Dobandirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliara artificiala. Momentul dobandirii dreptului de proprietate. Dreptul chiriasului la despagubiri pentru constructiile si imbunatatirile realizate pe terenul supus restituirii. Termenul genera...

Reclamantii D.N. si D.E. au chemat in judecata pe paratii H.G. si H.E., pentru ca in contradictoriu cu acestia si prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna obligarea acestora la plata sumei de 500.000.000 lei cu titlu de despagubiri civile, reprezentand contravaloarea lucrarilor de constructii si reparatii la imobilul casa de locuit din Targoviste, str.C.B. nr.19.
Paratii au formulat cerere reconventionala prin care solicita reclamantilor obligarea acestora la plata despagubirilor reprezentand imbunatatiri aduse imobilului si instituirea unui drept de retentie.
Prin Sentinta civila nr.123/16.01.2004 a Judecatoriei Targoviste - dosar civil nr.3238/2003, s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de paratii reclamanti, respingandu-se aceasta ca fiind prescrisa.
S-a respins ca nedovedita cererea reconventionala.
Pronuntand aceasta hotarare instanta de fond a retinut faptul ca, reclamantii nu au indicat perioada pentru care solicita imbunatatirile la imobilul din Targoviste.
In conformitate cu art.1, 3, 8 al.2 si art.16 al.5 din Decretul nr.167/1958, s-a constatat intemeiata exceptia prescriptiei dreptului la actiune. In privinta cererii reconventionale formulata de paratul Herbei, s-a retinut faptul ca este nedovedita, intrucat nu s-a demonstrat existenta unui contract pentru chirie si nici nu s-a depus vreo cerere de inchiriere.
Tribunalul Constanta prin Decizia civila nr.417/31 mai 2006 a respins ca nefondate apelurile declarate de D.N. si D.E., precum si de H.G. si H.E., considerand hotararea instantei de fond legala si temeinica.
Impotriva Deciziei civile nr.417/2006 a Tribunalului Constanta, in termen legal au declarat recurs H.G. si H.E. si D.N. si D.E.
1. In motivele de recurs formulate de H.G. si E., recurentii expun in esenta situatia de fapt care a generat litigiul dintre parti, facand referire la diferite acte existente in dosar: factura nr.053104/08.10.2003, depozitii de martor, Sentinta civila nr.376/05 februarie 2003 a Judecatoriei Targoviste, adresa nr.2835/2000, etc.
S-a mai sustinut ca, in cauza de fata nu sunt aplicabile disp.art.7 - 12 din OUG nr.40/1999, cum gresit a retinut in hotarare. Executarea contractului de inchiriere a incetat la 19 octombrie 1993, cand hotararea de restituire a imobilului respectiv a ramas definitiva, deci inainte de apartia Legii nr.17/1994. Obiectul actiunii il reprezinta pretentiile solicitate de parti, in nici un caz nu ne gasim in cadrul unei actiuni in evacuare. Gresit nu s-au acordat cheltuielile de judecata la fond.
2. In motivele de recurs formulate de D.N. si D.E., recurentii arata ca Judecatoria Targoviste a confundat problema temeiniciei actiunii cu problema prescriptiei dreptului la actiune. In loc sa respinga exceptia prescriptiei dreptului la actiune si sa judece cauza pe fond, s-a respins actiunea ca fiind prescrisa. Motivarea deciziei Tribunalului Constanta este deficitara, mai ales ca o serie de aspecte in legatura cu situatia de fapt au fost gresit retinute de instanta de apel.
Imbogatirea fara just temei s-a facut de catre parati, iar diminuarea patrimoniului nu s-a produs efectiv pentru parti.
Tot recurentii mai pun problema interesului in formularea  actiunii, in a solicita imbunatatiri, atata timp cat profitau recurentii, intrucat ei locuiau in casa.
