Contestatie la tabelul preliminar de creante. Sume rezultate din executarea contractelor de leasing financiar

• Legea nr. 85/2006 rep. - art. 3 pct. 7; 16;17
• O.G. nr. 51/1997 rep.
In tabelul de creante, in cadrul procedurii insolventei, pot fi inscrise doar sume certe, lichide si exigibile, nicidecum obligatii de a face
Prin Sentinta nr. 1625/10.05.2012 a Tribunalului Harghita s-a admis, in parte, contestatia   formulata de creditoarea  SC  I. L. F. I. SA,  impotriva tabelului preliminar  rectificat nr.4 de creante  al debitoarei  SC I. G. SRL, si  in consecinta, s-a dispus rectificarea tabelului preliminar  rectificat nr. 4 de creante  al debitoarei SC  I. G. SRL in sensul inscrierii   creditoarei SC I. L. F. I. SA cu creanta in suma de 2.225.106,28  lei  la rangul VII de prioritate conform prev. art.123 pct.7 din Legea nr.85/2006.
In considerentele hotararii atacate, s-au retinut urmatoarele:
Prin contestatia din 20.01.2011 creditoarea SC  I. L. F. I. SA, a solicitat inscrierea in tabel a intregii sume, astfel cum a fost solicitata prin cererea de inscriere la masa credala:
          - suma de 470.000 euro, reprezentand pret partial al bunului, datorata de debitoare in baza punctului 3 din Acordul de prefinantare nr. 8100058/2.09.2009 si contractul de leasing incheiat intre parti;
            - suma de 229.026,87 lei reprezentand costuri de prefinantare si penalitati de intarziere aferente, calculate de la scadenta pana la data de 20.09.2010;
            - obligatia de restituire a bunului ce face obiectul contractului de leasing.
            - suma de 2450 lei reprezentand alte costuri cu tertii, antamate in baza contractului de leasing;
            - cheltuieli de judecata in dosarul 2564/96/2010 de pe rolul Tribunalului Harghita in suma de 2500 euro + TVA; cheltuieli de judecata in prezenta cauza in suma de 7500 euro + TVA.
             In motivele contestatiei a aratat ca administratorul judiciar nu a inscris in tebelul preliminar decat anumite creante, respective doar suma de 470.000 eur, sub conditie, considerand fara temei legal, ca, restul sumelor cu care societatea s-a inscris la masa credala "nu sunt justificate cu documente privind calculul sau intinderea ori lipsesc dovezile, documentele pe care se sprijina si dovada platii efective a acestor sume".
          In ceea ce priveste neinscrierea in tabel a unor creante, a precizat urmatoarele:
          a) cu privire la suma de 229.026, 87 lei, aceasta reprezinta costuri de prefinantare, conform Acord de prefinantare nr. 8100058/2.09.2009, sume calculate in baza acordului si pentru care s-au emis si facturile, respective: facturile fiscale 245/29.01.2010, 289/26.02.2010, 329/31.03.2010,354/30.04.2010, 366/31.05.2010, 392/30.06.2010, 467/30.07.2010 490/31.08.2010, 512/30.09.2010.
           A sustinut ca  societatea a emis si facturi de penalitati pentru neplata acestor sume de bani, respectiv: 0144/1.03.2010, 0125/1.04.2010, 0133/3.05.2010, 0145/1.06.2010, 110001042/ 1.06.2010, 110001054/1.07.2010, 110001065/2.08.2010, 110001077/ 1.09.2010,110001099/1.10.2010.
          Mai mult, acest debit a fost recunoscut de debitoare prin plata primei facturi reprezentand costuri de prefinantare, respectiv prin plata aferenta facturii 238/30.12.2009, anexata contestatiei.
         Asadar, pe de o parte, suma se intemeiaza pe conventia partilor, acceptata de ambele parti prin semnatura si stampila, iar conform art. 969 C.civ., conventiile au putere de lege intre partile contractante, iar pe de alta parte, exista si facturi emise pentru aceste sume, astfel incat creanta este atat justificata cat si dovedita, motivarea administratorului judiciar de respingere a cererii, fiind atat nelegala, cat si contradictorie, intrucat exista atat documente privind legalitatea cererii, cat si documente doveditoare.
         b) cu privire la suma de 2450 lei reprezentand costuri cu tertii, antamate in baza contractului de leasing a aratat ca, intrucat debitoarea a refuzat nemotivat plata facturilor, a efectuat atat o expertiza a bunului ce face obiectul contractului de leasing, cat si o expertiza de evaluare a bunului, costurile acestor expertize urmand a fi suportate de utilizator, in baza art. 14 din contractul de leasing.
         c) cu privire la suma de 2500 eur + TVA, aceasta reprezinta cheltuieli de judecata in dosarul 2564/96/2010 al Tribunalului Harghita, dovada acestei fiind facuta cu factura fiscala 199/30.11.2010.
        d) in privinta cheltuielilor de judecata din prezenta cauza, a depus factura fiscala 198/30.11.2010.
