a) Amanarea aplicarii pedepsei. Tehnica de instituire a acestei masuri alternative condamnarii b) Aplicarea pedepsei amenzii pe langa pedeapsa inchisorii. Cazuri
(Decizie nr. 225/A din data de 26.06.2014 pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures)Amanarea aplicarii pedepsei este o solutie de judecata distincta de cea a condamnarii. In cazul amanarii aplicarii pedepsei, instanta nu condamna pe inculpat, ci stabileste o pedeapsa a carei aplicare este amanata pe durata termenului de supraveghere prevazut de art. 84 C. pen.
Aplicarea pedepsei amenzii pe langa pedeapsa inchisorii in cazul prevazut de art. 62 C. pen. nu poate avea loc si contravine principiului legalitatii pedepsei daca infractiunea a fost savarsita anterior datei de 1 februarie 2014, de intrare in vigoare a Codului penal adoptat prin Legea nr. 286/2009,
C. pen., art. 83-90, art. 62
C. pr. pen., art. 396 alin. 4
Legea nr. 187/2012, art. 11
Prin sentinta penala nr. 99/27.03.2014 pronuntata de Judecatoria Gheorgheni in dosarul penal nr. 716/234/2013, s-au hotarat urmatoarele:
In temeiul art. 386 Cod procedura penala, a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatilor G. C. si B. B., din infractiunea de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 215 al. 1, 2 si 3 Codul penal din 1969 in infractiunea de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 244 al. 1 Cod penal.
In baza art. 396 alin. 2 din Cod procedura penala a condamnat inculpatul G. C. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 244 al. 1 Cod penal.
In baza art. 62 Cod penal a stabilit in sarcina aceluiasi inculpat alaturi de pedeapsa inchisorii si pedeapsa amenzii in cuantum de 3.000 lei.
In baza art. 83 alin. 1 si 3 Cod penal, a amanat aplicarea pedepsei inchisorii si a pedepsei amenzii care insoteau pedeapsa inchisorii ,pe un termen de supraveghere stabilit in conditiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
In baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuia sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. 1 lit. c-e s-au comunicat Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita.
In baza art. 85 alin. (2) Cod penal a impus inculpatului sa execute urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.
In baza art. 404 alin. (3) C.pr.pen. a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de supraveghere.
In baza art. 396 alin. 2 din Cod procedura penala a condamnat pe inculpatul B. B. la pedeapsa de 9 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 244 al. 1 Cod penal.
In baza art. 62 Cod penal a stabilit in sarcina aceluiasi inculpat, alaturi de pedeapsa inchisorii si pedeapsa amenzii in cuantum de 2.000 lei.
In baza art. 83 alin. 1 si 3 Cod penal, a amanat aplicarea pedepsei inchisorii si a pedepsei amenzii care insotea pedeapsa inchisorii, pe un termen de supraveghere stabilit in conditiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
In baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuia sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. 1 lit. c-e s-au comunicat Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita.
In baza art. 85 alin. (2) Cod penal a impus inculpatului sa execute urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.
In baza art. 404 alin. (3) C.pr.pen. i s-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de supraveghere.
In baza art. 397 alin. 1 Cod de procedura penala raportat la art. 1357 Cod civil a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila M. F. A. si a obligat pe inculpatul G. C. la plata, catre partea civila, a sumei de 5.000 lei si contravaloarea in lei a sumei de 3.750 euro, reprezentand daune materiale.
In baza art. 397 alin. 2 Cod de procedura penala, raportat la art. 249 alin. 5 Cod de procedura penala a instituit masura asiguratorie a sechestrului asupra bunului mobil : caruta, inmatriculata in xxx, apartinand inculpatului C. C., pana la concurenta sumei de 5.000 lei si a contravalorii in lei a sumei de 3.750 euro.
In baza art. 397 alin. 1 Cod de procedura penala raportat la art. 1357 Cod civil a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila M. F. A. si a obligat pe inculpatul B. B. la plata, catre partea civila, a contravalorii in lei a sumei de 3.750 euro, reprezentand daune materiale.
In baza art. 397 alin. 2 Cod de procedura penala, raportat la art. 249 alin. 5 Cod de procedura penala a instituit masura asiguratorie a sechestrului asupra bunului mobil : Lada Niva, serie sasiu xxx, serie motor xxx, apartinand inculpatului B. B., pana la concurenta contravalorii in lei a sumei de 3.750 euro.
In temeiul art. 276 alin. 1 si 4 Cod procedura penala, a obligat pe inculpatii G. C. si B. B. sa plateasca, in solidar, in favoarea partii civile M.. F. A., suma de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentand contravaloarea onorariului avocatului ales.
In baza art. 275 alin.1 si 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul G. C. sa plateasca in favoarea statului, suma de 1.300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei, reprezentand contravaloarea onorariului aparatorului din oficiu, L. F., ce s-a avansat din fondul special al Ministerului Justitiei si al Libertatilor Cetatenesti, in favoarea Baroului Harghita.
In baza art. 275 alin.1 si 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul B. B. sa plateasca in favoarea statului, suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
In luna aprilie 2012 partea civila a achizitionat de la L. D., din L., un cal roib, cu suma de 6.000 lei, conform declaratiei martorului L. D., calul fiindu-i adus acasa, in S. G., de catre inculpatul B. B.
Ulterior, in luna iunie - iulie 2012, partea civila a mai achizitionat de la N. G. S., din R., un cal de rasa, roib (galben) cu o tinta in frunte, cu suma de 12.000 lei, conform declaratiei martorului N. G. S. si a partii vatamate, fara insa ca la momentul vanzarii martorul sa ii inmaneze cumparatorului cartea de identitate a animalului.
In data de 28 august 2012 partea civila a fost apelat telefonic de catre o persoane care a pretins ca este L. D., care i-a spus ca medicul veterinar G. J., din R., cauta calul roib, cal care este bolnav de anemie.
Partea vatamata l-a contactat telefonic pe B. B., caruia i-a cerut numarul de telefon al medicului veterinar G. J., din R., iar inculpatul i-a furnizat partii civile un numar de telefon xxx, care nu apartinea veterinarului fiind, in realitate, achizitionat de catre cei doi inculpati.
La momentul cand partea vatamata a sumat la acest numar de telefon, persoana care a raspuns s-a recomandat ca este medicul veterinar G. J., din R. si a confirmat faptul ca, calul roib, sufera de o boala incurabila, respectiv de anemie.
In urma discutiei telefonice, partea civila l-a contactat pe martorul la N. G. S., caruia i-a reprosat ca i-a instrainat un cal bolnav, la randul sau martorul a contactat medicul veterinar, solicitandu-i sa ii elibereze un certificat medical, respectiv un buletin de analiza, care sa ateste faptul ca animalul este sanatos.
Fiind audiat in instanta, medicul veterinar G. I. a aratat ca a fost contactat de catre martorul la N. G. S., caruia i-a eliberat un buletin de analiza pentru calul in discutie, calul fiind sanatos.
Inculpatul G. C. a apelat din nou partea civila, recomandandu-se a fi L. D., si i-a spus ca ar fi interesat sa achizitioneze calul roib, chiar daca acesta este bolnav.
Fara a mai astepta ca N. G. S. sa ii prezinte buletinul de analiza, care sa ii confirme faptul ca animalul este sanatos, desi avea reprezentarea faptului ca vinde un cal bolnav, partea vatamata s-a deplasat in L., insotit de martorul G. L., pentru un schimb de cai. In comuna L. s-au intalnit cu inculpatul G. C. si B. B.
S-a retinut in actul de sesizare ca, inculpatul G. C. s-a prezentat ca fiind A. J., instanta a constatat ca acest aspect s-a coroborat cu declaratia inculpatului B. B., care a aratat ca s-a intalnit cu partea civila, acesta informandu-l ca a stabilit o intalnire cu A. J., iar ulterior a aparut inculpatul G. C., aspect care a fost relatat si de catre martorul G. L., care a fost de fata la intalnire (f. 165).
Inculpatul G. C. i-a spus partii civile ca L. D. nu poate veni, insa el era interesat de achizitionarea calului si au cazut de acord ca inculpatul sa ii dea in schimb un cal roib mai mic si o diferenta de pret.
De acolo s-au deplasat la locuinta fratelui inculpatului G. V. si i-au prezentat calul roib, pe care partea civila urma sa il primeasca in schimb, si fiind de acord cu schimbul, partea vatamata, martorul G. L. si inculpatul G. C., s-au deplasat toti trei in municipiul Sfantu Gheorghe, pentru a vedea calul, despre care partea vatamata stia ca este bolnav de anemie.
In Sfantu Gheorghe, la locuinta partii vatamate, acesta impreuna cu inculpatul G. C. s-au inteles ca M. F. sa ii dea calul iar in schimb inculpatul sa ii dea calul pe care Molnar il vazuse si o suma de 5.000 lei.
Dupa ce au cazut de acord asupra acestor aspecte, inculpatul l-a sunat pe inculpatul B. B., i-a spus acestuia sa urce in masina calul roib si sa il aduca din Lazarea in Sfantu Gheorghe, sa faca schimb.
In timp ce il asteptau pe B. B., inculpatul G. C. i-a propus partii civile sa ii intermedieze un schimb cu un cal negru care era, in realitate bolnav de anemie si pe care M. A. il avea in grajd, inculpatul aratand ca va vinde calul bolnav unui preot din Oradea. Partea vatamata a solicitat pentru acest cal suma de 8.000 euro.
Dupa ce inculpatul B. B. a sosit din Lazarea cu calul roib, au urcat in masina calul negru (bolnav) si calul roib (despre care partea civila avea convingerea ca este bolnav, in realitate fiind sanatos), cei doi inculpati si cu partea civila, s-au deplasat din nou in Lazarea. La domiciliul din Sfantu Gheorghe a ramas calul roib, pe care inculpatul B. B. l-a adus de la inculpatul G. C., in schimb.
Partea civila a ramas la domiciliul inculpatului G. C., impreuna cu acesta si calul roib, in Lazarea, fiind convins ca inculpatul B. B. s-a deplasat, impreuna cu calul negru, inspre Oradea.
A doua zi, inculpatul B. B. a venit inapoi, in Lazarea si i-a comunicat partii civile ca va veni chiar preotul sa ii aduca suma de 8.000 euro, pentru calul negru, pana la data de 03.09.2012, iar partea civila a plecat inapoi, la domiciliul sau, in Sfantu Gheorghe.
