Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Desfiintarea efectiva a locului de munca

Cum in cauza dedusa judecatii a fost desfiintat nu doar unicul post de natura celui ocupat de reclamant, ci chiar intreaga unitate functionala din teritoriu a fostului sau angajator,  decizia de concediere contestata a fost emisa cu respectarea prevederilor art. 65 alin. 1 si 2 din Codul muncii, desfiintarea locului de munca fiind efectiva si avand la baza o cauza reala si serioasa.
Prin sentinta civila nr. 1885/18 septembrie 2013, Tribunalul Mures a admis in parte actiunea formulata de reclamantul S. M., in contradictoriu cu parata  S.C. G. R. A. - R. S.A. si, in consecinta:
- a anulat Decizia nr. 403/26.07.2012, emisa de parata;
- a dispus reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior concedierii, anume aceea de sef serviciu daune;
- a obligat parata la plata in favoarea reclamantului a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi banesti de care a fost lipsit acesta incepand cu data concedierii si pana efectiva reintegrare pe postul detinut anterior;
- a respins celelalte pretentii ale reclamantului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut ca, fiind in discutie o concediere colectiva, parata nu a respectat procedura legala prealabila aplicabila in materie, imperativ stabilita de art. 69 alin. 3 din Codul muncii, constand in aplicarea criteriului primordial al competentei profesionale, prin evaluarea realizarii obiectivelor de performanta de catre toti salariatii care indeplineau aceeasi functie ca si reclamantul in cadrul societatii parate, obligatie care se raporteaza la notiunea legala de "angajator", iar nu la un simplu punct de lucru.
Sub acest aspect, instanta a constatat ca nu s-a realizat o evaluare profesionala cu respectarea procedurilor legale, intrucat s-a apreciat de catre societatea parata ca doar postul detinut de reclamant, acela de "sef serviciu daune" din Sucursala Mures, a fost efectiv desfiintat, insa potrivit atributiilor prevazute in fisa postului, acesta este ocupat de un inspector de daune, seful de serviciu indeplinind atributiile unui inspector de daune, alaturi de cele de conducere specifice. Prin urmare, anterior concedierii reclamantului, era necesara departajarea acestuia prin rezultatele unei evaluari profesionale fata de ceilalti inspectori de daune.
De asemenea, Tribunalul a apreciat ca neintemeiate criticile  invocate de reclamant cu privire la neacordarea preavizului si neprecizarea criteriilor avute in vedere la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, precum si sustinerile referitoare la neinitierea de consultari de catre societatea parata cu Sindicatul Ardaf si la concedierea sa pe motive de apartenenta sindicala.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata, solicitand, prin dezvoltarea motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii reclamantului ca neintemeiata.
Prin intermediul memoriului de recurs s-a sustinut ca prima instanta a retinut in mod gresit ca nu au fost respectate de catre angajator prevederile art. 69 alin. 3 din Codul muncii, aratandu-se sub acest aspect ca prin Hotararea Directoratului Generali din 8 martie 2012 s-a decis restructurarea societatii din motive de ordin economic, fiind inregistrate pierderi majore in ultimii 6 ani (440.000.000 lei), astfel ca au fost desfiintate 10 posturi de "sef serviciu daune", iar prin Hotararea Directoratului din 6 septembrie 2012 s-a decis reorganizarea activitatii prin desfiintarea mai multor sucursale, printre care si cea din jud. Mures (radiata din Registrul Comertului), motiv pentru care evaluarea realizarii obiectivelor de performanta profesionala nu era necesara in cazul reclamantului si nici nu putea fi realizata, in contextul desfiintarii tuturor posturilor din structura organizatorica amintita.
Reclamantul nu a formulat intampinare, insa prin concluziile scrise depuse la dosar inauntrul termenului de pronuntare a sustinut ca recursul este nul, deoarece parata nu a indicat niciunul dintre motivele prevazute de art. 304 pct. 1 - 9 din Codul de procedura civila, iar pe fondul cauzei a sustinut ca solutia criticata este temeinica si legala, prima instanta retinand in mod corect ca obligatia prealabila a evaluarii criteriilor de performanta profesionala se raporteaza la notiunea legala de "angajator", iar nu la un simplu punct de lucru.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 304 indice 1 si 306 alin. 2 din Codul de procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia nulitatii caii de atac, se constata ca aceasta nu poate forma obiectul analizei instantei de control judiciar, intrucat a fost invocata cu incalcarea prevederilor art. 150 din Codul de procedura civila, dupa inchiderea dezbaterilor in recurs.
