Ghidul Salariatului - MCP Cabinet avocati
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Constanta

Partaj succesoral. Omisiunea instantei de fond de a se pronunta explicit asupra tuturor cererilor ce i-au fost deduse judecatii. Lipsa unui raspuns specific si explicit la mijloacele decisive pentru solutionarea procedurii in cauza, din partea instan...

(Decizie nr. 442/C/ din data de 17.10.2007 pronuntata de Curtea de Apel Constanta)

Domeniu Drepturile omului; Partaj; Succesiuni; mosteniri | Dosare Curtea de Apel Constanta | Jurisprudenta Curtea de Apel Constanta

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr. 2764/23.03.2003 reclamanta M.N. a chemat in judecata pe paratii E.M. si E.V., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna partajarea averii succesorale ramasa de pe urma defunctei G.V. decedata la 29.04.2002, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca de pe urma defunctei G.V., mostenitorii cu vocatie succesorala au ramas ea si parata, in calitate de fiice, iar ca avere succesorala a ramas cota de 5/8 dintr-un imobil situat in Tulcea, str. M. nr.32, judetul Tulcea.
A aratat parata ca restul cotei indivize de 3/8 din imobilul mai sus aratat ii apartine ei si paratei, fiind dobandite cu titlu de mostenire legala de la defunctul lor tata G.M., astfel ca din intregul imobil le revine cate o cota parte de �.
La dosarul cauzei s-au depus inscrisuri iar in drept actiunea este intemeiata pe disp. art.728 Cod civil si 6731  si urm. Cod proc.civila.
Parata a formulat intampinare si impreuna cu sotul sau, E.V., cerere reconventionala, prin care a solicitat constatarea si realizarea unui drept de creanta constand in contravaloarea constructiilor edificate si a imbunatatirilor aduse constructiei existente precum si contravaloarea platilor facute in contul casei de locuit.
A aratat parata-reclamanta E.M. ca in imobilul in litigiu a locuit de cand s-a nascut si dupa moartea parintilor a achitat suma de 9039 lei din imprumutul in valoare de 25.000 lei facut de tatal sau in vederea edificarii casei de locuit.
A mai aratat parata reclamanta ca dupa ce s-a casatorit, impreuna cu sotul sau a adus o serie de imbunatatiri casei si, de asemenea, au edificat si alte constructii.
In drept au fost invocate disp. art. 115-119, 274 C.proc. civ. si 111 C.proc. civ.
Prin incheierea de admitere in principiu din 27.04.2004, instanta a constatat ca masa bunurilor supuse impartelii, dreptul de proprietate asupra unui imobil situat in Tulcea, str. M. nr.32, format din 448 m.p. teren curte si o casa de locuit construita din chirpici, invelita cu tigla, compusa din 4 camere si 2 holuri si separat o bucatarie de vara, o camara, o magazie, un beci.
S-a constatat ca au calitatea de coindivizari asupra bunurilor enumerate reclamanta M.N., domiciliata in Tulcea, str. G., judetul Tulcea si parata E.M., domiciliata in Tulcea, str. M. nr. 32, judetul Tulcea, cu o cota de � fiecare coindivizar.
S-a mai constatat ca E.M. si E.V. au un drept de creanta avand ca obiect suma de bani reprezentand sporul de valoare inregistrat de imobil prin efectuarea urmatoarelor constructii si imbunatatiri: cimentuit beci si scara etaj beci, tencuit exterior bucatarie si acoperit bucatarie cu tabla, construit baie din BCA si scurgeri, construit magazie lemne cu acoperis, reconstruit curnic, covina, bolta de metal pentru vita de vie in fata bucatariei, gard de lemn cu stalpi metal in fata bucatariei, aplecatoare tabla ondulata de pe acoperisul bucatariei, rafturi metal beci, inlocuit gard in fata casei cu stalpi de beton si scandura (la strada) si gard din prefabricate de jur imprejur, latit trotuar in fata casei si turnat platforma beton in fata bucatariei si intre magazie si baie, poarta metalica (confectionare si montare), parchet in holul mare si dormitor.
S-a mai constatat ca E.M. are un drept de creanta asupra mostenirii constand in suma de bani (9039) pe care E.M. a achitat-o din imprumutul CEC de 25.000 lei.