In realitate, inculpatul B. B. nu s-a deplasat singur, in acea noapte, in Oradea, ci ulterior, impreuna cu inculpatul G. C., iar in Baia Mare au schimbat calul negru cu un cal rosu.
Faptul ca cei doi inculpati s-au deplasat impreuna inspre Oradea, cu calul negru, in scopul de a-l vinde, reiese si din declaratia martorului J. J., care arata ca a fost contactat de catre inculpatul B. B., care i-a relatat ca are un cal negru, frumos, de vanzare. S-au inteles sa se intalneasca la jumatatea distantei dintre Baia Mare si Gheorgheni, la Dej. Cand s-au intalnit la Dej, inculpatul B. B. era insotit de catre inculpatul G. C., fara insa sa ii comunice ca acesta este un cal bolnav. Apreciind ca este suspect ca cei doi doresc sa faca schimb cu un cal, care in realitate era apreciat ca valorand 10.000 euro, cu un cal de 3 - 4.000 euro, martorul a aflat ca acest cal este bolnav, suferind de anemie, ulterior calul fiind dat la schimb, cu un cal rosu, ce apartinea unei persoane din Sighetul Marmatiei.
Ulterior, la data de 03.09.2012, partea vatamata a organizat o masa, la domiciliul sau, la care au participat martorii G. L., B. B. si S. S. iar inculpatii B. B. si G. C. au venit insotiti de o persoana care s-a recomandat a fi S. V. din Oradea (presupusul preot) si au adus cu ei un cal, care s-a dovedit ulterior ca fusese cumparat de B. B. de la martorul K. T..
Persoana care a pretins ca este preot a negociat, din nou, pretul calului negru, iar in final au cazut de acord asupra sumei de 7.500 euro suma pe care s-a obligat sa o achite pana la data de 10.09.2012.
Conform declaratiei partii civile, pentru a da actului juridic aparenta unei tranzactii, respectiv a unui schimb de cai, persoana ce se pretindea a fi preot a solicitat partii civile sa tina in grajd calul sau, pe care il adusesera, intrucat trebuie sa mearga pana la Ploiesti si se va intoarce ulterior dupa el, aspect cu care partea vatamata a fost de acord.
Ulterior, partea civila a aflat ca, acest cal ii fusese vandut de catre P. M. martorului K. T., care ulterior i l-a vandut inculpatului B. B..
Conform declaratiei inculpatului G. C., in ceea ce priveste primul cal, cel roib, despre care partea vatamata a avut convingerea ca este bolnav de anemie, cei doi s-au inteles la un schimb, de unul la unu, in schimbul calului roib al partii civile, inculpatul sa ii da acestuia un alt cal galben, pe care acesta il si vazuse anterior, act care s-a si finalizat.
Insa tot conform declaratiei acestuia, calul negru, pe care inculpatul il luase de la partea civila, pentru a-l valorifica ulterior, nu a fost pe placul "preotului" care a luat calul roib, cu care anterior inculpatul facuse schimb. Astfel, inculpatul a ramas cu calul negru, cal pe cale ulterior, impreuna cu inculpatul B. B., l-au valorificat in Baia Mare, unor persoane pe care acesta nu le cunostea si cu care s-a intalnit intamplator.
Instanta a apreciat ca aceste declaratii erau nesincere si nu se coroborau cu celelalte probe din dosar, cu declaratia martorului J. J. , care a descris pe larg intalnirea cu cei doi, precum si faptul ca acestia, desi incheiasera targul cu privire la cal, cu S., peste noapte s-au razgandit si au vandut calul unei persoane din Sighetul Marmatiei, persoana pe care acestia o cunosteau si nu s-au intalnit intamplator. De altfel, nu era verosimila afirmatia ca au urcat un cal bolnav in masina si au plecat spre baia Mare spre a-l vinde, insa fara a sti cui.
Mai mult, desi inculpatul B. B. a afirmat ca G. C. ar fi luat legatura cu martorul J. J., aceasta afirmatie era nesincera, martorul aratand ca fusese contactat de catre inculpatul B. B., pe care il cunostea si cu care trebuia sa se intalneasca la Dej, asa cum s-a aratat anterior.
In ceea ce priveste fapta inculpatului C. C., instanta a retinut urmatoarele: Atat in declaratiile date in cursul urmaririi penale, cat si in declaratia data in fata instantei, partea civila a aratat ca, calul roib a fost cumparat de catre acesta in schimbul sumei de 12.000 lei, conform declaratiei martorului N. G. S. si a partii vatamate, fara insa ca la momentul vanzarii martorul sa ii inmaneze cumparatorului cartea de identitate a animalului.
Cu toate acestea, cand s-a inteles cu inculpatul sa ii vanda acest cal, partea vatamata a aratat ca solicita pe acest cal suma de 12.000 lei. In schimbul calului a acceptat sa primeasca de la inculpatul G. C. un cal (apreciat chiar de catre partea vatamata ca avand valoarea de 5.000 lei) si o diferenta de 7.000 lei, pentru ca ulterior sa reduca aceasta suma la 5.000 lei.
Acest aspect rezulta, asa cum s-a aratat, atat din declaratia partii vatamate, din declaratia martorului G. L., a martorului B. B. N..
Instanta a retinut ca si martorul K. T. a aratat ca, calul pe care l-a primit in schimb partea vatamata M. F. de la inculpat, valora cam 5.000 - 6.000 lei, iar intelegerea dintre partea vatamata si inculpat era ca primeste acest cal la schimb si o suma de bani, aspect confirmat si de catre martorul L. D. a aratat ca singura nemultumire a partii vatamate a fost ca nu si-a primit de la inculpat diferenta de bani.
Cu toate acestea, instanta apreciaza ca inculpatul nu a avut niciodata intentia de a mai da partii civile vreo diferenta de bani pentru acest cabalin, cu ocazia audierii acesta aratand ca, schimbul de cai s-a facut "par pe par".
In ceea ce priveste circumstanta agravanta, prevazuta in art. 244 al. 2 Cod penal, respectiv prezentarea inculpatului G. C. sub o alta identitate, respectiv cea de A. I. (J.), instanta a apreciat ca aceasta nu era de natura sa produca consecinte juridice. Astfel, partea vatamata, martorii si inculpatii, au aratat ca partea vatamata a dormit o noapte in locuinta partii vatamate, unde locuia si mama inculpatului, prin urmare era evident ca prezentarea inculpatului sub o alta identitate nu a fost de natura sa conduca la ingreunarea identificarii ulterioare a faptuitorului.
De asemenea, instanta a apreciat ca aceasta identitate nu a avut un rol determinant in incheierea tranzactiei or, un mijloc fraudulos trebuia considerat fraudulos cand era de natura sa asigure mai usor reusita actiunii faptuitorului, cand avea aparenta unui mijloc veridic, adica atunci cand in mod obisnuit inspira incredere si inlatura orice banuiala.
In ceea ce privea calul negru, instanta a constatat urmatoarele:
Din declaratia partii vatamate, instanta a constatat ca acest armasar a recunoscut ca fiind suferind de anemie, o boala incurabila la cai, asa cum a fost expus anterior, a facut obiectul intelegerii intre inculpatul G. C. si partea vatamata. Astfel, partea vatamata a solicitat in schimbul acestui cal suma de 8.000 euro (f. 163), iar inculpatul a aratat ca il poate ajuta sa vanda calul, intrucat cunoaste pe cineva interesat sa ii cumpere, un preot din Oradea.
Instanta a apreciat ca, desi inculpatul G. C. a inteles sa arate ca a jucat doar rol de intermediator in vanzarea calului, instanta a apreciat ca acest aspect nu era veridic. Astfel, instanta a retinut ca presupusul preot din Oradea a avut eventual un rol de complice, iar calul a fost lasat partii civile, spre a da aparenta unui schimb, aspect neconfirmat insa de probele administrate in cauza.
Chiar daca nu a fost identificat nici in cursul urmaririi penale, nici pe parcursul cercetarii judecatoresti, instanta a constatat ca negocierile cu privire la acest cal s-au purtat intre partea civila si inculpatul G. C.. Astfel, partea vatamata a aratat ca "A. a vazut un cal negru la mine_ ar fi interesata sa il cumpere.. eu am cerut pe cal 8000 euro". Apoi, instanta a retinut ca cei doi inculpati, si nu presupusul preot, au incercat sa valorifice ulterior acel cal, initial martorului J. J., care a aratat ca a fost contactat de catre inculpatul B. B., care i-a relatat ca avea un cal negru, frumos, de vanzare, iar fiindca martorul a realizat ca acest cal sufera de anemie, au intentionat sa il vanda lui S., iar in cele din urma l-au instrainat unei persoane din Sighetul Marmatiei.
In ceea ce priveste fapta inculpatului B. B., instanta a retinut urmatoarele:
Chiar daca pe parcursul cercetarii judecatoresti acest inculpat a afirmat ca rolul acestuia a fost doar de caraus, transportator al cailor, instanta a apreciat ca si acest inculpat se facea vinovat de savarsirea infractiunii de inselaciune, in duna partii vatamate M. F. A..
Astfel, B. B. a aratat ca dupa ce s-a deplasat de la Sfantu Gheorghe, impreuna cu inculpatul G. C. si partea vatamata si cei doi cai ai partii vatamate, iar dupa ce i-a lasat pe cei doi acasa la G. C., a pornit singur, cu cei doi cai inspre Oradea, la preot. Insa, din poarta, G. C., care i-a spus sa se intoarca, intrucat preotul nu era acasa, acest aspect fiind ascuns partii vatamate, iar ulterior s-a deplasat impreuna inspre Oradea, incercand sa instraineze acest cal.
Astfel, sustinerile inculpatului nu se justificau in conditiile in care martorul J. J. a afirmat ca, calul negru apartinea amandurora, de asemenea, inculpatul G. C. (care crestea animale si e cunoscut in comunitate ca fiind o persoana care avea ca principala ocupatie, comertul cu caii) s-a prefacut ca ii este frica de acest cal, iar inculpatul B. B., care a intermediat aceasta intalnire, nu l-a contrazis.
De asemenea, instanta a retinut si faptul ca, acel cal, pe care cei trei i l-au lasat partii vatamate (aparent in urma unui schimb) si despre care cei doi inculpati au afirmat ca ii apartine presupusului preot, s-a constat ulterior ca, acest cal ii fusese vandut de catre P. M. martorului K. T., care ulterior i l-a vandut inculpatului B. B., prin urmare era al acestuia si nu al preotului.
