InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Constanta

Legea nr. 10/2001. Proba dreptului de proprietate asupra imobilului ce a facut obiectul notificarii. Prezumtiile simple instituite de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

(Decizie nr. 172/C/ din data de 16.05.2007 pronuntata de Curtea de Apel Constanta)

Domeniu Abuzuri; Interventie (locuinte de; cereri de); Prejudicii; daune; Probe; dovezi | Dosare Curtea de Apel Constanta | Jurisprudenta Curtea de Apel Constanta

Proba dreptului de proprietate asupra imobilului notificat incumba persoanei indreptatite. Art. 221 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 instituie o prezumtie simpla, in sensul ca persoana individualizata in actul normativ prin care s-a dispus masura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar. Prezumtia poate fi rasturnata de reclamant, prin proba contrara, in sensul ca el, iar nu persoana mentionata in actul de preluare, este titularul dreptului de proprietate asupra bunului notificat.

Prin notificarea nr. 65/20.07.2001 formulata in temeiul Legii nr. 10/2001 de numitul C.G. si adresata Orasului Techirghiol, prin primar, s-a solicitat restituirea in natura a imobilului situat in Orasul Techirghiol, str. M.E. nr. 5, compus din constructii si teren in suprafata de 940 mp.
In motivarea solicitarii, notificantul a aratat ca imobilul a fost dobandit in proprietate, in anul 1930, de defunctul sau tata, decedat in anul 1947, bunul fiind trecut in proprietatea statului prin Decretul nr.92/1950 (pozitia nr. 137 din Anexa).
Prin dispozitia nr. 218 din 22 martie 2002 emisa de Primarul Orasului Techirghiol judetul Constanta, s-a respins cererea formulata de C.G. cu motivarea ca "solicitantul nu a facut dovada folosintei imobilului revendicat pentru perioada 1937-1950, data nationalizarii".
La data de 7 mai 2002 C.G. a atacat in justitie dispozitia data de primar, solicitand anularea acesteia si restituirea in natura a nemiscatorului, chemand in acest sens in judecata Orasul Techirghiol, prin primar si Statul Roman prin M.F.P.
Investit cu solutionarea cauzei, Tribunalul Constanta - sectia civila, prin sentinta civila nr. 758 din 12 iulie 2002, a respins actiunea reclamantului ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, cu motivarea ca numai cel ce a emis actul, respectiv Primarul Orasului Techirghiol, poate avea calitate procesuala pasiva, nu si Orasul Techirghiol.
Solutia pronuntata de tribunal a fost mentinuta de Curtea de Apel Constanta - sectia civila, care, prin decizia nr. 140/C din 19 noiembrie 2002 a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Impotriva deciziei data in apel, prin care s-a pastrat sentinta tribunalului, in termen legal a declarat recurs reclamantul C.G. care a reprosat instantelor ca au aplicat gresit prevederile art. 21 si 23 din Legea nr. 10/2001, ca si dispozitiile art. 67 din Legea nr. 215/2001 intrucat dispozitia emisa de primar a fost data in calitatea sa de reprezentant al Orasului Techirghiol.
Prin decizia 62/12 ianuarie 2005 a ICCJ s-a admis recursul reclamantului C.G. si s-au casat decizia civila nr. 140/C/19.11.2002 a Curtii de Apel Constanta si sentinta civila nr. 758/12.07.2002 a Tribunalului Constanta, cauza fiind trimisa spre rejudecare Tribunalului Constanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de casare a retinut ca actiunea indreptata impotriva dispozitiei nr. 218/22.03.2003 emisa de orasul Techirghiol prin Primar nu putea fi solutionata decat in contradictoriu cu emitentul acestuia, prin urmare Orasul Techirghiol are calitate procesual pasiva, impunandu-se reluarea judecatii in fond.
Dupa casarea cu trimitere cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. R 1477/2005. La data de 22.09.2005 a formulat cerere de interventie accesorie in sprijinul paratilor, numita D.F. solicitand respingerea contestatiei ca nefondata.
In motivarea interventiei accesorii se arata ca imobilul ce formeaza obiectul notificarii a fost preluat de stat cu titlu legal, iar dupa aparitia Legii 112/1995 o parte din imobil i-a fost instrainat in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 9/15.11.1996.
