Cerere privind repararea integrala a prejudiciului cauzat ca urmare a intarzierii continue a efectuarii platilor drepturilor salariale stabilite prin hotarari judecatoresti. Prescriptie

Dobanzile de intarziere, prevazute de art. 1088 Cod civil, fiind prestatii succesive, in sensul art. 12 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la actiune, potrivit acestui text se stinge printr-o prescriptie deosebita.
Aceasta inseamna ca dreptul la actiune, pentru repararea prejudiciului cauzat prin intarzierea executarii platii drepturilor banesti, se naste pentru fiecare luna de intarziere a platii, conform dispozitiilor art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
- Decretul nr. 167/1958: art. 12, art. 7;
- Decizia ICCJ nr. 2/2014;
- O.U.G. nr. 71/2009: art. 1 alin. 1.
Prin sentinta civila nr. 210  din 11.02.2014 a Tribunalului Mures s-a respins excep?ia lipsei calita?ii procesuale pasive a paratului Ministerul Finan?elor Publice, s-a admis excep?ia prescrip?iei dreptului material la ac?iune si s-a respins ac?iunea civila formulata de reclaman?ii G. N., S. M., K. G., M. Z., T. A., V. S., T. D., S. N., F. G. ?i B. V.,  in contradictoriu cu para?ii Ministerul Justi?iei, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj ?i Ministerul Finan?elor Publice, ca prescrisa.
In considerentele hotararii s-au retinut urmatoarele:
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice, instanta a retinut ca actiunea reclamantilor are ca obiect cererea de obligare a paratilor din dosarele in care au fost pronuntate sentintele enumerate in actiune la plata dobanzii legale la debitele restante stabilite prin sentintele civile aratate mai sus. Aceasta cerere are un caracter accesoriu fata de cererile de obligare a paratilor la plata drepturilor banesti (cereri care au facut obiectul dosarelor amintite). Drept urmare, instanta apreciaza ca in aceasta cerere, formulata impotriva acelorasi parati ca cei din dosarele amintite, au calitate procesuala pasiva toti paratii: Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj si Ministerul Finantelor Publice.
In ceea ce priveste exceptia  prescriptiei dreptului material la actiune, instanta a retinut ca aceasta este  intemeiata din urmatoarele motive:
Prin Sentinta Civila nr. 667/15.04.2008 pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 2782/117/2007 si ramasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 1108/R/2009 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, instanta a obligat paratii Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor Publice la plata in favoarea reclamantilor (printre care si reclamantii G. N., S. M., K. G., M. Z., T. A., V. S., T. D., S. N., F. G. si B. V.) a sporului de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihica incepand cu data de 01.01.2005 si pentru viitor, sume actualizate cu indicele de inflatie, si a obligat paratul Ministerul Finantelor Publice sa aloce sumele necesare efectuarii platilor.
Prin Sentinta Civila nr. 2342/03.12.2007 pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 3911/117/2007 si ramasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 1542/R/2009 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, instanta a obligat paratii Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justitiei la plata in favoarea reclamantilor (printre care si reclamantii G. N., S. M., K. G., M. Z., T. A., V. S., T. D., S. N. si F. G.) a sporului de confidentialitate de 15% incepand cu luna august 2004 si pentru viitor, sume actualizate cu indicele de inflatie, si a obligat paratul Ministerul Finantelor Publice sa aloce sumele necesare efectuarii platilor.
Prin Sentinta Civila nr. 225/08.02.2008 pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 4600/117/2007 si ramasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 1160/R/2008 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, instanta a obligat paratii Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justitiei la plata in favoarea reclamantilor (printre care si reclamantii G. N., S. M., K. G., M. Z., T. A., V. S. si T. D.) a diferentelor salariale pentru functionari publici pana la zi si pentru viitor, sume actualizate cu indicele de inflatie, si a obligat paratul Ministerul Finantelor Publice sa aloce sumele necesare efectuarii platilor.
Prin Sentinta Civila nr. 1628/CM/09.12.2009 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr. 1623/117/2008 si ramasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 607/R-CM/2010 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, instanta a obligat paratii Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justitiei la plata in favoarea reclamantilor (printre care si reclamantii G. N., T. A., V. S., T. D., S. N., F. G. si B. V.) a celor 3 transe a cresterilor salariale prevazute de art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 10/2007 incepand cu data de 01.01.2007, 01.03.2007 si 01.10.2007, sume actualizate cu indicele de inflatie, si a obligat paratul Ministerul Finantelor Publice sa aloce sumele necesare efectuarii platilor.