Instanta a retinut ca in drept, fapta inculpatilor intrunea elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, inculpatii actionand cu vinovatie, fiind savarsita in forma intentiei directe calificate prin scop, si anume, scopul de a obtine pentru sine un folos material injust, fiind dovedit prin aceea ca la momentul cand acestia au ridicat calul roib nu aveau nici o intentie sa mai achite vreo diferenta de bani partii vatamate, iar la momentul cand au ridicat calul negru, nu mai aveau nici o intentie sa achite acestuia suma de 7.500 euro.
Pe parcursul desfasurarii procesului penal, la data de 01 februarie 2014 a intrat in vigoare Legea nr. 187 din 24.10.2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, iar prin acest act normativ au fost aduse modificari multiple prevederilor Codului penal din 1969, aflat in vigoare la momentul comiterii ilicitului penal care formeaza obiectul cauzei pendinte.
Potrivit dispozitiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Cod penal:
"In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila".
In speta analizata, era incidenta ipoteza juridica anterior aratata, se impunea ca instanta sa determine care era legea penala mai favorabila, prin compararea celor doua legi penale succesive, respectiv cea din momentul comiterii faptei si cea din momentul judecarii faptei, pentru a afla care era legea care oferea solutia cea mai favorabila pentru inculpati.
La momentul comiterii faptei, infractiunea de inselaciune era cuprinsa in dispozitiile art. 215 al. 1, 2 si 3 din Codul penal din 1969, limitele pedepsei aplicabile fiind situate intre 3 ani si 15 ani inchisoare, iar in momentul judecarii infractiunea analizata era reglementata de prevederile art. 244 al. 1 Cod penal, limitele pedepsei fiind cuprinse intre 6 luni si 3 ani inchisoare. Prin urmare, instanta a apreciat ca legea penala mai favorabila aplicabila in cauza de fata era reprezentata de prevederile Noului Cod penal si pe cale de consecinta a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatilor G. C. si B. B. din infractiunea de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 215 al. 1, 2 si 3 Codul penal din 1969 in infractiunea de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 244 al. 1 Cod penal.
La individualizarea sanctiunii si proportionalizarea acesteia, instanta a raportat la dispozitiile art. 74 al. 1Cod Penal.
In conformitate cu prevederile art. 74 Cod penal instanta a avut in vedere imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, complex, cei doi inculpati actionand dupa un plan dinainte si bine stabilit, valoarea relativ insemnata a prejudiciului produs, de asemenea a avut in vedere faptul ca acestia nu au recunoscut comiterea faptei precum si aspectul ca, inculpatul B. B. nu era cunoscut cu antecedente penale, iar acesta a avut, in opinia instantei un rol mai redus in comiterea infractiunii, in timp ce pentru faptele comise anterior de catre inculpatul G. C. s-a implinit termenul de reabilitare.
Avand in vedere circumstantele reale si personale ale cauzei si limitele de pedeapsa stabilite de lege, instanta a apreciat ca o pedeapsa de 1 an si sase luni inchisoare, pentru inculpatul G. C. si o pedeapsa de 9 luni inchisoare, pentru inculpatul B. B., reprezenta deopotriva un mijloc de constrangere, dar si un mijloc de reeducare eficienta.
In baza art. 62, coroborat cu dispozitiile art. 61 al. 4 lit. c Cod penal a stabilit in sarcina inculpatului G. C., alaturi de pedeapsa inchisorii si pedeapsa amenzii in cuantum de 3.000 lei.
In baza art. 62 coroborat cu dispozitiile art. 61 al. 4 lit. c Cod penal a stabilit in sarcina inculpatului B. B., alaturi de pedeapsa inchisorii si pedeapsa amenzii in cuantum de 2.000 lei.
In ceea ce priveste modalitatea concreta de executare a pedepsei, instanta a apreciat ca erau indeplinite conditiile prevazute de art. 83 al. 1 Cod penal, prin urmare, a dispus, pentru ambii inculpati, amanarea aplicarii pedepsei inchisorii si a pedepsei amenzii,care insoteste pedeapsa inchisorii, pe un termen de supraveghere stabilit in conditiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
In baza art. 85 al. 1 Cod penal, a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul G. C. si inculpatul B. B. sa respecte urmatoarele masuri: - sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta; sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; sa comunice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta si in baza art. 85 al. 2 Cod penal, sa execute urmatoarele obligatii: sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala; sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.
In baza art. 404 alin. 3 Cod de procedura penala a atras atentia inculpatilor asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de supraveghere.
Sub aspectul laturii civile, instanta a retinut urmatoarele:
Partea vatamata s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 56.000 lei, compusa din 8.000 euro, contravaloarea calului negru, 15.000 lei, contravaloarea calului roib, suma de 6.000 lei, contravaloarea intretinerii calului lasat in custodie si suma de 2.500 lei, cheltuieli de deplasare.
Instanta a apreciat ca pretentiile civile erau partial dovedite, astfel:
In ceea ce privea inculpatul G. C., instanta a dispus obligarea acestuia la plata catre partea civila a sumei de 5.000 lei, acesta reprezentand diferenta de bani pe care acest inculpat s-a obligat sa o achite partii civile in schimbul calului roib. Faptul ca partile s-au inteles ca aceasta suma de bani va fi achitata partii cile este confirmata de catre martorii G. L., B. B. N., martorul N. G. S. confirmand valoarea calului instrainat de catre partea civila.
De asemenea, instanta a admis cererea si a obligat pe acest inculpat la plata catre partea civila a contravalorii in lei a sumei de 3750 euro, reprezentand jumatate din contravaloarea calului negru, ridicat de la partea civila de catre acest inculpat. Instanta a retinut ca partea civila a solicitat initial suma de 8.000 euro, iar ulterior, in urma negocierilor, a acceptat sa vanda acest cal pentru suma de 7.500 euro. Instanta, in temiul principiului repararii integrale a prejudiciului produs, a obligat si inculpatul B. B. la plata contravalorii in lei a sumei de 3.750 euro, reprezentand jumatate din contravaloarea calului negru, apreciind ca ambii inculpati au obtinut un folos material in urma vanzarii acestui cal, conform declaratiei martorului J. J., audiat in cauza.
In ceea ce priveste suma de 6.000 lei, contravaloarea intretinerii calului lasat in custodie si suma de 2.500 lei, cheltuieli de deplasare, instanta a respins ca nedovedite aceste pretentii.
Apoi, in temeiul art. 397 alin. 2 Cod de procedura penala, raportat la art. 249 alin. 5 Cod de procedura penala s-a instituit masura asiguratorie a sechestrului asupra bunului mobil: caruta, inmatriculata in comuna Lazarea, nr. XXX, apartinand inculpatului C. C., pana la concurenta sumei de 5000 lei si a contravalorii in lei a sumei de 3.750 euro.
In baza art. 397 alin. 2 Cod de procedura penala, raportat la art. 249 alin. 5 Cod de procedura penala s-a instituit masura asiguratorie a sechestrului asupra bunului mobil : Lada Niva, serie sasiu xxx, serie motor xxx, apartinand inculpatului B. B., pana la concurenta contravalorii in lei a sumei de 3.750 euro.
In temeiul art. 276 alin. 1 si 4 Cod procedura penala, au fost obliga?i inculpatii G. C. si B. B. sa plateasca, in solidar, in favoarea partii civile M. F. A., suma de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentand contravaloarea onorariului avocatului ales.
In baza art. 275 alin.1 si 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul G. C. sa plateasca in favoarea statului, suma de 1.300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei, reprezentand contravaloarea onorariului aparatorului din oficiu, L. F., s-a avansat din fondul special al Ministerului Justitiei si al Libertatilor Cetatenesti, in favoarea Baroului Harghita.
In baza art. 275 alin.1 si 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul B. B. sa plateasca in favoarea statului, suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel inculpatul B.B.
In motivarea caii de atac, inculpatul a solicitat achitarea sa si respingerea actiunii civile, pentru considerentul ca nu este autorul infractiunii de inselaciune, existand serioase dubii in privinta inducerii in eroare a persoanei vatamate.
Examinand apelul promovat, din prisma dispozitiilor art. 416 si urm. C. pr. pen, instanta de control judiciar l-a gasit fondat, insa pentru alte considerente decat cele invocate.
Sub aspectul starii de fapt, care a fost corect retinuta - pornind de la continutul materialului probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal in fata primei instante - hotararea instantei de fond nu comporta nici un fel de critica.
Desi este justa solutia la care s-a oprit prima instanta, respectiv la amanarea aplicarii pedepsei inchisorii, hotararea este criticabila sub aspectul dispozitiei de condamnare a inculpatului la pedeapsa inchisorii, precum si a celei de aplicare a dispozi?iilor art. 62 C. pen privind stabilirea pedepsei amenzii penale alaturi de pedeapsa inchisorii, neregularitati care vor fi indreptate prin prezenta decizie, dupa cum s-a aratat in cele ce urmeaza, acestea doua fiind dealtfel motivele pentru care apelul a fost admis si sentinta a fost desfiintata partial pe latura penala.
De asemenea si sub aspectul laturii civile, prima instanta a solutionat actiunile civile, respectiv a admis in parte pretentiile formulate.
Pentru a face o asemenea apreciere, respectiv corecta retinere a situatiei de fapt, instanta de control judiciar considera ca din continutul materialului probator administrat, rezulta fara putinta de tagada faptul ca inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale in modalitatea descrisa.
Avem in vedere materialul probator administrat atat in cursul urmaririi penale (plangerea si declaratiile partii vatamate, declaratiile martorilor si ale invinuitilor, inscrisurile si plansele foto), cat si cel administrat in cursul cercetarii judecatoresti, fiind audiati inculpatii G. C., B. B., a fost audiata partea civila, au fost ascultati martorii: G. L., B. B. N., K. T., S. S. J., N. G. S., G. I., L. D., audiati si in cursul urmaririi penale, martorul A. J., propus de inculpatul G. C. si martorul J. J.r, propus de partea civila.
De asemenea, s-a depus de catre Municipiul Gheorgheni, la solicitarea instantei, adresa IPJ Harghita- Unitatea Teritoriala de Analiza a informatiilor nr. 245158/11.10.2013, dosarul fiscal - fisa patrimoniului inculpatului B. B..