Prin sentinta civila nr. 614/16.03.2006 Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantului ca nefondata in contradictoriu cu paratul Orasul Techirghiol, prin primar, iar fata de Statul Roman prin M.F.P. a respins actiunea ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
A fost admisa cererea de interventie in interes alaturat paratului Orasul Techirghiol.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca desi reclamantul a probat cu procesul-verbal de licitatie nr. 351/1933 si respectiv cu autorizatia de construire din 13.06.1931 ca autorul sau a edificat constructia pe un teren adjudecat provizoriu - lotul nr. 91 in suprafata de 940 mp din orasul Techirghiol - acesta nu a dovedit posesia autorului sau asupra imobilului dupa anul 1937 si nici preluarea abuziva de catre stat.
Mai mult, martorii audiati intr-un alt litigiu ce a avut ca obiect revendicarea aceluiasi imobil, conform art. 480 C.civil au declarat ca isi amintesc ca in anul 1935, din cauza unor delapidari comise de proprietar care era perceptor la Primarie, imobilul a fost confiscat (dosar nr. 453/2001, filele 115 si 116).
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel reclamantul C.G., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:
1. In mod gresit prima instanta a retinut ca reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, foaia de licitatie din 12.08.1930 si autorizatia de construire nr. 413/26.03.1931 facand aceasta dovada cu prisosinta.
In procesul verbal de licitatie din 12.08.1930, prin care autorul reclamantului a dobandit lotul nr. 91, in suprafata de 940 mp situat in orasul Techirghiol s-a consemnat "adjudecam in mod provizoriu asupra D-sale acest loc, definitiva aprobare urmand a se da dupa aprobarea lucrarilor".
Autorul reclamantului a obtinut ulterior trei aprobari ale lucrarilor si anume: nr. 14248/11.03.1931 emisa de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirii Sociale, autorizatia de construire nr. 413/26.03.1931 ce viza realizarea imprejmuirii lotului si autorizatia de construire nr. 1343/13.06.1931, prin care se autoriza edificarea constructiei propriu-zise.
2. In mod gresit instanta de fond s-a raportat in solutionarea prezentei cauze la probatoriile cu martori administrate in dosarul civil nr.453/2001 al Tribunalului Constanta ce a avut ca obiect revendicarea imobilului din Techirghiol, str. M.E. nr. 5 si care a fost suspendat in recurs la solicitarea reclamantului, conform art. 47 din Legea 10/2001 pana la finalizarea procedurii reglementata de Legea 10/2001. In realitate, dezbaterea in legatura cu atasarea acestui dosar au fost legate doar de problema identitatii si identificarii imobilului, pentru a se evita efectuarea unei noi expertize imobiliare in prezenta cauza.
3. In conditiile in care s-a dovedit ca imobilul proprietatea autorului reclamantului a fost nationalizat abuziv, in actul de nationalizare fiind mentionat numele unei alte persoane, iar nu cel al adevaratului proprietar, in mod gresit instanta nu a dispus restituirea in natura, cel putin a partii libere din imobil, care nu a fost instrainata.
Intervenienta D.F. a solicitat prin intampinare respingerea apelului reclamantului ca nefondat, motivat de faptul ca reclamantul nu este proprietarul bunului revendicat, neexistand identitate intre fosta proprietate a autorului reclamantului si actualul imobil situat in Techirghiol str. M.E. nr. 5.
In apel, conform disp. art. 295 alin. 2 C.pr.civ., la solicitarea apelantului C.G. instanta a incuviintat efectuarea unei expertize imobiliare avand ca obiective identificarea imobilului - constructie si teren, fosta proprietate C.G. si, in functie de istoricul de rol si inscrisurile depuse de parti, sa se precizeze daca exista o evolutie a numerotarii imobilului din str. M.E. nr. 5 la str. M.E. nr. 11, respectiv daca exista identitate intre imobilul revendicat de reclamant si imobilul fosta proprietate C.C., numit "Vila Traian" si situat in Techirghiol str. M.E. nr. 11.
