Actiunea civila in procesul penal. Calitatea procesual activa a succesorilor victimei unei infractiuni de loviri sau vatamara cauzatoare de moarte.

Actiunea civila in procesul penal. Calitatea procesual activa a succesorilor victimei unei infractiuni de loviri sau vatamara cauzatoare de moarte. Repararea prejudiciului material prin ricoseu produs in dauna victimelor indirecte.
C. pr. pen., art. 19, art. 20,  art. 25, art. 72
C. civ., art. 1359, art. 1381, art. 1390, art. 1391
In ipoteza in care se judeca o infractiune indreptate impotriva vietii, stabilirea calitatii procesuale active se determina nu in raport cu dispozitiile art. 963 si urm. C. civ., ci prin prisma prevederilor art. 1390 si art. 1391 C. civ. Aceste din urma texte legale autorizeaza nu doar pe succesorii legali ai victimei, ci, in conditiile prevazute de legea civila, pe orice persoana care a incercat un prejudiciu patrimonial sau moral cauzat de fapta ilicita, sa se indrepte cu actiune civila impotriva autorului faptei prejudiciabile. Cele doua articole mentionate se coroboreaza cu art. 19 alin. 2 C. pr. Pen. care acopera doua categorii de persoane care se pot constitui parti civile in procesul penal: atat persoana vatamata care este, potrivit art. 79 C. pr. Pen., persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala prin fapta penala, cat si succesorii acesteia. Mama victimei infractiunii de loviri cauzatoare de moarte are calitatea de persoana vatamata in sensul art. 79 C. pr. Pen. si prin urmare are chemarea sa solicite daune materiale si morale in procesul penal in considerarea art. 19 alin. 2 teza I C. pr. Pen.
In cazul prejudiciului material prin ricoseu, cauzat prin decesul unei persoane victimelor indirecte, art. 1390 C. civ. reprezinta o norma speciala in raport cu dispozitiile de principiu prevazute de art. 1359 si de art. 1381 C. civ. In acest fel, repararea prejudiciului prin ricoseu produs in dauna victimelor indirecte este una de exceptie si nu poate fi acordata decat in limitele prescrise de art. 1390 C. civ. Pe taramul acestui text, nu pot fi reparate orice prejudicii materiale, ci doar acelea care sunt rezultatul pierderii unui drept la intretinere sau a unui interes legitim legat insa de asigurarea in fapt tot a intretinerii. Pentru a avea un drept la intretinere in sensul art. 524 C. civ., partea civila trebuie sa probeze ca se afla in nevoie, neputandu-se intretine din munca sau bunurile sale.

Prin sentinta penala nr. 91/15 aprilie 2014, Tribunalul Mures:
- a respins ca nefondata cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului prin rechizitoriul Parchetului, din infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, prevazuta de art.183 Cod penal, in infractiunea de omor, prevazuta de art. 174 Cod penal anterior, cerere formulata de partile civile prin avocat ales, in baza art. 386 C. pr. pen. nou.
- in baza art. 396 alin. 2 C. pr. pen., l-a condamnat pe inculpatul M. S. P. in temeiul art. 183 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal nou, a art. 375 C. pr. pen. nou, a art. 74 alin. 1 literele a, b Cod penal, coroborat cu art. 76 alin. 1 litera c Cod penal anterior la pedeapsa de:
                     -3 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte.
- a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii si a arestarii preventive din data de 29.11.2013, pana la data de 05.02.2014 si a masurii arestului la domiciliu, incepand cu data de 05.02.2014 la zi, conform art. 72 alin. 1 Cod penal nou.
- a dispus revocarea masurii arestului la domiciliu dispusa fata de inculpat prin Incheierea nr. 91/CU din data de 5.02.2014, pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures, Sectia Penala, in dosar nr. 5943/102/2013/a2, in baza art. 399 alin. 1 C. pr. pen. nou.
- a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate, in temeiul art.81 alin.1 Cod penal anterior, cu aplicarea art.5 Cod penal nou.
- a fixat un termen de incercare de 5 ani, conform art. 82 alin. 1 Cod penal anterior.
- a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal anterior.
- a constatat suspendata executarea pedepsei accesorii prevazuta de art. 71 Cod penal, raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b Cod penal, conform art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
- a luat act de tranzactia intervenita intre inculpat si partile civile S. V., in nume propriu si ca ocrotitor legal al partii civile S. A. si al partii civile S. A., privind plata cheltuielilor de inmormantare a victimei S. G., de catre inculpat, cuantificate la suma de 8500 lei, in transe lunare de cate 100 lei, un interval de 85 de luni, respectiv referitor la plata de catre acelasi inculpat, incepand cu data de 15.11.2013 a sumei de 750 lei lunar cu titlu de obligatie de intretinere, partilor civile S. A. si S. A., pana la majoratul acestora si in continuarea studiilor, dar nu mai tarziu de implinirea varstelor de cate 25 de ani, inclusiv referitor la plata retroactiva de catre inculpat a sumei de 3000 lei, reprezentand aceeasi obligatie pentru cele doua parti, pe lunile noiembrie 2013 - februarie 2014, instanta dispunand obligarea inculpatului la plata sumelor enuntate, cu titlu de daune materiale, in favoarea partilor civile, conform tranzactiilor incheiate cu acestea, in baza art. 397 alin. 1 C. pr. pen. nou, raportat la art.23 alin.1 si 3 C. pr. pen. nou.