S-a dovedit mai presus de orice dubiu faptul ca inculpatul-apelant B. B., alaturi de coinculpatul G. C. au actionat cu intentie directa calificata prin scop, respectiv acela de a obtine pentru sine un folos material injust, fiind dovedit prin faptul ca la momentul cand acestia au ridicat calul roib nu aveau nicio intentie sa mai achite vreo diferenta de bani partii civile, iar la momentul cand au ridicat calul negru, nu mai aveau nicio intentie sa achite acesteia suma de 7.500 euro.
Ca urmare a intrarii in vigoare a noului Cod penal, judecatorul fondului a apreciat in mod corect ca, potrivit art. 5 alin. 1 C. pen, legea noua apare ca fiind lege penala mai favorabila fata de vechea reglementare si a dispus schimbarea incadrarii juridice.
Chiar inculpatul apelant B. B. sustine ca incadrarea juridica pentru coinculpatul G. C. ar fi cea prev. de art. 244 alin. 1, 2 C. pen, deoarece acesta din urma a savarsit infractiunea de inselaciune prin folosirea de nume ori calitati mincinoase.
Insa, avand in vedere ca suntem sesizati doar cu apelul formulat de inculpatul B. B., nu-i putem agrava situtia acestuia in propria cale de atac, potrivit dispozi?iilor art. 418 alin. 1 C. pr. pen.
In privinta coinculpatului G. C., nu s-au extins efectele apelului, deoarece, potrivit disp. art. 419 teza finala C. pr. pen. nu i s-a putut agrava situatia prin retinerea formei agravante prev. de art. 244 alin. 2 C. pen., astfel incat incadrarea juridica pentru fiecare dintre cei doi inculpati ramanea cea stabilita de judecatorul fondului, respectiv infractiunea de inselaciune prev. de art. 244 alin. 1 C. pen cu retinerea art. 5 alin. 1 C. pen.
De asemenea, si fata de coinculpatul G. C. au fost aplicate in mod gresit dispozi?iile art. 396 alin. 2 C. pr. pen. privind "condamnarea", precum si dispozi?iile art. 62 C. pen. privind aplicarea amenzii pe langa pedeapsa inchisorii, insa acest inculpat nu a atacat hotararea, ceea ce inseamna ca fata de el, termenul de supraveghere a inceput sa curga de la data ramanerii definitive prin neapelare. Ori, desfiintand hotararea pentru aceste doua motive, ar echivala cu ingreunarea situatiei acestui inculpat, prin intreruperea termenului de supraveghere si prin inceperea curgerii unui nou termen de supraveghere, ceea ce contravine disp. art. 419 teza finala C. pr. pen.
Analizand sustinerile inculpatului-apelant, Curtea a constatat ca acestea nu sunt de natura sa inlature vinovatia sa, ori sa aduca dubii cu privire la activitatea infractionala a acestuia.
Astfel, faptul ca partea vatamata a formulat plangeri penale pentru inselaciune impotriva altor persoane cu ocazia unor schimburi anterioare de animale, excede prezentului cadru procesual si chiar daca s-ar fi dovedit ca este asa, plangerile penale formulate anterior de persoana vatamata impotriva altor persoane nu inlatura vinovatia inculpatului.
Declaratia martorului J. J. a fost corect retinuta si interpretata de judecatorul fondului, care a coroborat-o cu materialul probator existent la dosar, astfel incat sustinerea apelantului potrivit careia martorul ar fi fost propus "pro causa" este lipsita de temei.
In privinta relatiilor comunicate de retelele de telefonie, in mod corect a retinut prima instanta ca inculpatii se gaseau in raza aceluiasi releu de telefonie mobila. Mai mult, s-a dovedit mai presus de orice dubiu ca inculpatul B. B. a apelat-o pe partea vatamata, spunandu-i ca a ajuns cu bine la Oradea si ca a doua zi banii vor fi adusi de "preot", insa inculpatul nu a facut nici un transport si nicio deplasare la Oradea, aflandu-se tot in Gheorgheni in acea seara.
De asemenea, chiar inculpatul B. recunoaste ca inca de la inceput a realizat ca celalalt inculpat intentioneaza sa o insele pe partea vatamata, insa nu i-a atras atentia acesteia, iar in prezenta partii vatamate, i s-a adresat initial coinculpatului G. cu apelativul "J.", pentru a intari convingerea partii vatamate ca are in fata sa pe medicul veterinar G. J.. Faptul ca ulterior, pe parcursul discutiilor, inculpatul B. i s-ar fi adresat coinculpatului G. cu apelativul "C." (adica cu numele adevarat), nu inlatura forma de vinovatie si atitudinea inculpatului B., cata vreme acesta i-a ascuns partii vatamate adevarata identitate a inculpatului G. si nu i-a adus la cunostinta acesteia faptul ca in fata lui nu este adevaratul medic veterinar.
Asadar, situatia de fapt a fost corect retinuta de prima instanta, iar incadrarea in drept ramane cea prevazuta de art. 244 alin. 1 C. pen, tinand seama si de principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac prevazut de art. 418 alin. 1 C. pen prin retinerea formei agravante prevazuta de alin. 2 al art. 244 C. pen.
Asa cum s-a aratat, hotararea este criticabila sub aspectul dispozitiei de "condamnare" a inculpatului la pedeapsa inchisorii.
Instanta de fond a apreciat ca se impune amanarea aplicarii pedepsei inchisorii, potrivit dispozi?iilor art. 83 si urm. C. pen.
Ori, potrivit dispozi?iilor art. 83 alin. 1 lit. a C. pen., in cazul amanarii aplicarii pedepsei, legiuitorul foloseste sintagma pedeapsa "stabilita" si nu pedeapsa "aplicata".
De asemenea, in mod gresit a procedat prima instanta prin aplicarea dispozi?iilor art. 396 alin. 2 C. pr. pen., care se refera la pronuntarea unei solutii de condamnare.
Ori, solutia de amanare a aplicarii pedepsei prevazuta de art. 83 C. pen., aleasa de prima instanta, este prevazuta in art. 396 alin. 4 C. pr. pen.
O alta neregularitate este aceea a aplicarii de catre judecatorul fondului a dispozi?iilor art. 62 C. pen. privind aplicarea pedepsei amenzii penale pe langa pedeapsa inchisorii.
Este adevarat ca noul C. pen. permite pronuntarea unei asemenea solutii, insa norma tranzitorie cuprinsa in art. 11 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precizeaza ca art. 62 C. pen nu se aplica in cazul infractiunilor savarsite anterior intrarii in vigoare a acestuia si nu vor fi avute in vedere pentru determinarea legii penale mai favorabile.
Este de necontestat faptul ca activitatea infractionala a inculpatului s-a desfasurat in cursul anului 2012, anterior datei de 01.02.2014 cand a intrat in vigoare noul C. pen., nefiind aplicabile dispozi?iile art. 62 C. pen.
In privinta laturii civile, in mod corect au fost admise doar in parte pretentiile formulate de partea civila. S-a precizat ca inculpatii trebuiau obligati in solidar la plata despagubirilor civile, si nu fiecare in parte, insa, pentru a nu-i agrava situatia in propria cale de atac (prin obligarea in solidar a celor doi inculpati, ceea ce ar insemna ca partea civila s-ar putea indrepta impotriva inculpatului-apelant pentru intreaga suma), s-a mentinut solutia primei instante.
Asadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, in temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul B. B. impotriva sentintei penale nr. 99/27.03.2014 pronuntata de Judecatoria Gheorgheni.
In baza art. 423 alin. 1, 2 C. pr. pen. s-a desfiintat partial sentinta atacata pe latura penala si rejudecandu-se cauza:
A fost inlaturata din sentinta atacata aplicarea dispozi?iilor art. 396 alin. 2 C. pr. pen. privind condamnarea inculpatului B. B. la pedeapsa de 9 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 244 alin. 1 C. pen.
In baza art. 83 alin. 1 C. pen, s-a stabilit in sarcina inculpatului B. B. pedeapsa de 9 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 244 alin. 1 C. pen.
In baza art. 396 alin. 4 C. pr. pen., s-au men?inut dispozitiile primei instante privind amanarea aplicarii pedepsei de 9 luni inchisoare, potrivit dispozi?iilor art. 83 si urm. C. pen.
In baza art. 11 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, s-au inlaturat din sentinta atacata dispozitiile referitoare la aplicarea art. 62 C. pen. constand in stabilirea in sarcina inculpatului B. B. a amenzii penale in cuantum de 2.000 lei, alaturi de pedeapsa inchisorii.
S-au mentinut celelalte dispozitii din hotararea atacata, care nu contravin prezentei decizii.
In baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare in apel raman in sarcina statului.
Aplicarea pedepsei amenzii pe langa pedeapsa inchisorii in cazul prevazut de art. 62 C. pen. nu poate avea loc si contravine principiului legalitatii pedepsei daca infractiunea a fost savarsita anterior datei de 1 februarie 2014, de intrare in vigoare a Codului penal adoptat prin Legea nr. 286/2009,
C. pen., art. 83-90, art. 62
C. pr. pen., art. 396 alin. 4
Legea nr. 187/2012, art. 11
Prin sentinta penala nr. 99/27.03.2014 pronuntata de Judecatoria Gheorgheni in dosarul penal nr. 716/234/2013, s-au hotarat urmatoarele:
In temeiul art. 386 Cod procedura penala, a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatilor G. C. si B. B., din infractiunea de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 215 al. 1, 2 si 3 Codul penal din 1969 in infractiunea de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 244 al. 1 Cod penal.
In baza art. 396 alin. 2 din Cod procedura penala a condamnat inculpatul G. C. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 244 al. 1 Cod penal.
In baza art. 62 Cod penal a stabilit in sarcina aceluiasi inculpat alaturi de pedeapsa inchisorii si pedeapsa amenzii in cuantum de 3.000 lei.
In baza art. 83 alin. 1 si 3 Cod penal, a amanat aplicarea pedepsei inchisorii si a pedepsei amenzii care insoteau pedeapsa inchisorii ,pe un termen de supraveghere stabilit in conditiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
In baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuia sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. 1 lit. c-e s-au comunicat Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita.
In baza art. 85 alin. (2) Cod penal a impus inculpatului sa execute urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.
In baza art. 404 alin. (3) C.pr.pen. a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de supraveghere.
