Anulare act administrativ-fiscal. Contribu?ia la Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate (F.N.U.A.S.S.) pentru venituri ob?inute din dividende

Decizii de impunere succesive pentru aceea?i perioada de timp, prin care s-au stabilit contribu?ii identice, s-au calculat penalita?i de intarziere in acela?i cuantum ?i dobanzi in cuantum diferit. Consecin?a neincheierii unui contract de asigurare, intre par?i, asupra obliga?iei de plata a contribu?iei la F.N.U.A.S.S. Obliga?ia de informare. Neexcluderea culpei asiguratului pentru nedeclararea veniturilor.

- O.U.G. nr. 150/2002: art. 1 alin. 2, art. 51 alin. 2 lit. e;
- Legea nr. 95/2006:  art. 257 alin. 2 lit. f, art. 208 alin. 6 si alin. 3 lit. a, art. 211 alin. 1 si alin. 2, art. 319 lit. d, art. 210 alin. 1 lit. f, art. 217 alin. 1, 2 si 3 , art. 259 alin. 7 , art. 209 alin. 2 , art. 261 alin. 4, alin. 5 si  art. 257;
- O.G. nr. 92/2003: art. 115 alin. 1 si  art. 215 alin. 3;
- Ordinul nr. 617/2007 al Pre?edintelui C.N.A.S.: art. 2 alin. 1si 2, art. 35;
- Ordinul nr. 345/2006 al Pre?edintelui C.N.A.S.: art. 2.

Instan?a trebuie sa puna in discu?ia par?ilor aspectele necesare lamuririi cauzei, respectiv motivul pentru care, cu privire la aceeasi perioada de timp, la aceeasi baza de calcul si la aceeasi cota de contributie la F.N.U.A.S.S., au fost emise succesiv trei decizii de impunere, precum ?i modalitatea concreta de imputare a sumelor de bani platite de reclamantul-recurent - in condi?iile in care aceasta nu rezulta din inscrisuri.
Neincheierea contractului de asigurare intre reclamant ?i parata nu duce la exonerarea de la plata contribu?iei, prin raportare la dispozi?iile legale exprese referitoare la obligativitatea asigurarile sociale de sanatate ?i la calitatea de asigura?i ope legis a ceta?enilor romani.
Obligatia de informare pusa de legiuitor in sarcina caselor de asigurari de sanatate este una complexa, neputandu-se reduce la informarea asiguratului doar cu privire la "nivelul de contributie personala", ci incluzand si informarea acestuia asupra tuturor obligatiilor sale fata de bugetul asigurarilor sociale de stat, demers care presupune, cu preeminenta, informarea asiguratului cu privire la obligatia de declarare a veniturilor pentru care se percepe contributia la F.N.U.A.S.S. Concluzia se impune ?i prin prisma Protocolului incheiat intre C.N.A.S. si A.N.A.F. in luna octombrie 2007 (inregistrat la C.N.A.S. sub nr. P5282/26 octombrie 2007, iar la A.N.A.F. sub nr. 95896/30 octombrie 2007), precum si a Actului aditional nr. 1 la acest Protocol, incheiat in luna aprilie 2009 inregistrat la C.N.A.S. sub nr. P1797/13 aprilie 2009, iar la A.N.A.F. sub nr. 801320/9 octombrie 2009) privind furnizarea datelor referitoare la asiguratii din categoriile de persoane care realizeaza venituri din profesii libere si activitati comerciale, din drepturi de proprietate intelectuala, din dividende, dobanzi si din cedarea folosintei bunurilor, din agricultura si silvicultura, precum si date privind plata contributiilor datorate de angajator si angajat la F.N.U.A.S.S. pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat.
Reclamantul-recurent nu si-a indeplinit obligatia de depunere a declaratiei la C. A. S., in vederea stabilirii contributiei la F.N.U.A.S.S., pentru veniturile din dividende, dar, in acelasi timp, C. A. S. nu si-a indeplinit obligatia de a informa persoana asigurata, cel putin o data pe an, cu privire la drepturile si obligatiile sale (printre care si depunerea declaratiei pentru veniturile din dividende), obligatia de a indeplini toate demersurile legale pentru optimizarea colectarii contributiei si obligatia de a respecta procedura anterioara emiterii deciziei de impunere.

Prin Sentinta nr. 4437/15 noiembrie 2013, Tribunalul Mures a hotarat: admiterea in parte a cererii formulate de reclamantul S. F., in contradictoriu cu parata C. A. S. MURES; anularea in parte a Deciziei nr. 366/6 mai 2011 si a Deciziei de impunere nr. 17/16 ianuarie 2011 - ca urmare a admiterii in parte a contesta?iei formulate de reclamant impotriva acestei decizii de impunere -, inlaturand de la plata suma de 66 lei, reprezentand contribu?ie la Fondul de asigurari de sanatate pentru anul 2009, suma de 396 lei, reprezentand contribu?ie la Fondul de asigurari de sanatate pentru anul 2010, precum ?i dobanzile aferente acestor sume, in cuantum de 17 lei ?i de 32 lei; men?inerea contribu?iilor pentru anii 2006 ?i 2007; obligarea paratei sa-i plateasca reclamantului suma de 1 leu, reprezentand cheltuieli de judecata.
In considerentele Sentintei, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• prin Decizia de impunere nr. 17/16 ianuarie 2011 s-au stabilit in sarcina reclamantului, in temeiul art. 51 alin. 2 lit. e din O.U.G. nr. 150/2002  ?i art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006, obliga?ii in suma totala de 18.660 lei, pentru veniturile din dividende aferente anilor 2006,2007, 2009, 2010; Decizia de impunere nr. 17/16 ianuarie 2011 a fost modificata prin Decizia de impunere nr. 1175/30 august 2011 care, la randul ei, a fost modificata prin Decizia de impunere nr. 2361/23 noiembrie 2011; impotriva acestei ultime Decizii, reclamantul a formulat contesta?ie care a fost solu?ionata prin Decizia nr. 366/6 mai 2011;
• potrivit chitan?elor depuse de reclamant, acesta a achitat suma de 99 lei (pentru perioada iunie-august 2010), suma de 241 lei (pentru perioada noiembrie 2009-mai 2010), 132 lei (pentru perioada septembrie-decembrie 2010), deci, in total 472 lei, cuantum cuprins, prin urmare, in mod gre?it in Decizia de impunere nr. 17/6 ianuarie 2011 (66 lei pentru anul 2009 ?i 396 lei pentru anul 2010); avand in vedere plata la scaden?a a contribu?iei F.N.U.A.S.S. pentru cei doi ani, reclamantul nu datoreaza dobanzi de intarziere; fa?a de dispozitiile art. 115 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, parata a considerat, in mod eronat, ca prin plata s-au stins cu prioritate obliga?iile pentru anii 2006-2007, in condi?iile in care din chitan?ele depuse la dosar rezulta ca plata s-a facut pentru anii 2009-2010, men?iune trecuta chiar de catre organul fiscal; de altfel, la data pla?ii nici nu fusese emisa Decizia de impunere nr. 17/6ianuarie 2011; 
• in privin?a contribu?iei aferente anilor 2006 ?i 2007, prima instan?a a re?inut ca reclamantul a realizat venituri din dividende, necontestate, ?i neexceptate de la plata contribu?iei la F.N.U.A.S.S., potrivit dispozitiilor art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006, dat fiind ca reclamantul nu a facut dovada realizarii unor venituri de natura celor prevazute de lit. a-d alin. 21, alin. 22 ?i de art. 213 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006;
• nemen?ionarea, in decizie, a termenului de atacare nu atrage sanc?iunea nulita?ii deoarece reclamantul a ?tiut sa atace decizia la instan?a ?i, in spe?a, nu s-a invocat excep?ia tardivita?ii; deci, lipsa termenului nu i-a adus reclamantului nicio vatamare, in sensul art. 105 alin. 2 C. pr. civ.; 
• obliga?iile fiscale includ, conform art. 22 din O.G. nr. 92/2003, obliga?ia de a plati, la termenele legale, impozitele, taxele, contribu?iile ?i alte sume datorate bugetului general consolidat, precum ?i obliga?ia de a plati dobanzi, penalita?i de intarziere sau majorari de intarziere aferente acestor sume; in privin?a lipsei contractului de asigurare, prima instan?a a re?inut ca obliga?ia de plata a contribu?iei la F.N.U.A.S.S. este determinata de lege ?i, chiar daca art. 211 din Legea nr. 95/2006, art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de Pre?edintele Casei Na?ionale de Asigurari de Sanatate se refera la incheierea unui contract de asigurare, aceasta nu inseamna ca persoanele care nu incheie acest contract nu au calitatea de asigurat, fiind scutite de plata contribu?iei; potrivit art. 211 din Legea nr. 95/2006 au calitatea de asigura?i to?i ceta?enii romani cu domiciliul in ?ara, iar potrivit art. 219 lit. g asigura?ii au obliga?ia pla?ii contribu?iei datorate Fondului, art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006, prevazand ca persoana asigurata are obliga?ia pla?ii unei contribu?ii bane?ti lunare pentru asigurarile de sanatate, aferenta veniturilor realizate din dividende; art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, stabile?te obligativitatea participarii la plata contribu?iei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea F.N.U.A.S.S.;
• referitor la dreptul la informate, prevazut de art. 222 din Legea nr. 95/2006, prima instan?a a re?inut ca reclamantul se afla in culpa pentru nedeclararea veniturilor la C.A.S. Mure?, neputandu-i-se, deci, imputa paratei ca nu l-a informat cu privire la plata unor contribu?ii pe care chiar el nu le-a declarat, de?i avea aceasta obliga?ie conform art. 215 din Legea nr. 95/2006; obliga?ia paratei prive?te nivelul contribu?iei, ?i nu aducerea la cuno?tin?a a unui text dintr-o lege a carei necunoa?tere nu poate fi invocata de reclamant; in lipsa declararii veniturilor, parata nu putea sa-l informeze pe reclamant cu privire la nivelul contribu?iei datorate; faptul ca intre C.N.A.S. ?i A.N.A.F. s-a incheiat, in temeiul art. 315 din Legea nr. 95/2006, un protocol, pentru transmiterea datelor, nu elimina obliga?ia reclamantului de declarare a veniturilor la C.A.S. ?i nici obliga?ia pla?ii acestora; eventuala culpa a paratei nu inlatura culpa reclamantului.
