Anulare act administrativ emis de autoritate privind acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului. Exceptie de nelegalitate admisa. Consecinte.

Art.2, art.3 al.1, art.6 - HG nr.1025/2006 de aprobare a Normelor
                                                                   metodologice de aplicare a OUG 148/2005

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal sub nr.4599/118/07.05.2009, reclamanta A.R., in contradictoriu cu parata DMPS CONSTANTA, a solicitat ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna anularea Deciziei nr.6892/13.03.2009.
Motivand cererea, a aratat ca, prin Decizia nr.16691/2009 s-a stabilit in favoarea reclamantei o indemnizatie pentru cresterea copilului de 600 lei, incepand cu data de 16.01.2009, desi reclamanta a dat nastere la doi copii.
Arata reclamanta ca, a contestat decizia in termenul legal, iar prin adresa nr.6892/2009 i s-a comunicat ca "_ pentru gemeni, tripleti etc. se acorda o singura indemnizatie pentru cresterea copilului".
Prin solutia data, reclamanta a considerat ca, unul dintre cei doi copii este lipsit de dreptul la prevederile O.U.G. nr.148/2005, invocand exceptia de nelegalitate a art.3 alin.1 din H.G. nr.1025/2006.
Prin intampinare, parata DMPS CONSTANTA a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, cu motivatia in esenta ca, aceasta ar apartine celui fata de care se poate realiza interesul respectiv, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, precum si a exceptiei de nelegalitate invocata cu referire la disp.art.3 al.1 din HG nr.1025/2006.
Prin Incheierea de sedinta din data de 15 octombrie 2009, Tribunalul Constanta a admis cererea formulata de reclamanta pentru introducerea in cauza in calitate de parata si a AJPS CONSTANTA, reclamanta precizand ca aceasta are calitate procesuala pasiva.
Prin intampinare, parata AJPS CONSTANTA a solicitat respingerea actiunii dedusa judecatii, ca nefondata.
Prin Incheierea din 29.10.2009 instanta de fond a dispus sesizarea Curtii de Apel Constanta cu solutionarea exceptiei de nelegalitate invocata de reclamanta.
Curtea de Apel Constanta prin Sentinta civila nr.48/2010 a admis exceptia de nelegalitate si a constatat nelegalitatea art.3 alin.1 din H.G. nr.1025/2006, retinand in esenta ca, dispozitiile a caror nelegalitate se solicita a fi constatata completeaza in mod nelegal actul normativ cu forta superioara, in aplicarea caruia a fost emis si incalca principiul egalitatii de tratament intre copii proveniti dintr-o sarcina simpla si multipla.
Prin Sentinta civila nr.674 din 27.05.2010, Tribunalul Constanta a admis actiunea formulata de reclamanta A.R., dispunand anularea Deciziei nr.6892/13.03.2009 emisa de parata, cu consecinta obligarii paratei la emiterea unei decizii privind acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului, pentru fiecare minor, incepand cu 16.01.2009 si pana la implinirea varstei de 2 ani pentru minorii A.A. si A.A.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut in esenta ca, la data de 01.12.2008 reclamanta a nascut minorii A.A. si A.A., iar in urma solicitarii sale s-a emis Decizia nr.16691/2009 prin care i s-a acordat o indemnizatie de 600 lei pentru cresterea copilului.
Potrivit art.2 alin.1, 2, 3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.148/2005 aprobate prin H.G. nr.1025/2006: "Concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului sau, dupa caz, pentru primii 3 copii incredintati in vederea adoptiei, adoptati sau aflati in plasament ori in plasament in regim de urgenta, precum si pentru cei pentru care a fost instituita tutela. Alocatia de stat pentru copii se cuvine pentru fiecare dintre copiii rezultati in urma primelor 3 nasteri sau, dupa caz, pentru primii 3 copii incredintati in vederea adoptiei, adoptati sau aflati in plasament ori in plasament in regim de urgenta, precum si pentru cei pentru care a fost instituita tutela.