In baza art. 396 alin. 2 din Cod procedura penala a condamnat pe inculpatul B. B. la pedeapsa de 9 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 244 al. 1 Cod penal.
In baza art. 62 Cod penal a stabilit in sarcina aceluiasi inculpat, alaturi de pedeapsa inchisorii si pedeapsa amenzii in cuantum de 2.000 lei.
In baza art. 83 alin. 1 si 3 Cod penal, a amanat aplicarea pedepsei inchisorii si a pedepsei amenzii care insotea pedeapsa inchisorii, pe un termen de supraveghere stabilit in conditiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
In baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuia sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. 1 lit. c-e s-au comunicat Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita.
In baza art. 85 alin. (2) Cod penal a impus inculpatului sa execute urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.
In baza art. 404 alin. (3) C.pr.pen. i s-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de supraveghere.
In baza art. 397 alin. 1 Cod de procedura penala raportat la art. 1357 Cod civil a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila M. F. A. si a obligat pe inculpatul G. C. la plata, catre partea civila, a sumei de 5.000 lei si contravaloarea in lei a sumei de 3.750 euro, reprezentand daune materiale.
In baza art. 397 alin. 2 Cod de procedura penala, raportat la art. 249 alin. 5 Cod de procedura penala a instituit masura asiguratorie a sechestrului asupra bunului mobil : caruta, inmatriculata in xxx, apartinand inculpatului C. C., pana la concurenta sumei de 5.000 lei si a contravalorii in lei a sumei de 3.750 euro.
In baza art. 397 alin. 1 Cod de procedura penala raportat la art. 1357 Cod civil a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila M. F. A. si a obligat pe inculpatul B. B. la plata, catre partea civila, a contravalorii in lei a sumei de 3.750 euro, reprezentand daune materiale.
In baza art. 397 alin. 2 Cod de procedura penala, raportat la art. 249 alin. 5 Cod de procedura penala a instituit masura asiguratorie a sechestrului asupra bunului mobil : Lada Niva, serie sasiu xxx, serie motor xxx, apartinand inculpatului B. B., pana la concurenta contravalorii in lei a sumei de 3.750 euro.
In temeiul art. 276 alin. 1 si 4 Cod procedura penala, a obligat pe inculpatii G. C. si B. B. sa plateasca, in solidar, in favoarea partii civile M.. F. A., suma de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentand contravaloarea onorariului avocatului ales.
In baza art. 275 alin.1 si 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul G. C. sa plateasca in favoarea statului, suma de 1.300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei, reprezentand contravaloarea onorariului aparatorului din oficiu, L. F., ce s-a avansat din fondul special al Ministerului Justitiei si al Libertatilor Cetatenesti, in favoarea Baroului Harghita.
In baza art. 275 alin.1 si 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul B. B. sa plateasca in favoarea statului, suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
In luna aprilie 2012 partea civila a achizitionat de la L. D., din L., un cal roib, cu suma de 6.000 lei, conform declaratiei martorului L. D., calul fiindu-i adus acasa, in S. G., de catre inculpatul B. B.
Ulterior, in luna iunie - iulie 2012, partea civila a mai achizitionat de la N. G. S., din R., un cal de rasa, roib (galben) cu o tinta in frunte, cu suma de 12.000 lei, conform declaratiei martorului N. G. S. si a partii vatamate, fara insa ca la momentul vanzarii martorul sa ii inmaneze cumparatorului cartea de identitate a animalului.
In data de 28 august 2012 partea civila a fost apelat telefonic de catre o persoane care a pretins ca este L. D., care i-a spus ca medicul veterinar G. J., din R., cauta calul roib, cal care este bolnav de anemie.
Partea vatamata l-a contactat telefonic pe B. B., caruia i-a cerut numarul de telefon al medicului veterinar G. J., din R., iar inculpatul i-a furnizat partii civile un numar de telefon xxx, care nu apartinea veterinarului fiind, in realitate, achizitionat de catre cei doi inculpati.
La momentul cand partea vatamata a sumat la acest numar de telefon, persoana care a raspuns s-a recomandat ca este medicul veterinar G. J., din R. si a confirmat faptul ca, calul roib, sufera de o boala incurabila, respectiv de anemie.
In urma discutiei telefonice, partea civila l-a contactat pe martorul la N. G. S., caruia i-a reprosat ca i-a instrainat un cal bolnav, la randul sau martorul a contactat medicul veterinar, solicitandu-i sa ii elibereze un certificat medical, respectiv un buletin de analiza, care sa ateste faptul ca animalul este sanatos.
Fiind audiat in instanta, medicul veterinar G. I. a aratat ca a fost contactat de catre martorul la N. G. S., caruia i-a eliberat un buletin de analiza pentru calul in discutie, calul fiind sanatos.
Inculpatul G. C. a apelat din nou partea civila, recomandandu-se a fi L. D., si i-a spus ca ar fi interesat sa achizitioneze calul roib, chiar daca acesta este bolnav.
Fara a mai astepta ca N. G. S. sa ii prezinte buletinul de analiza, care sa ii confirme faptul ca animalul este sanatos, desi avea reprezentarea faptului ca vinde un cal bolnav, partea vatamata s-a deplasat in L., insotit de martorul G. L., pentru un schimb de cai. In comuna L. s-au intalnit cu inculpatul G. C. si B. B.
S-a retinut in actul de sesizare ca, inculpatul G. C. s-a prezentat ca fiind A. J., instanta a constatat ca acest aspect s-a coroborat cu declaratia inculpatului B. B., care a aratat ca s-a intalnit cu partea civila, acesta informandu-l ca a stabilit o intalnire cu A. J., iar ulterior a aparut inculpatul G. C., aspect care a fost relatat si de catre martorul G. L., care a fost de fata la intalnire (f. 165).
Inculpatul G. C. i-a spus partii civile ca L. D. nu poate veni, insa el era interesat de achizitionarea calului si au cazut de acord ca inculpatul sa ii dea in schimb un cal roib mai mic si o diferenta de pret.
De acolo s-au deplasat la locuinta fratelui inculpatului G. V. si i-au prezentat calul roib, pe care partea civila urma sa il primeasca in schimb, si fiind de acord cu schimbul, partea vatamata, martorul G. L. si inculpatul G. C., s-au deplasat toti trei in municipiul Sfantu Gheorghe, pentru a vedea calul, despre care partea vatamata stia ca este bolnav de anemie.
In Sfantu Gheorghe, la locuinta partii vatamate, acesta impreuna cu inculpatul G. C. s-au inteles ca M. F. sa ii dea calul iar in schimb inculpatul sa ii dea calul pe care Molnar il vazuse si o suma de 5.000 lei.
Dupa ce au cazut de acord asupra acestor aspecte, inculpatul l-a sunat pe inculpatul B. B., i-a spus acestuia sa urce in masina calul roib si sa il aduca din Lazarea in Sfantu Gheorghe, sa faca schimb.
In timp ce il asteptau pe B. B., inculpatul G. C. i-a propus partii civile sa ii intermedieze un schimb cu un cal negru care era, in realitate bolnav de anemie si pe care M. A. il avea in grajd, inculpatul aratand ca va vinde calul bolnav unui preot din Oradea. Partea vatamata a solicitat pentru acest cal suma de 8.000 euro.
Dupa ce inculpatul B. B. a sosit din Lazarea cu calul roib, au urcat in masina calul negru (bolnav) si calul roib (despre care partea civila avea convingerea ca este bolnav, in realitate fiind sanatos), cei doi inculpati si cu partea civila, s-au deplasat din nou in Lazarea. La domiciliul din Sfantu Gheorghe a ramas calul roib, pe care inculpatul B. B. l-a adus de la inculpatul G. C., in schimb.
Partea civila a ramas la domiciliul inculpatului G. C., impreuna cu acesta si calul roib, in Lazarea, fiind convins ca inculpatul B. B. s-a deplasat, impreuna cu calul negru, inspre Oradea.
A doua zi, inculpatul B. B. a venit inapoi, in Lazarea si i-a comunicat partii civile ca va veni chiar preotul sa ii aduca suma de 8.000 euro, pentru calul negru, pana la data de 03.09.2012, iar partea civila a plecat inapoi, la domiciliul sau, in Sfantu Gheorghe.
In realitate, inculpatul B. B. nu s-a deplasat singur, in acea noapte, in Oradea, ci ulterior, impreuna cu inculpatul G. C., iar in Baia Mare au schimbat calul negru cu un cal rosu.
Faptul ca cei doi inculpati s-au deplasat impreuna inspre Oradea, cu calul negru, in scopul de a-l vinde, reiese si din declaratia martorului J. J., care arata ca a fost contactat de catre inculpatul B. B., care i-a relatat ca are un cal negru, frumos, de vanzare. S-au inteles sa se intalneasca la jumatatea distantei dintre Baia Mare si Gheorgheni, la Dej. Cand s-au intalnit la Dej, inculpatul B. B. era insotit de catre inculpatul G. C., fara insa sa ii comunice ca acesta este un cal bolnav. Apreciind ca este suspect ca cei doi doresc sa faca schimb cu un cal, care in realitate era apreciat ca valorand 10.000 euro, cu un cal de 3 - 4.000 euro, martorul a aflat ca acest cal este bolnav, suferind de anemie, ulterior calul fiind dat la schimb, cu un cal rosu, ce apartinea unei persoane din Sighetul Marmatiei.
Ulterior, la data de 03.09.2012, partea vatamata a organizat o masa, la domiciliul sau, la care au participat martorii G. L., B. B. si S. S. iar inculpatii B. B. si G. C. au venit insotiti de o persoana care s-a recomandat a fi S. V. din Oradea (presupusul preot) si au adus cu ei un cal, care s-a dovedit ulterior ca fusese cumparat de B. B. de la martorul K. T..
Persoana care a pretins ca este preot a negociat, din nou, pretul calului negru, iar in final au cazut de acord asupra sumei de 7.500 euro suma pe care s-a obligat sa o achite pana la data de 10.09.2012.
Conform declaratiei partii civile, pentru a da actului juridic aparenta unei tranzactii, respectiv a unui schimb de cai, persoana ce se pretindea a fi preot a solicitat partii civile sa tina in grajd calul sau, pe care il adusesera, intrucat trebuie sa mearga pana la Ploiesti si se va intoarce ulterior dupa el, aspect cu care partea vatamata a fost de acord.
