Incredintare minor. Principiul respectarii interesului superior al copilului. Stabilirea obligatiei de intretinere

Incredintare minor. Principiul respectarii interesului superior al copilului. Stabilirea obligatiei de intretinere

Solicitarile formulate de parinti in privinta incredintarii minorei nascute din afara casatoriei trebuie analizate prin prisma prevederilor art. 42 alin. 1 din Codul familiei, care erau in vigoare la data inregistrarii cauzei deduse judecatii si care se aplica prin asemanare si in situatia copilului din afara casatoriei, conform carora instanta de judecata hotaraste caruia dintre parinti vor fi incredintati copii minori, tinand seama de interesele acestora.
Principiul respectarii interesului superior al copilului este statuat si de Legea nr. 272/2004, prin art. 6 din aceasta lege prevazandu-se ca respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform mai multor principii, unul dintre acestea fiind principiul respectarii si promovarii cu prioritate a interesului superior al copilului (art.6 lit. c din Legea nr. 272/2004). De asemenea prin art. 31 alin. 3 din aceeasi lege se prevede ca in cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca hotaraste potrivit interesului superior al copilului.
In conditiile in care din probele administrate in cauza rezulta ca minora este ingrijita corespunzator si este atasata de mama sa si totodata avand in vedere ca la aceasta varsta fetita are mai multa nevoie de prezenta si ingrijirea mamei, se justifica incredintarea minorei la mama, prin luarea acestei masuri principiul interesului superior al copilului fiind respectat.
De asemenea, in contextul in care potrivit art. 94 alin. 3 din Codul familiei intretinerea este datorata in raport cu mijloacele celui care urmeaza a o plati, iar sumele reprezentand contravaloarea normei de hrana au caracter permanent, fiind acordate in virtutea raporturilor juridice de munca dintre parat si angajator, sustinerile paratului in sensul ca norma de hrana nu trebuie avuta in vedere la stabilirea obligatiei de intretinere sunt nefondate. Prin sentinta civila nr. 5832 din 11 iunie 2010, pronuntata de Judecatoria Targu-Mures in dosarul nr. 11635/320/2009 s-a admis actiunea civila formulata de reclamanta N.A.R. impotriva paratului F.L. si pe cale de consecinta s-au dispus urmatoarele:
- incredintarea minorei F.K.A., nascuta la data de 20.05.2008 spre crestere si educare reclamantei N.A.R.;
- stabilirea domiciliului minorei F.K.A., nascuta ldata de 20.05.2008, la reclamanta N.A.R.;
- obligarea paratului F.L. la plata pensiei de intretinere in favoarea minorei F.K.A., in cota de 25% parte din veniturile lunare nete, cu incepere de la data pronuntarii  hotararii, in baza de calcul a pensiei urmand sa intre toate veniturile lunare nete ale paratului, inclusiv norma de hrana.
Prin aceeasi sentinta s-a admis in parte cererea reconventionala formulata de catre paratul F.L. in contradictoriu cu reclamanta N.A.R. si s-a stabilit programul de vizitare al minorei F.K.A., de catre paratul F.L., dupa cum urmeaza:
- in fiecare saptamana, incepand de vineri orele 16, pana duminica orele 18, cu ridicarea minorei;
- cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de Craciun, timp de cate o saptamana;
- pe perioada de vara de 2 ori cate 2 saptamani, in perioada concediului de odihna al paratului.
S-a dispus de asemenea compensarea cheltuielilor de judecata intre parti.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatoria a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante reclamanta N.A.R. a solicitat in contradictoriu cu paratul F.L. urmatoarele:
- incredintarea minorei F.K.A., nascuta la data de 20.05.2008, spre crestere si educare reclamantei N.A.R.;
- stabilirea domiciliului minorei la reclamanta;
-obligarea paratului la plata pensiei de intretinere in favoarea minorei, in cuantum de ¼ parte din veniturile lunare;
Paratul a formulat actiune separata, inregistrata in dosarul nr. 11757/320/2009 al Judecatoriei Tg. Mures, prin care a solicitat incredintarea minorei, stabilirea domiciliului acesteia la parat si obligarea reclamantei la plata unei pensii de intretinere, iar in subsidiar a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorei.
