Intoarcerea executarii. Aplicarea Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, a protocoalelor aditionale, a jurisprudentei Curtii Europene atunci cand vin in concurs cu norma interna. Principiul subsidiaritatii.

Prin cererea formulata initial la Judecatoria Constanta reclamantul M.A.I. a solicitat instantei in contradictoriu cu paratul B.C. sa dispuna restabilirea situatiei anterioare executarii si obligarea paratului de a restitui suma de 105.249.516 lei actualizata in raport de indicele de inflatie.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca prin sentinta civila nr.13454/2001 a Judecatoriei Constanta a fost obligat catre parat la plata sumei de 105.249.516 lei cu titlu de impozit retinut nelegal si cheltuieli de judecata.
Se mai sustine ca dupa ramanerea irevocabila a acestei hotarari, prin decizia nr.2272/11.12.2001 a Tribunalului Constanta intreaga suma a fost platita paratului prin executor judecatoresc.
Ulterior, procurorul general a atacat cu recurs in anulare cele doua hotarari judecatoresti pronuntate in cauza, care a fost admis prin decizia nr.4831 din 19.11.2003 a Curtii Supreme de Justitie cu consecinta casarii acestor hotarari.
Prin sentinta civila nr.6312 din 23.06.2005 Judecatoria Constanta a admis actiunea formulata de M.A.I., a dispus restabilirea situatiei anterioare executarii silite si a obligat paratul sa restituie reclamantului suma de 105.249.516 lei actualizata in raport cu indicele de inflatie.
Tribunalul Constanta - sectia civila  investit cu solutionarea recursului - prin decizia nr.470/16.05.2006 a admis recursul formulat de recurentul - parat B.C. cu consecinta casarii hotararii pronuntate de Judecatoria Constanta si a constatat ca tribunalul este competent a solutiona cererea de intoarcere a executarii formulata de M.A.I.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. R 3478/2006.
Prin sentinta civila nr. 2414/24.11.2006 pronuntata de Tribunalul Constanta s-a respins actiunea formulata de reclamantul M.A.I. - prin Directia Generala Reglementari Juridice si Contencios, ca neintemeiata si s-a luat act ca paratul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
In motivarea hotararii prima instanta a retinut ca in baza hotararii irevocabile nr.13454 din 19.09.2001 reclamantul B.C. a dobandit un drept de creanta exigibil.
De altfel, M.A.I. in baza titlului executoriu a achitat reclamantului suma astfel obtinuta de care acesta s-a folosit netulburat pana la momentul pronuntarii hotararii Curtii Supreme de Justitie care a admis recursul in anulare si prin care s-au casat ambele hotarari care consfinteau dreptul de creanta in favoarea reclamantului.
Prin actiunea separata care face obiectul prezentei cauze M.A.I. a solicitat obligarea paratului sa ramburseze creanta incasata conform unei hotarari judecatoresti irevocabile avand regim de "res judicata".
In solutionarea cauzei de fata se va avea in vedere in principal respectarea reglementarilor referitoare la proprietate cuprinse in Conventia pentru apararea dreptului omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie, ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994.
In acest sens prezinta relevanta deosebita in adaptarea solutiei respectarea exigentelor art.1 din primul Protocol Aditional la Conventie potrivit caruia "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietate decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si principiile generale de drept international.
In acest context Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat intr-o cauza similara impotriva Statului Roman retinandu-se ca o "imixtiune in exercitarea dreptului de creanta in relatia cu statul poate fi interpretata ca o privare de proprietate".
S-a apreciat de asemenea ca interventia Procurorului General dupa terminarea procedurii judiciare prin declansarea recursului in anulare care a avut drept consecinta casarea unei hotarari judecatoresti irevocabile reprezinta o imixtiune in exercitarea drepturilor, fiind incalcat principiul securitatii raporturilor juridice si a respectarii unei hotarari judecatoresti avand regim "res judicata" si in consecinta s-a adus o incalcare a art.1 din Protocol.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul Ministerul Administratiei si Internelor.