Pe fond, prin sentinta civila 3303/2004, Judecatoria Tulcea a admis atat actiunea principala cat si cererea reconventionala si s-a dispus iesirea din indiviziune asupra imobilului atribuind fiecarei parti cate un lot in natura si s-a constatat ca E.M. are un drept de creanta in suma de 9039 lei.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs partile, admis de Tribunalul Tulcea care prin decizia civila 333/2005 a casat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond.
La Judecatoria Tulcea cauza a fost inregistrata la data de 25 august 2005 sub numarul 4787.
Prin sentinta civila nr.3793/20 decembrie 2006, Judecatoria Tulcea a admis cererea principala formulata de M.N., a constatat ca partile detin in indiviziune in cote de � reclamanta - parata si � parata - reclamanta, imobilul situat in Tulcea str. M. nr.32.B, judetul Tulcea, compus din teren in suprafata de 448 mp, casa de locuit si anexe, cu o valoare de circulatie de 1.371.851 ROL. S-a dispus iesirea din indiviziune conform variantei de lotizare nr.1 propusa de expert inginer P.G.
S-a atribuit paratei - reclamante lotul nr.1 compus din teren in suprafata de 271,90 mp, casa de locuit si anexe (bucatarie, magazie si beci), lot in valoare de 941.741.000 ROL.
S-a atribuit reclamantei - parate lotul nr.2 compus din teren in suprafata de 176,10 mp si anexe (magazie lemne, cotet si cocina), lot in valoare de 430.110.000 ROL.
Parata - reclamanta a fost obligata sa-i plateasca reclamantei parate, cu titlu de sulta, suma de 236.815.500 ROL.
Reclamanta - parata a fost obligata sa-i plateasca paratei - reclamante suma de 2.554 RON, reprezentand valoarea actualizata a sumei pe care a achitat-o din imprumutul CEC.
S-au compensat cheltuielile de judecata si a fost obligata reclamanta - parata sa-i plateasca paratei - reclamante suma de 82,5 RON.
Instanta de fond a retinut ca incheierea de admitere in principiu data de prima instanta la data de 27.04.2004, deci anterior intrarii in vigoare a legii 219/6.07.2005 prin care a modificat Codul de procedura civila, nu a fost atacata separat de hotararea finala de partaj, astfel ca sub aspectul stabilirii cotei parti cuvenite si a componentei masei supuse partajului a devenit irevocabila.
De asemenea, incheierea ramane valabila si cu privire la celelalte chestiuni rezolvate de instante, respectiv dreptul de creanta al paratei reclamante E.M., avand in vedere ca recursul declarat de parti impotriva hotararii finale de partaj a vizat cu totul alte aspecte.
Pe fond, actiunea principala si cererea reconventionala au fost admise avand in vedere disp. art. 728 Cod Civil, potrivit cu care nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune.
Cat priveste modalitatea de partajare s-a retinut ca potrivit raportului de expertiza intocmit de expert P.G., imobilul in discutie este comod partajabil in natura, si s-au propus doua variante de lotizare tinandu-se seama de solicitarile partilor.
Prin decizia civila nr. 119/26.06.2007 Tribunalul Constanta a respins ambele apeluri ca nefondate.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de apel a retinut in esenta ca Judecatoria Tulcea s-a pronuntat explicit cu privire la toate capetele de cerere cu care a fost investita, iar modalitatea de lotizare adoptata, corespunde cotelor succesorale ale partilor si nevoilor delocuit ale acestora, fiind conforma cu disp. art. 6739 C.proc.civila.
Impotriva acestei decizii in termen legal au declarat recurs reclamanta M.N. si paratii E.M. si E.V.
Reclamanta M.N. a criticat legalitate hotararii recurate in raport cu dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. sub aspectul modalitatii de formare si atribuire a loturilor, apreciind ca lotul ce i-a fost atribuit este total nefunctional intrucat terenurile, sub 200 mp nu sunt construibile, iar lotul ce i-a fost atribuit este compus din 176,10 mp teren.
In conformitate cu disp. art. 6739 C.pr.civ. solicita modificarea in parte a hotararii recurate in sensul dispunerii iesirii din indiviziune in modalitatea variantei a II-a a raportului de expertiza P.G.