Prin incheierea de sedinta din data de 26.02.2010 s-a admis exceptia de conexitate intre cele doua actiuni formulate de parti pe cale separata  si, ca urmare a conexarii celor doua dosare, instanta a analizat actiunea ce a facut obiectul dosarului nr. 11757/320/2009 al Judecatoriei Tg. Mures ca o actiune reconventionala.
Din ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta a retinut ca din relatia partilor a rezultat minora F.K.A., nascuta la 20.05.2008, iar in prezenta cauza ambii parinti au solicitat incredintarea minorei spre crestere si educare.
Analizand actiunile deduse judecatii prin prisma prevederilor art. 65 din Codul familiei, raportat la prevederile art. 42- 44 din codul familiei, precum si a prevederilor art. 100 din Codul familiei,  instanta a retinut faptul ca de la nasterea minorei si pana in prezent acesta s-a aflat in ingrijirea mamei. Din declaratiile martorilor audiati in cauza a rezultat faptul ca reclamanta este o mama buna, care s-a preocupat de cresterea si educarea fiicei sale, martorii confirmand faptul ca reclamanta a fost vazuta deseori ocupandu-se de fiica sa si iesind in parc cu aceasta.
In adoptarea solutiei privind incredintarea copilului instanta a  avut in vedere exclusiv interesul superior al minorei (nevoi fizice, emotionale, psihologice, inclusiv nevoia de stabilitate), precum si prevederile art. 6 lit. i din Legea 272/2004, conform carora unul dintre principiile prin care se realizeaza respectarea si garantarea drepturilor copilului este asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea acestuia.
Avand in vedere probatoriul administrat in cauza, inclusiv ancheta sociala efectuata la domiciliul partilor, instanta de fond a apreciat ca se justifica incredintarea minorei spre crestere si educare reclamantei, opinand ca aceasta este in masura sa-i asigure fetitei complexul de factori care sa conduca la dezvoltarea fizica, morala si intelectuala a acesteia in cele mai bune conditii.
In temeiul art. 86 din Codul familiei paratul a fost obligat la plata pensiei de intretinere in favoarea minorei F.K.A. in cota de 25% parte din veniturile lunare nete, cu incepere de la data pronuntarii prezentei hotarari, cu precizarea ca in baza de calcul a pensiei vor intra toate veniturile lunare nete ale paratului, inclusiv norma de hrana.
In stabilirea datei de la care curge obligatia de intretinere instanta a avut in vedere faptul ca paratul a contribuit la intretinerea minorei, atat prin ridicarea acesteia de a domiciliul mamei, cat si prin sume de bani si bunuri necesare traiului zilnic.
In ceea ce priveste cererea reconventionala in privinta petitului de stabilire a programului de vizitare, instanta a retinut faptul ca sunt aplicabile in cauza dispozitiile art. 65 din Codul familiei, coroborat cu art. 43 alin. 3 din Codul familiei.
Raportat la solutia adoptata in cauza, instanta a constatat faptul ca reclamanta a precizat ca este de acord cu stabilirea programului de vizitare, astfel cum a fost solicitat de catre parat si ca urmare a admis in parte cererea reconventionala si a stabilit programul de vizitare a minorei, conform celor solicitate.
Avand in vedere modul de solutionare a cererii principale si a actiunii reconventionale, instanta a dispus compensarea cheltuielilor de judecata.
Prin decizia civila nr. 50 din 10 februarie 2011 pronuntata de Tribunalul Mures, Sectia civila in dosarul nr. 11635/320/2009 s-a admis apelul declarat de reclamanta N.A.R. impotriva sentintei civile nr.5832 din 11 iunie 2010, pronuntata de Judecatoria Tg.Mures si in consecinta s-a dispus schimbarea in parte hotararea apelata dupa cum urmeaza:
Paratul F.L. a fost obligat la plata pensiei de intretinere in favoarea minorei F.K.A., incepand de la data de 27 octombrie 2009, in cuantum de 400 lei lunar.
S-a stabilit programul de vizitare a minorei F.K.A. de catre parat, astfel:
- in prima si a treia saptamana din fiecare luna, incepand de vineri ora 16 si pana duminica, ora 18, cu ridicarea minorei de la domiciliul reclamantei;
- cu ocazia sarbatorilor de Paste si de Craciun, in anii impari de Paste si in anii pari de Craciun, de fiecare data cate trei zile;
- in timpul vacantei de iarna, timp de o saptamana;
- in timpul vacantei de vara, de 2 ori, cate doua saptamani, in timpul concediului de odihna al paratului.