- a admis actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu-Mures, si in baza art. 397 alin. 1 C. pr. pen. nou, raportat la art. 25 alin. 1 C. pr. pen., a art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 modificata si completata de Ordonanta Guvernului nr.72/2006 l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 14.263,59 lei cu titlu de daune materiale in favoarea acesteia, la care se adauga dobanda legala aplicabila, incepand cu data de 15.11.2013 si pana la achitarea in fapt a sumei indicate anterior, cu titlu de folos nerealizat.
- a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila S. V. si l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 146,541 lei lunar, cu titlu de renta viagera in favoarea acesteia, precum si la plata sumei de cate 60.000 lei, cu titlu de daune morale, in favoarea partii civile S. V., in nume propriu, partilor civile S. A. si S. A., in baza art. 397 alin. 1 C. pr. pen. nou, raportat la art. 25 alin. 1, art. 19 alin. 5 C. pr. pen. nou.
- a respins restul pretentiilor la daune materiale si morale formulate de partile civile S. V., in nume propriu si ca ocrotitor legal al partilor civile S. A. si S. A., ca nefondate, in baza art. 397 alin. 1 C. pr. pen..
- a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a partii civile J. V. in temeiul art. 19 alin. 2 C. pr. pen. nou, raportat la art. 964 alin. 1 litera a si alin. 3 Cod civil si, pe cale de consecinta, a respins ca nefondate pretentiile la daune materiale si morale formulate de partea civila enuntata.
- in temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. pen. nou, l-a obligat pe inculpat sa plateasca in favoarea statului suma de 1140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului, din care 940 lei, in faza de urmarire penala si 200 lei, in faza de cercetare judecatoreasca, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu in faza de urmarire penala, se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul Mures.
- l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de partile civile, conform art. 276 alin. 1 si 2 C. pr. pen. nou.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut ca in seara datei de 15 noiembrie 2013, in jurul orelor 18,00 - 18,30 inculpatul M. S. P. impreuna cu martorii C. A., M. D. si M. I. se aflau in localul SC R. C. SRL si consumau bauturi alcoolice. La un moment dat in local a intrat si victima S. G., care a venit cu tractorul, a consumat o bere si 100 ml alcool, apoi a plecat. Dupa aproximativ 30 de minute, acesta s-a intors, s-a asezat singur la o masa, consumand bere si alcool.
Ulterior, la masa acestuia s-au asezat numitii S. V. si M. I., ultimul stand initial la masa inculpatului. Inculpatul si martorii audiati in cauza au confirmat faptul ca numitul S. G. se afla sub influenta alcoolului si tot comenta la ceea ce spuneau ceilalti consumatori, insa acestia nu-i dadeau atentie, deoarece o cunosteau pe victima ca fiind o persoana care se comporta in acest mod atunci cand este sub influenta alcoolului. Inculpatul sustine ca victima comenta mai mult la ceea ce spunea el, si in momentul in care acesta a iesit afara din local i-a spus si lui sa iasa afara sa se bata. Aceste sustineri nu sunt confirmate de celelalte persoane prezente in local, care sustin ca S. G. intervenea in discutiile purtate de toti, de fapt mai mult bombanea, dar nu comenta in special mai mult la ceea ce spunea inculpatul.
Numitul S. G. a ramas in local aproximativ o ora, apoi a plecat cu intentia de a se intoarce la domiciliu. Cand a ajuns la usa localului, s-a ridicat si inculpatul si a iesit afara dupa acesta. Dupa inculpat a parasit localul si martorul C. A.. Acesta l-a vazut pe inculpat ca se afla in spatele numitului S. G. si ca a incercat sa-l loveasca cu pumnul in timp  ce cobora scarile, dar nu l-a nimerit intrucat victima coborase cu o treapta mai jos.
Pentru a preintampina un conflict, martorul C. A. l-a tinut pe inculpat prinzandu-l cu ambele maini spunandu-i sa se linisteasca pentru ca celalalt este beat. Inculpatul i-a spus sa-l lase pentru ca nu are de gand sa-i faca nimic celuilalt, insa imediat ce a scapat, a plecat la pas grabit dupa victima, care ajunsese in strada si se intorsese cu fata spre ei. Inculpatul l-a lovit cu palma pe S. G. in zona fetei si totodata l-a impins, acesta dezechilibrandu-se si cazand jos. In acel moment, vazand ca nu se mai ridica de jos si nu mai schiteaza nici un gest, inculpatul s-a speriat si a fugit dupa cladirea localului, iar martorul C. A. i-a reprosat acestuia ca l-a omorat pe celalalt. Atunci au iesit din local si restul consumatorilor, care s-au deplasat langa victima incercand sa-i acorde primul ajutor. A venit si inculpatul, care, la sugestia celorlalti, a sunat la apelul de urgenta 112, solicitand ambulanta.