La randul lor paratii E.M. si E.V. au criticat legalitatea hotararii in fond si in apel conform art. 304 pct. 9 C.proc.civila sub urmatoarele aspecte:
1. Instanta de fond, prin sentinta civila nr. 3739/20.01.2006 nu s-a pronuntat cu privire la dreptul de creanta solicitat de E.V. si M., desi prin incheierea de admitere in principiu s-a recunoscut existenta acestuia, iar prin expertiza imobiliara urma sa fie determinat. Instanta de apel investita cu aceasta critica a respins apelul ca nefondat retinand ca nu era necesara determinarea dreptului de creanta in dispozitivul hotararii, in conditiile in care a fost avut in vedere la formarea loturilor si la calcularea sultei.
  2. Instanta de apel nu a individualizat corect valoarea masei succesorale, iar pe de alta parte nu s-a facut o corecta individualizare a creantei de 9039 lei, achitata de parati in contul creditului CEC facut de parintii partilor pentru realizarea constructiei. In conditiile in care paratii au achitat 9039 lei din totalul creditului de 25.000 lei, ceea ce reprezinta 36,15 % din valoarea bunului, acest credit trebuia raportat la valoarea de circulatie a imobilului, iar nu indexat cu indicele de inflatie, cum gresit a procedat prima instanta.
3. Instantele au facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 276 C.pr.civ. procedand la compensarea in bloc a cheltuielilor de judecata, fara a face distinctie intre cheltuielile efectuate pentru realizarea iesirii din indiviziune si cele referitoare la capatul de cerere ce viza constatarea dreptului de creanta al paratilor.
Analizand hotararea recurata in raport cu criticile recurentilor se constata urmatoarele:
Cu privire la recursul formulat de paratii reconvenienti E.M. si E.V., instanta retine ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
1. Prin incheierea de admitere in principiu din 27.04.2004 neatacata de parti anterior intrarii in vigoare a Legii 219/2005, instanta de fond a stabilit componenta masei succesorale ramasa dupa urma defunctei G.V. decedata la 29.04.2002, cotele succesorale ale partilor, lucrarile de imbunatatire efectuate de E.M. si E.V. la imobilul succesoral, cat si dreptul de creanta al paratei E.M. asupra mostenirii constand in suma de 9039 lei vechi pe care E.M. a achitat-o din imprumutul CEC de 25.00 lei, contractat de autorii lor pentru edificarea casei succesorale.
Prin aceeasi hotarare s-a dispus efectuarea unei expertize de specilitate conform art. 201 C.pr.civ. pentru stabilirea valorii de circulatie a imobilului succesoral compus din 448 mp teren si casa cu anexe, stabilirea separata a valorii de circulatie a constructiilor si imbunatatirilor realizate de E.M. si E.V. si, in masura in care imobilul este comod partajabil in natura, sa se realizeze propuneri de lotizare sau/si calcularea de sulte.
Desi obiectivele expertizei au fost in mod clar stabilite de instanta de fond cu ocazia definitivarii partajului, prima instanta a omis sa dezlege in dispozitivul sentintei civile nr. 3793/20.12.2006 problemele ce vizau stabilirea valorii de circulatie a intregului imobil succesoral, stabilirea dreptului de creanta al paratilor reconvenienti, reprezentand contravaloarea lucrarilor de constructie si imbunatatiri aduse imobilului succesoral si mentionate in incheierea de admitere in principiu din data de 27.04.2004 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr. 2764/2003 si valoarea cotelor cuvenite mostenitorilor.
Desi instanta de fond a dispus numai asupra modalitatii de partajare a imobilului conform expertizei ing. P.G., cu ocazia descrierii componentei lotului nr. 1, atribuit paratilor, a omis consemnarea unei constructii - baia, care este constructie din BCA, separata de casa de locuit -, aceasta omisiune echivaland cu o nepronuntare si este de natura sa creeze probleme cu ocazia executarii hotararii.