In intelesul disp. art.(1) si (2) prin nastere se intelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
Potrivit art.6 alin.1 din O.U.G. nr.148/2005 concediul si indemnizatia  lunara prevazute la art.1, respectiv la art.2, precum si stimulentul prevazut la art.3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nasteri sau, dupa caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate in una dintre situatiile prevazute la art.5 alin.2, respectiv persoana care a adoptat copilul, careia i s-a incredintat copilul in vederea adoptiei sau care are copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta, cu exceptia asistentului maternal profesionist, precum si persoana care a fost numita tutore.
Potrivit principiului egalitatii intre cetateni si practicii CEDO s-a retinut ca, intre persoane aflate in situatii identice sau analoage, nu poate fi operata nici o discriminare.
Asa fiind, apreciaza instanta de fond ca, daca s-ar admite ipoteza ca, indemnizatia s-ar acorda nu pentru fiecare copil nascut, ci pentru nastere, intre nou-nascuti ar face distinctie dupa cum acestia s-au nascut dintr-o sarcina simpla sau multipla, ceea ce ar incalca principiul egalitatii de tratament intre acestia.
Prin urmare, singura imprejurarea prin care nou-nascutii ar beneficia de un tratament similar, ar fi ca fiecare dintre ei sa beneficieze de indemnizatie.
O atare interpretare isi gaseste sprijin chiar in disp. O.U.G. nr.148/2005, care nu distinge intre primii 3 copii ai persoanelor aflate in una dintre situatiile prevazute la art.5 alin.(2), respectiv persoana care a adoptat copilul, careia i s-a incredintat copilul in vederea adoptiei sau care are copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta, cu exceptia asistentului maternal profesionist,  precum si persoana care a fost numita tutore.
Cu aceeasi ocazie pot fi plasati sau adoptati doi sau trei copii, ceea ce nu impiedica acordarea drepturilor raportat la numarul lor si nu la imprejurarea care da nastere dreptului.
Avand in vedere acest fapt, precum si ca O.U.G. nr.148/2005 nu defineste nasterea, nu se justifica o interpretare diferita pentru imprejurarea nasterii fata de celelalte imprejurari generatoare ale drepturilor in discutie, si in cazul nasterii elementul de referinta trebuind sa fie numarul copiilor, iar nu cel al nasterilor.
Astfel, instanta de fond a apreciat ca, pentru inlaturarea acestei inechitati este necesar sa se acorde indemnizatia de crestere a copilului pentru fiecare copil, indiferent daca provine dintr-o sarcina singulara sau una multipla.
De altfel, chiar legiuitorul a inteles necesitatea acordarii indemnizatiei pentru fiecare copil nascut prin adoptarea Legii nr.239/2009, care inlatura aceste discriminari.
Instanta de fond a avut in vedere si incidenta  disp. art.4 din Legea nr. 554/2004, odata ce, prin Sentinta civila nr.48/2010, Curtea de Apel Constanta a constatat nelegalitatea art.3 alin.1 din H.G. nr.1025/2006.
Impotriva acestei hotarari in termen legal a declarat recurs parata AJPS CONSTANTA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevazut de art.20 din Legea nr.554/2004, art.304 pct.9 si art.3041 Cod pr.civila si urmatoarea motivatie, in esenta:
- instanta de fond nu a tinut seama de dispozitiile legale incidente in cauza de fata, pronuntand o sentinta cu incalcarea si aplicarea gresita a legii;
- datorita modificarii art.2 din OUG nr.148/2005 prin Legea nr.239/2009, act normativ publicat in M.O nr.403/15.06.2009, ce a intrat in vigoare la 18.06.2009, reclamanta primeste indemnizatie lunara incepand cu aceasta data si pentru al doilea copil;
- intimata reclamanta nu poate beneficia de dispozitiile OUG nr.148/2005, astfel cum au fost modificate de Legea nr.239/2009, decat de la data de 18.06.2009 si nu de la data de 16.01.2009 cum a stabilit gresit instanta de fond.