In motivarea recursului a aratat ca hotararea este nelegala si netemeinica avand in vedere ca Tribunalul Constanta si-a motivat hotararea pe o decizie a Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntata in cauza Stere contra Romaniei, care nu priveste cauza de fata, deoarece in decizia mai sus mentionata este vorba de o alta persoana.
Instanta a ignorat dispozitiile din Codul de Procedura Civila referitoare la intoarcerea executarii silite.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.4041 C.pr.civ., in toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii prin restabilirea situatiei anterioare, iar conform art.4042 al.2 si 3 C.pr.civ. daca nu s-a dispus restabilirea situatiei anterioare in conditiile  al.1 si 2, cel indreptatit o va putea cere instantei judecatoresti competente, potrivit legii.
Tribunalul nu are competenta de a se pronunta cu privire la legalitatea demersului Procurorului General in declararea unui recurs in anulare sau cu privire la legalitatea unei hotarari pronuntate de instanta suprema in solutionarea unei astfel de cauze.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si protocoalele aditionale la aceasta a fost ratificata prin Legea nr.30/18.05.1994.
Efectul principal al ratificarii unor conventii internationale consta in introducerea in dreptul intern a prevederilor conventiei ratificate.
Astfel, in conformitate cu prevederile art.11 al.2 din Constitutia Romaniei " tratatele ratificate de Parlament, conform legii, fac parte din  dreptul intern".
Aceste prevederi se coroboreaza cu cele ale art. 20 al.2 din Constitutia Romaniei potrivit carora daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
Ratificarea conventiei care contine dispozitii diferite fata de cele existente in dreptul intern conduce implicit la modificarea dispozitiilor contrare acesteia.
Potrivit art. 1 din primul Protocol aditional la Conventie "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni cu poate fi privat de proprietate decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si principiile generale de drept international".
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in cauze similare atat prin cauza Stere si altii cat si prin cauza Stangaciu si Tudor impotriva Romaniei faptul ca obligatia la restituirea sumelor percepute in temeiul unei hotarari definitive constituie o atingere adusa dreptului la respectarea bunurilor.
Suprematia dreptului, unul din principiile fundamentale ale unei societati democratice presupune respectarea principiului sigurantei raporturilor juridice si in special a hotararilor judecatoresti definitive.
De asemenea s-a apreciat ca promovarea recursului in anulare care a avut drept consecinta casarea unei hotarari judecatoresti irevocabile da nastere la un climat general de insecuritate juridica, diminuand increderea publicului in sistemul judiciar si deci in statul de drept.
Prevederile conventiei si ale protocoalelor sale aditionale nu pot fi interpretate si aplicate in mod corect decat prin raportare la jurisprudenta Curtii. Normele cuprinse in conventie si in protocoalele sale aditionale alcatuiesc impreuna cu jurisprudenta organelor sale un bloc de conventionalitate, cu consecinta ca aceasta se impune autoritatilor nationale.
Prin urmare, jurisprudenta Curtii Europene este direct aplicabila in sistemul roman de drept, iar autoritatile statale romane confruntate cu aplicarea dispozitiilor conventiei si ale protocoalelor sale aditionale vor fi obligate sa tina seama si sa aplice solutiile jurisprudentiale ale organelor Conventiei, indiferent daca ele au fost pronuntate in cauze privitoare la Romania sau, in cauze privitoare la celelalte state parti.
Aceasta solutie se impune in virtutea principiului subsidiaritatii.
Chiar Curtea Constitutionala a Romaniei a retinut ca interpretarea Curtii Europene privitoare la normele conventiei, astfel cum rezulta din jurisprudenta acesteia, se impune pe principiul subsidiaritatii si fata de ea "a fortiori" jurisprudenta instantei europene se impune celorlalte autoritati publice romane, inclusiv instantelor judecatoresti (decizia nr.81/1994 si decizia nr.136/1994 publicate in Monitorul Oficial nr. 14/25.01.1995).
Pentru considerentele aratate mai sus, Curtea a respins recursul ca nefondat si a mentinut sentinta recurata ca legala si temeinica.