Martorul C. A. a resuscitat victima, care se afla cazuta in drum, pe asfalt, in dreptul cladirii barului si nu mai dadea nici un semn de viata, fiind in stare de inconstienta. Dupa aceste manevre, victima nu si-a revenit, doar ca a inceput sa respire. Aceasta a fost stropita apoi cu apa de catre persoanele din jur, pentru a-si reveni, a fost ridicata in pozitie semisezanda de martorul M. I., dar nu si-a revenit.
Martorul M. I. si fratele sau, M. D. au asezat victima pe jos pe o patura, vazand in momentul in care au ridicat-o ca aceasta sangera la nivelul cefei. Apoi, M. I. s-a deplasat cu autoturismul la domiciliul victimei pentru a o anunta pe sotia acesteia, S. V., despre cele intamplate. La scurt timp s-a intors impreuna cu aceasta in locul unde se afla victima, aceasta fiind tot in stare de inconstienta. Sotia victimei i-a intrebat pe cei din jur ca cine l-a batut pe sotul ei, iar inculpatul i-a raspuns ca el este cel care l-a lovit. Victima a fost preluata de o ambulanta SMURD si transportata la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures, fiind consultata initial la serviciul SMURD si spitalizata apoi la sectia Neurochirurgie si pe urma la Sectia ATI pana in data de 27.11.2013, cand a intervenit decesul.
Din raportul de autopsie medico-legala nr. 3080-622/19.12.2013 rezulta ca victima avea semne de violenta la nivelul regiunii frontale stangi si la nivelul regiunii parietale stangi, unde prezenta cate o excoriatie de mici dimensiuni. S-a constatat ca moartea numitului S. G., in varsta de 42 de ani, a fost violenta si s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie subarahnoidiana emisferala stanga, hemoragie intercerebeloasa stanga si de trunci cerebral, contuzie dilacerare frontala stanga si occipitala bilateral si dilacerare parventriculara. S-a constatat ca leziunile traumatice prezentate de victima s-au putut produce prin mecanismul de lovire directa cu corp dur contondent, posibil pumn, urmata de lovire indirecta cadere pe corpuri cu suprafata dura, plana. S-a concluzionat ca intre leziunile traumatice si deces exista legatura de cauzalitate directa, neconditionata.
In drept, fapta inculpatului M. S. P., care in data de 15 noiembrie 2013 i-a aplicat numitului S. G. o lovitura cu palma peste fata si a impins-o, acte in urma carora victima a cazut si s-a lovit la cap, producandu-se  o fractura craniana si apoi un hematom si hemoragie cerebrala care au dus la deces, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, prevazuta de art. 183 Cod penal.
Referitor la propunerea de schimbare  a incadrarii juridice a faptei in infractiunea de omor, prevazuta de art. 174 Cod penal anterior, formulata de aparatorul ales al partilor civile, prima instanta a retinut ca aceasta cerere este nefondata, deoarece, asa cum rezulta din descrierea starii de fapt, producerea rezultatului mai grav constand in moartea victimei ca urmare a loviturii  directe cu pumnul sau cu palma aplicate de inculpat este rezultatul culpei cu prevedere a inculpatului sau a intentiei depasite a inculpatului, acesta din urma avand reprezentarea directa doar a rezultatului mai putin grav, constand in producerea unor vatamari corporale victimei si nu a suprimarii vietii acesteia. Din ansamblul materialului probator,  nu rezulta ca inculpatul ar fi premeditat incidentul in cauza, chiar pe fondul unui conflict mai vechi avut de tatal inculpatului cu victima, sau ca ar fi creat contextul din speta pentru a suprima viata acesteia, cu atat mai mult cu cat, problemele dintre ei nu erau unele marcante, care sa duca la mai mult decat o altercatie intre cei doi, chiar si in eventualitatea in care inculpatul ar fi afirmat, anterior cu 5 zile, catre martora B. F. C. ca ar avea de gand sa-l omoare pe victima S. G., in conditiile in care acesta si martora se aflau in barul din localitate, iar inculpatul s-a referit indirect la victima cu titulatura de "bozgor".