Prin Sentinta Civila nr. 398/05.03.2008 pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 4779/117/2007 si ramasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 896/R/2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, instanta a obligat paratii Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justitiei la plata in favoarea reclamantilor (printre care si reclamantii G. N. si S. M.) a diferentelor salariale rezultate din diferenta de indemnizatie de conducere in cuantum de 10% incepand cu data de 01.11.2004 pana la zi si pentru viitor, sume actualizate cu indicele de inflatie, si a obligat paratul Ministerul Finantelor Publice sa aloce sumele necesare efectuarii platilor.
Prin Sentinta Civila nr. 4002/22.11.2010 pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 1839/117/2010 si ramasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 1691/R/2011 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, instanta a obligat paratii Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justitiei la plata in favoarea reclamantilor (printre care si reclamantul G. N.) a sporului de instanta in cuantum de 7% incepand cu data de 10.11.2008 si pana la data de 01.01.2010, sume actualizate cu indicele de inflatie, si a obligat paratul Ministerul Finantelor Publice sa aloce sumele necesare efectuarii platilor.
Prin Sentinta Civila nr. 239/18.01.2011 pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 7751/117/2010 si ramasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 1806/R/2011 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, instanta a obligat paratii Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justitiei la plata in favoarea reclamantilor (printre care si reclamantii S. M., K. G., M. Z.) a sporului de instanta in cuantum de 7% incepand cu data de 18.04.2008 si pana la data de 31.12.2009, sume actualizate cu indicele de inflatie, si a obligat paratul Ministerul Finantelor Publice sa aloce sumele necesare efectuarii platilor.
Prin Sentinta Civila nr. 2187/21.09.2009 pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 2947/117/2009 si ramasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 475/R/2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, instanta a obligat paratii Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justitiei la plata in favoarea reclamantilor (printre care si reclamantii T. A., V. S., T. D., S. N., F. G. si B. V.) a sporului de instanta in cuantum de 5% incepand cu data de 18.04.2008 la zi si pentru viitor, sume actualizate cu indicele de inflatie, si a obligat paratul Ministerul Finantelor Publice sa aloce sumele necesare efectuarii platilor.
Prin Sentinta Civila nr. 937/21.02.2011 pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 1047/117/2010* si ramasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 3445/R/2011 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, instanta a obligat paratii Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justitiei la plata in favoarea reclamantilor (printre care si reclamantii G. N., M. Z., T. A., V. S., T. D., S. N., F. G. si B. V.) a drepturilor banesti reprezentand diferenta salariala dintre indemnizatia acestora si cea a functiei similare de la DNA si DIICOT incepand cu data de 12.02.2007 si pana la data de 11.11.2009, sume actualizate cu indicele de inflatie, si a obligat paratul Ministerul Finantelor Publice sa aloce sumele necesare efectuarii platilor.
Cererea de obligare a paratilor la plata dobanzii legale la debitele restante stabilite prin sentintele civile aratate mai sus are un caracter accesoriu fata de cererile de obligare a paratilor la plata drepturilor banesti (fie si doar un rest al acestora, cum este cazul in speta). De aceea, instanta a preciat ca aceasta cerere este supusa acelorasi dispozitii legale privitoare la termenul de prescriptie ca si in cazul drepturilor banesti a caror actualizare se doreste.
Fie ca acest temei este dat de art. 1 si 3 din Decretul-lege nr. 167/1958, fie de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii (art. 268, in noua numerotare), termenul de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune s-a implinim in cazul tuturor drepturilor banesti a caror actualizare se doreste (deci si a sumelor ramase neachitate din aceste drepturi banesti obtinute prin sentintele aratate mai sus).
In concluzie, instanta a apreciat ca daca dreptul material la o actiune avand ca obiect drepturile banesti pentru perioadele indicate in sentintele de mai sus ar fi prescris, atunci si cererea avand ca obiect plata dobanzilor legale aferente acestor sume este prescrisa.
Prin opinia separata s-a apreciat ca solutia legala si temeinica in cauza ar fi fost respingerea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile calculate pe ultimii 3 ani anteriori datei introducerii actiunii si in continuare, pentru considerentele prezentate in continuare.
Actiunea dedusa judecatii trebuie apreciata prin prisma Deciziei nr. 2/17 februarie 2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe cale recursului in interesul legii.
Din moment ce dispozitiile art. 1 alin. 1 din  O.U.G. nr.71/2009 suspenda plata drepturilor principale si stabileste termene legale esalonate de gratie pentru plata drepturilor principale, care astfel sunt scadente de la date diferite, (unele care nici nu s-au implinit inca), rezulta ca trebuie decelat,  pentru fiecare din datele de scadenta diferite, regulile aplicabile.