Impotriva Sentintei nr. 4437/15 noiembrie 2013 a formulat recurs parata C. A. S. Mures, invocand dispozitiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. pr. civ., solicitand a se dispune admiterea recursului si modificarea hotararii atacate, in sensul respingerii in totalitate a actiunii reclamantului. In esenta, parata a expus urmatoarele motive: prin Decizia de impunere nr. 17/16 ianuarie 2011 au fost individualizate sumele restante, datorate F.N.U.A.S.S. de catre reclamant pentru veniturile ob?inute din dividende in perioada 2006/2007, ?i nu in perioada 2009-2010; contesta?ia reclamantului a fost respinsa prin Decizia nr. 366/6 mai 2011; reclamantul a achitat, prin chitan?ele nr. 2597/5 mai 2010, nr. 5790/21 iunie 2010, nr. 11732/15 septembrie 2010, obliga?ii aferente perioadei noiembrie 2009 - decembrie 2010, la data pla?ii necunoscandu-se faptul ca reclamantul a realizat venituri ?i in perioada 2006-2007, din dividende, aceasta informa?ie fiindu-i transmisa paratei-recurente in cursul anului 2010, pe baza protocolului incheiat intre C.N.A.S. ?i A.N.A.F.; conform dispozitiilor art. 115 din O.G. nr. 92/2003, sumele achitate de reclamant au stins cu prioritate obliga?iile stabilite pentru perioada 2006-2007; intrucat obliga?ia pla?ii contribu?iei la F.N.U.A.S.S. este o obliga?ie legala, dobanzile ?i majorarile de intarziere se datoreaza in temeiul dispozitiilor art. 119 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, art. 261 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, art. 55 alin. 1 din O.U.G. nr. 150/2002.
Impotriva Sentintei nr. 4437/15 noiembrie 2013 a declarat recurs si reclamantul S. F., invocand dispozitiile art. 3041, art. 304 pct. 8, 9, C. pr. civ., art. 208, art. 211, art. 222 din Legea nr. 95/2006, solicitand a se dispune admiterea acestuia si modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii in totalitate a cererii de chemare in judecata. In esenta, reclamantul a formulat urmatoarele motive: referitor la contribu?ia aferenta anilor 2006-2007, prima instan?a a interpretat gre?it dispozitiile art. 208 alin. 3 lit. a, c din Legea nr. 95/2006 care dau dreptul asigura?ilor sa i?i aleaga liber casa de asigurari ?i furnizorii de servicii medicale, in condi?iile Legii ?i a contractului-cadru; art. 208 trebuie raportat la art. 211 din Legea nr. 95/2006 care prevede obligativitatea depunerii declara?iilor privind obliga?iile fa?a de F.N.U.A.S.S., la casele de asigurari de sanatate cu care contribuabilii au incheiat contractul de asigurare; pentru perioada 2006-2007, reclamantul-recurent nu avea contract de asigurare cu parata-recurenta, nefiind indeplinita, deci, condi?ia obligatorie prevazuta de lege pentru plata contribu?iei la F.N.U.A.S.S., pe care reclamantul a achitat-o incepand cu anul 2009, a?a cum corect a re?inut prima instan?a - cand a incheiat contractul de asigurare cu parata care avea obligatia de a-l informa pe reclamant cu privire la drepturile si indatoririle sale; calculul pe baza caruia s-au stabilit sumele re?inute in decizia de impunere se afla sub semnul intrebarii, neprecizandu-se la ce venituri realizate s-a facut raportarea ?i nici cum au fost calculate sumele impuse, in condi?iile in care parata nu a depus niciun act, in acest sens; prima instan?a nu s-a pronun?at asupra cererii de suspendare a executarii deciziei de impunere, primita la Tribunal, prin Fan Courier Express, la data de 9 octombrie 2012.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si regulilor statornicite de dispozitiile art. 3041 C. pr. civ., a retinut urmatoarele aspecte:
Prin Decizia de impunere nr. 17/6 ianuarie 2011, C.A.S. Mures a stabilit, in temeiul art. 51 alin. 2 lit. e din O.U.G. nr. 150/2002, art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006 ?i al O.G. nr. 92/2003, ca reclamantul-recurent datoreaza contributia de 6,5% (pentru veniturile ob?inute in anii 2006, 2007, 2009) ?i de 5,5% (pentru veniturile ob?inute in anul 2010), la Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate (F.N.U.A.S.S.), in suma totala de 7.993 lei, precum si dobanzi de intarziere (10.667 lei).
Baza de calcul au constituit-o sumele de 61.255 lei (pentru anul 2006), 61.700 lei (pentru anul 2007), 1.200 lei (pentru anul 2009) ?i 7.200 lei (pentru anul 2010). In Decizia de impunere nr. 17/2011 s-a men?ionat, expres, ca situa?ia contribu?iilor declarate, incasate ?i restante, a dobanzilor ?i penalita?ilor calculate, incasate ?i restante constituie anexa la prezenta decizie de impunere, iar din aceasta situa?ie rezulta - pe langa baza de impunere precizata in Decizie, pentru fiecare an, ?i procentajul contribu?iei F.N.U.A.S.S., tot pentru fiecare an - ?i data scadentei fiecarei obligatii (respectiv 25 ianuarie 2007, 25 ianuarie 2008, 25 decembrie 2009, 25 ianuarie 2010, 25 februarie 2010, 25 martie 2010, 26 aprilie 2010, 25 mai 2010, 25 iunie 2010, 26 iulie 2010, 25 august 2010, 27 septembrie 2010, 25 octombrie 2010, 25 noiembrie 2010, 27 decembrie 2010, 25 ianuarie 2011), in functie de anul si luna la care s-a raportat obligatia de plata, date indicate in situatie cu privire la fiecare obligatie; in acest act s-a precizat, pentru fiecare obligatie, si  contributia declarata/calculata/incasata, precum si restul de incasat, cat si cuantumul majorarilor de intarziere si al penalitatilor (raportat la datele de scadenta anterior enumerate). O alta situatie, reluand aceleasi date (insa pentru anii 2006, 2007, 2009, 2010, si nu pe luni) a constituit, de asemenea, anexa la Decizia de impunere nr. 17/2011, continand contribu?ia declarata/incasata, restul de plata, majorarile de intarziere si penalitatile calculate/incasate si restul de plata. Aceste date trebuie coroborate cu baza de calcul mentionata in Decizia de impunere nr. 17/2011, pentru anii 2006, 2007, 2009, 2010, precum si cu cota de contributie la F.N.U.A.S.S., indicata, de asemenea, in Decizie, pentru acesti ani.