Sub aspectul individualizarii sanctiunii aplicabile inculpatului, conform art. 72 Cod penal anterior, instanta a avut in vedere imprejurarile concrete in care a fost comisa infractiunea, forta cu care inculpatul a atacat-o pe victima, lovind-o puternic cu pumnul sau palma,  aparent fara motiv, fara sa se gandeasca la vreo consecinta, apoi a fugit, speriindu-se si abandonand-o in strada, desi ulterior a anuntat ambulanta, insa si conduita anterioara si ulterioara celor intamplate, inculpatul manifestand in final o atitudine de regret, recunoastere fara rezerve a faptei imputat, disponibilitate in repararea prejudiciului cauzat partilor civile, acesta reparand partial prejudiciul suferit de partile civile, conform tranzactiei incheiate cu acestea si a dovezilor scriptice astfel ca aceste ultime aspecte vor fi avute in vedere ca circumstante de atenuare a pedepsei aplicabile acestuia, dupa reducerea sub minimul prevazut de lege, dispunand suspendarea conditionata a pedepsei aplicabile acestuia,conform Codului penal anterior, lege mai favorabila sub aspectul acestei modalitati de executare , care nu se mai regaseste in Noul Cod, apreciind ca si prin aceasta forma de executare inculpatul va putea fi reeducat pe mai departe in spiritul respectarii legii. A mai avut in vedere, ca si circumstante de atenuare a pedepsei aplicabile inculpatului, pe langa cea prevazuta la art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal, constand in staruinta depusa de acesta pentru a repara paguba pricinuita si a atenua consecintele faptei sale reprobabile  si circumstanta atenuanta judiciara, prevazuta la art. 74 alin. 1 litera a Cod penal, intrucat, asa cum rezulta din referatul de evaluare intocmit inculpatului, din caracterizarile de la locul de munca, acesta este o persoana bine integrata social, avand un loc de munca stabil si nu a mai avut alte contacte cu legea penala, avand o conduita buna, facand , bineinteles si aplicarea art. 375 C. pr. pen. nou (in conditiile in care inculpatul a uzat de procedura simplificata) si a art. 76 alin. 1 litera c Cod penal vechi, privind reducerea pedepsei sub minimul special prevazut de legea penala mai favorabila, conform art. 5 Cod penal nou.
In latura civila a cauzei partea civila S. V., sotia supravietuitoare a victimei, in nume propriu si ca ocrotitoare legala a minorului S. A., a formulat pretentii civile  materiale de  8500 lei, constand in cheltuielile efectuate cu inmormantarea sotului,  de 3.500 lei lunar, cu titlu de renta viagera, constand in venitul lunar realizat de defunct la locul de munca si in gospodarie , precum si suma de 500.000 euro in contraechivalent in lei la data platii, cu titlu de daune morale, atat in nume propriu si ca ocrotitoare legala a minorului pentru care a  solicitat aceeasi suma cu titlu de daune morale,  partea civila, fiica victimei, S. A., asistata de ocrotitoarea legala S. V.,  a solicitat plata  sumei de 1000 lei lunar, cu titlu de renta, incepand cu data de  15.11.2013, pana la terminarea cursurilor liceale si pana la terminarea facultatii, precum si suma de 500.000 euro in contraechivalent in lei la data platii, cu titlu de daune morale, partea civila J. V. , mama victimei a solicitat plata  sumei de 500.000 euro in contraechivalent in lei la data platii, cu titlu de daune morale, o renta lunara de  5000 lei lunar, incepand cu data de  15.11.2013, reprezentand manopera pentru lucrarile agricole de camp, 20.000 lei anual pentru lucrarile in gospodarie pe care le efectua defunctul ,pe  tot restul vietii acesteia.
Cu privire la partea civila J. V., mama victimei, la termenul de judecata din data de 2.04.2014, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acesteia, avand in vedere dispozitiile art. 19 alin. 2 C. pr. pen. care se refera la calitatea de succesori legali a partilor civile, raportat la victima, iar conform dispozitiilor art. 963 alin. 1 Cod civil raportat la art. 964 alin. 1  litera a si alin. 3 Cod civil, la art. 972, art. 975 alin. 2 Cod civil, descendentii defunctului inlatura de la succesiunea acestuia pe ceilalti mostenitori, mai putin pe sotul supravietuitor, care vine in concurs cu acestia, deci inclusiv pe ascendentii victimei, pe partea civila J. V.
Prin urmare, prima instanta a constatat ca exceptia invocata este fondata, a admis-o si, pe cale de consecinta, a respins pretentiile civile formulate de aceasta parte civila fata de inculpat.
Conform dispozitiilor art. 23 alin. 1 C. pr. pen., inculpatul a incheiat o tranzactie  cu partile civile raportat la o parte din pretentiile formulate de acestea , respectiv inculpatul s-a angajat sa achite suma de 750 lei lunar in favoarea minorilor S. A. si S. A., incepand cu data de  15.11.2013 pana la majorat si in continuarea studiilor acestora, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 25 de ani, cu titlu de obligatie de intretinere, denumita impropriu, renta viagera, din care s-a achitat anticipat suma de 3000 lei retroactiv, pe lunile noiembrie, decembrie, 2013, ianuarie, februarie 2014. Instanta va lua act de aceasta tranzactie. De asemenea , partile s-au inteles si cu privire la suma  8500 lei, constand in cheltuielile efectuate cu inmormantarea victimei, pe care inculpatul o va achita in transe lunare  de cate 100 lei, timp de 85 de luni. Instanta a luat, astfel, act si  de aceasta tranzactie si l-a obligat pe inculpat la plata sumelor indicate anterior, sume pe care le-a recunoscut si a fost de acord sa le achite.
Cu privire la restul pretentiilor la daune materiale si morale formulate de partile civile, s-a administrat proba testimoniala si cu inscrisuri, fiind audiati martorii  N. T., V. C. si S. E. la termenul de judecata din data de 2.04.2014.