Solicita admiterea recursului, modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii ca nefondata, cu consecinta mentinerii Deciziei nr.16691/16.02.2009 si a raspunsului la contestatie nr.6892/13.03.2009 ca temeinice si legale.
Examinand actele si lucrarile dosarului,prin prisma sustinerilor partilor si vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea apreciaza in sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
Intimata reclamanta A.R. a formulat contestatie, inregistrata sub nr.6892/13.03.2009, impotriva Deciziei nr.16691/16.02.2009, prin care i-a fost aprobata indemnizatia pentru cresterea unui singur copilul, desi formulase cerere pentru ambii copii nascuti la data de 02.12.2008 - gemeni - respectiv A.A. si A.A.
Cu adresa nr.6892/13.03.2009 intimata a fost instiintata de catre recurenta ca, potrivit disp.art.6 din OUG nr.148/2005 si a prevederilor art.2 al.1 din HG nr.1025/2006, pentru gemeni, tripleti etc, "se acorda o singura indemnizatie pentru cresterea copilului, in cuantumul stabilit de actele normative in vigoare la data prezentei".
Fata de situatia creata, intimata a promovat contestatie la instanta impotriva adresei nr.6892/13.03.2009 a DMPS Constanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si pentru corecta solutionare a cauzei a inteles a invoca exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art.3 al.1 din HG nr.1025/2006.
In urma sesizarii Curtii de Apel Constanta - Sectia contencios administrativ cu solutionarea exceptiei de nelegalitate invocata de intimata, instanta a pronuntat Sentinta civila nr.48/CA/10.02.2010, in dosar nr.1754/36/2009, prin care, admite exceptia de nelegalitate invocata, constatandu-se nelegalitatea disp.art.3 al.1 din HG nr.1025/2006.
Pentru a pronunta sus-mentionata hotarare, instanta a retinut in esenta ca, in cuprinsul art.3 al.1 al  HG nr.1025/2006 ce a aprobat Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, se prevede ca "Prin nastere se intelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii" ceea ce este evident in contradictie cu dispozitiile legale pentru care au fost adoptate normele in discutie.
S-a apreciat de catre instanta ca, dispozitiile cuprinse in norma sus-indicata completeaza in mod nelegal actul normativ cu forta superioara, in aplicarea caruia a fost emis si incalca principiul egalitatii de tratament intre copii proveniti dintr-o sarcina simpla si multipla, deoarece, acordarea indemnizatiei lunare, nu doar la momentul nasterii, confirma definitia nasterii avuta in vedere la adoptarea OUG nr.148/2005 si care, trebuie raportata la numarul de copii rezultati din nastere.
Probatoriul administrat in cauza face dovada ca, in urma solicitarii numitei A.R. s-a emis Decizie nr.16691/16.02.2009 de catre recurenta, prin care s-a acordat intimatei o indemnizatie de 600 lei pentru cresterea copilului, deci pentru un singur copil si nu pentru fiecare dintre minorii - gemeni - nascuti de aceasta la data de 01.12.2008.
In atare conditii, potrivit principiului egalitatii intre cetateni si practicii CEDO si retinand c a intre persoanele aflate in situatii identice sau analoage nu poate opera nici o discriminare, in mod legal si temeinic instanta de fond a dispus admiterea actiunii formulata de intimata reclamanta A.R.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 - alin.3 din  Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.148/2005 aprobate prin HG nr.1025/2006, "Concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului sau, dupa caz, pentru primii 3 copii incredintati in vederea adoptiei, adoptati sau aflati in plasament ori in plasament in regim de urgenta, precum si pentru cei pentru care a fost instituita tutela. Alocatia de stat pentru copii se cuvine pentru fiecare dintre copiii rezultati in urma primelor 3 nasteri sau, dupa caz, pentru primii 3 copii incredintati in vederea adoptiei, adoptati sau aflati in plasament ori in plasament in regim de urgenta, precum si pentru cei pentru care a fost instituita tutela.