Aceste omisiuni ale instantei de fond au fost invocate cu ocazia exercitarii apelului de catre paratii reconvenienti, iar instanta de apel, fara a da o rezolvare acestor motive de apel, a retinut ca in situatia in care majoritatea constructiilor si imbunatatirilor efectate de parata-reclamanta cad pe lotul ce i s-a atribuit, iar valoarea celor care au cazut pe lotul atribuit celeilalte parti a fost avuta in vedere de expert la stabilirea sultei, constatarea unui drept de creanta sub acest aspect  nu se mai justifica.
Conform disp. art. 129 al. ultim C.pr.civ., instantei de judecata ii incumba obligatia de a se pronunta cu privire la toate capetele de cerere, cu judecata carora a fost investita, respectiv fata de toate partile implicate in conflictul judiciar. Solutionarea cauzei cu respectarea dispozitiilor legale citate trebuie sa rezulte din dispozitivul hotararii, astfel ca nu poate constitui o aducere la indeplinire a acestei indatoriri a instantei de fond, si respectiv a instantei de apel solutionarea unui capat de cerere, implicit, prin solutia data unui alt capat de cerere.
In cauza se retine ca prima instanta a fost investita cu o actiune de partaj succesoral, parti ale acestei cereri fiind mostenitorii defunctei G.V., M.N. si E.M., dar si cu o cerere reconventionala promovata de E.M. si E.V., prin care solicitau sa se constate ca in timpul casatoriei, cei doi soti au realizat imbunatatiri la imobilul supus partajului, acest drept de creanta avand caracterul unui bun comun al sotilor.
Prin partajarea imobilului succesoral intre reclamanta M.N. si E.M., nu s-a solutionat implicit si cererea paratului E.V., de a se constata ca in timpul casatoriei sale cu E.M. a adus imbunatatiri imobilului succesoral cum gresit retine instanta de apel, recurentul parat avand interes sa se stabileasca in mod expres valoarea dreptului de creanta al sotilor E. asupra imobilului supus partajarii.
Imprejurarea ca cea mai mare parte a lucrarilor de constructii si imbunatatiri efectuate de E.V. si E.M. la imobilul succesoral a intrat in componenta lotului nr. I atribuit paratei E.M., nu dezleaga problema de drept cu care a fost investita prima instanta referitoare la dreptul de creanta al paratului V.E., stiut fiind faptul ca bunurile dobandite prin succesiune constituie bunuri proprii ale sotului mostenitor, iar nu bunuri comune conform art. 31 lit. b Cod familie.
Desi aceste critici au fost invocate in cererea de apel, Tribunalul Tulcea le-a respins, fara a analiza sustinerile si apararile partilor, sub acest aspect hotararea pronuntata de instanta de apel neraspunzand exigentelor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Notiunea de proces echitabil presupune ca o instanta de judecata, care nu a motivat decat pe scurt hotararea, sa fi examinat totusi in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse, si fara a cere un raspuns detaliat fiecarui argument al reclamantei, acesta obligatie presupune, totusi, ca partea interesata sa poata astepta un raspuns specific si explicit la mijloacele decisive pentru solutionarea procedurii in cauza. (CEDO, Cauza Albina contra Romania, hotararea din 28.04.2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu contra Romania, hotararea din 8 iunie 2006).
Dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decat daca cererile si observatiile partilor sunt cu adevarat studiate, adica examinate de instanta sesizata, ori in speta se retine ca nici instanta de fond si nici cea de apel nu au raspuns tuturor cererilor cu care au fost sesizate, nefinalizand cercetarea fondului tuturor cererilor cu care au fost investite, impunandu-se in temeiul 312 C.pr.civ. casarea cu trimitere a cauzei la prima instanta, pentru solutionarea acestor aspecte mai sus aratate.
2. Referitor la critica ce vizeaza modalitatea de determinare a dreptului de creanta al mostenitoarei E.M. reprezentand contributia pe care a avut-o la plata creditului CEC in valoare de 25.000 lei vechi, contractat de autorii sai pentru edificarea casei succesorale, instanta de recurs constata ca este nefondata si urmeaza a fi respinsa.
Se retine ca prin incheierea de admitere in principiu din 27.04.2004. Judecatoria Tulcea a dezlegat definitiv si irevocabil aceasta problema de drept, retinand ca "E.M. are un drept de creanta asupra mostenirii constand in suma de bani (9039 lei) pe care E.M. a achitat-o din imprumutul CEC de 25.000 lei".