O alta chestiune criticata, viza inscrierea in tabelul preliminar a creantei in suma de 470.000 euro, " sub conditie", astfel cum rezulta din punctul 2 al notificarii administratorului judiciar catre societate "determinata de faptul ca, la 10.12.2010, la Tribunalul Harghita, s-ar fi depus o actiune estimatorie", sub nr. 3925/96/2010, aceasta optiune a administratorului judiciar fiind lipsita de temei legal, in conditiile in care, conform art. 64 alin. 4 din Legea 85/2006, se face trimitere la "creantele sub conditie la data deschiderii procedurii".
           Ceea ce invoca administratorul judiciar, respectiv existenta unui dosar depus dupa data deschiderii procedurii, nu reprezinta nici o conditie suspensiva, nici o conditie rezolutorie, ci o actiune de fond cu referire la contractul sinalagmatic dintre parti, actiune introdusa ulterior deschiderii procedurii, si care nu indeplineste conditiile art. 64 din Legea insolventei si deci, actiunea nu poate reprezenta prin ea insasi o conditie - ca modalitate a actului juridic civil - si nici nu exista la data deschiderii procedurii.
           A sustinut de asemenea ca, obligatia de restituire a bunului este o creanta nascuta din contractul de leasing, care in conditiile ruperii relatiilor contractuale dintre parti, reprezinta o creanta impotriva patrimoniului debitoarei, conform art. 69 din legea insolventei si art. 1074-1075 C.civ. si deci, reprezinta o creanta impotriva patrimoniului debitoarei, urmand sa fie trecuta ca atare in tabel.
          Prin Incheierea civila nr. 2583/20.09.2010 s-a dispus deschiderea procedurii generale impotriva debitoarei SC I. G. SRL, administrator judiciar  fiind desemnat G. M. C. SPRL care, indeplinind atributiile prevazute de legea insolventei,  a intocmit la data de  7 mai 2011 tabelul  preliminar rectificat nr.4 de creante, pe care l-a publicat in BPI .
           Prin declaratia de creanta inregistrata la grefa Tribunalului la data de 29.11.2010, creditoarea a solicitat inscrierea in tabelul preliminar de creante a sumelor de 470.000,00 eur, 229.026,87 lei, 2.450,00 lei, 2.500,00 eur + TVA, 7.500 eur + TVA, reprezentand debite rezultate in urma incheierii unui contract de leasing financiar, precum si alte costuri, penalitati si cheltuieli aferente contractului de leasing, in temeiul motivelor de fapt si de drept cuprinse in declaratia de creanta si a documentelor anexate in copie.
           Potrivit  tabelului preliminar rectificat nr.4 de creante creditoarea  SC  I. L. F. I. SA  a fost inscrisa la masa credala a debitoarei  de administratorul judiciar cu  creanta  partial , sub conditie  in suma de   2.005.396  lei  conform art.123 pct.7 din Legea nr. 85/2006, notificand in acest sens creditoarea.
           In urma verificarii declaratiei de creanta cat si a documentelor depuse in probatiune, a rezultat fara echivoc incheierea contractului de leasing financiar intre debitoare si creditoare, precum si achitarea sumei de 470.000,00 euro catre vanzatorul echipamentului care face obiectul contractului, motiv pentru care aceasta suma a fost acceptata  in mod intemeiat si inscrisa la masa credala a debitoarei, la valoarea acesteia in lei, la cursul BNR de la data deschiderii procedurii, respectiv 20.09.2010 (1 euro = 4,2668 lei), in temeiul dispozitiilor Legii nr. 85/2006 la zi.
