Cerere de imparteala a bunurilor comune. Criterii de atribuire a bunurilor

          Imparteala trebuie sa se faca cu precadere in natura. In speta, instanta a constatat faptul ca aceasta modalitatea de partajare cu privire la bunurile comune nu este posibila, intrucat toate bunurile supuse partajarii au ramas de la momentul separatiei in fapt in posesia paratului recurent, care le-a folosit in toti anii urmatori impreuna cu familia sa.
Printre criteriile de atribuire a bunurilor de impartit reglementate de dispozitiile art. 673 ind. 9 din Codul de procedura civila se regaseste si cel referitor la folosinta exercitata de coproprietari asupra bunurilor.
In mod legal tribunalul a constatat incidenta in cauza a unei situatii de exceptie de la principiul partajarii in natura a bunurilor, facand o aplicare corecta a dispozitiilor art. 673 ind. 5 si urm. din Codul de procedura civila.

Prin decizia civila nr. 332 din 13.12.2012 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 388/289/2011 s-a respins ca nefondat apelul declarat de paratul B. M. impotriva sentintei civile nr. 1901 din data de 24.11.2011 pronuntata de Judecatoria Reghin. De asemenea, apelantul a fost obligat la plata catre intimata G. (fosta B.) M. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca instanta de fond a dat eficienta cererii reclamantei in ceea ce priveste modalitatea de partajare, care este cea mai economica, fara a se putea conchide ca este o decizie  arbitrala, intrucat instanta  a avut in vedere argumente pertinente.  Instanta a tinut seama de faptul ca toate bunurile  mobile au ramas de la data separarii  faptice  a partilor  in posesia exclusiva a paratului apelant , iar in ceea ce priveste autoturismul este evident ca s-a avut in vedere faptul ca paratul este cel  care il foloseste in mod exclusiv (acesta fiind cel care l-a utilizat si in timpul casatoriei, in conditiile  in care reclamanta intimata nu detine  permis de conducere).
In ceea ce priveste cotele de contributie ale partilor la dobandirea bunurilor comune, tribunalul a apreciat ca  instanta de fond a retinut  in mod corect faptul ca datoriile contractate au fost utilizate  in vederea achizitionarii  de bunuri  comune si,  prin urmare, reprezinta  o datorie comuna, iar nu  un drept de creanta al  apelantului fata de intimata. Concluzia instantei de fond privitoare la faptul ca nasterea unui astfel de drept de creanta este conditionata de achitarea exclusiva de catre unul dintre fostii soti a unui debit comun  este legala, logica si expusa detaliat  si concludent
Tribunalul a mai retinut ca, desi  nu exista o echivalenta valorica  in ceea ce priveste veniturile obtinute de cei doi fostii soti, in aprecierea  cotelor de contributie se tine seama  nu doar de aporturile banesti si mijloacele materiale, ci si de munca prestata efectiv in gospodarie si pentru  cresterea copiilor, aceasta reprezentand o componenta a contributiei unuia dintre soti (in speta a reclamantei) la dobandirea bunurilor comune.
Cu privire la iazul de pesti s-a retinut ca a fost realizat in timpul casatoriei partilor, iar pentru  a se rasturna prezumtia  de comunitate  de bunuri, era necesar a se dovedi ca acesta  este un bun propriu, potrivit prevederilor art. 31 Codul familiei. Cum in cauza nu s-a facut dovada incidentei  nici uneia din situatiile enumerate limitativ de art. 31 Codul familiei, care sa permita calificarea acestui bun ca fiind  propriu  al paratului, Tribunalul a inclus acest iaz in masa bunurilor comune.
Impotriva acestei hotarari paratul B. M. a formulat recurs, solicitand casarea acesteia si rejudecarea fondului, cu consecinta admiterii apelului.
In motivarea recursului, paratul a aratat ca desi a administrat suficiente probe pentru a dovedi contributia superioara a acestuia la dobandirea bunurilor comune, instanta a ignorat dovezile administrate si nu a observat ca a achitat singur sumele rezultate din cele doua imprumuturi contractate in timpul casatoriei, iar aceste sume au fost folosite la dobandirea autoturismului si pentru investitii la casa de locuit. De asemenea, s-a aratat ca instanta nu a avut in vedere, la stabilirea contributiei partilor, dovezile administrate, din care rezulta achitarea sumelor reprezentand contravaloarea lucrarilor efectuate de SC M.C. SRL la casa de locuit, veniturile suplimentare realizate de parat din munci prestate dupa programul de lucru, fiind electrician. S-a mai aratat ca principiul egalitatii sexelor invocat de instanta de apel nu poate justifica solutia pronuntata.
Recurentul a mai criticat includerea iazului de peste in masa bunurilor comune, sustinand ca a probat faptul ca a contribuit singur la dobandirea acestuia.
