Actiune avand ca obiect "completarea" Dispozitiei emise de Primar in procedura Legii nr. 10/2001. Principiul disponibilitatii partilor in procesul civil.

Daca formularile reclamantului din cererea de chemare in judecata sunt neclare sau confuze, fiind de natura a nu permite determinarea clara a obiectului si temeiului juridic al cererii deduse judecatii, instanta, in virtutea rolului activ, are indatorirea de a cere lamuriri si precizari, respectand regula dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili obiectul cererii si temeiul juridic al acesteia, fara ca prin aceasta sa se poata considera ca se incalca principiul disponibilitatii.
                                          
                  Decizia civila nr. 167 din 20.03.2013 a Curtii de Apel Galati                                                             

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Galati sub nr. 1548/121/2012, reclamantul S.I.E. a solicitat in contradictoriu cu paratii P.M.G. si A.N.R.P. - C.C.S.D. la Legea nr. 10/2001, ca Primaria mun. G sa precizeze in Dispozitia nr. 2819/SR/22.05.2006 ca acordarea de despagubiri si de masuri reparatorii este facuta atat pentru cladiri cat si pentru terenul din G, str. L. nr. _, iar A.N.R.P. - C.C.S.D.  la Legea nr. 10/2001 sa dispuna efectuarea evaluarii si la cladirea respectiva cu consecinta emiterii de titluri de despagubire aferente intregului imobil.
In motivarea actiunii a aratat ca prin Dispozitia nr. 2819/SR/22.05.2006 s-a propus acordarea de despagubiri catre beneficiara P.E., pentru imobilul situat in G., str. L. nr. _, cuantumul final al despagubirilor urmand a fi stabilit de catre C.C.S.D.   la Legea nr. 10/2001 din cadrul A.N.R.P. La data de 23.09.2010 a intervenit intre reclamant si P.E. un contract de cesiune a drepturilor provenite din aceasta dispozitie.
Prin decizia nr. 9913/26.05.2011, C.C.S.D.  la Legea nr. 10/2001 din cadrul A.N.R.P. a emis titlul de despagubiri numai pentru terenul in suprafata de 788 mp, nu si pentru constructiile care se aflau pe acest teren la momentul preluarii de catre stat, considerand ca Dispozitia nr. 2819/SR/22.05.2006 se refera doar la teren, nu si la constructii.
In drept a invocat disp. Legii nr. 10/2001, republicata.
Instanta, la termenul din data de 26.04.2012 a disjuns capatul de cerere privind stabilirea despagubirilor si a dispus formarea unui nou dosar, prezentul dosar privind doar capotul de cerere indreptat impotriva dispozitiei nr. 2819/SR/22.05.2006.
Legal citata, parata Primaria mun. G, a invocat exceptia tardivitatii introducerii actiunii formulate impotriva dispozitiei nr. 2819/SR/22.05.2006, aratand ca termenul de contestatie este de 30 de zile de la comunicarea dispozitiei iar aceasta a fost comunicata beneficiarei la data de 15.06.2006, actiunea fiind introdusa la data de 28.02.2012.
Prin sentinta civila nr. 844 din 26.04.2012 a Tribunalului Galati a fost admisa exceptia invocata de parata si, pe cale de consecinta, a fost respinsa actiunea reclamantului ca fiind tardiv formulata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca Legea nr. 10/2001, republicata nu prevede vreo procedura de completare a dispozitiei primarului ci doar posibilitatea contestarii acestor dispozitii, in termen de 30 de zile de la comunicare, instanta competenta fiind Tribunalul pe a carui raza teritoriala se afla imobilul.
In aceasta situatie, prezenta actiune nu poate fi decat o plangere impotriva dispozitiei nr. 2819/SR/22.05.2006, dispozitie ce a fost comunicata persoanei indreptatita la despagubiri la data de 15.06.2006, asa cum rezulta din copia confirmarii de primire de la fila 37.
Fata de aceste considerente, Tribunalul a constatat ca actiunea introdusa de reclamant la data de 28.02.2012, este formulata in afara termenului de 30 de zile aratat de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicata si, pe cale de consecinta, a respins-o ca fiind tardiva.
Impotriva sentintei civile nr. 844 din 26.04.2012 a Tribunalului Galati a declarat recurs reclamantul criticand-o pe motive de nelegalitate.