Celelalte dispozitii ale hotararii atacate au fost mentinute.
Prin aceeasi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de paratul F.L. impotriva aceleiasi hotarari.
Paratul F.L. a fost obligat la plata catre reclamanta N.A.R. a sumei de 512,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Analizand, in limitele apelurilor declarate, stabilirea situatiei de fapt si modul de aplicare a legii de catre prima instanta, tribunalul a apreciat ca apelul declarat de reclamanta N.A.R. este fondat.
In privinta pensiei de intretinere  s-a retinut ca instanta a fixat cuantumul acesteia procentual, pentru a se evita procese ulterioare avand ca obiect majorarea sau reducerea pensiei de intretinere, in situatia in care veniturile realizate de parat vor suferi modificari. Cu toate acestea s-a apreciat ca se impunea stabilirea in concret a pensiei de intretinere, pentru a se evita dificultatile de stabilire a bazei de calcul a pensiei si de punere in executare a acesteia. De asemenea in situatia in care paratul isi va schimba locul de munca nu se va impune un nou proces de stabilire a pensiei de intretinere.
Tinand seama de venitul net lunar realizat de parat, incluzand si norma de hrana, care reprezinta un spor cu caracter permanent si de nevoile minorei, instanta de apel a fixat pensia de intretinere la suma de 400 lei lunar. In privinta datei de la care aceasta este datorata, s-a retinut ca doctrina si practica judiciara sunt unanime in a aprecia ca este datorata de la data la care se solicita, adica de la data inregistrarii cererii de chemare in judecata. Se admite insa o situatie de exceptie, atunci cand tatal a contribuit material la cheltuielile privind cresterea si educarea copilului, insa in cauza nu se regaseste o asemenea situatie, din probele administrate nereiesind ca paratul a contribuit la aceste cheltuieli.
Referitor la programul de vizitare a minorei de catre tatal acesteia, s-a retinut ca in principiu cel stabilit de judecatorie este adecvat varstei minorei si stadiului relatiei dintre tata si copila, cu exceptia programului din perioada sarbatorilor de Paste si Craciun. Afirmatia reclamantei in sensul ca in modul in care a fost acesta stabilit ar insemna ca minora sa petreaca in fiecare an aceste sarbatori cu tatal s-a apreciat ca fiind fondata si ca atare se impune schimbarea acestei modalitati, in sensul ca in perioada sarbatorilor de Paste si de Craciun, minora sa fie luata de intimat, in anii impari de Paste si in anii pari de Craciun, de fiecare data cate trei zile.
In privinta apelului declarat de parat, tribunalul a apreciat ca acesta este nefondat. In acest sens s-a retinut ca masura incredintarii minorei, spre crestere si educare, mamei, este justificata de varsta redusa a minorei, de starea de sanatate a acesteia si de relatiile de afectiune dintre mama si copila. Mama dispune de conditii materiale si morale suficiente si corespunzatoare pentru cresterea si educarea minorei, afirmatiile paratului in sensul ca minora este crescuta intr-un mediu nesanatos nefiind intemeiate. Fara a se nega afectiunea tatalui apelant pentru minora si conditiile materiale si de locuit de care dispune acesta, acestea nu sunt suficiente pentru a i se incredinta minora. Avand in vedere ca reclamanta este cea care s-a ocupat intr-o masura mai mare de ingrijirea minorei si nu s-a facut dovada ca lasarea copilei in grija acesteia ar prejudicia interesele minorei, s-a considerat ca nu se justifica incredintarea minorei spre crestere si educare tatalui.
Motivele de apel in privinta modului de stabilire a pensiei de intretinere s-au apreciat a fi nefondate si sub acest aspect s-a retinut ca norma de hrana, atat timp cat are un caracter permanent si se prezinta sub forma unei sume de bani, poate si trebuie sa fie avuta in vedere la stabilirea pensiei de intretinere.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, tribunalul a admis apelul declarat de reclamanta si a  schimbat in parte hotararea atacata in sensul celor consemnate in dispozitivul deciziei.