Prin urmare, prin aceasta hotarare s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca parata reconvenienta are un drept de creanta in valoare de 9039 lei asupra mostenirii, iar nu un drept de creanta echivaland cu o cota de 36,15% din valoarea de circulatie a imobilului succesoral, asa cum pretinde in recurs recurenta. Aceasta incheiere nu a fost apelata de parata E.M.
Pentru a realiza o partajare echitabila, in mod corect instanta de fond a procedat la reactualizarea sumei de 9039 lei stabilita prin incheierea de admitere in principiu, in functie de indicele de inflatie al leului de la data efectuarii platii pana la data partajului, aceasta suma echivaland la momentul partajului cu 2554 RON.
3. Cea de a treia critica invocata de recurentii parati E.V. si E.M. este intemeiata.
Conform disp. art. 274 C.pr.civ. partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata, iar atunci cand pretentiile fiecarei parti au fost incuviintate numai in parte, instanta va aprecia in ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putand face compensarea lor.
Se retine ca instanta de fond a fost investita atat cu o cerere de partaj succesoral, cat si o cerere de constatare a dreptului de creanta pe care una din mostenitoare si sotul ei - strain de mostenire - il pretindeau asupra imobilului succesoral, pentru imbunatatirile aduse imobilului.
Omisiunea instantei de fond de a solutiona in mod explicit toate cererile cu care a fost investita s-a repercutat negativ asupra modalitatii de solutionare a cererii de obligare a partilor cazute in pretentii la plata cheltuielilor de judecata.
Paratul E.V. nu a participat la dezbaterea mostenirii defunctei G.V., neavand calitatea de succesor, situatie in care cheltuielile ocazionate de dezbaterea succesiunii si formarea loturilor nu ii incumbau. In schimb acesta a solicitat, iar prin incheierea de admitere in principiu s-a recunoscut faptul ca alaturi de sotia sa E.M. are un drept de creanta asupra imobilului succesoral, situatie in care, in raport de pretentiile admise, era indreptatit sa i se plateasca cheltuielile de judecata.
Intrucat prima instanta nu a dezlegat problema cuantumului dreptului de creanta cuvenit paratilor-reconvenienti, iar cauza urmeaza a fi trimisa spre rejudecare Judecatoriei Tulcea, cu ocazia rejudecarii va analiza si problema cheltuielilor de judecata efectuate de parti in proces, retinandu-se ca o compensare in bloc a cheltuielilor efectuate de partile din proces este nelegala.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul si se vor casa decizia si sentinta, cauza urmand a fi trimisa spre rejudecare Judecatoriei Tulcea.
Recurenta M.N. a criticat legalitatea hotararilor pronuntate de instanta de fond si de apel sub aspectul formarii si atribuirii loturilor.
Avandu-se in vedere legatura stransa intre cererea de stabilire a masei succesorale si a dreptului de creanta a paratilor constand in valoarea tuturor lucrarilor de constructie si imbunatatire aduse imobilului succesoral si modalitatea de formare si atribuire a loturilor, urmeaza ca aceste sustineri ale reclamantei sa fie analizate cu ocazia rejudecarii cauzei in instanta de fond, dupa casarea cu trimitere, impunandu-se o solutionare unitara a cererilor formulate de toate partile din proces.