In esenta, recurentul a sustinut ca hotararea atacata a fost data cu aplicarea gresita a legii (art. 304 punctul 9 Cod procedura civila), instanta de fond apreciind in mod eronat, cu incalcarea principiului disponibilitatii partilor, principiu potrivit caruia reclamantul stabileste cadrul procesual, ca cererea dedusa judecatii este o contestatiei impotriva dispozitiei emise de P, in conditiile in care, in mod explicit, prin actiune s-a solicitat completarea dispozitiei emise de P. in procedura Legii nr. 10/2001, in baza actelor noi, descoperite dupa emiterea acesteia, acte care dovedesc existenta pe terenul revendicat si a unor constructii cu privire la care dispozitia nu face nici un fel de referiri.
Pe de alta parte, recurentul considera ca, prin solutia adoptata, instanta de fond a incalcat insusi spiritul Legii nr. 10/2001, neluand in considerare intentia legiuitorului de la acel moment, respectiv aceea de a acorda persoanelor indreptatite o reparatie integrala a prejudiciului ce le-a fost cauzat prin deposedarea samavolnica de proprietatile pe care le aveau.
A solicitat admiterea recursului si modificarea hotararii pronuntate in cauza in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
Prin decizia civila nr. 167 din 20.03.2013, Curtea de Apel Galati a respins recursul ca nefondat.                                                              
Pentru a decide astfel, a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedura civila, in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii..
Prin urmare, in raport de dispozitiile legale mai sus citate, instanta este tinuta de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare in judecata, ea neputand hotari decat asupra a ceea ce formeaza obiectul cererii deduse judecatii.
Este esenta principiului disponibilitatii partilor in procesul civil, principiu care lasa la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual si a limitelor cererii atat cu privire la obiectul procesului cat si cu privire la persoanele cu care intelege sa isi dispute obiectul procesului.
Cu toate acestea, daca formularile reclamantului din cererea de chemare in judecata sunt neclare sau confuze, fiind de natura a nu permite determinarea clara a obiectului si temeiului juridic al cererii deduse judecatii, instanta, in virtutea rolului activ, are indatorirea de a cere lamuriri si precizari, respectand regula dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili obiectul cererii si temeiul juridic al acesteia, fara ca prin aceasta sa se poata considera ca se incalca principiul disponibilitatii.
In speta, prin cererea dedusa judecatii reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu paratii P.M.G. si A.N.R.P. - C.C.S.D. la Legea nr. 10/2001, ca P.mun. G. sa precizeze in Dispozitia nr. _/SR/22.05.2006 ca acordarea de despagubiri si de masuri reparatorii este facuta atat pentru cladiri cat si pentru terenul din G., str. L. nr. _ iar A.N.R.P. - C.C.S.D. la Legea nr. 10/2001 sa dispuna efectuarea evaluarii si la cladirea respectiva, cu consecinta emiterii de titluri de despagubire aferente intregului imobil.
In drept, actiunea a fost intemeiata, generic, pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Fata de exprimarea ambigua folosita de reclamant in cuprinsul actiunii, instanta de fond, in virtutea rolului activ, a incercat la termenele din data de 03.04.2012 si 26.04.2012, sa stabileasca cu exactitate cadrul procesual intrucat, in procedura reglementata de Legea nr. 10/2001, nu exista nicio prevedere legala care sa reglementeze o actiune avand ca obiect "completarea" sau "explicitarea" dispozitiei emise de Primar ca raspuns la notificarea formulata de persoana indreptatita, asa cum s-a solicitat de catre reclamant.
Singura cale pe care poate fi verificata legalitatea unei asemenea dispozitii este contestatia formulata impotriva acesteia in conditiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, text care prevede ca "Decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii, in termen de 30 de zile de la comunicare. Hotararea tribunalului este supusa recursului, care este de competenta curtii de apel."
Prin urmare, raportat la aceste dispozitii legale, in mod corect instanta de fond a calificat obiectul actiunii ca fiind acela al unei contestatii impotriva dispozitiei nr. 2819/SR/22.05.2006 emisa de P.M.G.
Cum actiune in "completarea" sau "explicitarea" dispozitiei nu este reglementata de lege, neexistand cadrul procesual in care instanta investita cu o astfel de cerere sa poata proceda la completarea sau explicitarea dispozitiilor emise in procedura Legii nr. 10/2001, soarta unei asemenea actiuni ar fi fost aceea a respingerii ca inadmisibile, situatie ce ar fi fost, in mod evident, in detrimentul reclamantului.