In ceea ce priveste apelul declarat de parat, in baza acelorasi prevederi legale, instanta de apel a dispus respingerea acestuia ca nefondat.
Impotriva acestei decizii, in termen legal a declarat recurs paratul F.L. si a solicitat modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii apelului declarat de parat si respingerii apelului declarat de reclamanta N.A.R. impotriva sentintei pronuntate de prima instanta si pe cale de consecinta, sa se dispuna admiterea in rejudecare a actiuni reconventionale formulate de parat si respingerea actiunii principale formulate de reclamanta, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului s-a aratat ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica si sub acest aspect s-a invocat faptul ca instanta de fond, precum si cea de apel au dispus incredintarea spre crestere si educare a  minorei F.K.A., in favoarea mamei, fara a avea in vedere faptul ca paratul poate oferi conditii mult mai bune pentru cresterea si educarea minorei, precum si un mediu stabil.
In ceea ce priveste probatoriul administrat in cauza, s-a relevat faptul ca din anchetele sociale efectuate la domiciliile partilor, rezulta ca incredintarea minorei este lasata la latitudinea instantei de judecata, ceea ce conduce la concluzia ca, ipotetic vorbind, partile sunt pe picior de egalitate in ceea ce priveste conditiile pe care fiecare poate sa le ofere copilului pentru crestere si educare. De asemenea, conform aprecierii paratului si din audierea martorilor reiese faptul ca paratului poate sa-i fie incredintare minora, spre crestere si educare, deoarece acesta s-a ocupat indeaproape de fetita.
Avand in vedere probele administrate s-a sustinut ca este dovedit faptul ca reclamanta nu poate oferi un mediu stabil de crestere si educare pentru minora, deoarece este foarte instabila in relatiile de concubinaj pe care le-a avut in derulare si aceasta instabilitate se regaseste si in privinta locurilor de munca pe care le-a avut reclamanta. De asemenea nu este de neglijat problema de sanatate a fetitei, care necesita un mediu sanatos, in care sa creasca si sa se dezvolte ingrijit.
In ceea ce priveste cuantumul pensiei de intretinere, la plata careia a fost obligat paratul, s-a invocat faptul ca instanta de apel, in mod nelegal, a stabilit pensia de intretinere luand in calcul si norma de hrana.
S-a relevat faptul ca potrivit Codului fiscal, norma de hrana nu intra in categoria veniturilor salariale fiind acordata in baza unei legi speciale si nu poate fi considerata venit. Pe de alta parte, potrivit art. 409 alin. 7 Cod procedura civila, indemnizatiile cu destinatie speciala, potrivit legii, nu pot fi  urmarite pentru nici un  fel de datorii.
Instanta de apel, in mod nelegal a stabilit cuantumul pensiei de intretinere fara luarea in calcul a ultimelor venituri pe 6 luni, din adeverinta depusa la dosar, emisa de la locul de munca al paratului, reiesind un cuantum al veniturilor realizate mult mai mic si ca atare, procentul de ¼ trebuie aplicat la venitul realizat de parat.
Paratul a mai invocat faptul ca, in mod nelegal, a fost obligat la plata pensiei de intretinere in favoarea minorei incepand cu data introducerii actiunii civile, avand in vedere ca a contribuit la intretinere acesteia atat prin ridicarea de la domiciliu, cat si prin sume de bani si bunuri necesare traiului zilnic si in aceste conditii, data de la care curge obligatia de intretinere trebuie sa fie cea a pronuntarii hotararii.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
Reclamanta N.A.R. a formulat intampinare si a solicitat respingerea recursului declarat de parat si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata, sustinand ca atat sentinta primei instante, cat si decizia instantei de apel sunt legale in privinta incredintarii minorei catre reclamanta.  Reclamanta a sustinut ca paratul a manifestat dezinteres fata de cresterea, educarea si supravegherea minorei si pana la data inregistrarii actiunii introductive acesta nu s-a ocupat de fetita. La adoptarea solutiei privind incredintarea minorei s-a avut in vedere interesul superior al acesteia si probatoriul administrat in cauza, inclusiv ancheta sociala efectuata la domiciliul partilor.