Cu ocazia rejudecarii, prima instanta va urmari in cadrul operatiunii de formare si atribuire a loturilor, respectarea disp. art. 6739 C.pr.civ., respectiv criteriile legale de atribuire - acordul partilor, marimea cotei succesorale, natura bunurilor, domiciliul si ocupatiile partilor, faptul ca inainte de imparteala, unii dintre coproprietari au realizat constructii noi si imbunatatiri la imobilul succesoral - cat si asigurarea unor loturi functionale, in raport cu structura imobilului de la momentul partajarii.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 312 C.pr.civ. se vor admite ambele recursuri si se vor casa decizia si sentinta, cauza urmand a fi trimisa spre rejudecare primei instante pentru o solutionare unitara atuturor cererilor cu care a fost investita.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Drepturile omului; Partaj; Succesiuni; mosteniri

Contestatie formulata impotriva unei hotarari emise in procedura administrativa de contestare a deciziilor de pensie. Obligatia instantei de a proceda la un examen efectiv al sustinerilor reclamantului. - Hotarare nr. 70/AS din data de 08.04.2014
Contestatie decizie de pensionare. Interzicerea cumulului pensiei de stat cu veniturile de natura salariala provenite de la bugetul de stat daca nivelul acesteia depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie. - Hotarare nr. 113/AS din data de 30.09.2014
Contestatie decizie de pensionare. Recuperarea debitului rezultat in urma recalcularii drepturilor de pensie cuvenite reclamantei prin revizuirea stagiului de cotizare realizat de aceasta. - Hotarare nr. 128/AS din data de 10.06.2014
Conditionarea dreptului de a obtine recalcularea sau revizuirea pensiei de efectuarea unui demers administrativ: contestatie, cerere de revizuire sau de recalculare. - Hotarare nr. 13/AS din data de 04.02.2014
Aplicarea indicelui de corectie prevazut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 si art. IV alin. 1 din OUG nr. 1/2014 persoanelor pensionate pentru limita de varsta in perioada 1 ianuarie 2011 - 22 ianuarie 2013, care anterior anului 2011 au beneficiat de pen - Hotarare nr. 179/AS din data de 12.11.2014
Aplicabilitatea art. 149 - 151 din Legea nr. 263/2010 numai in cazul contestatiilor impotriva deciziilor caselor teritoriale si sectoriale de pensii - Hotarare nr. 17/AS din data de 24.02.2014
Raspunderea patrimoniala a salariatilor. Incasarea unor drepturi salariale necuvenite raportat la criteriile stabilite in contractul colectiv de munca pentru acordarea lor. - Decizie nr. 262/CM din data de 24.06.2014
Protectia drepturilor salariatelor care efectueaza concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani. Situatia gradatiei de merit acordate in invatamantul preuniversitar. - Decizie nr. 203/CM din data de 27.05.2014
Necesitatea reinfiintarii postului desfiintat in cazul unei concedieri efectuate in baza art. 65 Codul muncii, care a fost anulata. - Decizie nr. 386/CM din data de 14.10.2014
Inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu alta sanctiune. Prerogativa disciplinara a angajatorului de a aplica sanctiunea in temeiul art. 247 Codul muncii, dar cu respectarea criteriilor prevazute de art. 250 - Decizie nr. 286/CM din data de 09.09.2014
Incetare contract de munca. Contestatie decizie de concediere. Reorganizare activitate societate. - Decizie nr. 234/CM din data de 17.06.2014
Imposibilitatea reintegrarii in postul detinut anterior concedierii, cand intre timp a intervenit un caz de incetare de drept a contractului individual de munca. - Decizie nr. 97/CM din data de 18.03.2014
Descrierea faptei care constituie abatere disciplinara. - Decizie nr. 280/CM din data de 20.08.2014
Contestatie in anulare formulata pentru motivul incalcarii normelor referitoare la alcatuirea instantei. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 188/CM din data de 13.05.2014
Contestatie decizie de concediere. Reintegrarea contestatorilor pe posturile de?inute anterior. Plata de despagubiri pana la reintegrarea efectiva. Stabilirea criteriilor de individualizare. - Decizie nr. 144/CM din data de 09.04.2014
Concediere disciplinara. Director de agentie al unei societati de asigurari. - Decizie nr. 282/CM din data de 02.09.2014
Concediere colectiva. Modul de indeplinire a procedurii de informare si consultare prealabila in cazul existentei unor organizatii sindicale nereprezentative. - Decizie nr. 260/CM din data de 24.06.2014
Concediere pentru desfiintarea locului de munca. Conditii. Inexistenta unei cauze reale si serioase. - Decizie nr. 19/CM din data de 21.01.2014
Competenta generala a instantelor romane. Termenul de recurs. Identificarea, in cazul muncii pe platforme petroliere mobile, a locului "in care angajatul isi desfasoara in mod obisnuit activitatea", la care se refera art. 19 pct. 2 lit. a) din Regulamentu - Decizie nr. 181/CM din data de 10.06.2014
Competenta generala a instantelor romane in contractele de munca incheiate cu un angajator dintr-un stat membru UE. Incidenta art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. - Decizie nr. 182/CM din data de 10.06.2014