Curtea a constatat ca, ulterior emiterii Deciziei de impunere nr. 17/2011, C.A.S. Mures a emis Decizia de impunere nr. 1175/30 august 2011, cu privire la aceiasi ani (2006, 2007, 2009, 2010), la aceleasi sume cu titlu de baza de calcul (61.255 lei, pentru anul 2006, 61.700 lei, pentru anul 2007, 1.200 lei, pentru anul 2009 ?i 7.200 lei, pentru anul 2010) si la aceleasi cote de contributie la F.N.U.A.S.S. (6,5%, pentru veniturile ob?inute in anii 2006, 2007, 2009 ?i de 5,5%, pentru veniturile ob?inute in anul 2010).
In consecinta, prin Decizia de impunere nr. 1175/2011, au fost stabilite contributii la F.N.U.A.S.S. identice cu cele stabilite prin Decizia de impunere nr. 17/2011, respectiv 3.520 lei, pentru anul 2006, 4.011 lei, pentru anul 2007, 66 lei, pentru anul 2009 si 396 lei, pentru anul 2010. Penalitatile de intarziere, care nu figurau in Decizia de impunere nr. 17/2011, au fost calculate prin Decizia de impunere nr. 1175/30.08.2011 la sumele de 528 lei, pentru obligatia aferenta anului 2006, 602 lei, pentru obligatia aferenta anului 2007, 10 lei, pentru obligatia aferenta anului 2009, 60 lei, pentru obligatia aferenta anului 2010. Dobanzile de intarziere sunt, de asemenea, diferite, in Decizia de impunere nr. 1175/2011 acestea crescand pentru obligatiile aferente anilor 2006, 2007, 2009, 2010.
Anexa la Decizia de impunere nr. 1175/2011 (intitulata situatia contributiilor declarate, incasate si restante si a majorarilor de intarziere si penalitatilor calculate, incasate si restante) contine, de asemenea, datele mentionate in anexa la Decizia de impunere nr. 17/2011, calculul fiind, insa, diferit, dat fiind faptul ca, desi  raportarea initiala (ca punct de plecare a calculului) s-a facut la aceleasi date ale scadentelor, s-a avut in vedere, pentru fiecare obligatie, alta data finala (ca moment de sfarsit al calculului), respectiv data emiterii Deciziei de impunere nr. 1175/30.08.2011.
Tot astfel, Curtea a constatat ca, ulterior emiterii Deciziei de impunere nr. 17/2011 si a Deciziei de impunere nr. 1175/2011, C.A.S. a emis un al treilea act cu privire la contributia la F.N.U.A.S.S. aferenta anilor 2006, 2007, 2009, 2010, respectiv Decizia de impunere nr. 2361/23 noiembrie 2011, referitoare la aceiasi ani (2006, 2007, 2009, 2010), la aceleasi sume cu titlu de baza de calcul (61.255 lei, pentru anul 2006, 61.700 lei, pentru anul 2007, 1.200 lei, pentru anul 2009 ?i 7.200 lei, pentru anul 2010) si la aceleasi cote de contributie la F.N.U.A.S.S. (6,5%, pentru veniturile ob?inute in anii 2006, 2007, 2009 ?i de 5,5%, pentru veniturile ob?inute in anul 2010).
In consecinta, prin Decizia de impunere nr. 2361/2011, au fost stabilite contributii la F.N.U.A.S.S. identice cu cele stabilite prin Deciziile de impunere nr. 17/2011 si nr. 1175/2011 respectiv 3.520 lei, pentru anul 2006, 4.011 lei, pentru anul 2007, 66 lei, pentru anul 2009 si 396 lei, pentru anul 2010. Penalitatile de intarziere au ramas la nivelul celor cuprinse in Decizia de impunere nr. 1175/2011. Dobanzile de intarziere sunt, insa, diferite, in Decizia de impunere nr. 2361/2011, fata de cele cuprinse in Decizia de impunere nr. 1175/2011, acestea crescand pentru obligatiile aferente anilor 2006, 2007, 2009, 2010.
Anexa la Decizia de impunere nr. 2361/2011 (intitulata situatia contributiilor declarate, incasate si restante si a majorarilor de intarziere si penalitatilor calculate, incasate si restante) contine, de asemenea, datele mentionate in anexa la Deciziile de impunere nr. 17/2011 si nr. 1175/2011, calculul fiind, insa, diferit, dat fiind faptul ca, desi  raportarea initiala (ca punct de plecare a calculului) s-a facut la aceleasi date ale scadentelor, s-a avut in vedere, pentru fiecare obligatie, alta data finala (ca moment de sfarsit al calculului), respectiv data emiterii Deciziei de impunere nr. 2361/23.11.2011.
Contestatia reclamantului-recurent, formulata impotriva Deciziei de impunere nr. 17/2011, a fost respinsa de C.A.S. Mures prin Decizia nr. 366/6 mai 2011, retinandu-se, in esenta, pe de o parte, ca potrivit dispozitiile art. 257 alin. 2 lit. f Legea nr. 95/2006, persoanele fizice care realizeaza venituri din dividende sunt obligate sa contribuie la constituirea F.N.U.A.S.S., in condi?iile in care nu realizeaza venituri de natura celor precizate la art. 51 alin. 2 lit. a-d din O.U.G. nr. 150/2002, respectiv la art. 257 alin. 2 lit. a-e din Legea nr. 95/2006; pe de alta parte, s-a retinut ca reclamantul-recurent nu a declarat veniturile la C.A.S. Mures, astfel ca procedura de instiintare in vederea recuperarii creantelor datorate F.N.U.A.S.S. a fost demarata dupa primirea datelor de la A.N.A.F. In ce prive?te sus?inerile contestatorului, vizand dreptul de a alege C. A. S., cu referire la perioada 2006-2007, C.A.S. Mure? a re?inut, in Decizia nr. 366/6 mai 2011, ca afirma?iile acestuia nu au fost dovedite (in privin?a op?iunii sale pentru o alta C. A. S., in perioada 2006-2007) ?i ca obliga?iile catre F.N.U.A.S.S. sunt stabilite prin prevederi legale exprese, nefiind condi?ionate de incheierea unui contract.
Contestatia reclamantului-recurent, formulata impotriva Deciziei de impunere nr. 1175/2011, a fost admisa in parte de C.A.S. Mures prin Decizia nr. 667/4 noiembrie 2011, retinandu-se, in esenta, aceleasi temeiuri in drept, precum si urmatoarele aspecte: referitor la clarificarea sustinerilor contestatorului privind veniturile realizate, prin adresa nr. 5014/25 februarie 2011, i s-a solicitat acestuia sa depuna copia carnetului de munca, dovada calitati de asociat unic (extras de la O.R.C. de pe langa Tribunalul Mures), fisa analitica a contului 457 dividende de plata, pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2010, de la societatea la care contestatorul are calitatea de asociat, copia, certificata pentru conformitate, a actelor prin care au fost incasate dividendele (dispozitii de plata, ordine de plata, extrase de cont); initial, contestatorul a solicitat un termen pentru depunerea acestor documente, insa prin Ia adresa nr. 9836/19 aprilie 2011, acesta a revenit la sustinerile din contestatie, considerand solicitarile C.A.S. ca fiind lipsite de temei si de obiect; fata de aceasta situatie, s-a retinut imposibilitatea constatarii realitatii celor declarate de contestator cu privire la veniturile obtinute din dividende, aferente anilor 2006, 2007, iar obligatiile aferente anilor 2009 si 2010 nu au putu fi stabilite cu exactitate.