Minora avand o varsta frageda are nevoie de stabilitate emotionala, de un program bine stabilit si de prezenta mamei, de care este foarte atasata si pentru aceste motive s-a apreciat ca decizia atacata este legala si temeinica, sub aspectul incredintarii minorei catre reclamanta.
Referitor la stabilirea cuantumului pensiei de intretinere s-a apreciat ca in mod corect s-a stabilit cuantumul pensiei de intretinere cu luarea in calcul si a normei de hrana, in contextul in care sumele reprezentand contravaloarea normei de hrana au caracter permanent si se incadreaza in categoria veniturilor periodice destinate asigurarii mijloacelor de intretinere a debitorului obligatiei de intretinere.
In privinta datei de la care se datoreaza pensia de intretinere s-a aratat ca regula statornicita in practica judiciara este aceea ca intretinerea se acorda de la data cererii de chemare in judecata, iar nu de la o data ulterioara acesteia.
Examinand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs si in raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedura civila  si avand in vedere actele si lucrarile dosarului instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Reclamanta N.A.R. si paratul F.L. sunt parintii minorei F.K.A., nascuta la 20 mai 2008. In cauza dedusa judecatii fiecare dintre parinti, care in prezent nu mai locuiesc impreuna, au solicitat sa le fie incredintata minora spre crestere si educare, respectiv sa se dispuna stabilirea domiciliului minorei la unul dintre ei.
In urma analizarii probatoriului administrat in cauza, atat prima instanta, cat si instanta de apel au apreciat ca este justificata incredintarea minorei la mama reclamanta, avand in vedere varsta acesteia, starea de sanatate a minorei, relatiile de afectiune dintre mama si fetita, precum si faptul ca mama dispune de conditii materiale si morale corespunzatoare pentru cresterea si educarea minorei.
In speta, instanta de recurs retine ca  solicitarile formulate de parti in privinta incredintarii minorei trebuie analizate prin prisma prevederilor art. 42 alin. 1 din Codul familiei, dispozitii care erau in vigoare la data inregistrarii cauzei deduse judecatii si care se aplica prin asemanare si in situatia copilului din afara casatoriei, conform carora instanta de judecata hotaraste caruia dintre parinti vor fi incredintati copii minori, tinand seama de interesele acestora.
Principiul respectarii interesului superior al copilului este statuat si de Legea nr.272/2004, prin art. 6 din aceasta lege prevazandu-se ca respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform mai multor principii, unul dintre acestea fiind principiul respectarii si promovarii cu prioritate a interesului superior al copilului (art.6 lit. c din Legea nr. 272/2004). De asemenea prin art. 31 alin. 3 din aceeasi lege se prevede ca in cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca hotaraste potrivit interesului superior al copilului.
Analizand cererile formulate de parti avand ca obiect incredintarea minorei, instanta de recurs retine ca atat din anchetele sociale efectuate la domiciliile partilor, cat si din declaratiile martorilor rezulta ca ambii parinti sunt in masura sa ofere minorei K.A. conditii corespunzatoare de crestere si educare.
Fara a nega atasamentul tatalui parat fata de minora si conditiile materiale pe care acesta le poate oferi fetitei, astfel cum a retinut si instanta de apel, in speta trebuie avute in vedere si alte criterii relevante in luarea masurii de incredintare a minorei.
Sub acest aspect trebuie sa se tina seama in primul rand de faptul ca pana la aceasta varsta mama s-a ocupat in mod stabil de cresterea si educarea fetitei si totodata relevanta este si varsta minorei (3 ani), in aceasta perioada minora avand nevoie, mai mult de ingrijirea, afectiunea si prezenta mamei.
Chiar daca reclamanta a locuit impreuna cu tatal sau, iar ulterior a intrat in relatii de concubinaj cu un  alt barbat, mutandu-se la domiciliul acestuia, nu s-a facut dovada ca aceasta si-ar fi neglijat obligatiile parintesti si ca ar fi prejudiciat interesele si dezvoltarea armonioasa a minorei. Dimpotriva minora a fost bine ingrijita si a frecventat constant  Cresa nr.1 din Targu-Mures, incepand din luna mai 2009.
De asemenea imprejurarea ca reclamanta a avut mai multe locuri de munca nu poate constitui un argument in sustinerea ideii ca aceasta nu s-ar ocupa corespunzator de minora.
