Contestatie impotriva deciziei de imputare emisa de Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca. Competenta.

Deciziile emise in temeiul art. 47 din Legea nr. 76/2002, prin care s-au imputat sume incasate necuvenit cu titlu de ajutor de somaj, sunt titluri executorii si pot fi contestate la judecatorie conform art. 399 alin. 3 Cod procedura civila. Contestatia nu poate fi solutionata de tribunal in prima instanta in temeiul art. 155 din Legea nr. 19/2000 pentru ca o astfel de cerere nu priveste modul de stabilire sau de plata a dreptului si nici contestarea unui drept ori a unei executari nascute in temeiul acestei legi.

Prin actiunea depusa la 16 octombrie 2006 la Judecatoria Constanta, reclamanta P.D. a chemat in judecata A.J.O.F.M. solicitand anularea deciziilor de imputare nr. 399 si 400 din 29.09.2006 si a deciziei nr. 6403 din 2.10.2006 emise de parata.
In motivarea actiunii contestatoarea a aratat ca, urmare a incetarii raporturilor de serviciu cu Consiliul Judetean Constanta, a beneficiat de indemnizatia de somaj conform art. 16 coroborat cu art. 5 pct. IV lit. c din Legea nr. 76/2002.
Prin deciziile contestate s-a dispus incetarea platii indemnizatiei de somaj de la data acordarii acestei indemnizatii - septembrie 2004- si restituirea de catre beneficiara a sumelor primite cu titlu de indemnizatie de somaj in perioada septembrie 2004 - septembrie 2005.
S-a invocat nulitatea deciziilor pentru lipsa motivelor care stabilesc culpa reclamantei la momentul incasarii indemnizatiei si pentru incetarea retroactiva a platii indemnizatiei de somaj.
Prin sentinta civila nr. 10102 din 2.11.2006 Judecatoria Constanta a declinat cauza la Tribunalul Constanta - sectia civila, complet specializat in litigii de munca si asigurari sociale.
A retinut in considerente ca litigiul apartine jurisdictiei asigurarilor sociale, jurisdictie care se realizeaza, potrivit art. 154 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, prin tribunale si curti de apel. S-a mai aratat ca litigiul priveste o contestatie impotriva masurilor de executare silita si se solutioneaza de tribunal potrivit art. 155 lit. h din acelasi act normativ.
Sesizat prin declinarea competentei, prin sentinta civila nr.165 din 6.04.2007, Tribunalul Constanta a declinat cauza in favoarea Judecatoriei Constanta.
S-a aratat ca deciziile emise pentru recuperarea sumelor platite, fara temei legal, cu titlu de indemnizatie de somaj, sunt, conform art. 47 din Legea nr. 76/2002, titluri executorii care pot fi puse in executare imediat.
Impotriva acestor titluri executorii partea interesata poate formula contestatie la executare conform art. 399 Cod procedura civila, contestatie care este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se face executarea conform art. 373 Cod procedura civila.
Tribunalul a mai retinut un argument dedus din interpretarea art. 154 coroborat cu art. 155 din Legea nr. 10/2000, texte care enumera limitativ categoriile de litigii care sunt solutionate in prima instanta de tribunale.
S-a stabilit ca nu se poate pune semnul egalitatii intre notiunile de "asigurari pentru somaj" si "drepturile de asigurari sociale", cu care opereaza art.5 pct.III din Legea nr. 19/2000, distinctia dintre cele doua notiuni fiind subliniata prin art. 48 alin. 1 din Legea nr. 76/2002.
Curtea, sesizata cu solutionarea conflictului negativ conform art. 22 alin. 2 Cod procedura civila, stabileste in favoarea Judecatoriei Constanta competenta de solutionare a cauzei, pentru urmatoarele considerente:
Contestatoarea a investit instanta cu o cerere in anularea unor decizii de imputare a sumelor incasate necuvenit cu titlu de ajutor de somaj si a deciziei de incetare a platii indemnizatiei de somaj, ambele emise de Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca, in temeiul Legii nr. 76/1992.
Acest act normativ, care reglementeaza regimul juridic aplicabil actelor emise pentru recuperarea sumelor platite cu titlu de indemnizatie de somaj, stabileste natura deciziilor emise conform art. 47 si prevede ca ele sunt titluri executorii. Sub aspectul procedurii de urmat pentru contestarea lor, Legea nr. 76/2002 stabileste doar dreptul celui nemultumit de a se adresa cu contestatie in termen de 30 de zile, fara sa arate organul ori instanta care are competenta de a solutiona contestatia ori procedura de urmat in cazul contestarii.