In consecinta, prin Decizia nr. 667/4 noiembrie 2011, C.A.S. Mures a admis in parte contestatia formulata de S. F. impotriva Deciziei de impunere nr. 1175/2011, stabilind necesitatea recalcularii obligatiilor datorate pentru anul 2006, prin individualizarea corecta a acestora, precum si emiterea unei Decizii de impunere pentru stabilirea corecta a obligatiilor datorate FNUASS de d-nul S. F.
Contestatia reclamantului, formulata impotriva Deciziei de impunere nr. 2361/2011 a fost respinsa prin Decizia nr. 142/9 februarie 2012, C.A.S. Mure? invocand dispozitiile art. 51 alin. 2 lit. e din O.U.G. nr. 150/2002, art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 85/2006,  mentionand ca veniturile impozabile obtinute in anii 2006, 2007, au fost comunicate in format electronic, de catre A.N.A.F., pe baza protocolului incheiat cu C.N.A.S.; s-a facut din nou referire la actele enumerate in Decizia nr. 667/4 noiembrie 2011, a caror depunere, de catre reclamant, a fost solicitata, pentru solutionarea contestatiei, reluandu-se si celelalte motive cuprinse in Decizia nr. 667/2011 referitoare la termenul solicitat de reclamant si la nedepunerea ulterioara a acestor acte; in privinta dreptului contestatorului de a-si alege C. A. S., parata a retinut, din nou, ca d-nul S. F., desi isi sustine optiunea pentru o alta casa de asigurari in perioada 2006 - 2010, nu face dovada acestei afirmatii.
In actele depuse la dosarul primei instante, reclamantul a expus ?i sus?inut motive de nelegalitate ale actului administrativ, doar cu privire la Decizia de impunere nr. 17/6 ianuarie 2011 ?i la Decizia nr. 366/6 mai 2011 - data de C.A.S. Mure? in solu?ionarea contesta?iei. Prin urmare, avand in vedere principiul disponibilita?ii, prima instan?a a re?inut in mod corect ca reclamantul a contestat Decizia de impunere nr. 17/6.01.2011 ?i Decizia nr. 366/6 mai 2011, facand urmatoarea men?iune: Cum reclamantul nu a contestat deciziile modificatoare nr. 1175/30.08.2011 ?i nr. 2363/23.11.2011 ?i nici decizia nr. 142/9/02/2012 (aceasta din urma fiind emisa dupa introducerea prezentei cereri), instan?a se va pronun?a pe obiectul cererii, astfel cum a fost formulata. Instan?a nu poate extinde din oficiu obiectul prezentei cereri, pentru a se pronun?a ?i asupra unor acte necontestate de reclamant, nici macar printr-o cerere modificatoare.
Referitor la actele atacate, Curtea a constatat necesitatea lamuririi unor aspecte de care tinea solutionarea cauzei, asa incat, in temeiul dispozitiilor art. 129 alin. 4 C. pr. civ., prevedere aplicabila in materia recursului prin efectul normelor de trimitere cuprinse in  dispozitiilor art. 316, art. 298 C. pr. civ., a dispus, prin Incheierea din 4 octombrie 2013, intocmirea si transmiterea unei adrese catre C.A.S. Mure?, cu indicarea clara si punctuala a aspectelor ce trebuiau lamurite, referitoare la motivul pentru care, cu privire la aceeasi perioada de timp (anii 2006, 2007, 2009, 2010), la aceeasi baza de calcul (respectiv 3.520 lei, pentru anul 2006, 4.011 lei, pentru anul 2007, 66 lei, pentru anul 2009 si 396 lei, pentru anul 2010) si la aceeasi cota de contributie la F.N.U.A.S.S. (6,5%, pentru veniturile ob?inute in anii 2006, 2007, 2009 ?i de 5,5%, pentru veniturile ob?inute in anul 2010), au fost emise succesiv trei Decizii de impunere, nr. 17/6 ianuarie 2011, nr. 1175/30 august 2011, nr. 2361/23 noiembrie 2011. De asemenea, instanta a solicitat sa se precizeze modalitatea concreta de imputare a sumelor de bani platite de reclamantul-recurent la datele de 5 mai 2010, 21 iunie 2010, 15 septembrie 2010 (potrivit chitantelor nr. 2597, 5790, 11732, dat fiind faptul ca nici din Decizia de impunere nr. 17/2011 si nici din Decizia nr. 366/2011 nu rezulta daca sumele platite au fost avute in vedere, in mod efectiv, in sensul deducerii acestora din sumele pentru care a fost emisa Decizia de impunere nr. 17/2011, iar in situatia in care deducerea sumelor achitate de reclamantul-recurent nu a avut loc cu ocazia emiterii acestei decizii, C.A.S. Mure? urma sa precizeze la ce data s-a facut deducerea despre care a mentionat in Decizia nr. 366/6 mai 2011, invocand art. 115 din O.G. nr. 92/2013. In contextul emiterii succesive a celor trei decizii de impunere - pentru aceeasi perioada, aceeasi baza de calcul si aceleasi procentaje de contributie la F.N.U.A.S.S. -, Curtea a solicitat paratei-recurente C.A.S. Mure? sa precizeze daca exista acte prin care au fost revocate deciziile anterioare, pe masura emiterii celor ulterioare.
Ca urmare a acestui demers procedural concret, C.A.S. Mure? a depus la dosar, la data de 12 noiembrie 2013, un inscris care contine urmatoarele precizari: sumele achitate de reclamantul-recurent cu  chitantele nr. 2597/5 mai 2010, nr. 5790/21 iunie 2010, nr. 11732/15 septembrie 2010, au fost luate in calcul la stingerea obligatiilor datorate, potrivit  art. 115  din O.G. nr. 92/2003, in calculul cuprins in anexa nr. 1 la inscrisul depus de C.A.S. Mure? fiind evidentiata deducerea contributiei totale de 462 lei (achitata de reclamant cu cele trei documente de plata), din contributia la F.N.U.A.S.S. de 3.982 lei, aferenta anului 2006, fiind, totodata,  evidentiata deducerea sumei de 10 lei, dobanzi de intarziere, din suma  datorata cu acest titlu, in cuantum de 10 lei.
In al doilea rand, C.A.S. Mure? a precizat in inscrisul depus la 12 noiembrie 2013, si din anexa nr. 2 la acest inscris, in Decizia de impunere nr. 1175/30 august 2011, care a modificat Decizia de impunere nr. 17/6 ianuarie 2011, a fost  dedusa, din contributia de 3.982 lei, suma de 462 lei, achitata de reclamantul-recurent cu cele trei chitante, iar din majorarile actualizate pana la data de 23 august 2011, in suma de 7.052 lei (aferente contributiei la F.N.U.A.S.S. in suma de 3.982 lei) s-a dedus majorarea totala in suma de 10 lei, achitata de reclamantul-recurent. Aceleasi deduceri au fost cuprinse si in Decizia de impunere nr. 2361/23 noiembrie 2011 (care a modificat Decizia de impunere nr. 1175/2011), astfel cum rezulta din anexa nr. 3 la inscrisul depus de C.A.S. Mure? la dosar, la data de 12 noiembrie 2013. Parata-recurenta a precizat, de asemenea, ca fiecare dintre cele trei decizii de impunere are o anexa intitulata situatia sumelor incasate si a debitelor declarate si calculate, pentru contributii, majorari de intarziere si penalitati - anexa care face parte  integranta din decizia de impunere -, aceste inscrisuri fiind depuse de parata la dosarul primei instante.
In privinta acestei sustineri, Curtea a constatat ca, astfel cum rezulta din chitantele nr. 2597/5 mai 2010, nr. 5790/21 iunie 2010, nr. 11732/15 septembrie 2010, depuse de reclamant la dosarul primei instante, in copie, suma totala platita de acesta a fost in cuantum de 472 lei, dedus de C.A.S. Mure? din contributia la F.N.U.A.S.S. aferenta anului 2006 si din dobanzile de intarziere calculate pentru neplata la scadenta a acestei contributii.