Reclamantii au formulat o actiune avand ca obiect repararea prejudiciului cauzat ca urmare a intarzierii continue a executarii  platii drepturilor salariale stabilite prin hotarari judecatoresti, prejudiciu egal cu dobanda legala, invocand prevederile art.998 Cod civil (de la 1864) si art.16 din Noul Cod civil.
Este de remarcat faptul ca executarea acestor hotarari judecatoresti a fost suspendata de drept, conform dispozitiilor art.1 alin. 2 din O.U.G. nr.71/2009, reclamantii suferind in mod continuu prejudicii materiale, cauzate de intarzierea executarii drepturilor banesti respective.
Dispozitiile art.1 alin.3 si art.2 din O.G. nr.13/2011 cuantifica prejudiciul suferit de reclamanti, definind dobanzile penalizatoare, egale cu dobanda legala, datorate pana la executarea efectiva si integrala a debitului.
De asemenea, dreptul la actiune, pentru repararea prejudiciului cauzat prin intarzierea executarii platii drepturilor banesti, se naste pentru fiecare luna de intarziere a platii, motiv pentru care prescriptia incepe sa curga de la data nasterii acestui drept la actiune, conform dispozitiilor art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958. Intr-adevar, fiind vorba de prejudicii succesive in timp, lunare, debitorii trebuie sa le repare prin prestatii de plata succesive, devenind aplicabil si principiul cuprins in art.12 din Decretul nr.167/1958.
Reclamantilor nu li se pot opune prevederile art. 1 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, deoarece dreptul principal (dreptul banesc acordat prin hotararile judecatoresti invocate) nu s-a stins prin prescriptie, actiunea in realizarea dreptului principal nefiind respinsa ca prescrisa. Dimpotriva, dreptul principal a fost ocrotit pe cale judiciara, statuandu-se prin hotarari judecatoresti obligatii de plata corespunzatoare. Insa aceste hotarari judecatoresti nu sunt puse in executare, cauzandu-se prejudicii materiale reclamantilor, prin intarzierea platilor cuvenite.
Mai mult, cursul prescriptiei a fost intrerupt, conform art. 16-17 din Decretul nr.167/1958, deoarece drepturile principale au fost recunoscute expres prin  O.U.G. nr.71/2009, fiind inceputa si executarea acestora.
In consecinta, reclamantilor nu li se poate incalca dreptul la acces la instanta, garantat de art.6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, drept recunoscut inclusiv pentru a obtine pe cale judiciara repararea prejudiciului cauzat prin suspendarea  executarii hotararilor judecatoresti, prejudicii succesive in timp, care continua si in prezent.
Prescriptia extinctiva, in cauza de fata, nu poate reprezenta o limitare a dreptului la acces la instanta, care sa urmareasca un scop legitim si sa presupuna un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul vizat. Dimpotriva, aceasta restrictie aplicata reclamantilor limiteaza accesul acestora la instanta intr-o maniera care atinge dreptul la acces in insasi substanta sa, deoarece ii lipseste pe reclamanti de posibilitatea clara si concreta de a avea acces la o instanta care sa statueze asupra fondului contestatiilor lor referitoare la drepturi si obligatii cu caracter civil, si anume, asupra repararii prejudiciilor cauzate prin intarzierea continua a executarii hotararilor judecatoresti care au fost pronuntate in favoarea reclamantilor. Considerentele hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntate in cauzele Visan impotriva Romaniei si Sega impotriva Romaniei, raman valabile "mutatis mutandis".
Impotriva acestei sentinte au declarat apel, in termen legal, reclamantii G. N., S. M., K. G., M. Z., T. A., V. S., T. D., S. N., F. G., B. V., solicitand instantei sa respinga exceptia prescriptiei dreptului la actiune si sa se constate ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, cu consecinta anularii hotararii atacate si trimiterii cauzei spre rejudecare primei instante.
In motivarea cererii s-au aratat urmatoarele:
Prima instanta a solutionat gresit exceptia prescriptiei dreptului material la actiune. Astfel, asa cum rezulta din cererea formulata, apelantii au solicitat obligarea paratilor intimati la plata dobanzii calculata incepand cu data scadentei si pana la plata efectiva a sumelor datorate, obligarea paratului intimat de randul 4 sa aloce sumele necesare efectuarii platii, iar in subsidiar dobanda legala la debitele restante calculata pe ultimii 3 ani si in continuare, de la momentul inregistrarii actiunii pana la plata efectiva a tuturor sumelor datorate.
