Legea nr. 221/2009. Art. 5 lit. b - sfera de reglementare

Bunurile a caror contravaloare o solicita reclamantul sunt bunuri mobile, acestea neintrand in sfera de reglementare a dispozitiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Potrivit art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009, orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare.
Este evident ca despagubirile materiale ce pot fi acordate in conditiile Legii nr. 221/2009 privesc bunuri imobile ce se circumscriu domeniului de aplicare al actelor normative de reparatie aratate. Prin sentinta civila nr. 1604 din 05.10.2010 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 341/102/2010 s-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul C. N. impotriva paratului Statul Roman, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, instanta constatand  caracterul politic al masurilor administrative aplicate reclamantului, constand in stramutare si confiscarea averii si obligand paratul la plata catre reclamant a sumei de 29.457 lei cu titlu de despagubiri materiale, reprezentand contravaloarea cotei de 1/3 parti din bunurile mobile confiscate, mentionate in raportul de expertiza intocmit de expertul evaluator N. G. M. Celelalte pretentii ale reclamantului au fost respinse.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca familia reclamantului locuia in localitatea Taureni, judetul Mures si, fiind mai instarita, a fost considerata familie de chiaburi, iar terenurile acesteia au fost trecute in proprietatea statului in baza Legii nr. 187/1945. De asemenea, bunurile mobile constand in animale, utilaje, produse agricole au fost confiscate, iar membrii familiei au fost stramutati la Targu Mures, unde li s-a fixat domiciliu obligatoriu.
Instanta a constatat ca masurile administrative luate impotriva familiei reclamantului au avut un pronuntat caracter politic, fiind luate in scopul ingradirii drepturilor si libertatilor economice si sociale ale membrilor acesteia, apreciind ca sunt intrunite cerintele art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
De asemenea, prima instanta a constatat incidente dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. b din acelasi act normativ, dispunand acordarea despagubirilor materiale constand in contravaloarea bunurilor mobile confiscate.
Cu privire la dunele morale, instanta a retinut ca prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstitutionale prin deciziile nr. 1358 si 1360 din 21.10.2010 ale Curtii Constitutionale.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand schimbarea in parte a sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii promovate de reclamant ca neintemeiata.
In motivarea apelului, apelantul parat a aratat ca prima instanta a ignorat apararile sale, iar reclamantul nu a facut dovada faptului ca masura administrativa luata fata de acesta a avut caracter politic, in contextul in care aceasta a fost luata in baza Decretului nr. 83/1949.
Cu privire la despagubirile materiale acordate, apelantul a aratat ca instanta s-a bazat pe o proba extrajudiciara, care nu a lamurit daca bunurile mobile enumerate au fost confiscate si preluate efectiv de stat, neexistand la dosar un proces verbal de confiscare incheiat de executorii judecatoresti de pe langa Tribunalul raionului de domiciliu.
In drept, apelantul a invocat dispozitiile art. 282 si urm. din Codul de procedura civila, Legea nr. 221/2009.
Intimatul reclamant C. N. P. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca legala si temeinica, aratand ca Decretul nr. 83/1949 a fost aplicat abuziv, masura avand caracter politic. Cu privire la despagubirile acordate, intimatul a aratat ca in fata primei instante paratul nu a contestat valoarea stabilita in raportul de expertiza depus la dosarul cauzei.
Prin Decizia nr. 56/A din 05 mai 2011 a Curtii de Apel Tg. - Mures s-a respins ca nefondat apelul declarat de paratul Statul Roman impotriva sentintei civile nr. 1604 din 05.10.2010 a Tribunalului Mures.
Impotriva acestei hotarari, paratul a declarat recurs, care a fost admis prin Decizia nr. 3108 din 08 mai 2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta de control judiciar dispunand casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Targu-Mures.