Analizand legalitatea hotararii apelata in raport cu criticile reclamantului si fata de probatoriul suplimentar administrat in apel se constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
1. Pornind de la ratiunea adoptarii Legii 10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimata in caracterul profund reparatoriu, este de precizat ca prin acest act normativ, legiuitorul a urmarit sa inlature prejudiciile suferite de fostii proprietari prin abuzurile savarsite de stat.
Legiuitorul a fost preocupat sa acopere pe cat posibil, toate situatiile de preluare a imobilelor de catre stat in perioada 1945 - 1989 si astfel sa repare prejudiciile cauzate proprietatii private, prin restituirea tuturor categoriilor de imobile preluate abuziv, dand astfel curs Rezolutiei nr. 1123/1997 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, care a recomandat Romaniei modificarea legislatiei in materie de bunuri confiscate si expropriate, in sensul de a prevede posibilitatea restituirii acestor bunuri in integrum, in masura in care este cu putinta, iar in caz contrar, prin acordarea unor despagubiri echitabile.
In acest sens, art. 9 din Legea 10/2001 consacra cu titlu de regula guvernatoare, faptul ca "imobilele preluate in mod abuziv indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si liber de orice sarcini", iar in masura in care restituirea in natura nu este posibila se vor acorda despagubiri in conditiile reglementate de acelasi act normativ.
Conform art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001, sunt indreptatite la masuri reparatorii constand in restituirea in natura sau dupa caz prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanei indreptatite.
In cauza se retine ca reclamantul C.G. s-a legitimat ca mostenitor al defunctului C.G., decedat la 14.04.1947, conform certificatului de calitate de mostenitor nr. 15/18.02.1997 eliberat de BNP Asociati M.L. si T.E. (fila 5, dosar 2690/2002 al Tribunalului Constanta).
Autorul reclamantului a dobandit in proprietate, in urma participarii la vanzare prin licitatie publica, lotul de casa nr. 91, poligon KT, cu o suprafata de 940 mp situat in orasul Techirghiol, conform foii de licitatie si procesul verbal de adjudecare provizorie din 12.08.1930 (fila 18, dosar 2690/2002 al Tribunalului Constanta).
Conform mentiunilor inserate in procesul verbal incheiat la 12 august 1930, lotul nr. 91 s-a adjudecat provizoriu lui C.G. "definitiva aprobare urmand a se da dupa aprobarea lucrarilor".
Cu adresa nr. 14248/11.03.1931, Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirii Sociale, Directia Balneo-Climatica, informeaza pe autorul reclamantului ca se aproba executarea constructiei proiectata, conform cu planul anexat vizat, fiind scutit de plata taxei de constructie ( fila 9).
Cu recipisa nr. 80/23.03.1931, C.G. a platit casierului comunal suma de 1244 lei, reprezentand "rest prima rata loc casa".
Cu chitanta nr. 413/26.03.1931 emisa de Primarul orasului Techirghiol, C.G. este autorizat sa imprejmuiasca lotul sau casa din acest oras care face parte din lotul nr. 91 luat prin licitatie publica in anul 1930, cu obligatiunea sa se conformeze planurilor de aliniere si sistematizare, precum si dispozitiilor in vigoare, privitoare la constructii (fila 10).
La data de 13 iunie 1931 Primaria Orasului Techirghiol a emis autorizatie de construire, prin care autorul reclamantului era autorizat sa realizeze o constructie conform planului aprobat de Ministerul Muncii si depus la dosar (filele 9 si 11, dosar 2690/2002 al Tribunalului Constanta si fila 74 dosar 3671/36/2006 al Curtii de Apel Constanta).
Inscrisurile mai sus mentionate fac dovada dreptului de proprietate al autorului reclamantului asupra terenului in suprafata de 940 mp si al constructiei edificata pe acesta, imobil ce a constituit lotul nr. 91 din planul parcelar al Orasului Techirghiol din anul 1930.