Instanta a concluzionat ca sunt fondate doar in parte pretentiile formulate, fiind indiscutabil ca partilor civile (sotia victimei si descendentilor acesteia) li s-a produs o suferinta psihica intensa, odata cu pierderea irecuperabila a victimei, sot, tata si fiu deopotriva, astfel ca acordarea unei sume de  cate 60.000 lei cu titlu de daune morale  fiecareia dintre acestea, este suficienta, in opinia noastra.
Referitor la  renta viagera de 3.500 lei lunar , constand in venitul lunar realizat de defunct , solicitata de partea civila S. V., tribunalul a subliniat ca aceste pretentii sunt intemeiate doar in parte, aceasta , ca sotie supravietuitoare, avand dreptul la o cota de ¼ din succesiune, conform art. 972, art. 975 alin. 2 Cod civil, iar din adeverinta de venit emisa de societatea la care a fost angajat sotul acesteia cu 6 luni anterior decesului, rezulta ca victima a realizat un venit mediu lunar exceptand lunile de iarna) de  586,166 lei, rezultand, ca urmare a aplicarii cotei succesorale indicate, suma de 146,541 lei lunar, suma de care poate beneficia partea civila pe tot restul vietii. Desi in cauza s-au audiat trei martori pe latura civila, acestia nu au putut indica cu precizie ce alte venituri lunare  realiza defunctul din vinderea animalelor din gospodarie sau a laptelui  si oricum,  martora S. E. , matusa victimei, a precizat ca aceste venituri se realizau anual, sporadic, le-a putut indica doar cu aproximatie, ca si ceilalti martori, V. C. si N. T.,  precizand ca si dupa decesul acesteia, familia realizeaza aceleasi venituri, iar munca in gospodarie e desfasurata in continuare de membrii familiei, nefiind nevoie de angajarea unor persoane care sa le ajute in acest scop sau cel putin martorii nu au cunostinta ca dupa decesul victimei membrii familiei acesteia sa fi angajat alte persoane pentru a-i ajuta la muncile gospodaresti. Cu toate ca  ultima martora a aratat ca familia trebuie, dupa decesul victimei, sa achite contravaloarea lucrarilor agricole pe cele 3, 80 ha teren arabil detinut, desi acestea se efectueaza in continuare cu utilajele apartinand fostului patron al inculpatului, pe timpul vietii victimei aceste costuri fiind suportate de firma angajatoare, apreciem ca depozitia acesteia nu e suficienta pentru a putea aprecia costul total al lucrarilor, in lipsa unor inscrisuri doveditoare care sa ateste plata lor efectiva catre terte persoane de catre partile civile, perioadele de timp in care s-au efectuat, costul lor exact si nu aproximativ, continuitatea si frecventa acestora. Prin urmare, fiind incerte aceste costuri sau cheltuieli, respectiv perioada in care s-ar fi efectuat, periodicitatea, continuitatea  sau frecventa acestora, instanta nu a putut sa le aiba in vedere in calculul rentei lunare acordate sotiei victimei, singurele venituri certe la care s-a raportat fiind cele realizate lunar de victima, de la locul de munca, ca si mecanizator agricol, respectiv media lunara a acestora, luand in calcul ultimele 6 luni care au precedat decesul,   la care a raportat cota de 1/4 la care are dreptul partea civila S. V. in calitate de sotie supravietuitoare, rezultand un cuantum lunar, pe perioada vietii partii civile asa cum s-a precizat anterior.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel partile civile S. V., S. A., S. A. si J. V.
In motivarea cailor de atac, partile civile critica legalitatea si temeinicia hotararii primei instante sub urmatoarele aspecte:
- in raport cu circumstantele comiterii infractiunii si cu pozitia subiectiva a inculpatului, fapta dedusa judecatii se incadreaza in elementele constitutive ale infractiunii de omor si nu ale infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte;
- prima instanta a facut o gresita individualizare judiciara a pedepsei si a modalitatii de executare a acesteia si, pornind de la gravitatea faptei, a urmarilor produse si de la persoana inculpatului, in cauza trebuia sa se aplice o pedeapsa cu o durata mai ridicata si nu se justifica suspendarea conditionata a executarii acesteia;
- sumele acordate in prima instanta partilor civile S. V., S. A. si S. A. cu titlu de daune materiale si morale sunt prea reduse si nu acopera integral prejudiciul care le-a fost creat prin infractiunea comisa de inculpat;
- in mod gresit tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale a partii civile J. V. si a respins pretentiile acesteia, in cauza aceasta parte civila avand vocatie si calitate procesuala activa.
Analizand apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 5943/102/2013 al Tribunalului Mures, a motivelor invocate, a probelor noi administrate in apel, a sustinerilor si concluziilor partilor si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, s-au retinut urmatoarele:
1. Asupra temeiniciei apelurilor partilor civile, s-a constatat, pentru inceput, ca hotararea atacata este la adapost de critici in ceea ce priveste expunerea starii de fapt; analiza detaliata a probelor; respingerea cererii de schimbare a incadrarii juridice a faptei formulate de partile civile; deducerea din pedeapsa aplicata inculpatului a duratei retinerii, a arestarii preventive si a arestului la domiciliu; revocarea masurii preventive a arestului la domiciliu; suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului; consfintirea tranzactiei incheiate intre inculpat si partile civile S. V., S. A. si S. A.; modalitatea de solutionare a actiunii civile promovate de partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg.-Mures; precum si obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat si de partile civile in cursul urmaririi penale si al judecatii in prim grad.