Prin aceasta hotarare, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca in cauza se impune completarea probatoriilor pentru a se verifica in ce masura bunurile confiscate intra sub incidenta legii, respectiv daca sunt aplicabile dispozitiile art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009, in contextul in care despagubirile materiale ce pot fi acordate in conditiile Legii nr. 221/2009 privesc bunuri imobile ce se circumscriu domeniului de aplicare al Legii nr. 10/2001 si Legii nr. 247/2005.
Referitor la critica recurentului privind constatarea caracterului politic in baza Decretului nr. 83/1949, instanta de control judiciar a aratat ca o astfel de decizie/decret nu se regaseste ca fiind enumerat in categoria actelor normative enuntate la lit. a-f ale art. 3 din Legea nr. 221/2009, astfel incat nu poate constitui o masura administrativa cu caracter politic dispusa impotriva reclamantului in conditiile art. 4 si art. 1 alin. 3 din actul normativ mentionat.
Cauza s-a inregistrat pe rolul acestei instante la data de 22.11.2012 sub nr. 341/102/2010*.
Respectand cele indicate in decizia de casare, instanta a pus in vedere reclamantului intimat sa depuna dovezi in sustinerea petitului referitor la constatarea caracterului politic al masurii administrative invocate, insa acesta a aratat ca nu are alte dovezi de administrat sub acest aspect, facand trimitere la probele administrate in fata primei instante. Reclamantul a solicitat insa efectuarea unei expertize prin care sa se stabileasca natura bunurilor confiscate. In contextul in care acesta a aratat in mod expres ca printre bunurile confiscate nu existau bunuri imobile, ci bunuri mobile, iar singurele bunuri incorporate in imobil sunt soba de teracota si triorul, care este un utilaj agricol, instanta a apreciat ca, in raport de considerentele deciziei de casare mentionate anterior, proba nu este utila solutionarii cauzei.
Analizand hotararea atacata in raport de efectul devolutiv al caii de atac, consacrat de art. 292, art. 295 Cod procedura civila, precum si in raport de sustinerile partilor si probele administrate, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin cererea adresata Tribunalului Mures, reclamantul C. N. P. a solicitat a se constata faptul ca masurile administrative care s-au luat fata de aceasta, respectiv confiscarea averii si stabilirea domiciliului obligatoriu, au avut caracter politic si abuziv si a obliga Statul Roman sa-i plateasca despagubiri materiale, constand in contravaloarea bunurilor confiscate, precum si despagubiri pentru prejudiciul moral cauzat.
Din probele administrate in cauza rezulta ca in anul 1949 s-a facut o inventariere si evaluare a patrimoniului lui C. N. din comuna xxxxxx, mosia acestuia fiind predata catre Ferma Gospodariei Agricole de Stat din Comuna Sanger, in baza procesului-verbal din 25 martie 1949, aflat in copie la fila 9, in dosarul primei instante.
Sustinerile recurentului referitoare la stabilirea domiciliului obligatoriu sau stramutarea familiei acestuia la Tg.-Mures nu sunt probate in cauza, nici din actele depuse si nici din proba testimoniala administrata nerezultand un atare aspect. Martorul V. G. B., audiat in fata primei instante (fila 69) a aratat ca in martie 1949 familia reclamantului a predat gospodaria si s-a mutat in Ludus, iar apoi in Tg.-Mures. Aceasta afirmatie a martorului, care nu s-a referit in mod expres la o masura a stabilirii domiciliului obligatoriu sau stramutarii, neinsotita de nici un act care sa ateste luarea unei astfel de masuri administrative cu caracter politic, nu este de natura a proba sustinerile reclamantului.
Acesta a invocat, in justificarea caracterului politic al masurii administrative, aplicarea abuziva a Decretului nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozitii din Legea nr. 187/1945 privind reforma agrara, intrucat potrivit actelor depuse, familia acestuia a fost scutita de expropriere, facand in acest sens referire la extrasul din procesul-verbal nr. IV -1945, incheiat in sedinta comitetului satesc pentru aplicarea legii reformei agrare.
