr. 254/25.02.2008, reclamantul mai avea posibilitatea sa conteste aceasta decizie tot in conditiile si in termenele prevazute de lege pentru a obtine actualizarea sumei intre 09.06.2005 - 25.02.2008. Intrucat nu a fost formulata o astfel de cerere, solicitarea sa de actualizare a sumei pentru perioada mai sus amintita este nefondata, neincadrandu-se in prevederile legii .
In ceea ce priveste actualizarea sumei reprezentand despagubiri pentru perioada 25.02.2008 si data acordarii efective, devin aplicabile prevederile art. 8 alin. 2 din legea nr. 9/1998, potrivit cu care "in termen de 60 de zile de la implinirea termenului prevazut la art. 4 alin. (1), in functie de volumul compensatiilor ce urmeaza sa se acorde, prin hotarare a Guvernului se va stabili modalitatea de esalonare a acordarii compensatiilor. In cazul in care compensatiile se platesc in anul in care au fost stabilite, acestea se acorda la nivelul la care au fost validate de comisia centrala, iar in situatia in care se achita in anul urmator, directiile generale ale finantelor publice le actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care a fost publicat de catre Institutul National de Statistica inaintea platii, fata de luna decembrie a anului anterior. Esalonarea platilor nu poate depasi 2 ani consecutivi".
In aplicarea acestui articol, art. 38 alin. 5 si 6  din HG nr. 753/1998 (Norme metodologice de aplicare a legii) prevede :
� Compensatiile banesti stabilite prin decizie de plata se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel:
    a) integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei;
    b) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an si 40% in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50.001 lei si 100.000 lei;
    c) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.
Suma achitata beneficiarilor in cea de-a doua transa se actualizeaza, potrivit prevederilor art. 5 din Hotararea Guvernului nr. 286/2004 privind unele masuri referitoare la functionarea Comisiei centrale si a comisiilor judetene si a municipiului Bucuresti pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de Institutul National de Statistica, fata de luna decembrie a anului anterior".
Din interpretarea celor 2 texte rezulta ca prima transa se achita obligatoriu in primul an de la validare iar cea de a 2-a transa in anul urmator - astfel, se prevede ca doar transa a 2-a se actualizeaza, concluzia fiind aceea ca transa I trebuie  acordata in primul an, pentru ca altfel legea ar fi prevazut ca transele se actualizeaza si nu doat transa a II-; de asemenea, se prevede ca esalonarea nu poate depasi doi ani consecutiv, concluzia fiind a aceea ca plata sumei reprezentand compensatii trebuie achitata in primii doi ani de la validarea hotararii comisiei judetene.
  In speta ANRP a incalcat prevederile legii neacordand compensatiile  in primii doi ani de la data validarii  potrivit regulii ca �esalonarea platilor nu poate depasi 2 ani consecutivi", astfel ca va fi obligata la plata intregii sume ca urmare a depasirii termenului legal de plata. In plus, potrivit art. 8 alin. 2 teza I din legea nr. 9/1998 �in termen de 60 de zile de la implinirea termenului prevazut la art. 4 alin. (1), in functie de volumul compensatiilor ce urmeaza sa se acorde, prin hotarare a Guvernului se va stabili modalitatea de esalonare a acordarii compensatiilor".Parata nu a facut dovada cu o hotarare de Guvern ca datorita volumului compensatiilor s-a amanat plata catre reclamant in alt an decat cel in care a fost emisa decizia.
In ceea ce priveste cererea de acordare daune morale, se retine ca, in materia contenciosului administrativ sunt reglementate doua situatii:
- prima situatie, care constituie regula, este reglementata de art. 18 alin. 3 cu raportare la art. 8 alin. 1 si art. 11 alin. 1 si se refera la posibilitatea ca cererea de daune sa fie formulata odata cu cererea principala, ce poate avea ca obiect actul administrativ tipic sau asimilat, solutia in ceea ce priveste daunele depinzand de cererea principala;
- a doua situatie, care constituie exceptia, este prevazuta de art. 19 din legea nr. 554/2004 si vizeaza cazul in care persoana vatamata a cerut anularea actului administativ fara a cere, in acelasi timp si despagubiri si formuleaza aceasta cerere pe cale separata, in termen de un an de la data la care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei.
Potrivit cererii de chemare in judecata, daunele sunt solicitate pentru intarzierea in punerea in executare a deciziei nr. 254/25.02.2008, cererea principala avand ca obiect un act administrativ asimilat. In consecinta,din punctul de vedere al legii contenciosului administrativ,  instanta nu poate tine seama de perioada scursa intre data formularii cererii pentru acordarea despagubirilor si data emiterii deciziei nr. 254/25.02.2008, aceasta nefacand obiectul actiunii ci doar de perioada scursa intre data emiterii deciziei nr. 254/25.02.2008  si data formularii actiunii, respectiv 22.04.2009.
Dat fiind perioada scurta de timp, parata a avut pana la data de 22.04.2009 obligatia de a plati doar prima transa de 40% din valoarea compensatiilor, dat fiind  si suma totala  care depaseste 100001 lei. In speta nu s-a facut dovada daunelor morale suferite in aceasta perioada, obligatie care revenea reclamantului potrivit art. 1169 C.civ.