In schimb, sunt discutabile dispozitia de obligare a inculpatului la plata onorariului avocatului desemnat din oficiu, la care se adauga modul de solutionare a cererii partii civile S. V. de obligare a inculpatului la despagubiri materiale, insa aceste aspecte nu mai pot fi corectate in al doilea grad, din cauza limitelor impuse de efectele devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac.
In plus, apelurile promovate de partile civile S. V., S. A., S. A. si J. V. impotriva sentintei penale nr. 91/15 aprilie 2014 sunt fondate, iar argumentele expuse in continuare determina, in temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admiterea cailor de atac, cu consecintele desfiintarii in parte a sentintei penale atacate si rejudecarii in apel a pricinii, in urmatoarele limite:
a) Procedand la o noua individualizare judiciara a pedepsei, prin prisma criteriilor prevazute de art. 72 C. pen. din 1969, amintim: gradul de pericol social concret ridicat al faptei savarsite, determinat in principal de imprejurarile efectuarii de catre inculpat a actelor sale violente -exercitarea agresiunilor pe fondul consumului de alcool, urmarirea victimei dupa ce acesta plecase din localul unde intre cei doi a avut loc un schimb de replici si dupa ce aceste neintelegeri secventiale lausera sfarsit, intensitatea loviturii aplicate, zona vizata lezata; urmarea grava produsa constand in moartea victimei. In aceeasi ordine de idei, nu omitem nici persoana inculpatului si perspectivele sale de reinsertie sociala, observand conduita avuta anterior si ulterior faptei -este la primul contact cu legea penala, a uzat de procedura abreviata, si-a asumat responsabilitatea actelor sale si a consecintelor acestora si a acoperit o parte din prejudiciul cauzat partilor civile.  Aceste elemente duc la concluzia pe de o parte ca pedeapsa de 3 ani inchisoare la care s-a oprit instanta de prim grad este disproportionata, nu reflecta pericolul social al infractiunii si este insuficienta pentru a-si atinge scopurile, iar, pe de alta parte ca o pedeapsa principala de 4 ani inchisoare a carei executare este suspendata sub supraveghere este proportionala si apta sa satisfaca in concret si in mod eficient nevoile resocializarii si preventia generala.
Raportul de evaluare intocmit de Serviciul de Probatiune Mures, extrasul dupa cazierul judiciar al inculpatului, caracterizarile depuse la dosar, precum si declaratiile acuzatului, la care se adauga natura si gravitatea infractiunii comise si durata pedepsei inchisorii aplicate, precum si perspectivele de reintegrare sociala a inculpatului, toate acestea demonstreaza ca o suspendare conditionata simpla este impiedicata de durata pedepsei impuse si oricum este ineficienta in cauza, dar, in acelasi timp, executarea pedepsei in detentie nu este oportuna. In acest context, s-a constatat ca aplicarea pedepsei in cazul d-lui M. S. P. este suficienta si, chiar fara executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infractiunii, insa este necesara supravegherea conduitei acestuia pe perioada unui termen de incercare. In consecinta, fiind indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 861 C. pr. Pen., in rejudecare, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani inchisoare pe durata unui termen de incercare de 6 ani (gravitarea infractiunii savarsite, precum si perspectivele de resocializare a inculpatului sunt criterii in functie de care am determinat masurile si obligatiile in sarcina inculpatului, precum si durata termenului de incercare, compus din pedeapsa aplicata la care se adauga un interval de 2 ani).
In temeiul art. 863 alin. 1 C. pen. din 1969, pe durata termenului de incercare, inculpatul trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
• Sa se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probatiune Mures;
• Sa anunte acest Serviciu, in prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
• Sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
• Sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
In baza art. 863 alin. 3 C. pen. din 1969, pe durata termenului de incercare, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
• Sa nu schimbe domiciliul sau resedinta, decat dupa o informare a Serviciului de Probatiune Mures, in prealabil cu cel putin 2 saptamani;
• Sa frecventeze una sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune.
Serviciul de Probatiune Mures a fost desemnat pentru supravegherea executarii masurilor si obligatiilor instituite in sarcina inculpatului.
A fost atentionat inculpatul asupra conduitei sale viitoare, care trebuie sa fie conforma normelor de convietuire sociala. In plus, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie sa respecte masurile si obligatiile impuse de instanta. Totodata, el trebuie sa isi indeplineasca obligatiile civile fixate prin sentinta atacata. Aceasta, intrucat, in cazul nerespectarii cu rea-credinta a masurilor de supraveghere sau a obligatiilor impuse inculpatului, al comiterii unei noi infractiuni pe parcursul termenului de supraveghere sau al neindeplinirii integrale a obligatiilor civile puse in sarcina sa, inculpatul risca sa i se revoce suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 4 ani inchisoare.
b) Mama victimei S. G., d-na J. V., s-a constituit parte civila in cauza, solicitand obligarea inculpatului: - la plata sumei de 5.000 lei anual, reprezentand manopera pentru lucrarile agricole din camp, pentru suprafata de 4,6 ha teren arabil;
- la plata sumei de 25.000 lei anual, reprezentand contravaloarea lucrarilor din gospodarie constand in ingrijirea animalelor domestice;
- la plata sumei de 500.000 Euro, cu titlu de daune morale.