Astfel, prin hotararile judecatoresti mentionate paratii au fost obligati la plata catre reclamanti a unor drepturi de natura salariala, al caror cuantum urma a fi actualizat cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica la momentul platii lor, conform art. 1 alin. 3 din OUG nr. 71/2009.
Actualizarea cuantumului cu indicele preturilor de consum asigura pastrarea valorii reale a obligatiilor banesti prin raportare la preturile principalelor bunuri de consum, insa aceasta actualizare nu exclude perceperea de catre reclamantii creditori, a daunelor-interese moratorii egale cu dobanda legala, respectiv remuneratorie de la 1 septembrie 2011, cuvenite pentru lipsa de folosinta a sumelor datorate de paratii de ordin 1-3. Daunele-interese moratorii respective li se cuvin in temeiul art. 1082 si art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv in temeiul art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I si art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 (noul Cod civil) astfel cum aceste dispozitii au fost interpretate cu forta obligatorie prin decizia nr. 2/17 februarie 2014, pronuntata de Completul competent sa judece recursul in interesul legii al inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei in dosarul nr. 21/2013.
Incepand cu data de 1 septembrie 2011, dobanda cuvenita este dobanda remuneratorie, care, conform art. 1 alin. 2 din acest act normativ, este dobanda datorata de debitorul obligatiei de a da o suma de bani la un anumit termen, calculata pentru perioada anterioara implinirii termenului scadentei.
Asa cum a retinut si Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia aratata in paragraful anterior, au solicitat daune-interese moratorii egale cu dobanda legala, respectiv remuneratorie, sumele de bani cuvenite pentru lipsa de folosinta a sumelor datorate de paratii intimati in temeiul titlurilor executorii mai sus aratate.
Astfel, in baza hotararilor judecatoresti, erau indreptatiti la plata unor sume de bani exigibile la data pronuntarii fiecarei hotarari, conform art. 274 din Codul muncii.
Dispozitiile art. 1088 din Codul civil de la 1864 permit devansarea momentului de la care ni se cuvin daunele interese moratorii respective pana la momentul sesizarii instantei cu fiecare dintre cele trei cereri care au stat la baza pronuntarii hotararilor care constituie titlurile noastre executorii.
Prin urmare, nu au solicitat dobanzi - fructe civile ale sumelor acordate prin cele trei titluri executorii, care, avand caracter accesoriu creantelor, ar fi prescrise, ci daune-interese moratorii calculate in mod similar cu dobanda legala, respectiv remuneratorie, pentru lipsirea noastra de folosinta sumelor acordate prin titlurile executorii incepand cu datele sesizarii instantelor cu cele trei cereri.
Fiind titularii unor drepturi de creanta acordate prin titluri executorii, in absenta adoptarii OUG nr. 71/2009,  reclamantii au fi avut posibilitatea de pune in executare silita aceste titluri, insa exercitiul dreptului lor de a valorifica in plan executional creantele a fost suspendat prin art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009 (mentinut in toate formele actualizate ale ordonantei).
Prin urmare, in conditiile in care exercitiul dreptului de a porni executarea silita a fost suspendat, art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009 a suspendat incepand cu 18 iunie 2009 si curgerea termenului de prescriptie pentru fiecare dintre daunele-interese moratorii cuvenite, care se castiga zi cu zi, conform modalitatii legale de castigare a dobanzii legale, respectiv remuneratorii.
In mod similar, in conformitate cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958, fiind vorba despre prestatii succesive ale paratilor debitori, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita.
In acelasi sens, plata voluntara fractionata si esalonata a creantelor de catre debitori, cu respectarea art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009, reprezinta o recunoastere voluntara, atat a dreptului de creanta, cat si a dreptului la daune interese (rezultat din plata fractionata si esalonata), conform art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958.
Faptul ca debitorii beneficiaza de o esalonare a platii obligatiilor lor pecuniare conform OUG nr. 71/2009 nu ii exonereaza de obligatia de plata a daunelor-interese aferente acestor sume, care li se cuvin pentru lipsa folosintei capitalului pe durata esalonarii.
In aceste circumstante, dat fiind faptul ca la data la care au formulat actiunile care au fost solutionate prin pronuntarea titlurilor executorii invocate, nu aveau cum sa anticipeze faptul ca legiuitorul va interveni in procedura de executare a titlurilor executorii si va legifera plata esalonata pe o durata foarte indelungata a drepturilor salariale care li se cuvin. Pe de alta parte, la acea data au avut in vedere dispozitiile art. 274 C. muncii, dispozitiile art. 278 pct. 8 si art. 374 alin. (2) C. pr. civ., care le confereau dreptul de a incasa cu celeritate drepturile care li se cuveneau, acesta fiind motivul pentru care nu au solicitat dobanda, respectiv daune interese.