          In ceea ce  priveste suma de 229.026,87 lei reprezentand costuri de prefinantare, conform  Acordului de prefinantare nr. 8100058/2.09.2009, judecatorul sindic a apreciat ca administratorul judiciar al debitoarei in mod neintemeiat nu a  inscris  la masa credala a debitoarei creditoarea  cu  creanta partial pentru suma de 219.710,28 lei,  avand in vedere ca se impunea acceptarea  partiala a creantei  rezultata din acordul incheiat intre parti, (conform art.969 Cod civil, conventiile  au putere de lege intre partile contractante) pentru debitele principale reprezentand contravaloarea facturilor nr.245/29.01.2010, 289/26.02.2010, 329/31.03.2010, 354/30.04.2010, 366/31.05.2010, 392/30.06.2010, 467/30.07.2010 490/31.08.2010, 512/30.09.2010,
           Referitor la penalitatile calculate de creditoare pentru neplata sumelor de bani datorate de debitoare in baza facturilor nr.0144/01.03.2010; 0125/01.04.2010; 0133/03.05.2010; 0145/01.06.2010; 110001042/01.06.2010; 110001054/1.07.2010, 110001065/2.08.2010, 110001077/1.09.2010, 110001099/1.10.2010,  in suma de 9.316,59 lei , judecatorul sindic a considerat ca acestea  nu se impun  a fi inscrise in tabelul de creante contestat, reprezentand accesorii conform art.41 din Legea nr.85/2006, care nu se adauga creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii.
          In privinta  sumei de  2.450 lei reprezentand costuri cu tertii, judecatorul sindic a constatat ca administratorului judiciar, in mod intemeiat nu a acceptat-o  la masa credala a  debitoarei,  avand  in vedere ca contractul de leasing se considera incheiat intre parti numai dupa achitarea ultimei transe de bani catre societatea vanzatoare, ceea ce nu s-a realizat, astfel ca   este realizata ipoteza potrivit careia ar exista un contract de leasing care sa isi produca efectele, pentru a fi aplicabile  prev. art.14 din contract .                   
           Cu privire la  sumele de  2.500 euro + TVA si  7.500 euro + TVA reprezentand cheltuieli de judecata  in dos.nr.2564/96/2010 al Tribunalului, precum si in prezenta cauza, judecatorul sindic a apreciat  ca aceste sume nefiind  justificate, in mod intemeiat administratorul debitoarei nu le-a acceptat la masa credala a debitoarei.
             In ceea  ce priveste  inscrierea sub conditie a creantei creditoarei  in suma de 470.000 euro, respectiv 2.005.396 lei, in cadrul tabelului preliminar  de creante al debitoarei  de catre administratorul judiciar, determinat de faptul ca la data de 10.12.2010, la grefa Tribunalului Harghita, a fost inregistrata o actiune estimatorie (care face obiectul dos. nr. 3925/96/2010 al Tribunalului Harghita, cu termen la data de 22.02.2011), judecatorul sindic a constatat ca, in mod nejustificat creanta creditoarei a fost inscrisa sub conditie la rangul de prioritate prev. de art.123 pct.7 din Legea nr.85/2006, avand in vedere ca in cauza nu sunt incidente  prev.art.64 alin.4 din Legea nr.85/2006 care in mod expres fac trimitere la " creantele sub conditie la data deschiderii procedurii", iar actiunea estimatorie  a fost formulata de  debitoare   ulterior deschiderii procedurii, astfel se impunea ca, creanta creditoarei  sa fie inscrisa in tabelul de creante  conform art.123 pct.7 din Lege.     
           Referitor la  solicitarea creditoarei de a-i fi restituit bunul ce face obiectul contractului de leasing, judecatorul sindic a apreciat ca cererea este prematura, urmand sa fie respinsa ca atare,  avand in vedere ca nici debitoarea si nici I. L. F. I. SA nu detin proprietatea bunului, ci proprietar exclusiv al bunului la momentul de fata este societatea A. S. din Italia,  proprietatea asupra bunului urmand  sa fie transferata catre creditoare numai  la incheierea contractului de leasing, respectiv dupa achitarea si a ultimei transe de bani catre societatea vanzatoare.
Impotriva acestei Sentinte, a declarat recurs in termenul legal debitoarea SC I. G. SRL, prin administrator judiciar, criticand hotararea atacata ca nelegala, pentru urmatoarele motive:
Valoarea utilajelor nu poate fi inscrisa in tabelul preliminar rectificat pentru ca nu au fost predate spre folosinta, nefiind exigibila suma de 470.000 Euro, si deci, nefiind emisa nici o factura pentru rate de leasing sau chiar pentru intreaga valoare a contractului, administratorul judiciar nu putea sa accepte nici o suma de bani.