Ulterior, partea civila a aflat ca, acest cal ii fusese vandut de catre P. M. martorului K. T., care ulterior i l-a vandut inculpatului B. B..
Conform declaratiei inculpatului G. C., in ceea ce priveste primul cal, cel roib, despre care partea vatamata a avut convingerea ca este bolnav de anemie, cei doi s-au inteles la un schimb, de unul la unu, in schimbul calului roib al partii civile, inculpatul sa ii da acestuia un alt cal galben, pe care acesta il si vazuse anterior, act care s-a si finalizat.
Insa tot conform declaratiei acestuia, calul negru, pe care inculpatul il luase de la partea civila, pentru a-l valorifica ulterior, nu a fost pe placul "preotului" care a luat calul roib, cu care anterior inculpatul facuse schimb. Astfel, inculpatul a ramas cu calul negru, cal pe cale ulterior, impreuna cu inculpatul B. B., l-au valorificat in Baia Mare, unor persoane pe care acesta nu le cunostea si cu care s-a intalnit intamplator.
Instanta a apreciat ca aceste declaratii erau nesincere si nu se coroborau cu celelalte probe din dosar, cu declaratia martorului J. J. , care a descris pe larg intalnirea cu cei doi, precum si faptul ca acestia, desi incheiasera targul cu privire la cal, cu S., peste noapte s-au razgandit si au vandut calul unei persoane din Sighetul Marmatiei, persoana pe care acestia o cunosteau si nu s-au intalnit intamplator. De altfel, nu era verosimila afirmatia ca au urcat un cal bolnav in masina si au plecat spre baia Mare spre a-l vinde, insa fara a sti cui.
Mai mult, desi inculpatul B. B. a afirmat ca G. C. ar fi luat legatura cu martorul J. J., aceasta afirmatie era nesincera, martorul aratand ca fusese contactat de catre inculpatul B. B., pe care il cunostea si cu care trebuia sa se intalneasca la Dej, asa cum s-a aratat anterior.
In ceea ce priveste fapta inculpatului C. C., instanta a retinut urmatoarele: Atat in declaratiile date in cursul urmaririi penale, cat si in declaratia data in fata instantei, partea civila a aratat ca, calul roib a fost cumparat de catre acesta in schimbul sumei de 12.000 lei, conform declaratiei martorului N. G. S. si a partii vatamate, fara insa ca la momentul vanzarii martorul sa ii inmaneze cumparatorului cartea de identitate a animalului.
Cu toate acestea, cand s-a inteles cu inculpatul sa ii vanda acest cal, partea vatamata a aratat ca solicita pe acest cal suma de 12.000 lei. In schimbul calului a acceptat sa primeasca de la inculpatul G. C. un cal (apreciat chiar de catre partea vatamata ca avand valoarea de 5.000 lei) si o diferenta de 7.000 lei, pentru ca ulterior sa reduca aceasta suma la 5.000 lei.
Acest aspect rezulta, asa cum s-a aratat, atat din declaratia partii vatamate, din declaratia martorului G. L., a martorului B. B. N..
Instanta a retinut ca si martorul K. T. a aratat ca, calul pe care l-a primit in schimb partea vatamata M. F. de la inculpat, valora cam 5.000 - 6.000 lei, iar intelegerea dintre partea vatamata si inculpat era ca primeste acest cal la schimb si o suma de bani, aspect confirmat si de catre martorul L. D. a aratat ca singura nemultumire a partii vatamate a fost ca nu si-a primit de la inculpat diferenta de bani.
Cu toate acestea, instanta apreciaza ca inculpatul nu a avut niciodata intentia de a mai da partii civile vreo diferenta de bani pentru acest cabalin, cu ocazia audierii acesta aratand ca, schimbul de cai s-a facut "par pe par".
In ceea ce priveste circumstanta agravanta, prevazuta in art. 244 al. 2 Cod penal, respectiv prezentarea inculpatului G. C. sub o alta identitate, respectiv cea de A. I. (J.), instanta a apreciat ca aceasta nu era de natura sa produca consecinte juridice. Astfel, partea vatamata, martorii si inculpatii, au aratat ca partea vatamata a dormit o noapte in locuinta partii vatamate, unde locuia si mama inculpatului, prin urmare era evident ca prezentarea inculpatului sub o alta identitate nu a fost de natura sa conduca la ingreunarea identificarii ulterioare a faptuitorului.
De asemenea, instanta a apreciat ca aceasta identitate nu a avut un rol determinant in incheierea tranzactiei or, un mijloc fraudulos trebuia considerat fraudulos cand era de natura sa asigure mai usor reusita actiunii faptuitorului, cand avea aparenta unui mijloc veridic, adica atunci cand in mod obisnuit inspira incredere si inlatura orice banuiala.
In ceea ce privea calul negru, instanta a constatat urmatoarele:
Din declaratia partii vatamate, instanta a constatat ca acest armasar a recunoscut ca fiind suferind de anemie, o boala incurabila la cai, asa cum a fost expus anterior, a facut obiectul intelegerii intre inculpatul G. C. si partea vatamata. Astfel, partea vatamata a solicitat in schimbul acestui cal suma de 8.000 euro (f. 163), iar inculpatul a aratat ca il poate ajuta sa vanda calul, intrucat cunoaste pe cineva interesat sa ii cumpere, un preot din Oradea.
Instanta a apreciat ca, desi inculpatul G. C. a inteles sa arate ca a jucat doar rol de intermediator in vanzarea calului, instanta a apreciat ca acest aspect nu era veridic. Astfel, instanta a retinut ca presupusul preot din Oradea a avut eventual un rol de complice, iar calul a fost lasat partii civile, spre a da aparenta unui schimb, aspect neconfirmat insa de probele administrate in cauza.
Chiar daca nu a fost identificat nici in cursul urmaririi penale, nici pe parcursul cercetarii judecatoresti, instanta a constatat ca negocierile cu privire la acest cal s-au purtat intre partea civila si inculpatul G. C.. Astfel, partea vatamata a aratat ca "A. a vazut un cal negru la mine_ ar fi interesata sa il cumpere.. eu am cerut pe cal 8000 euro". Apoi, instanta a retinut ca cei doi inculpati, si nu presupusul preot, au incercat sa valorifice ulterior acel cal, initial martorului J. J., care a aratat ca a fost contactat de catre inculpatul B. B., care i-a relatat ca avea un cal negru, frumos, de vanzare, iar fiindca martorul a realizat ca acest cal sufera de anemie, au intentionat sa il vanda lui S., iar in cele din urma l-au instrainat unei persoane din Sighetul Marmatiei.
In ceea ce priveste fapta inculpatului B. B., instanta a retinut urmatoarele:
Chiar daca pe parcursul cercetarii judecatoresti acest inculpat a afirmat ca rolul acestuia a fost doar de caraus, transportator al cailor, instanta a apreciat ca si acest inculpat se facea vinovat de savarsirea infractiunii de inselaciune, in duna partii vatamate M. F. A..
Astfel, B. B. a aratat ca dupa ce s-a deplasat de la Sfantu Gheorghe, impreuna cu inculpatul G. C. si partea vatamata si cei doi cai ai partii vatamate, iar dupa ce i-a lasat pe cei doi acasa la G. C., a pornit singur, cu cei doi cai inspre Oradea, la preot. Insa, din poarta, G. C., care i-a spus sa se intoarca, intrucat preotul nu era acasa, acest aspect fiind ascuns partii vatamate, iar ulterior s-a deplasat impreuna inspre Oradea, incercand sa instraineze acest cal.
Astfel, sustinerile inculpatului nu se justificau in conditiile in care martorul J. J. a afirmat ca, calul negru apartinea amandurora, de asemenea, inculpatul G. C. (care crestea animale si e cunoscut in comunitate ca fiind o persoana care avea ca principala ocupatie, comertul cu caii) s-a prefacut ca ii este frica de acest cal, iar inculpatul B. B., care a intermediat aceasta intalnire, nu l-a contrazis.
De asemenea, instanta a retinut si faptul ca, acel cal, pe care cei trei i l-au lasat partii vatamate (aparent in urma unui schimb) si despre care cei doi inculpati au afirmat ca ii apartine presupusului preot, s-a constat ulterior ca, acest cal ii fusese vandut de catre P. M. martorului K. T., care ulterior i l-a vandut inculpatului B. B., prin urmare era al acestuia si nu al preotului.
Instanta a retinut ca in drept, fapta inculpatilor intrunea elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, inculpatii actionand cu vinovatie, fiind savarsita in forma intentiei directe calificate prin scop, si anume, scopul de a obtine pentru sine un folos material injust, fiind dovedit prin aceea ca la momentul cand acestia au ridicat calul roib nu aveau nici o intentie sa mai achite vreo diferenta de bani partii vatamate, iar la momentul cand au ridicat calul negru, nu mai aveau nici o intentie sa achite acestuia suma de 7.500 euro.
Pe parcursul desfasurarii procesului penal, la data de 01 februarie 2014 a intrat in vigoare Legea nr. 187 din 24.10.2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, iar prin acest act normativ au fost aduse modificari multiple prevederilor Codului penal din 1969, aflat in vigoare la momentul comiterii ilicitului penal care formeaza obiectul cauzei pendinte.
Potrivit dispozitiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Cod penal:
"In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila".
In speta analizata, era incidenta ipoteza juridica anterior aratata, se impunea ca instanta sa determine care era legea penala mai favorabila, prin compararea celor doua legi penale succesive, respectiv cea din momentul comiterii faptei si cea din momentul judecarii faptei, pentru a afla care era legea care oferea solutia cea mai favorabila pentru inculpati.
La momentul comiterii faptei, infractiunea de inselaciune era cuprinsa in dispozitiile art. 215 al. 1, 2 si 3 din Codul penal din 1969, limitele pedepsei aplicabile fiind situate intre 3 ani si 15 ani inchisoare, iar in momentul judecarii infractiunea analizata era reglementata de prevederile art. 244 al. 1 Cod penal, limitele pedepsei fiind cuprinse intre 6 luni si 3 ani inchisoare. Prin urmare, instanta a apreciat ca legea penala mai favorabila aplicabila in cauza de fata era reprezentata de prevederile Noului Cod penal si pe cale de consecinta a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatilor G. C. si B. B. din infractiunea de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 215 al. 1, 2 si 3 Codul penal din 1969 in infractiunea de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 244 al. 1 Cod penal.