Prin notiunea de acte doveditoare, in sensul art. 22 din Legea 10/2001 se intelege orice acte juridice translative de proprietate (act de vanzare-cumparare, extras de carte funciara, orice acte juridice care atesta direct sau indirect faptul ca bunul respectiv apartinea reclamantului si chiar declaratii notariale date de persoane care atesta anumite situatii in legatura cu imobilul notificat) acte care atesta calitatea de persoana indreptatita - titular al dreptului de proprietate sau mostenitorul acestuia ( acte de stare civila, certificate de mostenitor), acte juridice sau sustineri care permit incadrarea preluarii ca fiind abuziva.
Sub aspectul identitatii imobilului proprietatea autorului reclamantului - dovedit cu inscrisurile mai sus mentionate - cu imobilul revendicat de reclamant, situat in prezent in Techirghiol, str. M.E. nr. 5, se constata ca este pe deplin lamuritoare expertiza imobiliara efectuata de ing. A.N., in apel.
Conform concluziilor expertizei, imobilul revendicat de reclamant este situat in orasul Techirghiol, str. M.E. nr. 5 si este format din teren si o casa de locuit tip parter.
Constructia cu destinatie de locuinta are fundatie de piatra, zidarie si caramida, invelitoare din olana, planseu din lemn, sobe cu lemne, anul construirii 1931, conform fisei tehnice a cladirii, anexa la contractul de vanzare-cumparare nr. 9/15.111996 incheiat cu intervenienta D.F.
Constructia existenta pe teren are aceleasi caracteristici cu cea evidentiata in planul de situatie vizat de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirii Sociale - proprietar C.G. - plan anexa 4 (fila 74), iar din imaginea foto a constructiei, realizata la data realizarii expertizei - 9.01.2007, rezulta ca locuinta are aceleasi caracteristici tehnice cu corpul de cladire evidentiat in planul de situatie pe baza caruia a fost emisa Autorizatia de construire nr. 1543/13.06.1931 (filele 98 si 99, dosar 3671/36/2006 al Curtii de Apel Constanta).
Desi intimatul parat a sustinut ca imobilul situat in Techirghiol, str. M.E. nr. 5, la data aplicarii Decretului 92/1950 a figurat in proprietatea numitei S.I. (fila 24), aceasta sustinere este infirmata de adresele cu nr. 40.632/BR/25.01.1955 si procesul verbal din 14.02.1955 emise de Sfatul Popular Regional Constanta - filele 29,31) din care rezulta ca I.C.S. a fost proprietara unui imobil situat in Techirghiol str. M.E. nr. 8, imobil ce nu a facut obiectul nationalizarii, fiind luat de Sfatul Popular numai in baza unui proces verbal si ulterior, restituit proprietarei conform dispozitiunii nr. 40632/BR a Sfatului Popular al Orasului Techirghiol.
Imobilul din str. M.E. nr. 5 a fost trecut in proprietatea statului in baza Decretului 92/1950, fiind mentionat la pozitia nr. 137, proprietar C.C. (fila 41).
Se constata ca masura nationalizarii a fost aplicata abuziv, neexistand identitate intre proprietarul real al imobilului situat in Techirghiol, str. M.E. nr. 5 - C.G., si persoana mentionata in actul de nationalizare - C.C.
Din tabelul cu Vilele din Techirghiol care nu au fost folosite in sezonul 1948, rezulta ca numitul C.C. a fost proprietarul unui imobil denumit "Vila Traian", situat in str. M.E. nr. 11 (filele 58,59), iar din expertiza efectuata de ing. A.N., rezulta ca Vila Traian, fosta proprietatea C.C., a figurat in planul cadastral al Orasului Techirghiol din anul 1932, pe lotul nr. 9 din careul XLII, avand o suprafata de teren de 1239 mp si nu se identifica cu proprietatea lui C.G. din str. M.E. nr. 5.
In prezent Vila Traian este demolata, pe locul ei fiind construit blocul de locuinte D (fila 70).
Aceasta situatie este confirmata prin declaratia autentificata sub nr. 3970/23.11.2000 de BNP N.M.E., a numitei D.C., nepoata a fostului proprietar C.C., care declara ca imobilul Vila "Traian" nu mai exista in prezent, fiind demolata, iar autoritatile locale au instiintat-o pe mama ei - D.G. - ca imobilul fosta proprietate C.C. a fost nationalizat prin Decretul 92/1950, pozitia 137 (fila 19, dosar 232/2003 al CSJ).