Prima instanta a constatat ca d-na J. V. nu are calitate procesuala activa (din eroare fiind mentionata calitatea procesuala pasiva, aceasta din urma fiind a inculpatului) si a respins actiunea civila promovata de aceasta persoana.
Contrar sustinerilor instantei de prim grad, s-a constatat ca mama victimei are legitimitate procesuala activa in cauza. Astfel, in ipoteza unei infractiuni indreptate impotriva vietii, cum este cazul in speta, stabilirea calitatii procesuale active se determina nu in raport cu dispozitiile art. 963 si urm. C. civ. invocate de tribunal, ci prin prisma prevederilor art. 1390 si art. 1391 C. civ. Aceste din urma texte legale autorizeaza nu doar pe succesorii legali ai victimei, ci, in conditiile prevazute de legea civila, pe orice persoana care a incercat un prejudiciu patrimonial sau moral cauzat de fapta ilicita, sa se indrepte cu actiune civila impotriva autorului faptei prejudiciabile. Cele doua articole mentionate se coroboreaza cu art. 19 alin. 2 C. pr. Pen. care acopera doua categorii de persoane care se pot constitui parti civile in procesul penal: atat persoana vatamata care este, potrivit art. 79 C. pr. Pen., persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala prin fapta penala, cat si succesorii acesteia. In prezenta cauza, mama victimei infractiunii de loviri cauzatoare de moarte are calitatea de persoana vatamata in sensul art. 79 C. pr. Pen. si prin urmare are chemarea sa solicite daune materiale si morale in procesul penal in considerarea art. 19 alin. 2 teza I C. pr. Pen.
Examinand in substanta cererea formulata de partea civila J. V., cat si cererile partilor civile S. V., S. A. si S. A., in ceea ce priveste daunele morale solicitate, s-a constatat ca in speta sunt indeplinite cumulativ elementele  angajarii raspunderii civile delictuale a inculpatului M. S. P.. Astfel, infractiunea de loviri cauzatoare de moarte exista, aceasta a fost savarsita de inculpatul M. S. P. si a fost comisa de catre acesta cu praeterintentie, fapta ilicita a inculpatului a cauzat un prejudiciu moral celor patru parti civile, iar intre fapta si prejudiciul creat exista raport de cauzalitate. In consecinta, este intemeiata solicitarea partii civile de obligare a inculpatului la plata daunelor morale. Nefiind prevazut in legislatia actuala un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despagubirilor morale, aceasta operatiune este lasata la aprecierea judecatorului, in functie atat de durerea psihica indurata de partile civile, cat si de faptul ca aceste despagubiri nu trebuie sa reprezinte o imbogatire nejustificata a acestor parti si nici o exploatare nejustificata a patrimoniului inculpatului. In cauza de fata, aceasta durere este concretizata in prejudiciul moral suportat, sub forma prejudiciului de afectiune, argumentat de suferintele incomensurabile la care au fost supusi sotia, copii si mama victimei prin pierderea brusca si violenta a sotului, tatalui si, respectiv fiului, aflat in apogeul existentei si cu care au pastrat stranse legaturile dintre soti, precum si cele parintesti. O asemenea imprejurare cu greu va putea fi stearsa din memoria sotiei, copiilor si mamei. In acest context, s-a pus accent mai ales pe durerea nemasurata a copiilor minori care, la o varsta frageda si-au pierdut tatal, a sotiei si a mamei care au ramas lipsite de afectiunea si suportul d-lui S. G. .In acest fel, odata cu pierderea sotului, a tatalui si fiului, partile civile S. V., S. A., S. A. si J. V. sunt si raman supuse unor puternice privatiuni morale, ceea ce reduce semnificativ calitatea si bucuriile unei vieti implinite.
Raportat la cele doua criterii expuse mai sus, suma de cate 90.000 lei acordata fiecarei partii civile, cu titlu de daune morale, la care se adauga si condamnarea penala a inculpatului reprezinta o reparatie echitabila si adecvata a suferintelor psihice indurate de cele patru parti civile.
Cat priveste pretentiile materiale ale d-nei J. V., le vom trata mai jos, odata cu examenul celorlalte motive de apel invocate de cei patru apelanti.