La individualizarea sanctiunii si proportionalizarea acesteia, instanta a raportat la dispozitiile art. 74 al. 1Cod Penal.
In conformitate cu prevederile art. 74 Cod penal instanta a avut in vedere imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, complex, cei doi inculpati actionand dupa un plan dinainte si bine stabilit, valoarea relativ insemnata a prejudiciului produs, de asemenea a avut in vedere faptul ca acestia nu au recunoscut comiterea faptei precum si aspectul ca, inculpatul B. B. nu era cunoscut cu antecedente penale, iar acesta a avut, in opinia instantei un rol mai redus in comiterea infractiunii, in timp ce pentru faptele comise anterior de catre inculpatul G. C. s-a implinit termenul de reabilitare.
Avand in vedere circumstantele reale si personale ale cauzei si limitele de pedeapsa stabilite de lege, instanta a apreciat ca o pedeapsa de 1 an si sase luni inchisoare, pentru inculpatul G. C. si o pedeapsa de 9 luni inchisoare, pentru inculpatul B. B., reprezenta deopotriva un mijloc de constrangere, dar si un mijloc de reeducare eficienta.
In baza art. 62, coroborat cu dispozitiile art. 61 al. 4 lit. c Cod penal a stabilit in sarcina inculpatului G. C., alaturi de pedeapsa inchisorii si pedeapsa amenzii in cuantum de 3.000 lei.
In baza art. 62 coroborat cu dispozitiile art. 61 al. 4 lit. c Cod penal a stabilit in sarcina inculpatului B. B., alaturi de pedeapsa inchisorii si pedeapsa amenzii in cuantum de 2.000 lei.
In ceea ce priveste modalitatea concreta de executare a pedepsei, instanta a apreciat ca erau indeplinite conditiile prevazute de art. 83 al. 1 Cod penal, prin urmare, a dispus, pentru ambii inculpati, amanarea aplicarii pedepsei inchisorii si a pedepsei amenzii,care insoteste pedeapsa inchisorii, pe un termen de supraveghere stabilit in conditiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
In baza art. 85 al. 1 Cod penal, a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul G. C. si inculpatul B. B. sa respecte urmatoarele masuri: - sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta; sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; sa comunice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta si in baza art. 85 al. 2 Cod penal, sa execute urmatoarele obligatii: sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala; sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.
In baza art. 404 alin. 3 Cod de procedura penala a atras atentia inculpatilor asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de supraveghere.
Sub aspectul laturii civile, instanta a retinut urmatoarele:
Partea vatamata s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 56.000 lei, compusa din 8.000 euro, contravaloarea calului negru, 15.000 lei, contravaloarea calului roib, suma de 6.000 lei, contravaloarea intretinerii calului lasat in custodie si suma de 2.500 lei, cheltuieli de deplasare.
Instanta a apreciat ca pretentiile civile erau partial dovedite, astfel:
In ceea ce privea inculpatul G. C., instanta a dispus obligarea acestuia la plata catre partea civila a sumei de 5.000 lei, acesta reprezentand diferenta de bani pe care acest inculpat s-a obligat sa o achite partii civile in schimbul calului roib. Faptul ca partile s-au inteles ca aceasta suma de bani va fi achitata partii cile este confirmata de catre martorii G. L., B. B. N., martorul N. G. S. confirmand valoarea calului instrainat de catre partea civila.
De asemenea, instanta a admis cererea si a obligat pe acest inculpat la plata catre partea civila a contravalorii in lei a sumei de 3750 euro, reprezentand jumatate din contravaloarea calului negru, ridicat de la partea civila de catre acest inculpat. Instanta a retinut ca partea civila a solicitat initial suma de 8.000 euro, iar ulterior, in urma negocierilor, a acceptat sa vanda acest cal pentru suma de 7.500 euro. Instanta, in temiul principiului repararii integrale a prejudiciului produs, a obligat si inculpatul B. B. la plata contravalorii in lei a sumei de 3.750 euro, reprezentand jumatate din contravaloarea calului negru, apreciind ca ambii inculpati au obtinut un folos material in urma vanzarii acestui cal, conform declaratiei martorului J. J., audiat in cauza.
In ceea ce priveste suma de 6.000 lei, contravaloarea intretinerii calului lasat in custodie si suma de 2.500 lei, cheltuieli de deplasare, instanta a respins ca nedovedite aceste pretentii.
Apoi, in temeiul art. 397 alin. 2 Cod de procedura penala, raportat la art. 249 alin. 5 Cod de procedura penala s-a instituit masura asiguratorie a sechestrului asupra bunului mobil: caruta, inmatriculata in comuna Lazarea, nr. XXX, apartinand inculpatului C. C., pana la concurenta sumei de 5000 lei si a contravalorii in lei a sumei de 3.750 euro.
In baza art. 397 alin. 2 Cod de procedura penala, raportat la art. 249 alin. 5 Cod de procedura penala s-a instituit masura asiguratorie a sechestrului asupra bunului mobil : Lada Niva, serie sasiu xxx, serie motor xxx, apartinand inculpatului B. B., pana la concurenta contravalorii in lei a sumei de 3.750 euro.
In temeiul art. 276 alin. 1 si 4 Cod procedura penala, au fost obliga?i inculpatii G. C. si B. B. sa plateasca, in solidar, in favoarea partii civile M. F. A., suma de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentand contravaloarea onorariului avocatului ales.
In baza art. 275 alin.1 si 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul G. C. sa plateasca in favoarea statului, suma de 1.300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei, reprezentand contravaloarea onorariului aparatorului din oficiu, L. F., s-a avansat din fondul special al Ministerului Justitiei si al Libertatilor Cetatenesti, in favoarea Baroului Harghita.
In baza art. 275 alin.1 si 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul B. B. sa plateasca in favoarea statului, suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel inculpatul B.B.
In motivarea caii de atac, inculpatul a solicitat achitarea sa si respingerea actiunii civile, pentru considerentul ca nu este autorul infractiunii de inselaciune, existand serioase dubii in privinta inducerii in eroare a persoanei vatamate.
Examinand apelul promovat, din prisma dispozitiilor art. 416 si urm. C. pr. pen, instanta de control judiciar l-a gasit fondat, insa pentru alte considerente decat cele invocate.
Sub aspectul starii de fapt, care a fost corect retinuta - pornind de la continutul materialului probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal in fata primei instante - hotararea instantei de fond nu comporta nici un fel de critica.
Desi este justa solutia la care s-a oprit prima instanta, respectiv la amanarea aplicarii pedepsei inchisorii, hotararea este criticabila sub aspectul dispozitiei de condamnare a inculpatului la pedeapsa inchisorii, precum si a celei de aplicare a dispozi?iilor art. 62 C. pen privind stabilirea pedepsei amenzii penale alaturi de pedeapsa inchisorii, neregularitati care vor fi indreptate prin prezenta decizie, dupa cum s-a aratat in cele ce urmeaza, acestea doua fiind dealtfel motivele pentru care apelul a fost admis si sentinta a fost desfiintata partial pe latura penala.
De asemenea si sub aspectul laturii civile, prima instanta a solutionat actiunile civile, respectiv a admis in parte pretentiile formulate.
Pentru a face o asemenea apreciere, respectiv corecta retinere a situatiei de fapt, instanta de control judiciar considera ca din continutul materialului probator administrat, rezulta fara putinta de tagada faptul ca inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale in modalitatea descrisa.
Avem in vedere materialul probator administrat atat in cursul urmaririi penale (plangerea si declaratiile partii vatamate, declaratiile martorilor si ale invinuitilor, inscrisurile si plansele foto), cat si cel administrat in cursul cercetarii judecatoresti, fiind audiati inculpatii G. C., B. B., a fost audiata partea civila, au fost ascultati martorii: G. L., B. B. N., K. T., S. S. J., N. G. S., G. I., L. D., audiati si in cursul urmaririi penale, martorul A. J., propus de inculpatul G. C. si martorul J. J.r, propus de partea civila.
De asemenea, s-a depus de catre Municipiul Gheorgheni, la solicitarea instantei, adresa IPJ Harghita- Unitatea Teritoriala de Analiza a informatiilor nr. 245158/11.10.2013, dosarul fiscal - fisa patrimoniului inculpatului B. B..
S-a dovedit mai presus de orice dubiu faptul ca inculpatul-apelant B. B., alaturi de coinculpatul G. C. au actionat cu intentie directa calificata prin scop, respectiv acela de a obtine pentru sine un folos material injust, fiind dovedit prin faptul ca la momentul cand acestia au ridicat calul roib nu aveau nicio intentie sa mai achite vreo diferenta de bani partii civile, iar la momentul cand au ridicat calul negru, nu mai aveau nicio intentie sa achite acesteia suma de 7.500 euro.
Ca urmare a intrarii in vigoare a noului Cod penal, judecatorul fondului a apreciat in mod corect ca, potrivit art. 5 alin. 1 C. pen, legea noua apare ca fiind lege penala mai favorabila fata de vechea reglementare si a dispus schimbarea incadrarii juridice.
Chiar inculpatul apelant B. B. sustine ca incadrarea juridica pentru coinculpatul G. C. ar fi cea prev. de art. 244 alin. 1, 2 C. pen, deoarece acesta din urma a savarsit infractiunea de inselaciune prin folosirea de nume ori calitati mincinoase.
Insa, avand in vedere ca suntem sesizati doar cu apelul formulat de inculpatul B. B., nu-i putem agrava situtia acestuia in propria cale de atac, potrivit dispozi?iilor art. 418 alin. 1 C. pr. pen.
In privinta coinculpatului G. C., nu s-au extins efectele apelului, deoarece, potrivit disp. art. 419 teza finala C. pr. pen. nu i s-a putut agrava situatia prin retinerea formei agravante prev. de art. 244 alin. 2 C. pen., astfel incat incadrarea juridica pentru fiecare dintre cei doi inculpati ramanea cea stabilita de judecatorul fondului, respectiv infractiunea de inselaciune prev. de art. 244 alin. 1 C. pen cu retinerea art. 5 alin. 1 C. pen.
De asemenea, si fata de coinculpatul G. C. au fost aplicate in mod gresit dispozi?iile art. 396 alin. 2 C. pr. pen. privind "condamnarea", precum si dispozi?iile art. 62 C. pen. privind aplicarea amenzii pe langa pedeapsa inchisorii, insa acest inculpat nu a atacat hotararea, ceea ce inseamna ca fata de el, termenul de supraveghere a inceput sa curga de la data ramanerii definitive prin neapelare. Ori, desfiintand hotararea pentru aceste doua motive, ar echivala cu ingreunarea situatiei acestui inculpat, prin intreruperea termenului de supraveghere si prin inceperea curgerii unui nou termen de supraveghere, ceea ce contravine disp. art. 419 teza finala C. pr. pen.