De altfel, reclamantul nici nu a putut preciza temeiul de drept al cererii sale, indicarea cu titlu generic a prevederilor Legii nr. 10/2001 nefiind suficienta cu atat mai mult cu cat, asa cum s-a aratat deja, actul normativ mentionat reglementeaza o procedura clara de contestare a dispozitiilor prin care sunt solutionate notificarile, aceasta fiind calea contestatiei formulate in conditiile art. 26 alin. 3.
Fata de toate aceste considerente, Curtea a constatat ca hotararea instantei de fond este legala, neputandu-se retine incalcarea principiului disponibilitatii.
Nu a putut fi primita nici sustinerea recurentului in sensul ca hotararea atacata ar fi contrara spiritului Legii nr. 10/2001 si vointei legiuitorului de a repara integral prejudiciul suferit de persoanele indreptatite prin deposedarea samavolnica a acestora de proprietatile lor in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In opinia recurentului, situatia constructiilor aflate pe terenul pentru care a obtinut despagubiri trebuie analizata si lamurita, iar P. obligat sa completeze dispozitia emisa cu privire la teren si cu dispozitii in privinta constructiilor, intrucat numai in felul acesta poate beneficia de o justa si completa despagubire, asa cum s-a dorit de catre legiuitor prin Legea nr. 10/2001.
Este de necontestat caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001 si vointa legiuitorului de a asigura o reparare integrala a prejudiciului cauzat celor deposedati de proprietati in perioada regimului comunist.
Reclamantul ignora, insa, faptul ca, pentru aceasta, legea a stabilit o procedura de solutionare a cererilor avand ca obiect revendicarea proprietatilor preluate abuziv de stat, procedura ce implica anumite termene, drepturi dar si obligatii in sarcina partilor implicate in aceasta, pe care el nu le-a respectat, neacordarea de despagubiri pentru constructiile existente pe terenul revendicat datorandu-se culpei exclusive a reclamantului.
Astfel, potrivit art. 22 din Lege, persoana indreptatita va notifica in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a legii persoana juridica detinatoare, solicitand restituirea in natura a imobilului. In cazul in care sunt solicitate mai multe imobile, se va face cate o notificare pentru fiecare imobil. Notificarea va cuprinde denumirea si adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei indreptatite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum si valoarea estimata a acestuia.
In speta, Curtea a constatat ca prin notificarea nr. 604/2001 adresata P.M.G., P.E. a solicitat, in mod expres si explicit, revendicarea terenului in suprafata de 1000 mp situat in G, strada L, nr. _, iar in cazul in care restituirea in natura a terenului nu este posibila a solicitat despagubiri banesti in suma de 50.000 dolari.
Prin dispozitia nr. 2819/SR/22.05.2006, P.M.G. a raspuns solicitarilor notificatorului referitoare la teren in sensul ca a dispus acordarea de despagubiri in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin notificarea formulata, P.E. nu a formulat nici un fel de pretentii cu privire la constructii, solicitarea vizand exclusiv terenul in suprafata de 1000 mp.
Imprejurarea ca ulterior emiterii dispozitii, reclamantul a descoperit inscrisuri noi care probeaza, in opinia sa, existenta pe teren a unor constructii, nu justifica solicitarea acestuia de a se completa, la 6 ani dupa emiterea sa, dispozitia Primarului, in sensul de a-i fi acordate despagubiri si pentru acestea intrucat, pe de o parte, asa cum s-a aratat deja, procedura "completarii" dispozitiei nu exista, iar pe de alta parte nu a existat o cerere referitoare la constructii formulata in termenul de 6 luni prevazut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Chiar daca spiritul Legii nr. 10/2001 este acela al reparatiei integrale a pagubei, acesta nu poate prevala in fata procedurilor reglementate de lege, proceduri obligatorii, pe care reclamantul nu le-a respectat.
Pentru toate aceste considerente, retinand ca fiind neintemeiate criticile formulate de reclamant cu privire la legalitatea sentintei atacate si ca, in mod corect instanta de fond a respins contestatia formulata de reclamant ca fiind tardiv formulata, aceasta fiind introdusa la 6 ani de la emiterea dispozitiei nr. 2819/SR/22.05.2006, deci cu mult dupa expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea acesteia, Curtea, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, a respins recursul declarat de reclamant ca nefondat.