Cu privire la modalitatea de partajare, recurentul a aratat ca instanta retinut in mod gresit faptul ca mobila fiind executata la comanda nu ar putea fi demontata si atribuita reclamantei, intrucat i s-ar diminua valoarea, instanta ignorand principiul partajarii in natura a bunurilor si incalcand dispozitiile art. 673 ind. 5 alin. 2 si ale art. 673 ind. 10 din Codul de procedura civila.
Recurentul a sustinut ca modalitatea de partajare aleasa de instanta il prejudiciaza, fiind aproape imposibil sa achite sulta stabilita in sarcina sa.
In drept, recurentul a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul de procedura civila.
Examinand decizia atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constatat urmatoarele:
In primul rand Curtea a constatat ca majoritatea criticilor recurentului vizeaza hotararea instantei de apel din perspectiva netemeiniciei acesteia, referindu-se la aprecierea eronata a probelor administrate.
Aceasta critica nu este incadrabila in dispozitiile art. 304 din Codul de procedura civila, nefiind sustinute argumente care sa vizeze nelegalitatea concluziei instantei de apel. Facand trimitere la mijloace de proba si la modul in care acestea au fost evaluate de instanta de apel, recurentul tinde la o devoluare a fondului pe acest aspect, ceea ce este incompatibil cu structura recursului, in cadrul caruia nu se verifica temeinicia si elementele de fapt ale cauzei, ci legalitatea solutiei adoptate, respectiv corecta aplicare a legii la situatia de fapt determinata de instanta de apel.
De asemenea, Curtea a inlaturat argumentele recurentului indicate in sustinerea motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila, constatand ca hotararea nu cuprinde argumente contradictorii sau straine de natura cauzei. Dimpotriva, Curtea a constatat ca instanta de apel a dezvoltat in considerentele deciziei argumentele avute in vedere la solutia pronuntata pentru fiecare motiv de apel formulat, neexistand contradictii in privinta aspectelor retinute de instanta.
Astfel, chestiunile legate de masa bunurilor comune si cotele de contributie ale celor doi soti la dobandirea acestora au fost retinute de instanta de apel prin raportare la probele administrate, tribunalul facand o aplicare corecta a prevederilor legale incidente in raport de situatia de fapt retinuta, atat in ceea ce priveste calitatea de bun comun a bunurilor incluse in masa partajabila, cat si in privinta contributiei sotilor. In acelasi context, Curtea retine ca este legala constatarea primei instante in ceea ce priveste justificarea luarii in considerare, la evaluarea contributiei celor doi soti, a muncii depuse in gospodarie si pentru cresterea copilului de catre reclamanta, fiind nelegala solicitarea recurentului de a se avea in vedere exclusiv veniturile realizate de soti.
Critica de nelegalitate invocata de recurent, referitoare la gresita aplicare de catre instanta a dispozitiilor art. 673 ind. 5 alin. 2 si ale art. 673 ind. 10 din Codul de procedura civila, intrucat instanta nu a procedat la partajarea in natura a bunurilor mobile, nu poate fi primita.
Din aceasta perspectiva, Curtea a constatat ca , intr-adevar, potrivit prevederilor legale invocate imparteala trebuie sa se faca cu precadere in natura. In speta, instanta a constatat faptul ca aceasta modalitatea de partajare cu privire la bunurile comune nu este posibila, intrucat toate bunurile supuse partajarii au ramas de la momentul separatiei in fapt in posesia paratului recurent, care le-a folosit in toti anii urmatori impreuna cu familia sa.
Printre criteriile de atribuire a bunurilor de impartit reglementate de dispozitiile art. 673 ind. 9 din Codul de procedura civila se regaseste si cel referitor la folosinta exercitata de coproprietari asupra bunurilor. Instanta de apel a facut o aplicare corecta a acestor prevederi legale, constatand ca pentru atribuirea bunurilor mobile folosite de parat impreuna cu familia sa de la momentul separarii partilor este aplicabil cu prioritate acest criteriu, avand in vedere perioada scursa de la momentul separatiei, scaderea valorii bunurilor ca urmare a degradarii acestora precum si datorita faptului ca unele au fost facute la comanda pentru a se potrivi spatiului din casa de locuit.
Fata de cele retinute anterior, Curtea a retinut ca  in mod legal tribunalul a constatat incidenta in cauza a unei situatii de exceptie de la principiul partajarii in natura a bunurilor, facand o aplicare corecta a dispozitiilor art. 673 ind. 5 si urm. din Codul de procedura civila.
Fata de cele retinute anterior, Curtea a constatat ca decizia ce face obiectul prezentei analize este legala si temeinica, nefiind incident nici un motiv de nelegalitate, astfel ca in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul promovat de paratul B. M. impotriva deciziei civile nr. 332 din 13.12.2012 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 388/289/2011.
Fiind in culpa procesuala, in temeiul dispozitiilor art. 274 din Codul de procedura civila, recurentul a fost obligat la plata catre intimata G.M. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu avocatial, conform chitantei nr. 03752783 din 30.05.2013 (fila 19).