Putea fi pusa in discutie inscrierea in tabelul preliminar rectificat nr. 4 a costurilor de prefinantare; faptul ca s-a incheiat contractul  de prefinantare nefiind relevant, pentru ca, contravaloarea acelei sume oricum nu este certa, lichida si exigibila fata de recurenta SC I. G. SRL, fiindca nu s-a facturat nici o rata de leasing.
Referitor la suma de 470.000 Euro, aceasta nu putea fi inscrisa, pentru motivul ca contractul de leasing nu a fost pus in executare nefiind  emisa nici o factura pentru ratele de leasing.
Este adevarat ca I. L. F. I. SA a achitat suma de 470.000 Euro catre firma A. S.p.a., ca urmare a incheierii intre A. S.p.a., in calitate de vanzator si recurenta SC I. G. SA, in calitate de cumparator, a unui contract de vanzare-cumparare avand ca obiect livrarea de utilaje prelucrare lemn noi, fabricate de firma vanzatoare, dar in baza acestui contract s-a achitat in avans suma de 188.000 Euro catre vanzatoare, recurenta devenind astfel  proprietarul utilajelor, dar pentru finantare, intr-un mod cu totul nefiresc a intervenit firma de leasing.
La scurt timp dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare, recurenta a incheiat un contract de finantare in leasing cu I. L. F. I. SA, nr. 8100058 din 2.09.2009, in valoare de 940.000 Euro, prin care firma de leasing s-a obligat la finantarea in continuare a utilajelor de prelucrare a lemnului, achitand firmei vanzatoare suma de 470.000 Euro.
In schimbul acestor sume, firma A. a livrat recurentei un grup de utilaje care insa nu au fost puse in functiune pana in prezent, desi intre parti au existat mai multe runde de negocieri in cursul anului 2010, insa datorita unui cerc vicios ce s-a invit intre parti, firma A. S.p.a. nu a livrat unele piese.
Datorita nelivrarii Modulului de pornire si a Optimizarii MICROTEC, grupul de utilaje comandat si finantat nu putea fi pusa in functiune, prin urmare, obiectul contractului si anume livrarea utilajului nu este realizat, de mai bine de un an de zile.
Asa fiind, abia dupa punerea  lor in functiune in baza unui proces verbal semnat de comun acord se vor putea determina viciile substantiale ale grupului de utilaje, tinand cont de faptul ca utilajele au suferit o depreciere substantiala, in aceasta perioada fiind calculate recurentei, pe nedrept, dobanzi de prefinantare, fara a putea lucra cu utilajul respectiv.
Ulterior, in data de 28.05.2010 recurenta a primit de la I. L. F. I. SA, o notificare, in baza art. 7201 alin. 2 Cod procedura civila, prin care i s-a cerut suma de 470.000 Euro, ceea ce constituie cuantumul sumei achitate de firma de leasing catre furnizorul din Italia.
A declarat, de asemenea, recurs creditoarea I. L. F. I. SA, criticand hotararea atacata ce nelegala, pentru urmatoarele motive:
Cu privire la suma de 2.450 lei, reprezentand costuri cu tertii, antamate in baza contractului de leasing, datorita imprejurarii ca debitoarea a refuzat nemotivat plata facturilor, a fost nevoita sa efectueze atat o expertiza a bunului ce face obiectul contractului de leasing, cat si o expertiza de evaluare a bunului, costurile acestor expertize urmand a fi suportate de utilizator, in baza art. 14 din Contractul de leasing si pct. 2-4 din acordul de prefinantare.
In primul rand, instanta a interpretat eronat acest act juridic, intrucat Contractul de leasing se considera incheiat la data semnarii lui, respectiv septembrie 2009. in schimb, partile au prevazut in contract ca, intre momentul in care utilizatorul emite o adresa de confirmare a receptiei bunului  fara obiectii si momentul predarii bunului, nu se vor emite facturi cu titlu de  rate de leasing, ci, cu titlu de costuri de prefinantare.
Or, debitoarea nu a emis aceasta confirmare, motiv pentru care recurenta a emis facturi cu titlu de costuri de prefinantare si nu cu titlu de rate de leasing.
Cat despre temeiul acestora, acordul de prefinantare cuprinde dispozitii exprese, in baza carora au fost facturate aceste sume, iar debitoarea este obligata sa le restituie.
Asadar, baza pentru aceste cheltuieli sta atat in contractul de leasing, cat si in contractul de prefinantare, motiv pentru care motivarea data de instanta de fond este lipsita de temei legal.