Analizand sustinerile inculpatului-apelant, Curtea a constatat ca acestea nu sunt de natura sa inlature vinovatia sa, ori sa aduca dubii cu privire la activitatea infractionala a acestuia.
Astfel, faptul ca partea vatamata a formulat plangeri penale pentru inselaciune impotriva altor persoane cu ocazia unor schimburi anterioare de animale, excede prezentului cadru procesual si chiar daca s-ar fi dovedit ca este asa, plangerile penale formulate anterior de persoana vatamata impotriva altor persoane nu inlatura vinovatia inculpatului.
Declaratia martorului J. J. a fost corect retinuta si interpretata de judecatorul fondului, care a coroborat-o cu materialul probator existent la dosar, astfel incat sustinerea apelantului potrivit careia martorul ar fi fost propus "pro causa" este lipsita de temei.
In privinta relatiilor comunicate de retelele de telefonie, in mod corect a retinut prima instanta ca inculpatii se gaseau in raza aceluiasi releu de telefonie mobila. Mai mult, s-a dovedit mai presus de orice dubiu ca inculpatul B. B. a apelat-o pe partea vatamata, spunandu-i ca a ajuns cu bine la Oradea si ca a doua zi banii vor fi adusi de "preot", insa inculpatul nu a facut nici un transport si nicio deplasare la Oradea, aflandu-se tot in Gheorgheni in acea seara.
De asemenea, chiar inculpatul B. recunoaste ca inca de la inceput a realizat ca celalalt inculpat intentioneaza sa o insele pe partea vatamata, insa nu i-a atras atentia acesteia, iar in prezenta partii vatamate, i s-a adresat initial coinculpatului G. cu apelativul "J.", pentru a intari convingerea partii vatamate ca are in fata sa pe medicul veterinar G. J.. Faptul ca ulterior, pe parcursul discutiilor, inculpatul B. i s-ar fi adresat coinculpatului G. cu apelativul "C." (adica cu numele adevarat), nu inlatura forma de vinovatie si atitudinea inculpatului B., cata vreme acesta i-a ascuns partii vatamate adevarata identitate a inculpatului G. si nu i-a adus la cunostinta acesteia faptul ca in fata lui nu este adevaratul medic veterinar.
Asadar, situatia de fapt a fost corect retinuta de prima instanta, iar incadrarea in drept ramane cea prevazuta de art. 244 alin. 1 C. pen, tinand seama si de principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac prevazut de art. 418 alin. 1 C. pen prin retinerea formei agravante prevazuta de alin. 2 al art. 244 C. pen.
Asa cum s-a aratat, hotararea este criticabila sub aspectul dispozitiei de "condamnare" a inculpatului la pedeapsa inchisorii.
Instanta de fond a apreciat ca se impune amanarea aplicarii pedepsei inchisorii, potrivit dispozi?iilor art. 83 si urm. C. pen.
Ori, potrivit dispozi?iilor art. 83 alin. 1 lit. a C. pen., in cazul amanarii aplicarii pedepsei, legiuitorul foloseste sintagma pedeapsa "stabilita" si nu pedeapsa "aplicata".
De asemenea, in mod gresit a procedat prima instanta prin aplicarea dispozi?iilor art. 396 alin. 2 C. pr. pen., care se refera la pronuntarea unei solutii de condamnare.
Ori, solutia de amanare a aplicarii pedepsei prevazuta de art. 83 C. pen., aleasa de prima instanta, este prevazuta in art. 396 alin. 4 C. pr. pen.
O alta neregularitate este aceea a aplicarii de catre judecatorul fondului a dispozi?iilor art. 62 C. pen. privind aplicarea pedepsei amenzii penale pe langa pedeapsa inchisorii.
Este adevarat ca noul C. pen. permite pronuntarea unei asemenea solutii, insa norma tranzitorie cuprinsa in art. 11 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precizeaza ca art. 62 C. pen nu se aplica in cazul infractiunilor savarsite anterior intrarii in vigoare a acestuia si nu vor fi avute in vedere pentru determinarea legii penale mai favorabile.
Este de necontestat faptul ca activitatea infractionala a inculpatului s-a desfasurat in cursul anului 2012, anterior datei de 01.02.2014 cand a intrat in vigoare noul C. pen., nefiind aplicabile dispozi?iile art. 62 C. pen.
In privinta laturii civile, in mod corect au fost admise doar in parte pretentiile formulate de partea civila. S-a precizat ca inculpatii trebuiau obligati in solidar la plata despagubirilor civile, si nu fiecare in parte, insa, pentru a nu-i agrava situatia in propria cale de atac (prin obligarea in solidar a celor doi inculpati, ceea ce ar insemna ca partea civila s-ar putea indrepta impotriva inculpatului-apelant pentru intreaga suma), s-a mentinut solutia primei instante.
Asadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, in temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul B. B. impotriva sentintei penale nr. 99/27.03.2014 pronuntata de Judecatoria Gheorgheni.
In baza art. 423 alin. 1, 2 C. pr. pen. s-a desfiintat partial sentinta atacata pe latura penala si rejudecandu-se cauza:
A fost inlaturata din sentinta atacata aplicarea dispozi?iilor art. 396 alin. 2 C. pr. pen. privind condamnarea inculpatului B. B. la pedeapsa de 9 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 244 alin. 1 C. pen.
In baza art. 83 alin. 1 C. pen, s-a stabilit in sarcina inculpatului B. B. pedeapsa de 9 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, prevazuta si pedepsita de art. 244 alin. 1 C. pen.
In baza art. 396 alin. 4 C. pr. pen., s-au men?inut dispozitiile primei instante privind amanarea aplicarii pedepsei de 9 luni inchisoare, potrivit dispozi?iilor art. 83 si urm. C. pen.
In baza art. 11 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, s-au inlaturat din sentinta atacata dispozitiile referitoare la aplicarea art. 62 C. pen. constand in stabilirea in sarcina inculpatului B. B. a amenzii penale in cuantum de 2.000 lei, alaturi de pedeapsa inchisorii.
S-au mentinut celelalte dispozitii din hotararea atacata, care nu contravin prezentei decizii.
In baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare in apel raman in sarcina statului.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Amenzi; Amnistii, gratieri, suspendari ale executarii pedepsei
Anulare act administrativ. Decizie de imputare - prejudiciu constand in decontarea sumelor cuprinse in prescrip?iile medicale eliberate unor pacien?i interna?i intr-o unitate spitaliceasca militara. - Sentinta civila nr. 102 din data de 26.09.2014Insolven?a. Suspendare provizorie a executarii hotararii prin care s-a dispus intrarea debitoarei in faliment. - Hotarare nr. 34/CC din data de 10.03.2015
Insolven?a. Contesta?ie impotriva hotararii adunarii generale a creditorilor prin care a fost confirmat administratorul judiciar (desemnat provizoriu de judecatorul sindic). - Decizie nr. 396/A din data de 29.09.2014
Insolven?a. Confirmare plan de reorganizare judiciara. - Decizie nr. 606/A din data de 10.11.2014
Anulare act administrativ-fiscal. Contribu?ia la Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate (F.N.U.A.S.S.). - Decizie nr. 4332/R din data de 10.09.2014
Anulare act administrativ-fiscal. Restituire taxa pe poluare ?i plata dobanda. Decizie de impunere pentru "dobanda necuvenita". - Decizie nr. 5817/R din data de 13.11.2014
Anulare act administrativ. Decizie de excludere la plata emisa de Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura - Decizie nr. 6160/R din data de 17.12.2014
Contencios administrativ. Taxa de poluare - Decizie nr. 7669/R din data de 15.11.2013
Consecintele juridice ale inchiderii procedurii falimentului societatii debitoare asupra cauzelor aflate pe rolul instantelor in care respectiva societate este parte. Lipsa calitatii procesuale - Decizie nr. 8516/R din data de 10.12.2013
Faliment. Contestatie la tabelul preliminar de creante. Creantele supuse procedurii de verificare si exceptiile reglementate de lege - Decizie nr. 8517/R din data de 12.12.2013
Aspecte legate de Legea nr. 85/2006 privind solutionarea contestatiilor formulate impotriva masurilor luate de practicianul in insolventa - Decizie nr. 8521/R din data de 12.12.2013
Faliment. Aspecte legate de solutionarea cererii de angajare a raspunderii personale materiale a persoanelor culpabile de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa. - Decizie nr. 8524/R din data de 12.12.2013
Faliment. Contestatie impotriva tabelului definitiv de creante. Consecinta modificarii tabelului definitiv de creante asupra planului de distribuire - Decizie nr. 7631/R din data de 14.11.2013
Faliment. Notificarea creditorilor. Procedura de notificare. Repunerea creditorului in termenul de depunere a declaratiei de creante. - Decizie nr. 7637/R din data de 14.11.2013
Faliment. Aspecte legate de constituirea cautiunii, ca si forma de reducere a riscurilor la care este supus furnizorul fortat de aplicarea art. 38 din Legea nr. 85/2006. - Decizie nr. 7639/R din data de 14.11.2013
Contencios administrativ. Clauze ale contractului colectiv de munca in care au fost negociate drepturi materiale acordate salariatilor, functionari publici, personal platit din fondurile publice - Decizie nr. 7656/R din data de 15.11.2013
Drepturi acordate salariatilor in baza unui contract colectiv de munca. Limitele negocierii drepturilor materiale in privinta personalului bugetar, platit din fondurile publice - Decizie nr. 6315/R din data de 10.10.2013
Obligatia de plata a contributiei la FNUASS, pentru veniturile suplimentare realizate de pensionari - Decizie nr. 6330/R din data de 10.10.2013
Aspecte legate de procedura de contestare a actelor administrativ fiscale reglementata de O.G. nr. 92/2003 rep - Decizie nr. 6328/R din data de 10.10.2013
Hotararea Consiliului Local - procedura de autorizare a transportului masei lemnoase pe drumurile forestiere aflata in domeniul public al comunei; aprobare formular model al autorizatiei de transport - Decizie nr. 6326/R din data de 10.10.2013