Examinand criticile formulate, Curtea retine urmatoarele:
Analizand criticile recurentilor D.N. si E., se constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Reclamantii au dedus judecatii o cerere ce avea ca obiect plata unor despagubiri civile, reprezentand contravaloarea unor lucrari de constructii si reparatii efectuate in perioada derularii raportului de locatiune, la imobilul din Targoviste, str. C.B. nr.19, restituit prin sentinta civila nr.1296 din 02.02.1993 pronuntata de Judecatoria Targoviste, fostilor proprietari paratii H.G. si H.E.
Solutionarea cererii reclamantilor prin admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune este gresita.
Desi, in mod traditional s-a considerat ca, proprietarul imobilului dobandeste si dreptul de proprietate asupra extinderilor si imbunatatirilor aduse bunului de catre un tert, conform art.494 Cod civil, in literatura juridica s-a aratat ca trebuie sa se faca distinctie intre momentul nasterii dreptului de accesiune si momentul dobandirii dreptului de proprietate pur si simplu asupra lucrarilor de catre proprietarul imobilului.
Daca dreptul de accesiune se naste pe masura incorporarii materialelor in teren, dreptul de proprietate pur si simplu asupra lucrarilor este dobandit de proprietarul imobilului numai in momentul exercitarii dreptului de accesiune.
Cat priveste exercitarea dreptului de accesiune, actul unilateral de vointa al proprietarului imobilului poate sa imbrace mai multe forme, una dintre acestea fiind introducerea unei actiuni in evacuare, o notificare prin intermediul executorului judecatoresc sau o actiune in revendicare.
In cauza, exercitarea dreptului de accesiune de catre proprietarii H.G. si E., s-a manifestat sub forma promovarii actiunii in evacuare a chiriasilor D.N. si E.
Prima actiune in evacuare promovata in anul 1994 si care a format obiectul dosarului civil nr.5210/1994 al Judecatoriei Targoviste a fost perimata, situatie care nu a determinat intreruperea cursului prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor cu privire la imbunatatirile si extinderile efectuate la imobilul proprietatea paratilor, conform art.16 al.2  din Decretul nr.167/1958.
Paratii au fost evacuati in urma promovarii unei noi actiuni, inregistrata in octombrie 2002 la Judecatoria Targoviste, data de la care a inceput sa curga si termenul general de prescriptie de 3 ani.
Actiunea reclamantilor D.N. si E. de restituire a contravalorii lucrarilor de extindere si imbunatatiri a locuintei, a fost inregistrata la 25 iunie 2003 pe rolul Judecatoriei Targoviste, situatie in care se constata ca a fost respectat termenul de prescriptie a dreptului la actiune, admiterea exceptiei fiind din acest motiv nelegala.
Conform art.312 Cod pr.civila, constatandu-se ca prima instanta a solutionat gresit litigiul pe exceptie, fara a intra in cercetarea fondului cererii principale, se va casa decizia si sentinta, cauza fiind trimisa spre rejudecare Judecatoriei Constanta, instanta devenita competenta in urma admiterii cererii de stramutare a litigiului.
In ceea ce priveste recursul paratilor H., Curtea retine ca acestia au criticat hotararile instantelor de fond si de apel sub aspectul respingerii ca nefondate a cererilor ce vizau contravaloarea lipsei de folosinta; prejudiciul cauzat de chiriasi prin neplata datoriilor catre furnizorul de energie electrica, cat si a cheltuielilor de judecata efectuate in fazele procesuale anterioare.
Intrucat acest drept de creanta se afla in stransa legatura cu pretentiile reclamantilor, derivand din locatiunea aceluiasi imobil si cum actiunea principala nu a fost solutionata in fond, pentru o abordare unitara a drepturilor reciproce ale partilor, se impune casarea hotararii cu trimitere spre rejudecare Judecatoriei Constanta si in ceea ce priveste recursul paratilor H.G. si E.
In rejudecare, instanta va avea in vedere efectele hotararii judecatoresti de sistare a lucrarilor - sentinta civila nr.6971/18.11.1991 pronuntata de Judecatoria Targoviste, cat si efectele neperfectarii unui contract de inchiriere cu proprietarul, fata de dispozitiile art.9-11 din OUG nr.40/1999.