Cu privire la suma de 2.500 Euro + TVA, aceasta reprezinta cheltuieli de judecata in dosarul nr. 2564/96/2010 al Tribunalului Harghita, in care debitoarea a incercat in contradictoriu cu recurenta, anterior deschiderii procedurii, sa obtina castig de cauza intr-un litigiu avand ca obiect radierea din centrala incidentelor de plati.
Dovada acestei creante, reprezentand cheltuieli de judecata, este facuta cu factura fiscala nr. 199/30.11.2010.
In privinta cheltuielilor de judecata din prezenta cauza, recurenta a depus factura fiscala nr. 198/30.11.2010, imprejurare in care si aceasta suma este dovedita, iar in privinta temeiului de drept acesta deriva din chiar dispozitiile Legii nr. 85/2006.
Cu privire la obligatia de restituire a bunului, aceasta a fost respinsa de instanta de fond, cu motivarea ca recurenta nu are calitatea de proprietar a bunului dat in leasing, insa recurenta a considerat ca obligatia de restituire a bunului este o creanta nascuta din Contractul de leasing, conform art. 69 din Legea nr. 85/2006, art. 1074-1075 Cod civil si art. 10 lit. i si art. 8 din OG nr. 51/1997.
Potrivit art. 8 din OG nr. 51/1997, contractul de leasing constituie titlu executoriu, atat cu privire la obligatiile de plata, cat si cu privire la obligatia de restituire a bunurilor, astfel ca, potrivit art. 13 din OG nr. 51/1997, drepturile recurentei sunt opozabile judecatorului sindic.
Fata de caracterul de titlu executoriu al contractului de leasing, care intrand in vigoare naste in sarcina debitoarei obligatia de restituire a bunului, recurenta a considerat ca obligatia de restituire reprezinta o creanta impotriva patrimoniului debitoarei.
In ceea ce priveste accesoriile calculate si facturate debitoarei, instanta de fond a motivat respingerea cererii pe dispozitiile art. 41 din Legea nr. 85/2006, insa acest articol prevede indepartarea accesoriilor pentru creantele nascute anterior deschiderii procedurii, dar in speta, aceste accesorii au fost facturate si transmise debitoarei anterior deschiderii procedurii, in termenul prevazut in contractul dintre parti, astfel incat, nu au fost calculate si adaugate ulterior deschiderii procedurii, ci reprezinta facturi emise anterior emiterii procedurii, motiv pentru care, recurenta a considerat ca se impune trecerea lor in tabel.
Examinand hotararea atacata prin prisma acestor considerente, precum si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Dupa cum a fost formulat recursul creditoarei I. L. F. I. SA, aceasta parte a inteles sa critice neincluderea in tabelul preliminar a urmatoarelor sume: 9.316,59 Euro (pct. e din cererea de recurs), 2.450 lei (pct. a din cererea de recurs), 2.500 Euro (pct. b din cererea de recurs), 7.500 Euro (pct. c din cererea de recurs) si, de asemenea, neincluderea in tabelul preliminar a obligatiei de restituire a bunului de catre debitoare (pct. d din cererea de recurs).
In ceea ce priveste recursul declarat de debitoare, este de observat ca aceasta parte a inteles sa critice doar solutia judecatorului sindic de inscriere in tabelul preliminar al obligatiilor doar a sumei de 470.000 Euro.
Referitor la recursul declarat de creditoarea I. L. F. I. SA, Curtea a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste pct. a, este de observat ca aceasta parte invoca incidenta in cauza a dispozitiilor art. 14 din Contractul de leasing financiar, referitoare la Prefinantare. In cuprinsul acestui articol se face referire la ipoteza livrarii unui obiect de leasing defect, caz in care finantatorul este indreptatit sa-i fie rambursate aceste cheltuieli, cuprinse in cadrul Categoriei cheltuielilor de prefinantare.
Or, in prezenta cauza, obiectul expertizei extra-judiciare efectuate de finantator viza tocmai conformitatea obiectului contractului de leasing, din punct de vedere calitativ; astfel ca, in opinia Curtii, onorariul cuvenit expertului  este cuprins in cadrul acestei categorii de cheltuieli, cuvenindu-se a-i fi restituite creditoarei.
Referitor la pct. b si c, care privesc cheltuielile de judecata la care este indreptatita creditoarea, in dosarul nr. 2564/96/2010 al Tribunalului Harghita, Curtea a apreciat ca aceste cheltuieli se impun a fi inscrise in tabelul preliminar de obligatii al debitoarei, intrucat fata de aceasta din urma parte, ele reprezinta un debit datorat creditoarei-recurente.