In ceea ce priveste starea de sanatate a minorei, chiar daca martorii audiati in cauza au aratat ca minora este mai bolnavicioasa, fiind deseori racita, nu s-a dovedit faptul ca aceasta ar suferi de afectiuni grave si ca starea de sanatate a fetitei s-ar fi inrautatit din cauza reclamantei.
In contextul in care din probele administrate in cauza rezulta ca minora este ingrijita corespunzator si este atasata de mama sa si totodata avand in vedere ca la aceasta varsta fetita are mai multa nevoie de prezenta si ingrijirea mamei, instanta de recurs apreciaza ca in mod justificat s-a dispus in cauza incredintarea minorei la mama, prin luarea acestei masuri principiul interesului superior al copilului fiind respectat.
Este adevarat ca din probele administrate in cauza rezulta ca si paratul este in masura sa-i asigure minorei conditii corespunzatoare de crestere si educare, insa in raport de criteriile care au fost prezentate mai sus si de principiul interesului superior al copilului este in interesul minorei ca aceasta sa-i fie incredintata mamei.
Pe de alta parte prin aceasta masura paratul nu este exclus din viata minorei, acesta avand dreptul de a pastra legaturi personale cu aceasta si in aceste conditii relatiile de afectiune si atasamentul paratului fata de minora nu vor avea de suferit.
In ceea ce priveste cuantumul pensiei de intretinere la plata caruia a fost obligat paratul in favoarea minorei, in speta, s-au luat in considerare veniturile realizate de parat de la locul de munca, potrivit adeverintei eliberate de UM 01021 Targu-Mures, venituri care cuprind atat salariul net, cat si norma de hrana de care a beneficiat paratul.
Sustinerile paratului in sensul ca norma de hrana nu trebuie avuta in vedere la stabilirea obligatiei de intretinere se apreciaza a fi nefondate, in contextul in care potrivit art. 94 alin. 3 din Codul familiei intretinerea este datorata in raport cu mijloacele celui care urmeaza a o plati, or sumele reprezentand contravaloarea normei de hrana au caracter permanent, fiind acordate in virtutea raporturilor juridice de munca dintre parat si angajator. Sub acest aspect prevederile art. 409 alin. 7 Cod procedura civila nu sun t incidente in cauza, deoarece se refera la executarea silita a unor obligatii ale debitorului stabilite prin titluri executorii si nu la executarea unor obligatii prevazute de lege, asa cum este si obligatia de intretinere.
Cuantumul obligatiei de intretinere datorate de parat a fost stabilit in conformitate cu veniturile consemnate in adeverinta depusa la dosar, cuprinzand salariul net si norma de hrana, astfel ca in mod nejustificat se sustine ca s-ar fi luat in considerare alte venituri decat cele  realizate de parat.
Referitor la data de la care s-a stabilit obligatia de intretinere in sarcina paratului, instanta de apel a retinut ca nu s-a facut dovada faptului ca paratul a contribuit material la intretinerea minorei dupa inregistrarea cererii de chemare in judecata de catre reclamanta si ca atare se justifica obligarea acestuia la plata pensiei de intretinere incepand cu data inregistrarii acestei cereri.
Sustinerile paratului in sensul ca pe parcursul judecarii cauzei in prima instanta a contribuit cu sume de bani la intretinerea minorei nu au fost dovedite. Ulterior solutionarii cauzei de catre instanta de fond, paratul i-a trimis lunar reclamantei, prin mandat postal, cate 200 lei, in contul obligatiei de intretinere, situatie confirmata de reclamanta. In legatura cu acest aspect trebuie insa avut in vedere faptul ca sumele trimise nu acopera integral cuantumul obligatiei de intretinere datorata de parat in raport cu veniturile obtinute si pe de alta parte de sumele achitate in contul obligatiei de intretinere se poate tine eventual seama la executarea sentintei prin care a fost stabilita obligatia respectiva.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, curtea a retinut ca decizia atacata a fost pronuntata cu respectarea prevederilor legale aplicabile in materie si cu interpretarea corecta a actelor deduse judecatii si in consecinta, nefiind incidente in cauza motivele de recurs prevazute de art. 304  pct. 8 si 9 Cod procedura civila, recursul declarat de parat a fost respins ca nefondat.