Conform dispozitiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, constituie de drept condamnari cu caracter politic condamnarile pronuntate pentru faptele prevazute in art. 4 si 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozitiuni din Legea nr. 187/1945, insa din probele administrate nu rezulta existenta vreunei astfel de condamnari.
Pe de alta parte, Decretul nr. 83/1949 nu se regaseste enumerat nici printre actele normative indicate la lit. a-f ale art. 3 din Legea nr. 221/2009, aspect retinut si in considerentele deciziei de casare.
Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora, textul legal facand trimitere la art. 1 alin. 3 din acelasi act normativ, care, la randul sau, face trimitere la unul din scopurile prevazute la art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999.
Din probele administrate nu rezulta luarea fata de familia reclamantului a vreunei masuri administrative cu caracter politic, in sensul prevederii legale mentionate anterior.
Astfel, din inscrisurile depuse de la Arhivele Nationale rezulta ca C.N. a fost cuprins in tabelul cu proprietarii care au fost expropriati la Reforma agrara din anul 1945 si le-au mai ramas proprietati (fila 4), precum si in tabloul semintelor, constructiilor, masinilor si uneltelor agricole  existente la gospodariile expropriate la 2 martie 1949 (filele 5-7) si ca mosia, conform formularului de evaluare si inventariere, a fost predata Fermei Gospodariei Agricole de Stat din comuna Sanger, aspect confirmat si de martorul audiat in cauza. Acestea insa nu sunt in masura sa probeze existenta masurii stramutarii sau stabilirii domiciliului obligatoriu si a caracterului politic al unei astfel de masuri.
Intrucat in cauza nu s-a facut dovada faptului ca fata de reclamant s-ar fi luat vreo masura administrativa cu caracter politic, este de prisos a mai analiza capatul de cerere referitor la despagubiri.
Cu toate acestea, avand in vedere considerentele deciziei de casare, instanta constata ca reclamantul a aratat ca pentru terenurile agricole a obtinut despagubiri in baza legii fondului funciar, in prezenta cauza solicitand contravaloarea bunurilor mobile ce au fost predate in martie 1949 catre Ferma Gospodariei Agricole de Stat din comuna Sanger, acestea fiind cele enumerate in inscrisurile de la filele 12-18 si cuprinse in raportul de expertiza depus in dosarul primei instante.
Analizand inscrisurile mentionate anterior, Curtea a constatat ca bunurile a caror contravaloare o solicita reclamantul sunt bunuri mobile, acestea neintrand in sfera de reglementare a dispozitiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
In acest sens, Curtea a retinut ca, potrivit art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009, orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare.
Fata de prevederile legale mentionate, astfel cum a aratat si Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia de casare, este evident ca despagubirile materiale ce pot fi acordate in conditiile Legii nr. 221/2009 privesc bunuri imobile ce se circumscriu domeniului de aplicare al actelor normative de reparatie aratate.
Din aceasta perspectiva, instanta a constatat ca bunurile mobile a caror contravaloare o solicita reclamantul nu intra in sfera de aplicare a textului legal mentionat, iar soba de teracota si utilajele agricole, in speta triorul, nu reprezinta imobile sau imobile prin destinatie, care sa faca obiectul Legii nr.10/2001, respectiv al Legii nr. 247/2005. Cu referire la utilajele agricole, instanta retine ca reclamantul nu a solicitat in cuprinsul cererii de chemare in judecata despagubiri materiale pentru imobile, prin natura lor, care, in plus, sa atraga si incidenta Legii nr. 10/2001 si care sa nu fi fost restituite prin procedura instituita de aceasta lege, astfel ca nu pot face obiectul dispozitiilor art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Prin urmare, instanta, in temeiul prevederilor art. 296 Cod procedura civila, a admis apelul promovat de paratul Statul Roman, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Mures impotriva sentintei civile nr. 1604 din 05.10.2010 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 341/102/2010 si, in consecinta, a schimbat hotararea atacata in sensul ca a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul C. N.P.