2. Asupra celorlalte motive de apel ale partilor civile, acestea nu au fost primite pentru urmatoarele considerente:
(i) Referitor la critica privind incadrarea juridica data faptei, au fost reamintite depozitiile martorului ocular C. A. si declaratiile inculpatului din care rezulta ca acesta din urma i-a aplicat victimei in fata o lovitura cu palma sau cu pumnul, lovitura din cauza careia victima a cazut si a suferit un traumatism cranio-cerebral in urma caruia a decedat. Natura leziunilor suferite de victima si mecanismul prin care aceste leziuni au fost produse sunt confirmate de raportul de autopsie medico-legala si nu ridica vreo indoiala asupra credibilitatii martorilor. Este practic cazul tipic de loviri cauzatoare de moarte. In aceeasi ordine de idei, nimic din actele dosarului nu sustine teza avansata de partile civile dupa care inculpatul ar fi premeditat incidentul in cauza care a debutat pe fondul discutiilor din bar purtate intre victima si inculpat.
In fata imprejurarilor de fapt desprinse din probele administrate in cauza, s-a constatat ca circumstantele obiective in care s-a petrecut fapta dedusa judecatii duc la concluzia ca, sub aspect subiectiv, inculpatul a actionat cu praeterintentie si nu cu intentie directa sau indirecta specifica infractiunii de omor, fiind astfel justa incadrarea juridica retinuta de tribunal.
(ii) Referitor la daunele materiale cerute de partea civila J. V., a fost subliniat faptul ca in cazul prejudiciului material prin ricoseu, cauzat prin decesul unei persoane victimelor indirecte, art. 1390 C. civ. reprezinta o norma speciala in raport cu dispozitiile de principiu prevazute de art. 1359 si de art. 1381 C. civ. In acest fel, repararea prejudiciului prin ricoseu produs in dauna victimelor indirecte este una de exceptie si nu poate fi acordata decat in limitele prescrise de art. 1390 C. civ. Pe taramul acestui text, nu pot fi reparate orice prejudicii materiale, ci doar acelea care sunt rezultatul pierderii unui drept la intretinere sau a unui interes legitim legat insa de asigurarea in fapt tot a intretinerii. Aceasta inseamna ca d-na J. V. ar fi putut beneficia de despagubiri, dar numai daca ar fi pierdut intretinerea asigurata de fiul sau. Dar, pentru a avea un drept la intretinere in sensul art. 524 C. civ., partea civila trebuie sa probeze ca se afla in nevoie, neputandu-se intretine din munca sau bunurile sale.
In cauza, relatarile martorilor S. E., V. C. si N. T., au confirmat intr-adevar ca victima S. G. era cel care efectua lucrarile agricole necesare pastrarii in buna stare si cultivarii terenului agricol aflat in proprietatea mamei sale si presta in gospodarie muncile zilnice ocazionate de ingrijirea animalelor domestice detinute de mama sa. Cu toate acestea, din declaratiile acelorasi martori si din sustinerile partilor civile facute inclusiv in memoriile depuse in apel, pe de o parte rezulta ca mama victimei, desi in varsta, se putea si se poate intretine din munca si din bunurile sale, astfel ca aceasta nu se afla in intretinerea fiului sau. Pe de alta parte, rezulta ca prin lucrarile agricole si gospodaresti efectuate, victima S. G. isi ajuta mama, iar in urma ajutorului acordat isi asigura pentru el si pentru sotia si copii lui un venit suplimentar, bucurandu-se de roadele pamantului si de beneficiile obtinute din cresterea animalelor.
In aceste imprejurari, nu exista un prejudiciu in dreptul partii civile J. V. sub forma pierderii dreptului la intretinere, iar, potrivit legii civile, in caz de deces un alt prejudiciu material nu poate fi reparat. Prin urmare, cererea d-nei J. V. privind acordarea daunelor materiale este nefondata.
Situatia este similara si in cazul d-nei S. V. -sotia victimei. Aceasta nu era in intretinerea sotului sau, deoarece nu se afla in nevoie cat timp castiga si castiga propriile venituri (asa cum rezulta din ancheta sociala depusa la dosar in prim grad) din care se poate intretine. Nu negam ca, prin lucrarea pamantului si ingrijirea animalelor victima a adus venituri suplimentare in familie, dar aceste castiguri nu se cuvin automat d-nei S. V., tocmai pentru ca ea nu se afla in intretinerea sotului, ci de acestea trebuia sa se tina seama la stabilirea prestatiei periodice in favoarea minorilor, capat de cerere asupra caruia partile au incheiat o tranzactie si care nu a mai fost adus spre discutie in fata instantei de apel. Totusi, Tribunalul Mures, bazandu-se pe ratiuni care nu sunt aplicabile in cazul angajarii raspunderii civile delictuale, l-a obligat pe inculpat la o prestatie lunara de 146,541lei in beneficiul partii civile S. V. Principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac se opune insa inlaturarii in apel a acestei obligatii puse pe seama d-lui M. S. P.
3. Cheltuielile judiciare. Avand in vedere solutia principala adusa apelurilor, potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat in apel vor ramane in sarcina statului. Onorariul partial al avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, in suma de 100 lei, se va plati din fondurile Ministerului Justitiei.
Intrucat nu am identificat nicio culpa procesuala a inculpatului in al doilea grad, este nefondata cererea partilor civile privind acordarea cheltuielilor judiciare avansate in apel si s-a respins ca atare.