Relativ la fondul cauzei, se observa ca disponibilizarea reclamantului prin decizia contestata s-a facut in temeiul prevederilor art. 65 din Codul muncii si a avut la baza Hotararea Directoratului din 8 martie 2012, prin care s-a dispus implementarea masurii concedierii colective, in considerarea efectelor generate de restructurarea retelei de vanzari si implementarea proceselor de optimizare a costurilor operationale, masuri care au fost determinate de pierderile financiare inregistrate in ultimii ani 6 ani (de 444.388.857 lei) si de  scaderea volumului de activitate, care au impus reorganizarea si restructurarea societatii prin desfiintarea unui numar de 180 de posturi, din care 10 de "sef serviciu daune",  fiind afectata sub acest ultim aspect si Sucursala Mures, locul de munca al reclamantului (astfel cum rezulta din justificarea tehnica si economica intocmita de Departamentul resurse umane al societatii parate, filele 160-173 dosar fond).
Prevederile art. 65 din Codul muncii reglementeaza concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului, textul alineatului 1 dispunand in sensul ca aceasta reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, iar prevederile alineatului 2 impun conditia verificarii ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Din perspectiva normei legale anterior evocate si a probatoriului administrat in cauza, Curtea a constatat ca postul ocupat de reclamant era unic la nivelul Sucursalei Mures si a fost suprimat din organigrama, astfel ca in mod gresit s-a retinut de catre prima instanta nulitatea deciziei de concediere in litigiu pe considerentul incalcarii de catre angajator a prevederilor art. 69 alin. 3 din Codul muncii, sub aspectul neevaluarii  realizarii obiectivelor de performanta profesionala in raport de postul ocupat de un inspector de daune, atributiile celor doua functii nefiind identice.
Pe de alta parte, ratiunea instituirii obligatiei mentionate prin dispozitiile art. 69 alin. 3 din Codul muncii are in vedere departajarea salariatilor in scopul mentinerii in functie a celor mai bine pregatiti din punct de vedere profesional, insa o atare selectie se justifica numai in situatia in care exista mai multi angajati care ocupa posturi similare in cadrul aceluiasi loc de munca si numai o parte dintre ei urmeaza a fi afectati de masurile de concediere, iar nu si in ipoteza in care este desfiintat unicul post dintr-o anumita structura organizatorica a angajatorului, precum situatia din speta.
In plus, Curtea a constatat ca, astfel cum rezulta din cuprinsul Hotararii Directoratului societatii parate din data de 6 septembrie 2012, procesul de restructurare si reorganizare a activitatii acesteia a continuat, in sensul ca s-a decis inchiderea unui numar de 31 de sucursale, printre care si Sucursala Mures, iar aceasta masura a fost urmata de radierea respectivei structuri teritoriale din Registrul Comertului (conform certificatului  eliberat de O.R.C. de pe langa Tribunalul Mures la data de 25 septembrie 2012, respectiv, in baza Rezolutiei nr. 510902/19.09.2012, emisa de Directorul O.R.C. - filele 203, 203 dosar fond), ceea ce demonstreaza ca au fost desfiintate toate posturile, nefiind necesara, dar nici posibila, evaluarea realizarii obiectivelor de performanta profesionala prin raportare la un post similar celui ocupat de reclamant.
Din aceeasi perspectiva, Curtea a inlaturat ca neintemeiata sustinerea acestuia, potrivit careia obligatia prealabila a evaluarii criteriilor de performanta profesionala se raporteaza la notiunea legala de "angajator", iar nu la un simplu punct de lucru, deoarece oportunitatea desfiintarii unui departament sau a unei structuri teritoriale distincte din cadrul unitatii angajatoare este o masura de management nesusceptibila a fi supusa vreunei cenzuri venite din exterior, instanta de judecata fiind tinuta sa verifice legalitatea concedierii doar in raport de respectarea cerintelor impuse de art. 65 din Codul muncii.
Cum in cauza dedusa judecatii a fost desfiintat nu doar unicul post de natura celui ocupat de reclamant, ci chiar intreaga unitate functionala din teritoriu a fostului sau angajator, Curtea a constatat ca decizia de concediere contestata a fost emisa cu respectarea prevederilor art. 65 alin. 1 si 2 din Codul muncii, desfiintarea locului de munca fiind efectiva si avand la baza o cauza reala si serioasa.
Prin urmare, constatand ca sub aspectul mentionat, hotararea primei instante este afectata de motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, Curtea a admis recursul examinat si a modificat sentinta atacata, in sensul respingerii actiunii reclamantului ca neintemeiata.