In intelesul disp. art.(1) si (2) prin nastere se intelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
Fata de continutul dispozitiilor legale sus-citate, in mod legal si temeinic apreciaza Curtea, instanta de fond s-a raportat la dispozitiile art.6 al.1 din OUG nr.148/2005 ce prevedea ca, "concediul si indemnizatia  lunara prevazute la art.1, respectiv la art.2, precum si stimulentul prevazut la art.3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nasteri sau, dupa caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate in una dintre situatiile prevazute la art.5 alin.2, respectiv persoana care a adoptat copilul, careia i s-a incredintat copilul in vederea adoptiei sau care are copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta, cu exceptia asistentului maternal profesionist, precum si persoana care a fost numita tutore".
Atat timp cat, OUG nr.148/2005 nu distinge intre primii 3 copii ai persoanelor aflate in una din situatiile prevazute la art.5 al.2, respectiv persoana care a adoptat copilul, cea careia i s-a incredintat copilul in vederea adoptiei sau care are copil in plasament ori in plasament in regim de urgenta, cu exceptia asistentului maternal profesionist, precum si persoana care a fost numita tutore, Curtea apreciaza ca, in mod legal si temeinic s-a concluzionat de catre instanta de fond ca, dreptul reclamat de intimata rezida din numarul copiilor nascuti.
Legal si temeinic s-a retinut ca, in speta nu se justific a o interpretare diferita pentru imprejurarea nasterii fata de celelalte imprejurari generatoare ale dreptului in discutie, atat timp cat, OUG nr.148/2005 nu defineste nasterea, ca de altfel si aspectul legat de elementul de referinta ce trebuie avut in vedere de organele abilitate ca fiind, numarul copiilor si nu cel al nasterilor.
Concluzionand Curtea apreciaza ca, singura imprejurare prin care nou nascutii ar beneficia de un tratament singular, ar fi ca, fiecare dintre ei sa beneficieze de indemnizatie, pentru inlaturarea inechitatii ce ar apare in ipoteza ca, indemnizatia s-ar acorda nu pentru fiecare copil nascut, ci pentru nastere, facandu-se distinctie intre o sarcina simpla sau multipla, ceea ce ar incalca principiul egalitatii de tratament intre copii.
De altfel, chiar recurenta invedereaza in motivele de recurs ca, odata cu aparitia Legii nr.239/2009, "datorita modificarii art.2 din OUG nr.148/2005 prin Legea nr.239/2009, act normativ publicat in M.O nr.403/15.06.2009, ce a intrat in vigoare la 18.06.2009, reclamanta primeste indemnizatie lunara incepand cu aceasta data si pentru al doilea copil", astfel incat si din acest punct de vedere hotararea recurata apare ca fiind legala si temeinica.
Sustinerile recurentei privind momentul de la care pot fi acordate indemnizatiile cuvenite cresterii copilului/copiilor, nu pot fi primite de instanta de recurs, atat timp cat, in speta, pentru cel dintai copil s-a stabilit acordarea acestui drept incepand cu data de 16.01.2009, legal si temeinic fiind ca si pentru cel de-al doilea copil sa se acorde acest drept incepand cu aceeasi data.
In sprijinul retinerii sus-expuse este si imprejurarea ca, prin ambele hotarari - cea pronuntata pe exceptia de nelegalitate si cea recurata - masura neacordarii este nelegala si tratamentul aplicat copiilor ar fi discriminatoriu, astfel ca, nu se poate aprecia, conform sustinerilor recurentei ca acest drept ar trebui acordat incepand cu momentul intrarii in vigoare al legii.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotararii recurate, si vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul, ca nefondat.