Curtea a constatat, de asemenea, ca intr-adevar, in Decizia de impunere nr. 17/6 ianuarie 2011, contributia la F.N.U.A.S.S. retinuta pentru anul 2006  este in cuantum de 3.520 lei (scazandu-se, prin urmare, suma de 462 lei, achitata de reclamantul-recurent), iar dobanzile de intarziere pentru obligatia aferenta anului 2006 sunt in cuantum de 5.719 lei (scazandu-se, deci, suma de 10 lei, achitata de reclamantul-recurent). Tot astfel, contributia la F.N.U.A.S.S. aferenta veniturilor obtinute de reclamantul-recurent in anul 2006, a fost inscrisa in Deciziile de impunere nr. 1175/2011 si nr. 2361/2011 in suma de 3.520 lei, scazandu-se, asadar, suma de 462 lei, platita de reclamantul-recurent, fiind scazuta si suma de 10 lei din  cuantumul reprezentand dobanzile de intarziere.
De altfel, aceasta imprejurare referitoare la deducerea sumei totale de 472 lei, achitata de reclamantul-recurent conform celor trei chitante anterior enumerate, este confirmata de mentiunile exprese cuprinse in cele trei anexe ale celor trei decizii de impunere (intitulate situatia contributiilor declarate, incasate si restante si a majorarilor de intarziere si penalitatilor calculate, incasate si restante), cu referire la contributia la F.N.U.A.S.S., in suma de 3.982 lei, precizandu-se ca a fost incasata suma de 462 lei, iar cu referire la dobanzile de intarziere aferente acestei contributii precizandu-se  ca a fost incasata suma de 10 lei.
In al treilea rand, C.A.S. Mure? a mentionat motivele pentru care a emis, in mod succesiv, decizii de impunere, si anume: Decizia de impunere nr. 17/2011 a fost modificata prin Decizia de impunere nr. 1175/2011, prin care s-au actualizat dobanzile de intarziere si penalitatile de intarziere, introducandu-se in preambul si mentiunea "persoana fara venit impozabil in anul 2009-2010"; cu ocazia solutionarii contestatiei formulate de S. F. impotriva Deciziei de impunere nr. 1175/2011, s-a constatat ca obligatiile aferente veniturilor obtinute de acesta in anul 2006, comunicate de A.N.A.F., pe baza protocolului incheiat cu C.N.A.S., au fost trecute pe anul 2005, motiv pentru care s-a impus individualizarea corecta a obligatiilor fata de F.N.U.A.S.S. si recalcularea obligatiilor fiscale accesorii, sens in care contestatia reclamantului-recurent a fost admisa in parte si, ulterior, a fost emisa Decizia de impunere nr. 2361/23 noiembrie 2011 in care s-a precizat ca "Decizia de impunere nr. 1175/23833/30 august 2011 se modifica potrivit prezentei decizii de impunere".
Curtea a constatat ca in Decizia de impunere nr. 1175/30 august 2011 s-a facut mentiunea ca modifica Decizia de impunere nr. 17/304/6 ianuarie 2011, iar in Decizia de impunere nr. 2361/23 noiembrie 2011 s-a precizat ca Decizia de impunere nr. 1175/23833/30.08.2011 se modifica potrivit prezentei decizii de impunere, modificarile efective fiind deja punctual enumerate in aceste considerente.
In ce priveste obligatia de plata a contributiei la F.N.U.A.S.S. pentru veniturile realizate de reclamantul-recurent din dividende, in anii 2006, 2007, 2009, 2010, Curtea a analizat motivul sustinut de reclamant in cererea de recurs, cu referire la nelegalitatea hotararii primei instante, prin raportare la faptul ca in anii 2006-2007 nu a fost incheiat un contract de asigurare de sanatate, intre parti - argumentele formulate de recurent pentru sustinerea acestei afirmatii fiind redate cu ocazia prezentarii cererii de recurs, in aceste considerente -, reclamantul-recurent invocand dispozitiile art. 208, art. 211 din Legea nr. 95/2006.
Curtea a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 150/2002, art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii, principiu aplicabil ?i in cazul existen?ei unei asigurari voluntare de sanatate, data fiind prevederea cuprinsa in art. 208 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, conform careia asigurarea voluntara de sanatate nu exclude obligatia de a plati contributia pentru asigurarea sociala de sanatate.
Tot astfel, potrivit normelor speciale cuprinse in Titlul VIII, Cap. 2 - intitulat "Asigura?ii" din Legea nr. 95/2006, respectiv dispozitiile art. 211 alin. 1, sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toti cetatenii romani cu domiciliul in tara_ si fac dovada platii contributiei la fond, in conditiile prezentei legi, aceea?i prevedere fiind cuprinsa ?i in art. 2 alin. 1 din Ordinul nr. 617/2007 al Pre?edintelui C.N.A.S., conform careia calitatea de asigurat o au toti cetatenii romani cu domiciliul in tara_  si fac dovada platii contributiei la fond, in conditiile legii si ale prezentelor norme metodologice.
In acela?i sens, dispozitiile art. 319 lit. d din Legea nr. 95/2006, stabile?te ca asiguratul este persoana asigurata conform legislatiei in vigoare in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate din Romania.
Teza finala din art. 211 alin. 1 exclude, din perspectiva voin?ei legiuitorului, incheierea contractului de asigurare ca o condi?ie sine-qua-non a dobandirii calita?ii de asigurat. Concluzia se impune prin prisma faptului ca, dupa ce, in prima parte a dispozitiilor art. 211 alin. 1 s-a afirmat calitatea de asigurat a tuturor ceta?enilor romani cu domiciliul in ?ara (care fac dovada pla?ii contribu?iei la F.N.U.A.S.S.), norma speciala continua cu sintagma in aceasta calitate - adica in calitatea de asigurat dobandita prin efectul legii -, persoana in cauza incheie un contract de asigurare cu casele de asigurari de sanatate, direct sau prin angajator, al carui model se stabileste prin ordin al presedintelui CNAS cu avizul consiliului de administratie.
La fel de clar este ?i textul art. 2 din Ordinul 345/2006 al Pre?edintelui C.N.A.S., potrivit caruia  casele de asigurari de sanatate incheie cu asiguratii aflati in evidenta acestora, direct sau prin angajator, contracte de asigurari sociale de sanatate. Contractele de asigurari sociale de sanatate vor fi incheiate si cu alti asigurati, pe masura luarii acestora in evidenta de casele de asigurari de sanatate. Luarea in eviden?a a asigura?ilor nu presupune, insa, un demers lasat exclusiv in sarcina caselor de asigurari, rolul activ al contribuabilului, in acest sens, fiind evident, din interpretarea coroborata a normelor speciala cuprinse in actele normative evocate.
A?adar, potrivit voin?ei legiuitorului, exprimata in textele de lege analizate, nu incheierea contractului de asigurare determina dobandirea calita?ii de asigurat, ci, calitatea de asigurat ope legis da dreptul incheierii, de catre persoana in cauza ?i in aceasta calitate, a contractului de asigurare, cu respectarea principiului alegerii libere de catre asigurati a casei de asigurari, inscris in dispozitiile art. 208 alin. 3 lit. a din Legea nr. 95/2006.
Modalitatea de formulare a acestui principiu vine sa confirme, o data in plus, concluzia anterior expusa, de vreme ce alegerea casei de asigurari - cu care se incheie contractul de asigurare - se face de catre asigura?i. Prin urmare, calitatea de asigurat se dobande?te prin efectul legii, iar nu prin incheierea contractului de asigurare, contractarea fiind, de altfel, definita de dispozitiile art. 210 alin. 1 lit. f din Legea nr. 95/2006, ca reprezentand procesul prin care se reglementeaza relatiile dintre casele de asigurari de sanatate si furnizori, in vederea asigurarii drepturilor pentru persoanele asigurate in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate.