Se retine astfel ca nu exista identitate intre Vila "Traian", fosta proprietate C.C., in prezent demolata si imobilul situat in Techirghiol, str. M.E. nr. 5, fosta proprietate C.G., constructie care exista in prezent in aceeasi structura, si din care un apartament a fost instrainat in anul 1996 intervenientei D.F.
2. Nu este sustinuta probator nici afirmatia paratului conform careia bunul a fost confiscat in baza unei hotarari penale de condamnare a autorului reclamantului pentru delapidare; din adresa nr. 8272/30.06.1999, emisa de Ministerul de Interne - Filiala Arhivelor Statului Constanta, rezulta ca "s-au cercetat inventarele de la Tribunalul Constanta si Curtea de Apel Constanta si nu este mentionat C.G. cu sentinta penala (delapidare) in anii 1932-1935" (fila 26 dosar nr.232/2003 al CSJ).
Conform dispozitiilor art. 221 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, in absenta unor probe contrare, existenta si dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive, iar potrivit alin.(2), in absenta unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ prin care s-a dispus masura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.
In cauza se retine ca prezumtiile simple instituite de art. 221 din Legea nr. 10/2001 au fost rasturnate de reclamant, din probatoriile administrate la instanta de fond si in apel rezultand ca autorul reclamantului, C.G. a fost proprietarul imobilului situat in Techirghiol, str. M.E. nr. 5, imobil ce nu a fost identificat cu fosta Vila "Traian" - in prezent demolata, iar inscrierea bunului notificat in Decretul 92/1950 pe numele altei persoane - C.C. - a fost nelegala, C.C. fiind proprietarul unui alt imobil situat in orasul Techirghiol, pozitionat conform expertizei A.N., dincolo de intersectia strazilor M.E. si Al.P. (fila 70).
3. In procesul de solutionare a notificarilor depuse de persoanele indreptatite, Legea nr. 10/2001 (art. 1 alin.(1), art. 7 si art. 9) impune respectarea principiului prevalentei restituirii in natura a imobilelor ce fac obiectul notificarilor si numai in cazul in care masura nu este posibila sau este expres inlaturata de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte.
In speta se retine ca prin actul de vanzare-cumparare nr. 9/15.11.1996, intervenienta D.F. a dobandit conform Legii nr. 112/1995 un apartament compus din 2 camere si dependinte in suprafata de 36,14 mp in imobilul situat in Techirghiol str. M.E. nr. 5. Prin acelasi contract s-a atribuit in folosinta cumparatoarei o suprafata de teren aferenta locuintei de 56,35 mp, intervenienta avand vocatie la dobandirea acestui teren conform art. 37 din Legea 112/1995 coroborat cu disp. art. 36 alin.(2) din Legea 18/1991 modificata.
Conform disp. art. 18 lit. c, din Legea nr. 10/2001 masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent in cazul in care imobilul a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor legale.
In aceste conditii se constata ca reclamantul este indreptatit la masuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VI din Legea 247/2005 pentru partea din constructie in suprafata de 36,14 mp ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 9/1996 si pentru partea din terenul aferent acestui apartament. In consecinta, Primarul Orasului Techirghiol va fi obligat, conform art. 26 din Legea 10/2001 sa acorde persoanei indreptatite in compensare bunuri sau servicii, ori sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale.