In lipsa unor dispozitii prevazute de legea speciala care sa reglementeze competenta in aceasta materie, instanta, careia ii revine competenta de solutionare conform art. 21 din Constitutia Romaniei, verifica daca, in raport cu natura actului care face obiectul litigiului, sunt aplicabile alte dispozitii speciale din domeniul de reglementare al actului respectiv ori sunt incidente dispozitiile generale reglementate prin Codul de procedura civila.
Este evident ca drepturile referitoare la ajutorul de somaj sunt drepturi care intra in materia protectiei sociale, dar legiuitorul a inclus in domeniul protectiei sociale mai multe categorii de drepturi, pe care a inteles sa le reglementeze prin acte normative diferite. Astfel, asigurarile pentru somaj sunt reglementate prin Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, iar pentru alte drepturi de asigurari sociale legiuitorul a adoptat Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.
Domeniul de reglementare al celor doua acte normative difera insa chiar daca, asa cum s-a aratat, categoriile de drepturi prevazute de cele doua acte normative intra in acelasi domeniu, mai vast, al protectiei sociale.
Tinand seama de diferenta specifica a celor doua notiuni ce intra in domeniul de reglementare al unor acte normative diferite, nu se poate spune ca asigurarile pentru somaj isi regasesc reglementare, cel putin in materia competentei de solutionare a contestatiilor, in Legea nr. 19/2001, asa cum gresit a stabilit Judecatoria Constanta. Aceasta pentru ca, pe de o parte, cum s-a aratat, categoria drepturilor de asigurare pentru somaj nu intra in domeniul de reglementare al Legii nr. 19/2000 (aceasta lege avand ca obiect de reglementare pensia pentru limita de varsta, pensia de invaliditate, pensia de urmas, indemnizatia pentru incapacitate de munca, concediul si indemnizatia pentru maternitate, pentru cresterea copilului, pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutor de deces), iar pe de alta parte pentru ca aceasta lege stabileste limitativ categoriile de litigii atribuite in competenta de solutionare a tribunalului in prima instanta.
Astfel, art. 155 din Legea nr. 19/2000 stabileste competenta tribunalelor in prima instanta in cazul litigiilor privind:
a) modul de calcul si de depunere a contributiei de asigurari sociale;
b) modul de stabilire a majorarilor de intarziere;
c) inregistrarea, evidenta si certificarea contributiei de asigurari sociale;
d) deciziile de pensionare;
e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurari sociale;
f) modul de stabilire si de plata a pensiilor, a indemnizatiilor si a altor drepturi de asigurari sociale;
g) plangerile impotriva proceselor-verbale de contraventii incheiate conform prezentei legi;
h) contestatiile impotriva masurilor de executare silita, dispuse in baza prezentei legi;
i) alte drepturi si obligatii de asigurari sociale nascute in temeiul prezentei legi.
Din interpretarea acestui text legal rezulta ca o contestatie impotriva deciziei de imputare a unor sume de bani incasate necuvenit cu titlu de ajutor de somaj nu poate fi atribuita competentei tribunalului in prima instanta in temeiul Legii nr. 19/2000, pentru ca cererea nu priveste modul de stabilire sau de plata a dreptului si nici contestarea unui drept ori a unei executari nascute in temeiul acestei legi.
Fiind o competenta speciala, interpretarea data textelor legale care o reglementeaza nu poate fi facuta extensive, cazurilor strict prevazute de art. 155 neputandu-li-se adauga altele.
Prin urmare, cum Legea nr. 19/2000 nu reglementeaza o competenta generala in materia protectiei sociale, ci doar o competenta speciala in materia drepturilor de asigurari sociale care fac obiectul reglementarii acestei legi, rezulta ca dispozitiile acestei legi nu ii sunt aplicabile spetei.
In lipsa unei alte norme speciale care sa reglementeze competenta in cazul contestatiei la deciziile de imputare pentru sumele incasate necuvenit cu titlu de ajutor de somaj, se aplica normele generale in materie de competenta, caracterul de titlu executoriu conferit de Legea nr. 76/2002 unor astfel de acte determinand aplicarea normelor de competenta deduse din art. 399 alin. 3 coroborat cu art. 373 Cod procedura civila. Prin urmare, competenta de solutionare a unor astfel de cereri apartine judecatoriei in prima instanta, cauza urmand a fi solutionata de aceasta instanta.