In acela?i sens, Curtea a retinut ca art. 2 din Ordinul nr. 617/2007 al Pre?edintelui C.N.A.S. face distinc?ie clara intre calitatea de asigurat ?i drepturile de asigurare, calitatea incetand, bunaoara, odata cu pierderea domiciliului in Romania, in timp ce drepturile de asigurare inceteaza dupa 3 luni de la ultima plata a contribu?iei.
De asemenea, art. 217 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 se refera la con?inutul contractului-cadru multianual, care se elaboreaza de CNAS, prin care se stabilesc drepturile prevazute la alin. 1 - vizand pachetul de servicii de baza, in condi?iile legii, iar potrivit dispozitiilor art. 217 alin. 3, contractul-cadru reglementeaza, in principal, conditiile acordarii asistentei medicale - enumerarea acestor condi?ii (lit. a-k) neincluzand obliga?ia pla?ii contribu?iei la F.N.U.A.S.S., astfel incat nu se poate sus?ine ca aceasta obliga?ie se na?te strict ?i limitativ in temeiul contractului. 
In condi?iile expres statornicite de legiuitor, existen?a obliga?iei de plata a contribu?iei la F.N.U.A.S., ca urmare a calita?ii de asigurat prin efectul legii - constituirea Fondului facandu-se, conform dispozitiilor art. 209 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, din contributia pentru asigurari sociale de sanatate, denumita in continuare contributie, suportata de asigurati_ -, nu este condi?ionata de finalizarea procedurii de "contractare".
In acela?i sens, referitor la ob?inerea calita?ii de asigurat, legiuitorul nu le cere, conform dispozitiilor art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006, persoanelor care au obliga?ia de a se asigura ?i nu pot dovedi plata contribu?iei incheierea contractului de asigurare, ci le cere sa achite contribu?ia legala lunara ?i obliga?iile fiscale accesorii (facand trimitere la O.G. nr. 92/2003), cu distinc?iile cuprinse la lit. a-c. Tot astfel, in acord cu dispozitiile art. 28 din Ordinul nr. 617/2007 al Pre?edintelui C.N.A.S., persoanele care au obligatia de a se asigura si nu pot dovedi plata contributiei sunt obligate pentru a obtine calitatea de asigurat sa achite contributia legala_ (potrivit modalita?ilor de calcul enumerate in aceasta norma speciala).
De asemenea, din coroborarea dispozitiilor art. 261 alin. 4, 5 art. 257 din Legea nr. 95/2006, in cazul neachitarii in termen a contribu?iilor datorate fondului, asigura?ii au obligatia de a pune la dispozitia organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurari, dupa caz, documentele justificative si actele de evidenta necesare in vederea stabilirii obligatiilor la fond. A?adar, obliga?ia achitarii la termen a contribu?iei datorate F.N.U.A.S.S. nu este anihilata prin neincheierea contractului de asigurare ?i, pe de alta parte, distinct de existen?a sau inexisten?a contractului, obliga?iile fa?a de Fond sunt stabilite ?i executate silit potrivit  procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si normelor aprobate prin ordin al presedintelui CNAS, cu avizul consiliului de administratie - art. 261 alin. 4 din Legea nr. 95/2006.
Tot astfel, incetarea calita?ii de asigurat nu este condi?ionata de incetarea efectelor contractului de asigurare, dat fiind ca, in conformitate cu dispozitiile art. 211 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, calitatea de asigurat si drepturile de asigurare inceteaza odata cu pierderea dreptului de domiciliu sau de sedere in Romania, aceea?i prevedere fiind cuprinsa ?i in art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 617/2007 al Pre?edintelui C.N.A.S.
In fine, prin art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 s-a stabilit ca, in afara categoriilor de persoane exceptate de plata contribu?iei - enumerate expres ?i limitativ in alin.1, 2 -, celelalte categorii de persoane au obligatia sa se asigure in conditiile art. 211 si sa plateasca contributia la asigurarile sociale de sanatate in conditiile prezentei legi. 
Curtea a retinut, de asemenea, faptul ca posibilitatea asiguratului de a-?i alege C. A. S. sau formularea "persoanele fizice care se asigura pe baza de contract de asigurare", inserata in art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 al Pre?edintelui C.N.A.S., nu pot fi utilizate pentru eludarea normelor speciale anterior men?ionate, prin neexercitarea unei op?iuni ?i neincheierea contractului, cu finalitatea nepla?ii contribu?iei la F.N.U.A.S.S. ?i a sus?inerii inexisten?ei calita?ii de asigurat.
Avand in vedere actiunea normelor speciale evocate, Curtea nu poate da eficien?a juridica motivelor invocate de reclamantul-recurent pentru exonerarea acestuia de la plata contributiei la F.N.U.A.S.S., datorata pentru veniturile din dividende obtinute in anii 2006, 2007, 2009, 2010. Concluzia se impune cu atat mai mult cu cat, fa?a de men?iunile exprese cuprinse in Decizia nr. 366/6 mai 2011 - referitoare la faptul ca, in lipsa declara?iilor, veniturile impozabile in baza carora s-a stabilit contribu?ia la FNUASS aferenta perioadei 2006-2007  pentru d-nul S. F., au fost primite in format electronic de la Agen?ia Na?ionala de Administrare Fiscala, pe baza incheiat cu Casa Na?ionala de Asigurari de Sanatate -, coroborate cu lipsa prezentarii, de catre reclamant, a unor probe concrete prin care sa infirme cuantumul bazelor de calcul re?inute in Decizia de impunere nr. 17/2011 - respectiv 61.255 lei (pentru anul 2006), 61.700 lei (pentru anul 2007), 1.200 lei (pentru anul 2009) ?i 7.200 lei (pentru anul 2010)  -, precum ?i fa?a de elementele cuprinse in actele atacate ?i in anexele acestora (anterior analizate de Curte), nu i se poate repro?a primei instan?e neexercitarea rolului activ, in temeiul dispozitiilor art. 129 C. pr. civ. 