Prin intampinarea formulata la data de 16 mai 2014, paratul Ministerul Justitiei a solicitat in principal respingerea apelului declarat, aratand ca sunt incidente prevederile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 si ca actiunea privind un drept accesoriu s-a prescris odata cu dreptul la actiune privind un drept principal.
S-a mai aratat ca legea consacra si un alt principiu, si anume cel in virtutea caruia se stinge printr-o prescriptie distincta dreptul la actiune privind fiecare prestatie in cazul obligatiilor cu executare succesiva - art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Prin intampinarea depusa la data de 28 mai 2015, paratul Curtea de Apel Cluj, a solicitat respingerea apelului declarat, precizand ca dobanda legala se solicita in aceleasi conditii, inclusiv termenul de prescriptie ca si debitul principal.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate si in limitele efectului devolutiv prevazut de art. 476 - 478 Cod procedura civila, instanta a constatat ca apelul declarat este fondat din urmatoarele considerente:
Reclamantii au formulat o actiune avand ca obiect repararea integrala a prejudiciului cauzat ca urmare a intarzierii continue a executarii platii drepturilor salariale stabilite prin hotarari judecatoresti, prejudiciu egal cu dobanda legala, respectiv pretul lipsei de folosinta, intemeiat pe prevederile art. 998 Cod civil, art. 1088 Cod civil si art. 16 din Noul Cod procedura civila.
Cauza  dedusa judecatii trebuie apreciata prin prisma Deciziei nr. 2/17.02.2014, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In acest sens s-a aratat ca masurile dispuse prin OUG nr. 71/2009 au natura juridica a unei suspendari legale a executarii silite a titlurilor executorii si nu se poate retine neexigibilitatea creantelor din moment ce cauza de amanare a intervenit in faza executarii silite.
Pe durata suspendarii executarii silite dobanda curge, creanta fiind certa, lichida si exigibila.
Ceea ce se amana ori se impiedica este in realitate executarea silita a creantei consfintite prin titlu executoriu iar nu existenta ori intinderea si nici exigibilitatea ei ca atare.
Cu alte cuvinte, dreptul principal nu s-a stins prin prescriptie, dimpotriva, a fost ocrotit pe cale judiciara, astfel incat nu sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Mai mult, din cele aratate rezulta ca dobanzile de intarziere, prevazute de art. 1088 Cod civil, fiind prestatii succesive, in sensul art. 12 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la actiune, potrivit acestui text se stinge printr-o prescriptie deosebita.
Aceasta inseamna ca dreptul la actiune, pentru repararea prejudiciului cauzat prin intarzierea executarii platii drepturilor banesti, se naste pentru fiecare luna de intarziere a platii, conform dispozitiilor art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
De asemenea, cursul prescriptiei a fost intrerupt, conform art. 16 - 17 din Decretul nr. 167/1958, deoarece drepturile principale au fost recunoscute expres prin OUG nr. 71/2009, fiind inceputa si executarea acestora.
S-a avut in vedere de asemenea, practica judiciara in materie, respectiv Decizia nr. 304/04.02.2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie  Sectia Comerciala, potrivit careia "termenul de prescriptie pentru actiunea privind plata dobanzii legale se va socoti pe ultimii 3 ani anterior introducerii actiunii.
Prin Decizia nr. 3537/9.09.2013 Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I Civila s-a pronuntat in sensul ca, in conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. 4 din Legea nr. 287/2009 precum si cele ale art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a noului cod civil, sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.
Prin urmare, cu atat mai mult aceste dispozitii devin incidente pentru o prescriptie extinctiva, invocata pentru o situatie in intregime incheiata inainte de intrarea in vigoare a legii noi, intrucat normele juridice nu se pot aplica retroactiv.
In ceea ce priveste neregularitatile procedurale invocate, s-a constatat ca vatamarea drepturilor a fost inlaturata, intrucat sentinta civila pronuntata a fost anulata.
Fata de cele ce preced, s-a constatat ca in mod gresit prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului iar reclamantii au solicitat in mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel incat, in baza art. 480 pct. 3 Cod procedura civila, s-a admis apelul declarat, s-a anulat hotararea atacata si s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Mures pentru rejudecarea fondului.