Cel de al doilea apartament din imobilul situat in Techirghiol, str. M.E. nr. 5, in suprafata de 64,34 mp, detinut cu titlu de chirias de numita V.I., nefacand obiectul unui contract de vanzare-cumparare poate fi restituit in natura reclamantului impreuna cu terenul in suprafata de 883,65 mp aferent constructiei, conform art. 9 din Legea 10/2001.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 296 C.proc.civ. se va admite apelul reclamantului si se va schimba in parte hotararea apelata, in sensul celor mai sus mentionate.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Abuzuri; Interventie (locuinte de; cereri de); Prejudicii; daune; Probe; dovezi

Contestatie formulata impotriva unei hotarari emise in procedura administrativa de contestare a deciziilor de pensie. Obligatia instantei de a proceda la un examen efectiv al sustinerilor reclamantului. - Hotarare nr. 70/AS din data de 08.04.2014
Contestatie decizie de pensionare. Interzicerea cumulului pensiei de stat cu veniturile de natura salariala provenite de la bugetul de stat daca nivelul acesteia depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie. - Hotarare nr. 113/AS din data de 30.09.2014
Contestatie decizie de pensionare. Recuperarea debitului rezultat in urma recalcularii drepturilor de pensie cuvenite reclamantei prin revizuirea stagiului de cotizare realizat de aceasta. - Hotarare nr. 128/AS din data de 10.06.2014
Conditionarea dreptului de a obtine recalcularea sau revizuirea pensiei de efectuarea unui demers administrativ: contestatie, cerere de revizuire sau de recalculare. - Hotarare nr. 13/AS din data de 04.02.2014
Aplicarea indicelui de corectie prevazut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 si art. IV alin. 1 din OUG nr. 1/2014 persoanelor pensionate pentru limita de varsta in perioada 1 ianuarie 2011 - 22 ianuarie 2013, care anterior anului 2011 au beneficiat de pen - Hotarare nr. 179/AS din data de 12.11.2014
Aplicabilitatea art. 149 - 151 din Legea nr. 263/2010 numai in cazul contestatiilor impotriva deciziilor caselor teritoriale si sectoriale de pensii - Hotarare nr. 17/AS din data de 24.02.2014
Raspunderea patrimoniala a salariatilor. Incasarea unor drepturi salariale necuvenite raportat la criteriile stabilite in contractul colectiv de munca pentru acordarea lor. - Decizie nr. 262/CM din data de 24.06.2014
Protectia drepturilor salariatelor care efectueaza concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani. Situatia gradatiei de merit acordate in invatamantul preuniversitar. - Decizie nr. 203/CM din data de 27.05.2014
Necesitatea reinfiintarii postului desfiintat in cazul unei concedieri efectuate in baza art. 65 Codul muncii, care a fost anulata. - Decizie nr. 386/CM din data de 14.10.2014
Inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu alta sanctiune. Prerogativa disciplinara a angajatorului de a aplica sanctiunea in temeiul art. 247 Codul muncii, dar cu respectarea criteriilor prevazute de art. 250 - Decizie nr. 286/CM din data de 09.09.2014
Incetare contract de munca. Contestatie decizie de concediere. Reorganizare activitate societate. - Decizie nr. 234/CM din data de 17.06.2014
Imposibilitatea reintegrarii in postul detinut anterior concedierii, cand intre timp a intervenit un caz de incetare de drept a contractului individual de munca. - Decizie nr. 97/CM din data de 18.03.2014
Descrierea faptei care constituie abatere disciplinara. - Decizie nr. 280/CM din data de 20.08.2014
Contestatie in anulare formulata pentru motivul incalcarii normelor referitoare la alcatuirea instantei. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 188/CM din data de 13.05.2014
Contestatie decizie de concediere. Reintegrarea contestatorilor pe posturile de?inute anterior. Plata de despagubiri pana la reintegrarea efectiva. Stabilirea criteriilor de individualizare. - Decizie nr. 144/CM din data de 09.04.2014
Concediere disciplinara. Director de agentie al unei societati de asigurari. - Decizie nr. 282/CM din data de 02.09.2014
Concediere colectiva. Modul de indeplinire a procedurii de informare si consultare prealabila in cazul existentei unor organizatii sindicale nereprezentative. - Decizie nr. 260/CM din data de 24.06.2014
Concediere pentru desfiintarea locului de munca. Conditii. Inexistenta unei cauze reale si serioase. - Decizie nr. 19/CM din data de 21.01.2014
Competenta generala a instantelor romane. Termenul de recurs. Identificarea, in cazul muncii pe platforme petroliere mobile, a locului "in care angajatul isi desfasoara in mod obisnuit activitatea", la care se refera art. 19 pct. 2 lit. a) din Regulamentu - Decizie nr. 181/CM din data de 10.06.2014
Competenta generala a instantelor romane in contractele de munca incheiate cu un angajator dintr-un stat membru UE. Incidenta art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. - Decizie nr. 182/CM din data de 10.06.2014