Cu privire la dobanzile de intarziere ?i la penalita?ile de intarziere, Curtea a retinut - in primul rand, in legatura cu obligatia caselor de asigurari de sanatate de informare a persoanelor asigurate (asupra drepturilor si obligatiilor acestora), invocata expres de reclamant - urmatoarele aspecte:
• dispozitiile art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002 a instituit, in sarcina C.N.A.S., obligatia de a folosi mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea, informarea si sustinerea intereselor asiguratilor pe care ii reprezinta;
 • art. 222 din Legea nr. 95/2006 (publicata in M. Of. nr. 372/28 aprilie 2006), a statornicit, de asemenea, in mod expres, dreptul de informare apartinand asiguratilor si, in mod corelativ, obligatia caselor de asigurari de a asigura aceasta informare:  fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an, prin casele de asigurari, asupra serviciilor de care beneficiaza, a nivelului de contributie personala si a modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale; 
• asadar, obligatia de informare pusa de legiuitor in sarcina caselor de asigurari de sanatate este una complexa, neputandu-se reduce la informarea asiguratului doar cu privire la "nivelul de contributie personala", ci incluzand si informarea acestuia asupra tuturor obligatiilor sale fata de bugetul asigurarilor sociale de stat, demers care presupune, cu preeminenta, informarea asiguratului cu privire la obligatia de declarare a veniturilor pentru care se percepe contributia la F.N.U.A.S.S.; o astfel de abordare a legiuitorului exclude analizarea sus?inerilor reclamantului doar prin raportarea stricta la imposibilitatea invocarii necunoasterii legii, avand in vedere stipularea dreptului de informare al asiguratului (si a obligatiei corelative a caselor de asigurari de sanatate), in forma anterior redata, cu atat mai mult cu cat toate componentele acestui dreptului statornicit de art. 222 din Legea nr. 95/2006 se gaseau deja prevazute in alte texte ale Legii; asadar, in situatia in care legiuitorul ar fi considerat ca asiguratul are obligatia stricta de a cunoaste normele speciale, atitudinea acestuia trebuind analizata doar din perspectiva principiului necesitarii cunoasterii legii, ar fi fost superflua includerea in actul normativ a dreptului la informare cu privire la aspecte punctual prevazute, atat in O.U.G. nr. 150/2002, cat si in Legea nr. 95/2006;
• asadar, obligatia de informare trebuie astfel indeplinita, cel putin o data pe an, incat, in acord cu vointa legiuitorului, sa-i fie accesibila fiecarui asigurat - in caz contrar, norma speciala neputandu-si produce efectul pentru care a fost instituita; Curtea a constatat ca obligatia de informare instituita in sarcina Casei nationale de asigurari de sanatate si a caselor de asigurari de sanatate, prin O.U.G. nr. 150/2002, respectiv Legea nr. 95/2006, a fost reglementata prin norme de sine statatoare (art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002, art. 222 din Legea nr. 95/2006), fiind corelativa dreptului fiecarui asigurat de a fi informat; asa fiind, normele speciale evocate contin prevederi ce tin, prin natura, destinatia  si efectul lor, de sfera drepturilor personale, neinscriindu-se, deci, in categoria informatiilor publice, astfel cum este marcata de   prevederile Legii nr. 554/2001;
• concluzia se impune, pe de o parte, prin prisma caracterului personal al veniturilor realizate de asigurati, astfel ca scopul normelor mentionate difera de cel pentru care a fost edictata Legea nr. 544/2001 - accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public; in acest sens, Curtea a avut in vedere si dispozitiile  art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001, conform careia prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei; or, dreptul fiecarui asigurat de a fi informat asupra drepturilor si obligatiilor sale (prevazut de art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002, art. 222 din Legea nr. 95/2006), este un drept subiectiv, creat expres de legiuitor cu referire directa si preeminenta la persoana asigurata, iar numai in mod subsecvent la activitatea institutiei publice, privita din perspectiva indeplinirii acestei obligatii al carei destinatar este asiguratul; de altfel, Curtea Constitutionala a confirmat faptul ca veniturile salariale personale - pentru care asiguratii datoreaza contributia la constituirea F.N.U.A.S.S., trebuind, deci, informati asupra acestei obligatii - nu fac parte din categoria informatiilor publice, avand caracter confidential (prevazut de art. 163 din Codul muncii - anterior fiind cuprins in art. 158 din Codul muncii); prin Deciziile nr. 615/2006 si nr. 323/2010, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. b, art. 12 alin. 1 lit. d si art. 14 alin. 1, coroborat  cu art. 2 lit. c din Legea nr. 544/2001, retinand ca salariul concret al unei persoane, stabilit in cadrul limitelor minime si maxime prevazute in actele normative, tinand seama de importanta muncii depuse, de contributia adusa la realizarea sarcinilor si de situatia sa personala, nu mai prezinta interes public, intrand in sfera interesului privat al persoanei (caracter public avand bugetele de venituri si cheltuieli ale institutiilor publice, in care sunt prevazute cheltuielile cu personalul, dupa cum publice sunt si actele normative prin care s-au stabilit salariile personalului institutiilor din sectorul bugetar); asadar, din perspectiva evocata, art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002, art. 222 din Legea nr. 95/2006 constituie o norme speciale fata de reglementarea generala a dreptului la informatii publice cuprinsa in Legea nr. 544/2001;
• pe de alta parte, concluzia se impune din dispozitiile  art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002, art. 222 din Legea nr. 95/2006, prin raportare la cele cuprinse in Legea nr. 554/2001, mai exact la obligatia prealabila a persoanei care solicita informatiile publice de a formula o cerere, statornicita ca o conditie sine-qua-non pentru a declansa indeplinirea obligatiei de informare; atunci cand legiuitorul a dorit sa conditioneze accesul la informatii de indeplinirea anumitor formalitati, le-a prevazut, in mod expres, bunaoara, in dispozitiile  art. 3 din Legea nr. 544/2001; or, o astfel de procedura, de sesizare a caselor de asigurari de sanatate, in scopul concretizarii dreptului asiguratului la informare, nu a fost reglementata nici in art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002 si nici in art. 222 din Legea nr. 95/2006; de altfel, vointa legiuitorului de a nu conditiona dreptul la informare al persoanei asigurate de o anume procedura, asezata in sarcina acesteia, este confirmata si de dispozitiile  art. 4 alin.3 din H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului C.N.A.S., norma speciala care reglementeaza, o data in plus, dreptul la informare al persoanei asigurate, stabilind ca fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an, prin casele de asigurari, asupra serviciilor de care beneficiaza, nivelului de contributie personala si modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale; asadar, nici acest text normativ nu prevede vreo obligatie a persoanei asigurate de a indeplini o procedura prealabila, prin formularea si depunerea cererii, in scopul de a fi informata, norma speciala fiind cu atat mai elocventa cu cat contine si dreptul persoanei asigurate de a fi informata asupra nivelului de contributie personala si modalitatii de plata, cel putin o data pe an, detaliere care vine sa fundamenteze, din nou, concluzia potrivit careia art. 222 nu a fost inclus in Legea nr. 95/2006 ca un element intemeiat pe Legea nr. 544/2001, cu caracterul strict de informatie publica - cu procedura aferenta -, ci a fost destinat realizarii informarii asiguratilor, cu privire la drepturi si obligatii personale ale acestora;
• interpretarea dreptului la informare, continut de art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002 si de art. 222 din Legea nr. 95/2006, in sensul aratat, rezulta cu claritate si din art. 10 pct. 16 al Regulamentului de organizare si functionare a C.A.S. Mures, text potrivit caruia printre atributiile acestei case de asigurari de sanatate este inclusa si folosirea mijloacelor adecvate de mediatizare pentru reprezentarea, informarea si sustinerea intereselor asiguratilor (fara nicio formalitate prealabila), respectiv din art. 29 al Regulamentului, intitulat Activitatile Compartimentului Relatii cu Asiguratii, care nu prevede depunerea unei cereri pentru obtinerea informatiilor, in temeiul art. 222 din Legea nr. 95/2006 - desi, cu privire la alte situatii, s-a mentionat atributia acestui Compartiment de primire, inregistrare si operare pe portal a cererilor persoanelor asigurate;
• in speta, nu s-a facut dovada indeplinirii obligatiei de informare a reclamantului de catre parata, in conditiile statornicite de lege, punctual evocate.