Acest lucru se impune intrucat potrivit specificatiilor facturilor depuse in probatiune, de creditoarea-recurenta, rezulta, fara putinta de tagada, ca obiectul litigiului dedus judecatii in care creditoarea a beneficiat de asistenta juridica, corespunde cu serviciul descris in factura, servicii de consultanta juridica pentru actiunea in instanta pentru anularea inregistrarii societatii debitoare  in Registrul incidentelor de plati (filele 49, 50, dosar nr. 2564/96/2010 al Tribunalului Harghita).
Referitor la pct. e, Curtea a constatat ca, potrivit Anexei 1 la declaratia de creanta (fila 6, dosar nr. 2564/96/2010 al Tribunalului Harghita), rezulta ca pentru facturi emise anterior deschiderii procedurii, si anume 20.09.2010, potrivit Sentintei nr. 2583/2010 a Tribunalului Harghita, au fost calculate penalitati pentru perioade care depasesc aceasta data de referinta (de ex. facturi emise in iunie si octombrie 2010, pentru care au fost calculate penalitati de peste 300 de zile).
In ceea ce priveste pct. d, Curtea a constatat ca in tabelul de creante, pot fi inscrise doar sume certe, lichide si exigibile si nicidecum obligatii de a face; aceasta concluzie desprinzandu-se din interpretarea sistematica a dispozitiilor  pct. 7 al art. 3 din Legea nr. 85/2006, si ale pct. 16, 17 ale aceluiasi articol.
Precizarea care se impune este aceea ca cererea de restituire, in esenta, nu obligatia de a face, are caracter real, fiind o actiune in revendicare mobiliara,  astfel ca nu poate fi formulata aceasta actiune, cu caracter real, in cuprinsul unei declaratii de creanta.
Referitor la celalalt recurs, declarat de debitoarea SC I. G. SRL, Curtea retine ca  aceasta parte recunoaste plata de catre creditoarea I. L. F. I. SA catre A. S.p.a. a sumei de 470.000 Euro (fila 3, alin. 5, din  cererea de recurs), insa, in aprecierea acesteia suma nu are un caracter cert, lichid si exigibil intrucat creditoarea nu ar fi emis factura.
Insa, potrivit pct. 1 din Contractul de leasing nr. 8100058/2.09.2011 (fila 12, dosar creanta), ratele de leasing + TVA, sunt scadente la plata pe data de 15 a fiecarei luni calendaristice, incepand cu luna urmatoare receptiei obiectului de leasing. Asadar, conditiile contractuale, stabilite in comun acord de catre parti, vizeaza obligatia de plata  a fiecarei rate, fara emiterea vreunei facturi, singura conditionare fiind legata de  data de la care aceste rate lunare sunt scadente, si anume, punctul de plecare fiind data receptiei bunului.
In consecinta, pentru motivele de mai sus, Curtea a constatat ca recursul promovat de debitoare este nefondat, instanta urmand a-l respinge ca atare, potrivit art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedura civila.
Referitor la celalalt recurs, declarat de creditoarea I. L. F. I. SA, este de observat ca  acesta se impune a fi admis, intrucat hotararea pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a legii, ceea ce atrage incidenta motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, urmand ca recursul promovat in cauza sa fie admis, potrivit art. 312 alin. 1 teza I Cod procedura civila, iar hotararea atacata sa fie modificata in tot, in sensul ca se va dispus inscrierea in tabelul preliminar rectificat nr. 4 al debitoarei SC I. G. SRL si a sumelor: 2450 lei, reprezentand costuri de prefinantare, 2500 euro+TVA si 7500 euro+TVA, in echivalentul in lei, la cursul BNR valabil la data deschiderii proceduri, respectiv 20.09.2010, la rangul VII de prioritate, alaturi de suma de 2.225.106,28 lei.
Petitul referitor la inscrierea in tabelul rectificat a sumei de 9.316,59 Euro, reprezentand accesoriile calculate pentru ratele neachitate la termen, va fi respins, intrucat creditoarea nu a facut dovada acestora, depunand la dosarul cauzei un scadentar care viza perioade pentru care s-au calculat penalitati ulterior deschiderii procedurii si cuprindea, asadar, calcule eronate.
Celelalte petite din hotararea atacata vor fi mentinute ca legale si temeinice, intrucat nu se impune reformarea acestora ca urmare a examinarii hotararii atacate si di oficiu, potrivit prevederilor 3041 Cod procedura civila.