Referitor la obligatia paratei de colectare a contributiilor la F.N.U.A.S.S., care, potrivit normelor speciale, nu este lasata la dispozitia organului fiscal, Curtea a retinut urmatoarele aspecte:
• art. 84 lit. a din O.U.G. nr. 150/2002 a stabilit obligatia C.N.A.S. de a urmari colectarea si folosirea cu eficienta a fondului;
 • art. 65 lit. e din O.U.G. nr. 150/2002, art. 271 lit. e din Legea nr. 95/2006 au prevazut obligatia caselor de asigurari de a utiliza toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contributiilor si recuperarea creantelor restante la contributii pentru fond;
• or, in speta, sumele realizate din dividende, au fost incasate de reclamantul-recurent in anii 2006, 2007, 2009, 2010; parata-recurenta nu a facut dovada utilizarii tuturor demersurilor legale pentru optimizarea colectarii contributiei la F.N.U.A.S.S., respectiv pentru colectarea cu eficienta a acestei contributii; C.A.S. Mures s-a limitat sa astepte aproape 5 ani, sub protectia termenului de prescriptie stabilit pentru obligatiile fiscale (de art. 91 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 - act normativ la care face trimitere art. 216 din Legea nr. 95/2006), pana sa intreprinda primul si singurul demers ce a dus la emiterea Decizia de impunere nr. 17/2011 (pe care a modificat-o de doua ori, prin Deciziile de impunere nr. 1175/2011 si nr. 2361/2011), respectiv solicitarea facuta catre A.N.A.F. (D.G.F.P. Mures) de a i se comunica date despre contribuabili; modalitatea in care, in anul 2011, C.A.S. Mure? a intrat in posesia datelor referitoare la incasarea sumelor de catre reclamantul-recurent, rezulta din Protocolul incheiat intre C.N.A.S. si A.N.A.F. in luna octombrie 2007 (inregistrat la C.N.A.S. sub nr. P5282/26 octombrie 2007, iar la A.N.A.F. sub nr. 95896/30 octombrie 2007), precum si din Actul aditional nr. 1 la acest Protocol, incheiat in luna aprilie 2009 inregistrat la C.N.A.S. sub nr. P1797/13 aprilie 2009, iar la A.N.A.F. sub nr. 801320/9 octombrie 2009) privind furnizarea datelor referitoare la asiguratii din categoriile de persoane care realizeaza venituri din profesii libere si activitati comerciale, din drepturi de proprietate intelectuala, din dividende, dobanzi si din cedarea folosintei bunurilor, din agricultura si silvicultura, precum si date privind plata contributiilor datorate de angajator si angajat la F.N.U.A.S.S. pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat; modalitatea in care parata-recurenta a intrat in posesia datelor despre recurent rezulta si din Decizia nr. 366/2011;
• in conditiile relevate, parata-recurenta nu a dovedit ca a fost impiedicata sa realizeze toate demersurile legale pentru optimizarea colectarii contributiei la F.N.U.A.S.S., mai exact nu a adus nicio proba in sensul impiedicarii de a solicita - in baza Protocolului - comunicarea, in anul 2007, a veniturilor impozabile realizate de persoanele fizice (printre care si reclamantul-recurent) in anul 2006, in anul 2008, a veniturilor realizate de persoanele fizice in anul 2007, etc.; concluzia se impune cu atat mai mult cu cat, potrivit art. 1 alin. 1 din Protocol obiectul acestuia il constituie furnizarea de date, inclusiv cu privire la persoanele care realizeaza venituri, potrivit art. 4 alin. 1 actualizarea veniturilor persoanelor enumerate la art. 1 alin. 1 se face trimestrial, iar potrivit art. III din Actul aditional nr. 1 la Protocol, actualizarea bazei de date  se face de doua ori pe an, in lunile mai si octombrie; asadar, in locul demersului legal aflat la indemana paratei-recurente pentru a asigura colectarea la bugetul asigurarilor sociale a sumei datorate pentru veniturile realizate de reclamantul-recurent din dividende, parata-recurenta a preferat sa ramana in pasivitate, asteptand aproape pana la limita termenului de prescriptie, cand a emis Decizia de impunere, calculand dobanzi; stabilirea termenului de prescriptie de 5 ani, prin art. 91 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, nu anihileaza obligatia cuprinsa in art. 65 lit. e din O.U.G. nr. 150/2002, art. 271 lit. e din Legea nr. 95/2006, dovada fiind tocmai incheierea Protocolului intre A.N.A.F. si C.A.S., ca demers legal pentru optimizarea colectarii contributiilor la bugetul asigurarilor sociale - emiterea deciziei de impunere ca urmare a informatiilor primite de C.A.S. de la A.N.A.F., pe baza de protocol, fiind prevazuta si in Ordinul Presedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 (art. 35 teza finala); mai mult, in contextul analizat, Curtea a retinut ca, desi baza de date referitoare la veniturile persoanelor enumerate in art. 1 alin. 1 din Protocol (venituri din profesii libere si activitati comerciale, din drepturi de proprietate intelectuala, din dividende, dobanzi si din cedarea folosintei bunurilor, din agricultura si silvicultura) a fost actualizata trimestrial, iar, apoi, semestrial, in toata perioada 2004-2010, recurenta C.A.S. Mures a nesocotit, practic, stipulatiile Protocolului, neutilizand baza de date pusa la dispozitie de A.N.A.F., pentru veniturile realizate in anul 2005, decat in anul 2010;
• conform art. 83 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 - in forma aplicabila la data emiterii Deciziei de impunere nr. 1415/2010 -, nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale; or, parata-recurenta nu a facut dovada indeplinirii acestei obligatii imperativ stabilite de legiuitor in favoarea contribuabilului, anterior emiterii Deciziei atacate - vointa legiuitorului fiind, ulterior, confirmata prin introducerea alin. 41, cu urmatorul continut: Contribuabilul poate depune declaratia fiscala pentru obligatiile fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere prin care au fost stabilite din oficiu obligatiile fiscale, in termen de 60 de zile de la data comunicarii deciziei. Decizia de impunere se desfiinteaza de organul fiscal la data depunerii declaratiei fiscale.
Curtea a subliniat faptul ca niciunul dintre argumentele anterior expuse nu este menit sa duca la ignorarea obligatiei expres stabilite prin dispozitiile  art. 53 alin. 2 din O.U.G. nr. 150/2002, art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, vizand depunerea declaratiilor privind obligatiile fata de fond. Curtea a avut, insa, in vedere, faptul ca, referitor la demersul depunerii declaratiei si, ulterior, la colectarea contributiei la F.N.U.A.S.S., caselor de asigurari de sanatate le revin obligatii concret stabilite de legiuitor.
In aceste conditii, instanta nu poate da eficienta doar obligatiilor stabilite in sarcina uneia dintre partile raportului juridic, pretinzand ca ar avea relevanta doar culpa reclamantului-recurent, in conditiile punctuale ale derularii acestui raport juridic, redate in prezentele considerente.
In consecinta, astfel cum rezulta din textele de lege punctual evocate si din probele analizate, Curtea a retinut, pe de o parte, ca reclamantul-recurent nu si-a indeplinit obligatia de depunere a declaratiei la C. A. S., in vederea stabilirii contributiei la F.N.U.A.S.S., pentru veniturile ob?inute in anii 2006, 2007, 2009, 2010, din dividende, dar, in acelasi timp, C. A. S. nu si-a indeplinit obligatia de a informa persoana asigurata, cel putin o data pe an, cu privire la drepturile si obligatiile sale (printre care si depunerea declaratiei pentru veniturile din dividende), obligatia de a indeplini toate demersurile legale pentru optimizarea colectarii contributiei si obligatia de a respecta procedura anterioara emiterii deciziei de impunere.
In contextul relevat, nu se poate sustine pe deplin temei ca, in speta, culpa pentru plata cu intarziere a contributiei la F.N.U.A.S.S. apartine in exclusivitate reclamantului-recurent. Asa fiind, includerea in Decizia de impunere nr. 17/2011  a accesoriilor - cu men?inerea acestora prin Decizia nr. 366/2011 -, ca reflectare a culpei exclusive a reclamantului-recurent, nu este sustinuta de normele speciale pe care Curtea si-a intemeiat rationamentul.
Referitor la sustinerea reclamantului-recurent vizand nepronuntarea primei instante asupra cererii trimise instantei prin curierul Fan Courier Express, la data de 8 octombrie 2012, Curtea a constatat, in primul rand, ca aceasta corespondenta a fost, intr-adevar, predata curierului mentionat la data de 8 octombrie 2012, pentru destinatarul "Tribunalul Mures", ajungand la instanta la data de 9 octombrie 2012, cand a si fost inregistrata.
In al doilea rand, Curtea a constatat ca prin cererea astfel transmisa primei instante, reclamantul nu a solicitat suspendarea executarii actelor atacate, ci a cerut, in mod expres, in temeiul art. 244 Cod Procedura Civila_, suspendarea judecatii cauzei pana la solutionarea Plangerii penale formulate de subsemnatul (adica de reclamant - n.n.) impotriva unor salariati ai CASS Mures sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in raport  cu prevederile Legii 95/2006 privind Reforma in domeniul sanatatii.
In al treilea rand, Curtea a constatat ca aceasta cerere de suspendare a judecarii cauzei, formulata in temeiul dispozitiilor art. 244 C. pr. civ., la care reclamantul a anexat plangerea penala mentionata, a fost solutionata prin Incheierea din 12 octombrie 2012, pronuntata de Tribunalul Mures, in sensul respingerii, intrucat nu s-a facut dovada inceperii urmaririi penale, asa cum prevede art. 244 Cod procedura civila.
Avand in vedere considerentele anterior expuse, Curtea a admis atat recursul reclamantului, cat si recursul paratei - art. 312 alin. 1 teza I, art. 304 pct. 9 C. pr. civ. - si a modificat in parte hotararea atacata, anuland in parte Decizia nr. 366/6 mai 2011 si Decizia de impunere nr. 17/6 ianuarie 2011 numai cu privire la dobanzile de intarziere in suma de 10.667 lei.